Orar

Luni 9-10 Arta actorului -12 13 VORBIRE 13-14 LICENTA 14 17 REPERTORIU IONUT 17-20 IMPRO

MARTI 9-10 MACHIAJ MASCA 11-12 DANS 12-14 REPETORIU 15-17 REPERTORIU VORBIRE 17 20 ARTA
ACTORULUI

MIER 10-12 IST13 13-15 IMPRO 15-17 AT 20

JOI 9 REPERTORIU -10 VORBIRE 10 – 14 AT 14 -20

VINERI 10 -11 CREATIE 11 -13 CANTO 13-14 CREATIE 14 16 VORBIRE16 – 20 AT

-Stop for a normal conversation ... Open up light verry inteligent hidding enviorment love

-Never run out of things to say : (and how to )

It is good / bad ...Online thins

Make from something boring to something extrodanry

Shut brain off- Let to come up

VRAJA FRUMUSEȚII TALE

Să primesc a doua șansă
Nu m-am așteptat vreodată,
Eram clar cuprins de transă,
Sufeream ca niciodată.

Vraja frumuseții tale

M-a sedus pentru o viață,
Mi-a ieșit la timp în cale
Și mi-a dat din nou speranță.

Ochii tăi țintiți spre mine

M-au făcut să cred în vise,
În iubirea care vine
Din poveștile nescrise.

Doar c-o-mbrățișare caldă,

Gerul l-ai trimis departe,
Trupul meu iarăși se scaldă
În fiori fără de moarte.

Inexistent

Statutul meu, - inexistent

și chipul invizibil.
Singur pe mine mă distrug
și asta-i incredibil!

Sunt conștient de tot ce fac

și totu-i calculat.
Ce mă așteaptă-n viitor
deja-i planificat.

Direcția în care merg

e clară pentru mine,
pașii mă-ndreaptă înspre rău ,
ferindu-mă de bine.

Nu am de ce să mă mai țin
și cine să mă ntoarcă,
când inima-mi voi lua în dinți
și voi ieși pe poartă.

Nu te-ai priceput
Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mai placut,
Ca eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ti-am fost draga, stiu eu bine,
Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut.
Si eu toate le-am facut,
Ca sa poti sa-mi spui odata,
Sa ma-ntrebi:"Ma vrei tu, fata?"
Si plângeam de suparata
Ca tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Zici ca-s mândra si n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde stii? În cale
Ti-am umblat si-n deal si-n vale,
Si-oriunde te-am stiut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Sa ma-mprietenesc cu tine:
Tu-mi umblai sfios, Sorine,
Si plângea durerea-n mine
Ca tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Am fost rea si n-as fi vrut
Sa te las , ca alta fata,
Sa ma strângi tu sarutata?
Dar m-ai întrebat vreodata?
Ma-nvingea sa te sarut
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chip catam cu viclenie
Sa te fac sa-ntrebi, si mie
Mi-a fost luni întregi mânie
Ca tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Zici ca de m-ai fi cerut
Mamei tale nora-n casa,
N-as fi vrut sa merg? E, lasa!
Ca de-o fata cui-i pasa,
Nu se ia dupa parut!
De-ntrebai, ai fi vazut!
Tu sa fi-nceput iubitul,
Ca-i faceam eu ispravitul -
Tu cu pâinea si cutitul
Mori flamând, nepriceput!

Subtirica din vecini

Ea mergea capsuni s-adune,
Fragi s-adune -
Eu sedeam pe prag la noi.
Ea, ca sarpele prin foi,
Vine-ncet, pe ochi îmi pune
Mâinile ei mici si moi,
În ureche-o vorba-mi spune,
Râde lung si fuge-apoi.

Pieptul plin cu mâna-l tine,

Strâns îl tine,
Ca-i piept tânar oi mereu
Ar salta, si-n salt e greu.
Sta pe loc si-i pare bine,
Bate-n palme: - "Te stiu eu:
Nu mai viu! De viu la tine,
Ma saruti si nu mai vreu!"

Eu o chem si-i spui de toate,

Multe toate,
Multe bune si-n zadar.
- "Nu-mi faci capul calindar!
Nu te cred si nu sa poate!"
Eu ma-torc: - "Ei du-te dar!"
Capul mi-l proptesc pe coate,
Stau pe prag, pe gânduri iar.
Stând aoa, un brat ridica,
Blând ridica,
Parul meu, pe frunte dat.
Când ma-nalt ramân mirat.
- "Te-ai întors?" Si, suptirica,
Ea pe piept mi s-a lasat
Si zâmbea cu-n fel de frica:
-"Raule, te-ai suparat?"

Cos

Adrian Paunescu
Totusi, iubirea
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe

Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume

Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse

Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee

Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici

Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,

Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire

Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

http://dindragoste.unica.ro/poezii-de-dragoste.php

https://www.youtube.com/watch?v=3wDJ0gJofRw