MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA

FACULTATEA DE ARTE
DEPARTAMENTUL TEATRU , MUZICA SI ARTE VIZUALE

REPERTORIU

CONDUCATOR STINTIIFIC:
DANIELA VITCU , MIRABELA MOROSANU, IONUT
DULGHERIU, DANIELA COJAN

ABSOLVENT : CONSTANTIN DAN CRISTIAN

Sesiunea : Ianuarie 2020

1
Clopotele - Edgar Allan Poe

I. Clopoţei de sanie,

Clopoţei de-argint!

O, ce lume de-ncântări e-n duiosul lor alint!

Cum clinchesc, clinchesc, clinchesc,

În văzduhul nopţii reci,

De când stele ce clipesc

Sus pe cer, din ochi clipesc

Cu descântul lor de veci;

Şi se prind în mers, mers, mers,

Într-un fel de runic vers,

Într-o tintinabulare muzical doinind din ei

Clopoţei, clopoţei, clopoţei, clopoţei,

Clinchete şi singhete de clopoţei.

II. Clopote de nuntă,

Clopote de aur

O, ce lume fericită-n armoniosul lor tezaur!

Şi pe-al nopţii dulce vânt

Cum îşi cânt-al lor descânt!

Şi din notele-n risipă,

Dimpreună,

Ce cântare se-nfiripă

Pentru turtureaua ce ascultă, cu-o aripă

2
 Peste lună!

Din sonorele calicii

Ce talaz masiv de eufonice delicii!

Ce de hohote!

Ce de clocote!

Cum rostogoleste-n şopote,

Răpitorul ritm de clopote

Cântecul si-ncântecul de clopote

Clopote, clopote, clopote,

Clopote, clopote, clopote, clopote,

Clangătul şi zăngătul de clopote!

III.Clopote de-alarmă, clopote de-aramă!

Ce fantastice terori tulburarea lor proclamă!

Şi-ntr-al nopţii aspru vânt

Cu ce spaimă ne-nspăimânt ’ !

Prea-ngrozite spre-a grăi

Pot răcni, răcni, răcni

În discordie nebună

Într-o aprigă chemare de-a da ajutor la foc,

Într-o înfruntare-adusă surdului, sălbaticului foc,

Ce se urcă sus, mai sus, c-un dor beat de nenoroc

Şi-o-ncordare-alucinată

Spre-a stinge-acum, acum sau niciodată,

Palid închipata lună.

Oh, clopote, clopote, clopote!

Ce poveste spun înfricoşatele lor şopote,

Şi ce vaer!

Cum mai sună, bat şi rag!

Ce de spaime-aruncă-n larg

În sânul tremurătorului aer!

Ci urechea desluşeşte

Într-un huiet, într-un vuiet,

3
 Cum primejdia se-nvolbură şi creşte;

Ci urechea prinde-n şopote

Dintr-un hohot,

Dintr-un tropot,

Cum primejdia se-afundă şi dă-n clocote,

În afundul şi în clocotele furiei de clopote,

Clopote,

Clopote, clopote, clopote, clopote,

Clopote, clopote, clopote,

În ţipătul şi strigătul de clopote!

IV. Clopote de-ngropăciune, clopote de fier!

Ce solemne gânduri cântă în prohodul lor sever!

Si-ntr-o noapte fără vânt

De ce spaimă te-nspăimânt ’ !

Cu al glasului lor patetic freamăt!

Căci un sunet izbucnit

Din gâtlejul lor dogit

E un geamăt.

Clopotarii, clopotarii,

Sus în turle peste arii

Singuri stând,

Cei ce sună, sună, sună

Melancolicul comând,

Se simt mândri să ne pună

Peste inimi un mormânt.

Ei nu-s oameni şi nici fieri.

Nu-s bărbaţi şi nici muieri,

Ci-s furtună:

Craiul lor e cel ce sună ;

Şi el tună, tună, tună,

Tună

Un paian de clopote!

Sânul lui e-n zvocote

4
 De acest paian de clopote!

Iar el joacă, joacă-n hohote

Şi se prinde-n mers, mers, mers,

Într-un fel de runic vers,

Cu sunetul de clopote,

Clopote, clopote, clopote,

Cu tunetul de clopote.

Şi se prinde-n mers, mers, mers,

În funebre ropote

Într-un vesel, runic vers,

Cu dangătul de clopote,

Clopote, clopote, clopote,

Clopote, clopote, clopote, clopote,

Clopote, clopote, clopote,

Cu bocetul şi mugetul de clopote.

5
Monolog :

Creon

 Acum posedc tronul și toate puterile lui, prin apropierea rudeniei de morți.
Nici un om nu poate fi pe deplin cunoscut, în suflet, în spirit și în minte, până
când el nu va fi văzut versat în domnie și în lege.

Căci, dacă e cineva, fiind un ghid suprem al statului, nu se leagă de cele mai
bune sfaturi, dar, printr-o anumită frică, își ține buzele înfundate, eu țin, și
am ținut vreodată, el cel mai mult de bază; și dacă cineva face un prieten
mai de seamă decât părintele său, acel om nu are nici un loc în privința mea.
Căci eu, fiul meu, martorul meu, care vede totdeauna întotdeauna, nu ar fi
tăcut dacă văd ruina, în loc de siguranță, venind la cetățeni; nici nu m-aș fi
considerat dușmanul țării un prieten pentru mine; amintindu-ne că țara
noastră este nava care ne poartă în siguranță și că doar în timp ce ea va
prospera în călătoria noastră, putem face prieteni adevărați.

Asemenea reguli prin care păzesc măreția acestui oraș. Și în acord cu ei este
edictul pe care l-am publicat acum oamenilor care îl ating pe fiii lui Oedip; că
Eteocles, care a căzut în luptă pentru cetatea noastră, în toată renumele
armei, va fi înmormântat și încoronat cu orice ritual care urmează după cele
mai nobile moarte pentru odihna lor. Dar pentru fratele său, Polineicii - care
s-au întors din exil și au căutat să-și piardă cu totul de foc orașul părinților
săi și al adăposturilor zeilor tatălui său - au căutat să guste sânge înrudit și
să-i conducă pe rămășița în sclavie - Tacâind acest om, a fost proclamat
poporului nostru că nimeni nu-l va lăuda cu sepultură sau plângere, ci îl lasă
neîngropat, un cadavru de mâncare pentru păsări și câini, o priveghiță de
rușine.

6
Era odată un călugăr tânăr pus mereu pe glume şi pe şotii şi a cărui
minte nu era concentrată pe cultivare. Un bătrân călugăr a văzut toate
acestea şi totuşi nu s-a grăbit să-l critice.

Într-o noapte, tânărul călugăr nu a reuşit să îşi controleze dorinţa de a

se distra, astfel că a vrut să se strecoare afară din templu. Totuşi,
porţile templului era închise bine. Astfel că a dus un scăunel lâng ă zid,
a urcat pe el şi a sărit de cealaltă parte. Apoi s-a strecurat fericit în
noapte.

Mai târziu, bătrânul Călugăr a făcut un tur de control prin curtea

templului şi a văzut scăunelul lângă zid. A înţeles imediat ce s-a
întâmplat. A decis să-l aştepte pe călugărul junior, pentru a-i da o
lecţie. La un moment dat bătrânul a auzit pe cineva sărind de cealaltă
parte a zidului, astfel că a mutat scăunelul şi s-a ghemuit aproape de
zid în locul acestuia, ţinându-şi genunchii sub barbă cu ambele bra ţe.

Tânărul călugăr crezu că acea umbră era scăunelul lăsat de el la

plecare. A sărit jos şi a simţit că a aterizat pe ceva moale, astfel că s-a
speriat. A văzut că era vorba de bătrânul călugăr, drept pentru care a
fugit degrabă în camera sa.

S-a aruncat în pat, unde a aşteptat venirea bătrânului, astfel că nu a

reuşit să doarmă toată noaptea. În prima lecţie din dimineaţa ce a
urmat, călugărul junior era agitat gândindu-se la pedeapsă ce îl

7
aştepta. Bătrânul călugăr avea o expresie foarte solemnă, dar nu a
deschis discuţia. Au trecut câteva zile, iar bătrânul a văzut că tânărul
călugăr nu mai era pus pe glume şi distracţii ca înainte, ba dimpotrivă,
studia serios. De atunci tânărul călugăr a perseverat, a cultivat cu
multă determinare şi a atins niveluri înalte în cultivare.

Uneori tăcerea este mai eficientă decât pedepsele.

Monolog “Omul din cerc” – Matei Visniec

             Cand vreau să fiu singur mă opresc. Scot o bucată de cretă din buzunar si trag un cerc in jurul meu.In
interiorul cercului mă simt la adăpost. Cand sunt in interiorul cercului, nimeni nu poate şi nici nu are dreptul
să imi vorbească. Nimeni nu poate şi nici nu are dreptul să mă atingă, să intre in cercul meu, sau să mă
privească prea insistent.In interiorul cercului nu mai aud nici zgomtele străzii, nici valurile mării şi nici ţipetele
păsărilor.Când eşti in cerc nu mai simţi nici frică, nici foame, şi nici durere, chiar şi timpul se opreşte in loc. Te
scufunzi pur şi simplu în abstract ca într-un vis protector,devii centrul cercului.Dacă vreau să ies din cerc,
întind pur si simplu mâna şi întrerup linia cercului. Nimeni nu poate să o facă pentru mine inafară de mine
insămi, nimeni nu poate să taie cercul din exterior pentru mine. Miracolul cercului stă în protecţia totală pe
care o oferă. De când a fost inventat cercul , lumea o duce mult mai bine. Nu mai sunt războaie, nu mai e
foamete, nu mai sunt catastrofe, a scăzut pana şi criminalitatea.Dacă suntem intr-o călătorie şi suntem
obosiţi , cel mai bine este să ne odihnim în interiorul cercului.Dacă nu putem răspunde la o întrebare
esenţială, cercul este cel mai bun loc de refugiu si meditaţie.Dacă ni se apropie momentul morţii, şi nu vrem
să murim, putem vegeta la infinit în interiorul cercului.E adevărat că două fiinţe umane nu pot intra împreuna
înauntrul aceluiaşi cerc. Sunt unii care au încercat, dar degeaba, un cerc pentru doi? Aşa ceva nu există şi nici
nu va exista vreodată. De când oamenii au invăţat să utilizeze cercul, oraşul şi-a schimbat total
înfăţişarea.Peste tot vezi numai cercuri, unora le place să-şi instaleze cercul pur şi simplu pe trotuar sau în
mijlocul străzii, sunt alţii care n-au mai ieşit din cerc de zile si zile in şir. În marile săli de aşteptare, în pieţele
publice, în gări nu vezi acum decât oameni ghemuiţi parcă uitaţi în cercul lor. Aşa se face că de la o vreme

8
oraşul e mult mai curat şi e mai multă linişte.Ceea ce mă nelinişteşte insaă puţin sunt unele zvonuri care
circulă de o vreme prin oraş, se spune că toate cercurile ascund totuşi o capcană, se spune că oamenii intră în
cercuri şi nu mai pot ieşi, se vorbeşte chiar despre oameni care in pofida voinţei lor au rămas blocaţi în
cercuri. S-ar părea că de la o vreme cercurile nici nu mai ascultă de oameni. Se vehiculează ideea că cei care
trăiesc in cercul lor de zece ani, de douazeci de ani sunt în realitate prizonieri ai cercului.S-ar părea că sunt
nenumaraţi cei care odată intraţi în cercul lor descoperă că nu mai pot să-şi deschidă cuşca in care au intrat şi
că nu vor mai putea ieşi defapt , niciodată.

Cel mai singur om - Friedrich Nietzsche

Acum, când zilei

i se făcu lehamite de zi, și toate apele de dor

murmură-o nouă mângâiere,

și cerul chiar, prins într-o pânză de păianjen aurită,

grăiește oricărui ostenit: „acum dormi!” –

9
 de ce nu dormi tu, inimă posacă,

de ce să fugi tu cu piciorul sângerând…

pe cine-aștepți cu patimă?

Voltaire - Vis şi realitate

10
Visam că-s împărat pe-un colţ de rai,
Iar tu – o fată care mă iubeai...
Când m-am trezit, sărac ca-ntotdeauna,
În loc să plâng, am râs... Şi-am râs întruna...
Ai să-nţelegi vreodată bucuria?!
Pierdusem doar un fleac... Împărăţia.

11
12
Sentiment

O arsură îmi cuprinde trupul

Arzând până la scrum trecutul
Purificând totodată scutul
Ce-mi proteja trupul.
Mă deschid încet, încet
Raţiunea trece pe-un mod mai lent,
Inima pulsează sentimente
Iubirea ma cuprinde pe îndelete.
Aripi noi mi se deschid,
Înălţându-mă deasupra norilor
Iubind prin puterea culorilor,
Nu pot să mă mai închid
Încătuşat intr-un mare vid!

13
 VRAJA FRUMUSEȚII TALE
Să primesc a doua șansă
Nu m-am așteptat vreodată,
Eram clar cuprins de transă,
Sufeream ca niciodată.

Vraja frumuseții tale

M-a sedus pentru o viață,
Mi-a ieșit la timp în cale
Și mi-a dat din nou speranță.

Ochii tăi țintiți spre mine

M-au făcut să cred în vise,
În iubirea care vine
Din poveștile nescrise.

Doar c-o-mbrățișare caldă,

Gerul l-ai trimis departe,
Trupul meu iarăși se scaldă
În fiori fără de moarte.

Inexistent

Statutul meu, - inexistent

și chipul invizibil.
Singur pe mine mă distrug
și asta-i incredibil!

Sunt conștient de tot ce fac

și totu-i calculat.
Ce mă așteaptă-n viitor
deja-i planificat.

Direcția în care merg

e clară pentru mine,
pașii mă-ndreaptă înspre rău ,
ferindu-mă de bine.

Nu am de ce să mă mai țin
și cine să mă ntoarcă,

14
când inima-mi voi lua în dinți
și voi ieși pe poartă.

Adrian Paunescu
Totusi, iubirea
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe

Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume

Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse

Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee

Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici

Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele

Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,

Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

15
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Ce faci la ora cand mi-e dor de tine - Adrian Păunescu

Ce faci la ora cand mi-e dor de tine

si niciun fel de rani nu te opresc

sa-mi reconstitui trupul din ruine

si sa-mi refaci tot viciul omenesc?

Mi-e teama de o varsta fara mila

cand am sa cad la pragul tau, infrant,

si-ai sa-mi dedici tandretea ta umila

16
 sa ma mai scol nebun de la pamant.

Nu stiu ce faci, cand eu iti caut gura,

cu nebunia de soldat batran,

ce-si vindeca in cer harababura

si-mi dai motiv in viata sa raman.

Ce faci, adolescenta numai noapte?

Din jaful care n-are nici un rost,

te recompun cu gust de mere coapte

si nici nu stiu,de fapt, ce fruct ai fost.

Eu te iubesc cu lipsa de rusine

a unei far'delegi cu chipul tau

si-atat cat te blestem, imi este bine

si-atunci cand nu te simt, imi este rau.

Ce faci la ora cand mi-e dor de tine?

Iubirea mea, orgoliul meu e frant,

te gust pe nesimtite si mi-e bine

si te gasesc intrata in pamant.

Eu simt ca mor pazindu-te de toate

si n-am sa mai rezist macar un ceas

sa te culeg din tot ce nu se poate

si sa ma-nchin la tot ce mi-a ramas.

17
-pag 30: Geea pune la cale omorârea Cerului, înfăptuită în final de
Cronos cu ajutorul Nopţii; din picăturile acestuia se nasc creaturile
mitice- Giganţii, Nimfele, iar in cele căzute în apă se naşte Afrodita. -pag
31: -Eros şi Dorul au întâmpinat-o la venirea pe lume: "Astfel i-au fost
hărăzite caldul surâs feciorelnic,/Farmecul dulce, viclea, dar plin de
ispită-al femeii". -noaptea zămisleşte Soarta şi Noaptea, Moartea (Kere)
şi Somnul nasc Visele. -Cloto, Lachesis, Atropos- Moire, fiicele Nopţii ce
explică nenorocirile personale altfel inexplicabile, -Noaptea zămisleşte
pe Nemesis, "chin muritorilor oameni", Înşelăciunea, Dorul şi bătrâneţea
sleită. -pag 32: -Vrajba naşte Truda, Foamea, Uitarea, Durerea,
Învălmăşeli, Bătălii, Crima, Nelegiuirea, Vorbele înşelătoare, Discordii,
Gâlcevi, Anarhia, Legea nedreaptă, Dezastrul, pe Arkos "ce izbeşte din
plin pe nevrednicii oameni". -Marea naşte pe Nereu, pe Forcis, pe
Thaumas, şi pe "copilele zeieşti". -pag 33: Pegas şi Chrysaor sunt fiii lui
Poseiden şi se nasc din sângele meduzei, atunci când aceasta este
decapitată de Perseu. -Kalliroe, fiica lui Oceanos, şi Chrysaor sunt
părinţii lui Geryon care avea trei capete şi ai Echydnei, "zâna cu inimă
aspră", jumătate nimfă şi jumătate şsarpe. Impreună cu Tifon, naşte
majoritatea zeilor din mitologia clasică: Himera, câinele Ortos cel cu
multe capete, balaurul cel cu multe capete care păzea merele
Hesperidelor, balaurul din Colhida, Sfinxul, Cerber, Scila, Gorgona, Hidra
din Lerna, leul din Nemea. -pag 35: se spune apoi că aceste neam a fost
adus pe lume de Phorkzs şi Keto. -Tethys îi naşte lui Oceanos
"şerpuitoarele fluvii" şi nimfele, foarte multe la număr. -pag 36:
Hyperion şi Theia sunt părinţii Soarelui, ai Lunii şi ai Aurorei. -Crios şi
Eurzbis nasc pe Astraios, Pallas şi Perseu. iar Heos îi naşte lui Astraios
vânturile (Boreas, Zefirul). -Oceanos se aliază cu Zeus înlupta acestuia

18
împotriva lu Cronos. -pag 37: Febe şi Coios dau naştere zeiţei Leto, cea
"de-ntreg Olimpul îndrăgită

19
În parc
De Gregor Trakl

Din nou hoinărind prin anticul parc,

O, calmul florilor roşii şi galbene.
O, zei blajini, şi voi sunteţi în doliu,
Şi aurul de toamnă al ulmului.
Impercetibil se înalţă trestia la marginea
Iazului albastru, tace sturzul în seară.
O! Atunci înclină-ţi fruntea şi tu
Înaintea năruitei marmore a strămoşilor.

Lucian Blaga
Iubire
Iubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - când suavă icoana

ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubesti - când sub timpuri prin sumbre

vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubesti - când simtiri se desteaptă

că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubesti - când întreaga făptură,

cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.

20
Lucian Blaga
Catrenele fetei frumoase
I
Deoarece soarele nu poate să apună
făr’ de a-si întoarce privirea după fecioarele
cetătii, mă-ntreb:
de ce-as fi altfel decât soarele?

II
O fată frumoasă e
O fereastră deschisă spre paradis.
Mai verosimil decât adevărul
e câteodată un vis.

III
O fată frumoasă e
lutul ce-si umple tiparele,
desăvârsindu-se pe-o treaptă
unde povestile asteaptă.

IV
Ce umbră curată
aruncă-n lumină o fată!
E aproape ca nimicul,
singurul lucru fără de pată.

V
O fată frumoasă e
a traiului ceriste,
cerul cerului,
podoabă inelului.

VI
Frumsete din frumsete te-ai ivit

21
întruchipată fără veste,
cum “într-o mie si una de nopti“
povestea naste din poveste.

VII
O fată frumoasă e
o închipuire ca fumul,
de ale cărei tălpi, când umblă,
s-ar atârna tărna si drumul.

VIII
O fată frumoasă e
mirajul din zariste,
aurul graiului,
lacrima raiului.

IX
O fată frumoasă e
cum ne-o arată soarele:
pe cale veche o minune nouă,
curcubeul ce sare din rouă.

X
Tu, fată frumoasă, vei rămânea
tărâmului nostru o prelungire
de vis, iar printre legende
singura adevărată amintire.

22
 Glute Bridge - 10+ reps
 Back squats - 5-12 reps
 Front squats - 5-12 reps
 Hamstring curls - 8-12 reps
 Leg extension - 5-12 reps
 Romanian deadlifts - 5-12 reps
 Deadlifts - 3-10 reps
 Power cleans 2-5 reps
 Static squat - 30+ seconds

23