In anul 1960 T.H.

Maiman a realizat pentru prima data producerea de vibratii

coerente in domeniul optic (infrarosu, vizibil si ultraviolet) cu ajutorul unui
laser (denumire de la Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation-
amplificarea luminii prin emisia stimulata a radiatiei)
Existenta emisiei stimulate (sau a emisiei induse) a fost sugerata in 1917 de
A. Einstein, din necesitatea de a demonstra formula lui M. Planck pentru radiatia
corpului negru.
Emisia indusa este fenomenul invers procesului de absorbtie a undelor
electromagnetice de catre substanta (atomi, molecule sau ioni). Cand un foton este
absorbit de un sistem atomic energia fotonlui se adauga la energia interna a
sistemului, aceasta trcand intr-o stare energetica excitata. Fie nivelul de
energie corespunzator starii fundamentale si cel corespunzator starii excitate.
Frecventa a radiatiei absorbite sau a celei emise spontan de sistem va fi data de
relatia:

unde h este constanta lui Planck.

Sistemul atomic excitat va ramane in aceasta stare un timp scurt ( ) dupa
care va reveni in starea fundamentala de la care a plecat emitand radiatii de
aceasi frecventa cu cea absorbita. Aceast emisie se poate face pe doua cai: fie
prin emisie spontana, cand sistemul emite radiatie in mod natural revenind pe
nivelul energetic E1, fie prin emisie stimulata, cand revenirea sistemului in
starea inferioara 1 se face sub influenta "ciocnirii" cu un foton a carui lungime
de unda este egala cu cea a radiatiei pe care sistemul o poate emite (conditia de
prag).
Cand se realizeaza conditia de prag, in loc de un singur foton (cel incident)
vor exista doi fotoni care la randul lor vor stimula alti doi atomi aflati in stare
excitata rezultand patru fotoni s.a.m.d.. Are loc un fel de "reactie in lant",
avalansa de fotoni formand radiatia emisa de generatorul sau amplificatorul
cuantic. Deci revenirea in starea fundamentala, pentru o parte din atomi, are loc
sponta, dand nastere la emisia naturala a liniilor spectrale iar pentru cealalta
parte, aceasta revenire este provocata de o radiatie exterioara dand nastere
emisiei induse. Intensitatea radiatiei absorbite este proportionala cu numarul de
atomi (populatia) din starea fundamentala, iar intensitatea emisiei induse si a
emisiei spontane sunt proportionale cu populatia nivelului superior (excitat). O
particularitate importanta consta in faptul ca coeficientul de proportionalitate
corespunzator emisiei induse este identica cu coeficientul de proportionalitate al
absorbtiei. La echilibru termic absorbtia depaseste emisia indusa. Daca insa
printr-un mijloc oarecare, se reuseste ca numarul de atomi N1 de pe nivelul
inferior (provocandu-se o incersiune de populatie) intensitatea radiatiei emise,
induse, depaseste intensitatea radiatiei absorbite. In acest caz, radiatia de
frecventa care se propaga in mediul cu inversiune de popularie in loc sa fie
atenuata va fi ampificata. Astfel se realizeaza un amplificator cuanric de
rafiatie. Raportul dintre populatiile si ale nivelelor considerate este dat
de relatia lui Boltzman.