Unirea principatelor din Romania

Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (așa-zisul Vechi
Regat) a dus la constituirea României Mari. Ea a fost scopul intrării României în Primul Război Mondial
de partea Antantei și a fost favorizată de mai mulți factori istorici:

acțiunea politică decisivă a elitelor din Regatul României și din Austro-Ungaria în conjunctura favorabilă
de la sfârșitul Primului Război Mondial

prăbușirea Imperiului Austro-Ungar și a Imperiului Rus

afirmarea principiului autodeterminării și al celui al naționalităților pe plan internațional, în contextul

prezenței pe scară largă a sentimentului național în rândul populației românești.

Printre personalitățile care au avut contribuții importante la participarea României la război și la

realizarea Marii Uniri a fost regele Ferdinand, care a achiesat la împroprietărirea țăranilor români și la
introducerea votului universal. Regele a refuzat să promulge Pacea de la Buftea, ceea ce a făcut posibilă
participarea României pe picior de egalitate cu statele victorioase la tratativele de pace de după Primul
Război Mondial. Regina Maria a animat munca de ajutorare a răniților, fiind nelipsită din focarele de
epidemie și din tranșee. După război a călătorit la Paris, unde a intervenit pe lângă personalitățile
politice occidentale pentru recunoașterea unirii. Chiar și în momentele în care nu a fost la guvernare,
liderul liberal Ionel Brătianu a influențat decisiv desfășurările politice.

Încheiată de facto la 1 decembrie 1918, odată cu unirea Transilvaniei, recunoașterea diplomatică a Marii
Uniri a solicitat eforturi pe parcursul următorilor ani. În ciuda constituirii ei într-un scop esențial al
politicii externe în următoarele două decenii, recunoașterea din partea Uniunii Sovietice nu a venit
niciodată, iar dinspre ea avea să vină în iunie 1940 ultimatumul declarat, în conivență cu Germania
nazistă, care a pus în acțiune dezmembrarea României Mari în profitul Uniunii Sovietice, Ungariei,
precum și Bulgariei.

Din câștigurile teritoriale ale anului 1918, doar Transilvania și Bucovina de Sud au rămas României după
cel de-al Doilea Război Mondial. Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța au fost încorporate URSS,
iar Cadrilaterul a rămas Bulgariei. Ideea unirii Republicii Moldova cu România, deși neasumată de
niciunul dintre cele două state, a rămas prezentă în discursul public din România și Republica Moldova.

Parlamentul României a adoptat, la 31 iulie 1990, Legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată
Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca
sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare națională.
La 26 noiembrie 2018, Banca Națională a României a pus în circulație, în atenția numismaților, un set de
monede, cu prilejul Centenarului Unirii Transilvaniei cu România; pe aversul fiecărei monede din set sunt
gravate o imagine prelucrată după o fotografie realizată de Samoilă Mârza, textele (în arc de cerc)
ROMANIA și MAREA ADUNARE DE LA ALBA IULIA, valoarea nominală, stema României și milesimul (anul
de emisiune) 2018. Pe reversul fiecărei monede sunt gravate efigiile lui Ștefan Cicio Pop, Gheorghe Pop
de Băsești, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș și Iuliu Hossu. Monedele de aur au valoarea nominală de 500 de lei
(200 de exemplare), monedele de argint au valoarea nominală de 10 lei (200 de exemplare), iar cele de
metal comun au valoarea nominală de 50 de bani (5.000 de exemplare), toate de calitate proof. Au fost
emise, în același set de monede, 1.000.000 de monede de metal comun de calitate UNC (necirculate).[2]

La 1 iulie 2019, Banca Națională a României va pune în circulațție, în atenția colecționarilor, un set de
monede „cu tema Desăvârșirea Marii Uniri – Alexandru Marghiloman.” Emisiunea numismatică este
formată din trei monede: o monedă de aur, cu valoarea nominală de 100 de lei, având titul de 900‰, o
monedă de argint, cu valoarea nominală de 10 lei, av\nd titlul de 999‰ precum și o monedă din aliaj
comun, cu valoarea nominală de 50 de bani.[3]

Întregul tirajul acestei emisiuni monetare 300 de seturi este de calitate proof.