Analiza și interpretarea documentelor istorice

prevăzute de programa de BAC-2013

Doc.2. “…Această ruptură s-a văzut mai ales în încoronarea lui Carol cel Mare ca împărat
„roman”(800). Constituirea lumii romane în două părţi deosebite administrativ şi politic prin
crearea unei capitale noi în răsărit, de către Constantin cel Mare la anul 330, a dus la
mari consecinţe politice, culturale şi sociale. Existenţa a două imperii creştine, unul grec –
oriental şi altul german - occidental, le punea în opoziţie pe chestiunea legimităţii titlului de
„imperiu roman”, revendicat de fiecare din ele împotriva celuilalt. Mai rău, cele două
imperii romane deosebite naţional îşi disputau nu numai titlul ci şi teritorii şi drepturi.
(…). Misiunea creştină a devenit astfel o chestiune politică şi motiv de discordie şi de fricţiuni
cu consecinţe imediate grave”
ptt:// www.crestinortodox.ro/diverse/marea-schisma-de-la-1054-96495.html.

Variante de răspuns pentru documentul 2.

1.Explicația termenilor subliniați.

Imperiu Roman - este termenul utilizat pentru a descrie statul roman postrepublican
caracterizat de o formă de guvernamint autocratică și de stăpinirea unui imens teritoriu in
jurul Marii Mediterane. Ultimul împarat din Imperiul Roman de Apus afost detronat in 476.
Imperiul Roman de Răsarit (Bizantul), a continuat să existe pina la 1453, cînd a fost cucerit de
otomani.

Marea Schismă - numele sub care este cunoscută separarea definitivă dintre bisericile romano-
catolică și cea ortodoxă, provocată de bula de excomunicare de la 16 iul. 1054, depusă în
numele papei Leon IX, împotriva patriarhului Cherularie, care, la rândul său, a excomunicat
delegația papală prezentă la Constantinopol. Această separare a afectat de-a lungul secolelor
relațiile dintre cele două mari biserici creștine.

2. Enunțuri care conțin un adevăr istoric cu privire la tema la care se referă documentul.

În întreaga sa existență Bizanțul s-a considerat unicul moștenitor și continuator al Imperiului

Roman, Constantinopolul fiind considerat ,,Noua Romă”.

Conflictele politice și religioase care au avut loc în sec. IX-XI între Imperiul Bizantin și Occident
au dus la separarea celor două biserici și la marea schismă bisericească de la 1054.

3. Evenimente care au tangență cu informațiile din document și la care se referă

documentul.

A. 330 - Împaratul Constantin cel Mare a creat o nouă capitală în răsarit, orasul
Constantinopol, fapt care avut ca rezultat grave consecințe politice, sociale și culturale.
B. 395 - Împarțirea Imperiului Roman în două state: Imperiul Roman de Apus și Imperiul
Roman de Răsărit.
C. 476 – Căderea Imperiului Roman de Apus.
D. 800 - La inițiativa Papei Leon al III-lea, Carol cel Mare a fost încoronat ca ,,împarat al
romanilor” la Basilica Sf. Petru din Roma.
 E. 1054 – Are loc Marea Schismă bisericească, care a împărțit creștinismul în două mari
ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă).

4. Întemeierea Constantinopolului .

Ideea lui Constantin de întemeiere a unei noi capitale, la Constantinopol, în anul 330, a
consfinţit, în fapt, împărţirea în două a Imperiului roman. Din acel moment, cele două capitale
şi-au revendicat calitatea de unică continuatoare a Romei eterne, pe de o parte Roma
cezarilor, iar pe de alta Constantinopolul imperial. În realitate însă, cele două capitale aveau să
se dezvolte paralel şi pe căi diferite. Roma, continuând vechile tradiţii italice, avea să se
menţină ca o capitală uneori doar simbolică a părţii occidentale, datorită atacurilor barbare şi a
vicisitudinilor interne. Constantinopolul însă, având rădăcini adânci în tradiţiile elenistice şi
aşezat într-o poziţie geografică favorabilă, ocrotit de primejdia invaziilor barbare, avea să
devină capitala părţii răsăritene a Imperiului roman şi singura continuatoare a tradiţiilor
romane după prăbuşirea politică a Cetăţii Eterne. Alegerea locului de amplasare a noii capitale,
ce avea să devină în scurt timp capitala lumii, este – după cum mărturiseşte bizantinologul rus
Feodor I. Uspensky – o dovadă incontestabilă a geniului politic şi administrativ al împăratului
Constantin cel Mare.

5. Consecinţele întemeierii Constantinopolului:

- Întemeierea noii capitale imperiale a consfinţit separarea între Occidentul latin, ce părea
condamnat unei decadenţe iremediabile, de Orientul grec aflat în plină dezvoltare;

- Crearea Constantinopolului marchează victoria Orientului asupra Occidentului şi, într-o

anumită măsură, a elenismului asupra latinităţii;

- A fost, de asemenea, punctul de plecare al unei noi civilizaţii, cea bizantină, care a avut o
influenţă puternică şi durabilă asupra culturii europene;

- La adăpostul puternicelor sale ziduri de apărare, ridicate de Constantin şi urmaşii săi,

Constantinopolul a mai rezistat încă 11 secole, timp în care s-a realizat fuziunea elementelor
greco-latine, a celor orientale şi creştine, care vor forma civilizaţia bizantină;

- Noua Romă a reuşit, de asemenea, să atragă şi să conserve elementele culturii clasice greco-
latine, pe care datorită puterii, bogăţiei şi prestigiului său le-a răspândit în întreaga lume
cunoscută atunci, salvând de la dispariţie sau distrugere comorile inestimabile ale culturii şi
civilizaţiei greco-latine.

6. Personalitatea istorică la care se referă documentul.

Constantin cel Mare - a fost Împărat Roman între 306 și 337.

> A rămas cunoscut mai ales pentru Edictul de la Milano din anul 313, care marchează intrarea
în legalitate a religiei creștine pe întreg cuprinsul imperiului, pentru prima oară în istorie, precum
și pentru organizarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea în anul 325; aceste acțiuni sunt
considerate factori majori ai răspândirii religiei creștine.

> Prin întemeierea unei noi capitale, la Constantinopol, în anul 330, a consfinţit, în fapt,
împărţirea în două a Imperiului roman.
> A continuat și a desăvîrșit toate reformele inițiate de împăratul Dioclețian în domeniul
administrativ, economic, militar.

> Este ca considerat în ortodoxie ca avînd statut echivalent apostolilor.

7. Harta. Ultima perioadă a Imperiului Roman, după anul 395.

8. Harta. Europa după Marea Scizmă, împărțită între catolici și ortodoxi.