Războiul din Vietnam[1] (în vietnameză: Chiến tranh Việt Nam) a avut loc între 1 noiembrie 1961[2] și 30

aprilie 1975, căderea Saigonului. Războiul a fost purtat între Republica Democrată Vietnam (Vietnamul
de Nord), sprijinită de China și Uniunea Sovietică, și Republica Vietnam (Vietnamul de Sud), sprijinită de
Statele Unite. Conflictul s-a încheiat cu înfrângerea Vietnamului de Sud și unificarea țării sub conducere
comunistă. Trupele americane s-au retras din Vietnam, războiul fiind considerat unul dintre marile
eșecuri ale politicii externe americane.

Prin Războiul din Vietnam, în sens mai larg, se înțelege cel de-al doilea război din Indochina (1955-30
aprilie 1975) iar, în sens mai restrâns, intervenția americană (între 1965-1973). În principiu, războiul a
fost purtat pentru reunificarea Vietnamului despărțit, temporar, de înfrângerea decisivă din 1954 a
armatei coloniale franceze. În acest conflict, cele două mari puteri comuniste concurau și una cu cealaltă
și pentru influența în Asia de sud-est, iar SUA încerca să împiedice răspândirea comunismului în țările
fragile din Asia, care, recent, deveniseră independente. Conflictele militare terestre s-au purtat, în mare
parte, în Vietnamul de Sud, respectiv în Laos și Cambodgia, în zonele de graniță cu Vietnamul. În prima
perioadă a războiului, trupele armatei Vietnamului de Sud, pregătite de consilierii militari americani, au
încercat să elimine forțele de gherilă care se ascundeau în zonele rurale și în sistemul de canale
subterane, dar, datorită haosului și opresiunii politice din sud, numărul acestora, în loc să scadă, a
crescut. În anii 1960 conducerea politică și militară americană a decis că, pe lângă consilierii și
instructorii militari americani, să trimită în zonă și trupe. Gherilele din nord erau sprijinite de trupele
armatei Vietnamului de Nord, încercând, de mai multe ori, să cucerească Vietnamul de Sud, doar
intervenția militară americană a putut să salveze situația. Ca răspuns, aviația SUA a încercat să distrugă
industria Vietnamului de Nord, dar efectele nu au fost cele scontate din cauza ajutorului acordat
Vietnamului de Nord de URSS și China. Datorită imaginilor necenzurate transmise de televiziune, opinia
publică din toată lumea a putut să vadă cruzimile războiului fără frontiere, ceea ce a condus la întărirea
mișcărilor pacifiste și creșterii rezistenței americanilor față de serviciul militar obligatoriu. În paralel,
politicienii din SUA au încercat permanent să obțină independența părții din Sud, dar Vietnamul de Nord
nu ceda din pretențiile sale, dorind ca toți militarii străini să părăsească sudul, țara să fie reunificată și să
se desfășoare alegeri libere, mizând pe faptul că, datorită haosului din Vietnamul de Sud, alegerile vor fi
câștigate de comuniști. În final, în anul 1972, delegațiile SUA și cea a Vietnamului de Nord s-au înțeles,
fără știrea delegației Vietnamului de Sud. Conducerea americană încă din 1968 a avut intenția să se
retragă din conflict, dar dorea să facă acest lucru cu un minim de pierdere de prestigiu. După semnarea
acordului de pace, în 1973, SUA și-a retras forțele militare din regiune. Forțele Vietnamul de Sud, rămase
fără sprijin, s-au diminuat, iar Vietnamul de Nord, încălcând acordul de pace, în 1975, a atacat Vietnamul
de Sud, ocupând Saigonul, capitala acestuia. Cele două țări au fost unificate, oficial, în anul 1976, sub
numele de Republica Socialistă Vietnam.

Războiul Civil din Laos și Războiul Civil Cambodgian sunt conflicte legate de Războiul din Vietnam, care
au avut loc în paralel și cu implicații între ele.