Terapia prin muzica la pacientii care prezinta boala

Parkinson

Boala Parkinson este o boala degenerativa ce survine în urma

distrugerii lente și progresive a neuronilor. Întrucât zona afectată joacă
un rol important în controlul mișcărilor, pacienții prezintă gesturi rigide,
sacadate și incontrolabile, tremor și instabilitate posturală.

Pacientii care lucreaza cu terapeuti specializati in acest sens pot urma

programe de terapie prin muzica care includ dans,coruri sau chiar tobe
ajutandu-i sa isi mentina anumite functii,sa isi exprime creativitatea si sa
isi imbunateasca stilul de viata,un numar foarte mari dintre cei care
sufera de boala Parkinson suferind si de depresie.
Cateva dintre beneficiile acestei terapii sunt:
-imbunatatirea balansului, lungimii pasului, miscarile de lateralitate si
postura;
-cantatul este un exercitiu bun in pierderile de memorie,detensionarea
corzilor vocale si de asemenea reflexului de inghitire;
-activitatile de grup ajuta la formarea unor legaturi intre participanti astfel
evintandu-se izolarea sociala;
Acesta terapie foloseste ritm,melodie si prefera miscari specifice care sa
amelioreze de exemplu bradikenezia,atunci cand miscarile nu mai sunt
controlate voluntar. Ritmul devine un sablon pentru organizarea unor
miscari voluntare si de asemenea ajuta cu factorii cognitivi cum ar fi
atentia si concentrarea ,astfel acesti pacienti reusind sa faca miscari pe
care in mod normal tremorul i-ar impiedica. Ritmul imbunateste
conexiunile dintre sistemul motor si cel auditiv,avand un rol crucial in
reabilitare.
Zonele care implică percepție ritm sunt strâns legate de cele care
reglementează mișcarea (cum ar fi cortexul premotor, zona cu motor
suplimentar, cerebelul și ganglionii bazali - in special putamen) . Un
studiu arată că, deși un puls regulat (spre deosebire de unul neregulat)
activează în general ganglionii bazali într-un mod semnificativ, nu este
cazul în PD. Alte studii susțin ideea că indicatoarele externe (în special
indicii ritmice) pot modula activitatea în cadrul sistemului de
cronometrare afectat. Acest lucru poate însemna că un puls ritmic
regulat stimulează activitatea putamen, facilitând mișcarea și oferind o
intrare pentru mișcări secvențiale și procese automatizate afectate. Mai
mult, acest lucru ar putea compensa lipsa stimulării dopaminergice.

Mai mult, crearea și ascultarea muzicii pot fi considerate stimuli puternici

din punct de vedere emoțional, jucând un rol important în activarea
sistemului limbic și a circuitelor neurochimice (adică a sistemului de
recompense) .

In concluzie, daca aceste studii referitoare la acest tip de terapie vor

continua, cred ca se va stabili o abordare adecvata, cat mai specifica si
mai eficienta .