In psihologie a aparut un curent nou numit Psihologie pozitiva care considera ca

datorita focalizarii excesive asupra patologiei, psihologia si medicina clasica au ajuns la

un model explicativ al psihicului din care lipsesc acele trasaturi si caracteristici pozitive
cum ar fi: speranta, întelepciunea, creativitatea, curajul, spiritualitatea, responsabilitatea,
perseverenta, care fac ca viata sa aiba valoare.
Reprezentantii psihologiei pozitive considera ca, politicile economice, care contribuie
la cresterea bunastarii materiale, neglijeaza unele nevoi umane, cum ar fi trasaturile si
caracteristicile care duc la starea de bine psihic, la individul pozitiv, la comunitatile
implinite. Psihologia clasica s-a axat mai mult asupra patologiei si a preocuparii pentru a
îndrepta ceea ce este gresit, afectat. Psihologia pozitiva îsi propune sa se focalizeze pe
îmbunatatirea calitatilor pozitive, pe experientele subiective valoroase: starea de bine
psihic, multumirea si satisfactia (în trecut), speranta si optimismul (asupra viitorului),
fericirea (în prezent). La nivel individual se va muta accentul pe trasaturile pozitive:
originalitatea, optimismul, talentul, întelepciunea, curajul, simtul estetic, perseverenta,
capacitatea de a ierta, iar la nivel de grup pe: spiritul civic, responsabilitatea, altruismul,
moderatia, toleranta, morala. Medicina clasica alopata a dezvoltat zeci de mii de
medicamente pentru a corecta multele anomalii care apar in functionarea organismului
uman. Medicina ar trebui sa fie mult mai preocupata de preventie si de dezvoltarea
comportamentelor benefice, pozitive. Prin promovarea modurilor de viata sanatose se
ajunge implicit la evitarea necesitatii administrarii de medicamente. Psihologia pozitiva
isi propune ca inlocuiasca vechea abordare a lui “sa nu faci aceea…”, “sa nu faci
aceea…” cu “sa faci aceea…”, “sa faci aceea…”. Acesta abordare sugereaza inlocuirea
abordarii negative a lui “sa nu…” cu abordarea pozitiva a lui “sa da…”. In acest mod, in
loc ca principiile sanatoase de viata sa para un lung sir de interdictii, sa fie un sistem de
reguli si recomandari pozitive, constructive, benefice. In acest mod viata va fi abordata ca
multitudine de sanse si oportunitati, in loc sa para un loc al interdictiilor si al
contraindicatiilor. S-a ajuns sa se spuna, in mod mai mult sau mai putin ironic, ca: “Orice
lucru bun in viata e ilegal, imoral sau ingrasa”.
Viata trebuie privita ca o imensa sansa care ni se ofera. Desigura ca viata nu este numai
lapte si miere, si desigur ca multe contraindicatii raman valabile, dar noi nu trebuie sa
ramanem doar la interdictii ci trebuie sa vedem ca exista foarte multe oportunitati si
foarte multe sanse.
Prea multe dintre recomandarile pentru o viata mai buna incep cu “Sa nu…”. Solutia
este ca noi sa punem accentul pe latura pozitiva a vietii noastre, sa ne dezvoltam
talentele, sa fim mai buni decat suntem, sa avem relatii mai bune cu familia, cu prietenii,
la scoala si la locul de munca, sa fim mai performanti in activitatile de zi cu zi (insa fara
exagerari care sa ne duca la extenuare). Deci recomandarea este sa se puna accentul pe
ceea ce avem de facut mai bine, nu pe ceea ce nu trebuie sa facem. Printr-un
comportament pozitiv, vom uita de partile noastre negative care vor deveni din ce in ce
mai neglijate si neglijabile.
1
 Prin terapie cognitiva noi ne adegvam mai bine la realitate, ne reprezentam mai bine
mediul si universul in care traim. Dobandirea de cunostinte corecte si esentiale ne poate
scuti de multe temeri si angoase. Scrierea de fata are si scopul de a ne face o imagine mai
buna si mai exacta asupra noastra si asupra realitatii in care traim.
Viata este o valoare extraordinara. Faptul ca traim are o importanta incredibila, iar
urmarile vietii noastre sunt foarte importante. Noi avem senzatia ca viata e
nesemnificativa, sau plictisitoare, sau stresanta. Ne petrecem timpul uitandu-ne la
televizor cand de fapt ar trebui sa ne petrecem viata dezvoltandu-ne partile noastre bune
si gandindu-ne la incredibilul dar pe care l-am primit si la ce facem cu el. Noi avem falsa
impresie ca tot ce exista e munca, televizorul (politica, filme, sport, etc), sexul, petrecerea
timpului liber intr-un mod relaxant. Noi stim despre viata din pacate doar ceea ce
mostenim de la inaintasi. De fapt viata este mult mai importanta. Traim intr-un Univers
care e plin de civilizatii. Natura umana e capabila de o fericire si o deplinatate cum nici
nu ne putem inchipui. Urmarile vietii fiecaruia dintre noi sunt foarte importante pentru
noi si pentru ceilalti. Sa nu ne lasam coplesiti de nesemnificativ, de banal. Am primit o
natura incredibila care e capabila de sentimente, trairi, ganduri si actiuni uimitoare.
Natura umana e capabila de o frumusete, o putere, o creativitate, o sanatate incredibile.
Deoarece suntem impregnati de simtiri si sentimente banale, stresante, neputincioase,
avem senzatia ca viata e doar supravietuire, e vietuire nesemnificativa. Traim intr-un
Univers plin de viata si de civilizatii. Chiar pe Pamant pe langa fiintele vazute exista si
entitati invizibile care ne influenteaza vietile in mod imperceptibil. Exista entitati
benefice si malefice care ne interfereaza si ne induc simtiri, interpretari, reprezentari ale
realitatii, care credem ca sunt ale noastre. Traim intr-o realitate foarte complexa iar
urmarile faptelor noastre sunt foarte importante. Noi ne-am nascut oameni, dar putem
deveni OAMENI. Ne putem intelege sensul existentei, de unde am venit si incotro ne
indreptam. Noi ne putem creste calitatea intelegerii, ne putem rafina intelepciunea, ne
putem cultiva cu teme esentiale pentru viata, ne putem creste nivelul de vitalitate. Se
spune ca in anii urmatori planeta si impreuna cu ea si lumea vor trece prin transformari
importante la care si noi putem fi partasi prin contributia la o viata mai pozitiva, mai
constructiva, mai inteleapta, mai sanatoasa. Se vorbeste de intrarea in era Varsatorului, de
inversarea polilor magnetici ai Pamantului, de scurtare timpului(timpul trece mult mai
repede). Se spune ca lumea va deveni mult mai buna. Stadiul cel mai inalt la care poate
aspira un om este acela de creator moral prin creare de viata morala si de cultura morala.
Dar fiecare contributie e importanta oricat ar parea de mica. Fiecare incercare de a ne
pozitiva viata si comportamentul e incredibil de importanta, chiar daca e greu si pare fara
prea mare efect. Trebuie sa incercam sa ne schimbam in bine in aspectele care nu ni se
par prea dificile, care ne cer un efort moderat. Nu trebuie sa cadem in nici o extrema. Noi
trebuie sa fim moderati chiar si in bine. Nu trebuie sa ne fortam limitele nici macar in
bine.

2
 In Univers exista fiinte spirituale foarte evoluate si foarte puternice care ne ajuta in
eforturile noastre de mai bine.
Noi suntem limitati de catre propriul nivel de intelepciune si de creativitate. Mintea si
simtirea noastra sunt capabile de trairi incredibile. Suntem limitati de propriile cunostinte
despre noi insine si despre realitate. Natura umana are capabilitati incredibile de care noi
nu stim si nu suntem constienti. Se vorbeste despre existenta in istorie a mari maestrii
spirituali care au atins niveluri incredibile de realizare a naturii umane. Deoarece nu
suntem constienti de viitorul luminos care ne sta inainte suntem lipsiti de entuziasm si de
optimism. Suntem limitati de preocuparile si de obisnuintele noastre care ne mentin in
rutina si inertie. Ar trebui sa fim mai preocupati de temele importante ale vietii: morala,
virtutea, cunoasterea, cultura, arta.

Ceea ce facem ne formeaza. Orice actiune a noastra are un efect formator asupra
noastra. Tot ceea ce facem ne modeleaza si ne structureaza natura umana. Tot ce gandim,
simtim si facem ne transforma intr-un anumit fel, care este in conformitate cu calitatea
actiunilor noastre. Orice facem are consecinte in primul rand asupra noastra dar si asupra
celor din jurul nostru. Modul cum aratam si ne simtim la un moment dat este consecinta
nemijlocita a felului in care ne-am comportat in trecut. Tot ce facem ramane impregnat in
noi. Natura umana e ca un fel de plastilina in "mainile" actiunilor noastre. Actiunile
noastre modeleaza aceasta "plastilina" in ceea ce priveste gandirea, simtirea, sanatatea si
modul viitor de a actiona. Orice gest al nostru, oricat ar fi de mic, se memoreaza in noi si
se constituie intr-o baza pentru gesturile viitoare. Modul in care ne comportam, gandim,
simtim, alegem, ne structureaza intr-un anume mod psihicul si fizicul. Asa cum o delta
este rezultatul depunerilor aluviunilor carate de un fluviu, la fel si noi suntem rezultatul
"depunerilor" comportamentelor noastre din fiecare moment. Asa cum un culturist, daca
face exercitii regulate cu greutati si are o alimentatie bogata in proteine, isi mareste masa
musculara, tot asa orice alta actiune a noastra lasa urme in noi, chiar daca nu la fel de
evidente ca exercitiile fizice, dar nu mai putin concrete. De exemplu, daca nu dormim
suficient o perioada mai indelungata de timp incepem sa facem cearcane la ochi; sau cand
ascultam o melodie frumoasa incepem sa ne simtim mai bine. Absolut tot ce gandim, tot
ce simtim, tot ce mancam, etc, ne formeaza intr-un anumit mod si ne structureaza incetul
cu incetul un anumit nivel de sanatate fizica si psihica. Toate actiunile noastre sunt un fel
de antrenament la care ne supunem si care are drept consecinta un gen specific de
autoformare.
3
 O comparatie pentru cei obijnuiti cu calculatoarele: noi suntem ca un enorm sistem de
operare care se autoconfigureaza pe masura ce inainteaza in viata. Natura umana are
“seturi de optiuni” pe care noi le alegem si le configuram in functie de modurile in care
ne comportam.
In viata noi facem foarte multe alegeri: adica optam intre optiunile pe care le avem la
indemana. Faptul de a opta pentru o anumita alternativa in dauna alteia, atunci cand avem
mai multe optiuni, are drept consecinta formarea noastra intr-un anume fel si nu in altul.
Noi avem impresia ca doar anumite tipuri de actiuni lasa urme vizibile in noi. De fapt
orice gand, orice simtire si orice actiune a noastra lasa urme in noi. Noi suntem rezultatul
interactiunii dintre mostenirea, pe care o primim de la parinti, si modul nostru de viata
care ne e specific prin gandurile, simtirile si actiunile noastre. Noi mostenim un cod
genetic, un anume mod de abordare a vietii, o anume cultura. Noi modelam mostenirea
pe care o primim de la parinti intr-un mod care ne e specific.
Ducem viata pe care o ducem din cauza obiceiurilor, a deprinderilor, a obijnuintelor pe
care le avem (fie le-am mostenit, fie ni le-am format, fie ne-am resemnat cu ele). In
special femeile recurg la tot felul de tratamente exterioare de infrumusetare fara sa
realizeze ca frumusetea se obtine in timp, prin tot ceea ce facem, nu doar prin tratamente
cosmetice. Modul in care aratam si ne simtim este rezultatul modului in care
interactionam cu mediul in care traim, este rezultatul intregului nostru mod de viata.
Un anume mod de viata: ganduri, simtiri, preocupari, cunostinte, alimentatie,
interactiuni cu ceilalti, odihna, etc produce cu necesitate un anumit nivel de sanatate care
incumba o anumita stare de bine (sau de rau). Corpul nostru este reflectarea mostenirii de
la parinti dar si a modului nostru particular de viata. Fiecare dintre noi ne formam un
nume temperament, un anume timbru vocal, o anume amprenta digitala, o anume baza a
personalitatii (workaholinc, perseverant, empatic, promotor, rebel sau visator), si multe
altele care ne sunt specifice(grupa sanguina, ADN, etc).
Noi suntem “prinsi” in plasa obisnuintelor si a inertiei comportamentelor noastre.
Se spune ca: "Noi suntem suma cuvintelor noastre" sau ca "Spune-mi cu cine te insotesti
ca sa-ti spun cine este" sau ca "Esti ceea ce mananci" etc De fapt noi suntem suma tuturor
acestora si inca multe altele. Suntem suma a Tot ceea ce facem. Tot ce facem are o
influenta concreta si unica asupra noastra.
Noi ne putem influenta modul in care ne formam, si mai mult, suntem responsabili fata
de noi insine pentru modul in care ne formam. Adica noi ne putem selecta acele actiuni
care produc efecte benefice pentru noi si putem renunta la cele nebenefice.
Orice om care se formeaza trebuie sa aiba un instict al colectionarului in ceea ce
priveste valorile pe care le apreciaza. Prin vointa si alegeri intelepte noi ne putem
influenta in mod favorabil viata. Nu exista solutii general valabile pentru toti oamenii.
Fiecare dintre noi este un unicat si fiecare dintre noi trebuie sa se descopere si sa se
inteleaga pe sine pentru a gasi solutii optime la problemele cu care se confrunta.
Noi suferim in viata trei mari categorii de influente:
4
 1. de la inaintasi(pe cale de mostenire genetica);
2. de la mediul in care traim (familie, scoala, slujba, prieteni, clima, etc);
3. de la principiile de viata pe care le adoptam(sistemul de valori pe care il cultivam).
In general noi suntem constienti de influentele pe care le au asupra noastra primele
doua categorii de cauze, dar nu suntem constienti de influentele celei de-a treia categorii.
Principiile de viata, pe care ni le formam in timp, au o influenta covarsitoare asupra
noastra. Principiile noastre de viata sunt cele care ne organizeza gandurile in structuri de
ganduri pe baza carora noi ne organizam si planificam viata. Fiecare persoană işi trăieşte
viaţa in funcţie de sistemul de valori pe care şi l-a ales. Aceste valori pot să difere foarte
mult de la o persoană la alta. Diferenţele sunt determinate in primul rand de cadrul
familial in care a crescut, de tipul de personalitate şi de convingerile pe care le-a dobandit
de-a lungul vietii. Chiar şi cei care pretind că trăiesc fără principii etice sau după principii
neutre din punct de vedere etic au un sistem de valori: acela al lipsei sistemului de valori.
Propriul sistem de valori face ca fiecare să aibă anumite abordari pentru acţiunile,
deciziile şi relaţionarile lui. Principiile de viata sunt cele care ne structureaza caracterul.
Caracterul este suma trasaturilor morale ale unei persoane. Ceea ce am gandit, am simtit
si am facut in trecut se reverbereaza in noi constituindu-se intr-o baza de pornire pentru
gandurile, simtirile si actiunile prezente si viitoare. Modul cum am solutionat situatiile de
viata trecute se constituie intr-o experienta, care este ca un fel de biblioteca, la care noi
facem apel ori de cate ori avem de solutionat o noua situatie de viata. Fiecare experienta
din viata noastra este o parte dintr-o poveste mai departe. Oricat de spontani am fi, noi tot
facem apel la trecutul nostru. Trecutul fiecaruia dintre noi are anumite predominante care
ne fac sa avem anumite inclinatii, preferinte, atractii, respingeri. Noi nu putem sa ne
trezim in fiecare dimineata mai inteligenti dar putem sa ne orientam comportamentele si
alegerile astfel incat viata sa ne devina din ce in ce mai benefica. Daca noi nu actionam
nimeni nu poate sa actioneze in locul nostru.
Dintre toate cele trei categorii enuntate anterior cea mai mare influenta pe care o putem
avea noi, prin vointa, este cea asupra principiilor noastre de viata. Cum spunea un invatat:
"Nu conteaza ce-au facut din tine ci conteaza ce ai facut tu din ce au facut din tine".
Natura umana este o masinarie supercomplexa care se seteaza singura in functie de
actiunile noastre. Noi ne configuram singuri propria natura umana, pe masura ce inaintam
in viata, prin alegerile pe care le facem, prin ceea ce invatam, experiem, preferam,
credem, tindem, oferim, luam, etc Natura umana are un "regulament de functionare" la fel
ca o masina. Cu cat cunoastem si respectam mai bine "regulamentul nostru de
functionare" cu atat avem mai mari sanse la o viata implinita. Printre cele mai importante
"reguli de functionare" benefica se afla si respectarea unui sistem de valori pozitiv.
Sa incercam sa definim ce inseamna un mod de viata benefic:
1. adoptarea unui sistem de valori pozitiv;
2. raporturi bune cu familia;
3. un raport bun cu Divinitatea;
5
 4. un cerc de prieteni in care sa iesim;
5. o alimentatie ecologica cu un aport de calorii in acord cu efortul depus(cantarul ne
arata cum stam. Cei care sunt mai corpolenti de mici au o greutate normala mai mare, cei
care sunt mai slabuti de mici au o greutate normala mai mica raportata la inaltime);
6. un bun raport intre activitatile fizice si intelectuale (ideal ar fi jumatate-jumatate);
7. un bun raport intre efort, somn si relaxare;
8. o buna igiena;
9. expunere la aer curat si la lumina zilei(macar o ora pe zi, ideal 4 ore pe zi);
10. scopuri si motivatii pozitive.
Dintre cele enumerate mai inainte trebuie sa incercam sa le punem in practica pe cele
pe care le putem realiza fara un efort prea mare. In timp, vom putea sa realizam din ce in
ce mai multe. Schimbarile pe care le facem in viata nu trebuie sa fie prea multe deodata si
nu trebuie sa fie radicale(cu exceptia cazurilor in care medicii ne sfatuiesc in cazuri
limita). Schimbarile trebuiesc sa fie graduale pornind de la cele mai stringente si care pot
fi realizate fara un efort prea mare. In timp, pe masura ce ne obisnuim cu noua stare
schimbata putem adauga o noua schimbare, astfel incat, sa ajungem la tintele propuse.
Un sistem de valori pozitiv este un sistem format din: onestitate, bine, frumos,
optimism, armonie, curaj, inteligenta, intelepciune, moderatie (calea de mijloc),
cunoastere.
In ceea ce priveste sinceritatea trebuie sa avem in vedere sa nu o practicam cu orice
pret, dupa cum arata urmatoarea pilda:
"Un individ alerga dupa o femeie ca sa o agreseze. La o bifurcatie a potecii pe care
alergau, femeia a apucat-o pe poteca din dreapta. Cand a ajuns si barbatul la acea
bifurcatie n-a stiut in ce parte a apucat-o femeia si a intrebat un batran care statea chiar la
acea bifurcatie. Batranul, intelept, i-a raspuns ca femeia a apucat-o pe poteca din stanga."
Din acesta pilda trebuie sa intelegem ca sinceritate nu trebuie sa fie totala in cazul in
care cineva poate fi afectat in mod negativ de acesta sinceritate. Noi trebuie sa fim atat de
sinceri cat sa nu afectam pe cineva prin sinceritatea noastra.
La fel si curajul nostru trebuie sa fie cumpatat, adica sa nu ne repezim "cu capul in zid"
sau sa ne luptam cu morile de vant.
Bunatatea trebuie sa fie adresata pe cat posibil celor care o merita si o apreciaza astfel
incat sa "nu aruncam margaritare porcilor".
Inteligenta ni se poate dezvolta prin discutii cu oameni pe care-i consideram inteligenti,
prin citirea de carti bune, prin urmarirea de filme si emisiuni TV bune, prin rezolvarea
testelor de inteligenta, etc
Intelepciunea se castiga odata cu experienta in cele bune.
Cunoastrea si autocunoasterea sunt foarte importante caci ele ne ajuta sa adoptam
solutii si abordari juste.

6
 Moderatia, sau echilibrul, este virtutea care trebuie sa guverneze intregul nostru
comportament. Ea mai este denumita si calea de mijloc si ne ajuta sa ne ferim de cele
care sunt peste puterile noastre.
Voltaire lauda moderatia in placerile vietii si defineste morala ca: "iubire de oameni in
actiune". "Adevarata virtute consta in serviciile aduse omenirii, fara consideratii de opinii
si credinte". Confucius recomanda urmatorul principiu de viata, pe cat de simplu
exprimat pe atat de adevarat: “Ce tie nu-ti place altuia nu face”.
Noi putem sa ajutam societatea prin urmatoarele modalitati(enumerate in ordinea
importantei de la cea mai mica la cea mai mare contributie):
1. prin a nu fi povara nimanui;
2. prin a ajuta material (zisa pomana);
3. prin exemplul personal;
4. prin energetismul propriu;
5. prin meseria pe care o practicam(in special prin: medicina, invatamant, justitie,
functii de raspundere,etc)
6. prin copiii carora le dam nastere si prin educatia pe care le-o dam;
7. prin opera;
8. prin discipoli.
Fiecare dupa puterea proprie.

Viata este ca o partida de sah pe care o joci tot timpul cu viteza de derulare a faptelor.
Noi suntem niste entitati formate din multitudinea modurilor noastre de comportament,
din cunostintele noastre, din solutiile pe care reusim sa le dam la presiunile la care
suntem supusi, din alimentele pe care le ingeram, etc Deci noi suntem niste "compozitii"
chimice, de sanatate, de interpretare, de cautare, de orientare.
Modul nostru de viata ne inteseaza cu sute si mii de reflexe conditionate care ne sunt
specifice si de care noi nu suntem constienti decat intr-o mica masura.
Fiecare dintre noi avem un sistem de presupozitii pe baza caruia luam decizii. Pe langa
sistemul de presupozitii pe baza caruia luam decizii noi avem si un sistem de validari care
rafineaza in timp sistemul de presupozitii si il ghideaza spre eliminarea presupozitiilor
invalidate de experienta. Vis a vis de realitatile vietii noi avem diverse tipuri de
reprezentari mai aproape sau mai indepartate de realitatea obiectiva.
Fiecare dintre noi suntem o acumulare de experienta. Noi suntem rezultatul nu doar al
actiunilor noastre, dar si al actiunilor inaintasilor nostrii, caci noi le mostenim obiceiurile
si codul genetic. Noi mostenim si bune si rele, de aceea se spune ca ne-am nascut “in
pacat” deoarece mostenirea noastra nu este una perfecta, ideala. Prin invatarea din
experienta noastra, a inaintasilor si prin cultura, noi ne putem pozitiva viata. Un om
needucat va repeta viata grea a inaintasilor lui deoarece va repeta greselile lor.
Fiecare om adopta una dintre urmatoarele trei directii in viata:

7
1. incearca sa solutioneze in mod pozitiv si constructiv situatiile de viata cu care se
confrunta;
2. renunta la lupta si adopta un mod de viata conformist cu al familiei din care se
trage;
3. nu renunta la lupta dar devine anarhist sau rebel fara sa respecte un sistem de
valori pozitiv.
Cea mai recomandata cale este prima dintre cele enumerate in care luptam pentru
cautarea binelui si pentru instaurarea echilibrului in viata noastra. Prin aceasta noi suntem
originali deoarece cautam sa rezolvam si acele situatii si probleme nerezolvate de catre
inaintasii nostri nu doar sa ne multumim cu un mod de viata conformist in care sa
repetam intocmai viata inaintasilor. Noi trebuie sa imprumutam doar obiceiurile bune ale
inaintasilor, iar pe cele rele sa le inlocuim cu rezolvari constructive si benefice.
Dumnezeu ne-a dat dreptul nobil de a ne face o soarta mai buna. Prin vointa si prin
cunoastere noi putem lasa in urma necrutatoarea lume a selectiei naturale si ne putem
indrepta spre orizontul suprem al sensurilor si al valorilor.
Fiecare dintre noi sutem natura umana intr-un anumit stadiu de dezvoltare. Natura
umana are un anumit potential ideal, iar noi suntem o psihologie, o chimie, o sanatate,
undeva in drumul catre acel ideal.
Viata este un dar fabulos, dar e doar o latenta, un potential. E ca un puzzle. Depinde de
noi cum ne-o “asamblam”. Viata nu ne este data de-a gata formata ci ne este data ca sa
ne-o construim. Noi suntem chemati sa participam la formarea noastra. Noi primim de la
Dumnezeu sufletul, care are chipul ideal al omului, primim de la parinti un anumit
"material" genetic, o educatie si un sprijin, dar de noi depinde cum “asamblam” toate
acestea. Noi ne construim si ne structuram viata pe masura ce inaintam in varsta. Noi
contribuim la viata pe care am primit-o prin modul in care ne formam. Printre altele noi
ne formam trasaturile morale de caracter.
Sa incercam sa fim persoane care aducem armonie, buna dispozitie, optimism,
impacare, alinare, echilibru. Gandirea pozitiva stabileste asa numitele ancore pozitive in
viitor. Gandirea negativa emite premonitii negative care tind sa se indeplineasca.
Splendoarea tineretii consta in promisiunea unei minti tinere de a crea cultura si virtute.
Noi suntem cei care ne croim viitorul, ii dam mai intai o forma, prin dorinte si planuri,
iar apoi il "umplem" cu actiuni pentru atingerea scopurilor-dorintelor.
Timpul este un buget, atentia este un buget, energia este un buget. Trebuie sa avem grija
cum ni le cheltuim.
Tineri fiind, putram povara prejudecatilor, a traditiei, a grupului din care facem parte, a
invataturilor pe care le mostenim. Trebuie ca treptat sa incercam sa ne eliberam de povara
prejudecatilor si a conditionarilor negative.
Trebuie sa ne polarizam pe bine, sa ne vedem bine sanatosi, cu un viitor luminos. Noi
singuri ne facem rau cand ne imaginam bolnavi, neputinciosi, in dificultate. Sanatatea e
inainte de toate o stare de spirit. Cand ne hotaram pentru bine si sanatate tot Universul ne
8
ajuta. Vointa e esentiala iar lipsa vointei favorizeaza boala. Trebuie sa avem vointa sa
luptam cu boala. Lipsa vointei e din cauza lipsei motivatiilor pozitive. Prin ceea ce facem
in prezent noi ne modificam viitorul.
Asa cum succesul in afaceri este o chestiune de prioritati la fel si sanatatea si binele
sunt chestiuni de prioritati. Viata e o lupta cu descurajarea. In acesta lupta ne ajuta vointa,
simtul nuantelor, adaptabilitatea, prudenta, flexibilitatea.

Noi suntem potential in reactualizare. Natura umana are un fond care se manifesta prin
rememorarea felul sau de a fi. Fiecare dintre noi avem felul nostru de a fi pe care ni-l
manifestam reactulizandu-ni-l permanent. Daca nu ne manifestam anumite latente si
capabilitati acestea se uita. Noi suntem cei ce tinem minte ca suntem. Prin modul in care
raspundem la stimulii la care suntem expusi noi ne reactualizam capabilitatile noastre.
Noi avem nevoie sa ne reamintim permanent felul nostru de a fi caci altfel ne uitam pe
noi insine. Copilaria si adolescenta sunt etapele cele mai importante ale formarii felului
nostru de a fi. Cand ne nastem noi suntem culmea puritatii , a sensibilitatii, a bunatatii, a
inteligentei emotionale, a inocentei. Daca noi continuam sa ne manifestam acest potential
pur cu care ne nastem, ne reactualizam permanent capacitatile de a fi buni, sinceri,
sensibili, echilibrati. Daca insa ne lasam contaminati de influentele negative ale mediului
inconjurator, potentialul nostru se va negativiza putin cate putin si vom uita cum am fost.
Prin alegeri gresite noi putem introduce repere negative care vor deveni baza pentru
viitorul comportament. Natura noastra nu se va mai reactualiza prin comportamente bune
si pure, ci va fi virusata de simtiri si trairi negative. Asadar natura noastra are nevoie sa se
deruleze prin comportamente pozitive, sa-si manifeste capabilitatile normalitatii pure cu
care a venit pe lume. Daca insa intrerupem perpetuarea capacitatilor noastre pozitive,
vom capata impulsuri si predispozitii contrare sanatatii noastre. Desigur ca mediul in care
ne nastem nu e unul ideal, ci e un mediu care ne expune la experiente negative cum ar fi:
frustrari, lipsuri, suferinte, boli, agresiuni. Din acesta cauza nu ne este usor sa ne
mentinem potentialul pur cu care ne-am nascut. Cu cat reusim mai bine sa ne dezvoltam
strategii pozitive de a face fata experientelor negative, cu atat reusim sa ne mentinem
potentialul pozitiv cu care ne-am nascut.
Noi nu trebuie sa uitam cum am fost cand ne-am nascut. Nu trebuie sa ne uitam
bunatatea, naturaletea, sinceritatea, echilibrul, sanatatea, calmul. Din pacate noi uitam
putin cate putin, zi dupa zi, de natura pura pe care am primit-o cand eram copii. Aceasta
se intampla din cauza ca viata nu e usoara, din cauza ca educatia pe care o primim e
departe de a fi cea ideala.
Teoretic noi putem oricand sa o rupem cu comportamentele negative din trecut, insa
practic se constata ca oricare dintre trasaturile noastre, fie bune, fie rele, au o inertie prin
care tind sa se mentina si sa iasa la suprafata. Cu cat o trasatura de personalitate sau de
9
caracter este mai adanc inradacinata cu atat ea tinde sa se manifeste cu mai mare usurinta.
Fiecare dintre noi este ca un tren de mare viteza care nu poate sa schimbe directia de
deplasare decat cu mare dificultate existand chiar riscul ca la curbe foarte bruste sa iasa
de pe sine si sa se dea peste cap. De aceea este recomandat sa nu facem schimbari bruste
in filozofia noastra de viata, ci schimbarile sa fie treptate, atent planificate. Schimbarile
urmarite trebuie sa fie pe termen lung, nu dintr-o data.
Modurile in care noi ne comportam si raspunem, se imprima in noi si devin
predispozitii de comportament pentru situatiile de viata viitoare asemanatoare. De
exemplu daca suntem confruntati cu o situatie in care ni se face frica acesta frica se
imprima peste sensibilitatea noastra si capatam predispozitia de a ne comporta
asemanator in situatiile viitoare asemanatoare, adica sa ne fie frica. Daca insa noi
raspundem cu curaj situatiei respective acest curaj se imprima peste sensibilitatea noastra
si capatam predispozitia de a ne comporta curajos in situatiile viitoare asemanatoare. Sau
daca suntem confruntati cu o situatie in care riscam sa fim pedepsiti pentru o fapta a
noastra, ne apare alternativa sa mintim ca sa scapam de pedeapsa. Daca avem puterea de
a fi sinceri vom capata predispozitia de a nu mai repeata in viitor greseala de frica
pedepsei. Daca cedam tentatiei de a minti, vom scapa mai usor, dar pe viitor vom avea
inclinatia de a minti. Asadar noi suntem supusi la fel de fel de situatii stresoare pe care le
solutionam cum putem noi mai bine. Daca prin solutiile pe care le dam reusim sa ne
comportam in mod compatibil cu potentialul nostru pur, atunci ne vom pastra acelasi
nivel de sanatate si puritate. Daca insa nu reusim sa fim la inaltime si ne reprimam
trasaturile pozitive de personalitate, de frica unor penalitati care vin din mediului exterior,
atunci potentialul nostru pozitiv se va inhiba si va fi uitat incetul cu incetul. Cu trecerea
timpului vom deveni putin cate putin altii. Un alt exemplu de obicei negativ este fumatul.
Cand incepem sa fumam o facem fara sa fim presati de vreo necesitate evidenta. O facem
fie pentru ca vrem sa ne prostim, fie pentru ca vrem sa parem mai maturi, fie sub
influenta anturajului, etc Cu timpul insa acest obicei ni se imprima in natura noastra si el
tinde sa se manifeste din ce in ce mai des. Oricare dintre obiceiurile si trasaturile noastre,
fie bune fie rele, tind sa ne ocupe cat mai mult din “spatial nostru vital”.
Cand ne nastem noi suntem culmea puritatii si a inocentei. Pe masura ce intram in
contact cu realitatile vietii acest potential pur se imprima cu multitudinea experientelor
prin care trecem. Trebuie sa incercam sa manifestam si sa ne reactualizam potentialul
nostru pur si bun caci acesta contine in el sanatatea si starea de bine. E spre binele nostru
sa incercam sa manifestam(rememoram) comportamente de bunavointa, de sinceritate, de
amabilitate, de buna dispozitie, de curaj, sa avem contacte cu oameni pozitivi, sa ne
recreem in natura, etc sa cautam prilejuri de a ne dezvolta talentele si partile noastre bune
astfel incat partile noastre negative sa ramana din ce in ce mai mici. Odata cu inaintarea
in varsta trebuie sa castigam in maturitate, in responsabilitate, in intelepciune. Sa nu ne
lasam negativizati de asa zisele hard feelings (ura, invidie, razbunare, frica, disperare,
dusmanie, etc), de oboseala cronica (sau chiar daca avem o munca foarte obositoare
10
trebuie sa ne facem timp sa ne recuperam prin somn suficient si activitati relaxante), etc
deoarece aceste trairi ne negativizeaza potentialul si memoria si capatam predispozitia de
a le propaga tot mai mult. Trebuie sa avem in vedere ca tot ce facem se memoreaza in
noi: actiunile noastre, calitatea efortului intelectual si fizic, calitatea emotiilor, calitatea
mancarii, calitatea somnului, etc. De aceea trebuie sa cautam sa traim in mod pozitiv
experientele noastre de viata pentru ca fondul nostru afectiv si intelectual sa se pozitiveze
din ce in ce mai mult. Desigur ca nu putem evita anumite experiente negative, dar
conteaza ca modul de abordare al acestora sa fie unul pozitiv, constructiv, cu bune
intentii. In acest mod, chiar si cele mai neplacute experiente pot fi intoarse in experiente
pozitive.

Potentialul nostru (natura umana) este in primul rand memorie si sensibilitate. Ceea ce
ne caracterizeaza cel mai pregnant sunt memoria si sensibilitatea. Noi avem o natura care
are capabilitatea de a fi impresionata(impregnata) de manifestarile exterioare si
interioare. In noi se imprima toate experientele prin care trecem. Natura umana este
caracterizata de faptul ca se impregneaza de mutitudinea de experiente prin care trecem.
Noi suntem ca un casetofon sau calculator care inregistreaza fiecare secunda a vietii
noastre. Noi chiar daca nu ne amintim fiecare secunda a vietii, totusi in noi se
memoreaza absolut tot, pana la cele mai mici detalii, dar cele mai multe memorii trec in
subconstient si de acolo actioneaza asupra constientului. Fiecare moment al vietii noastre
se stocheaza in memoria noastra afectiva si intelectuala. In noi se memoreaza tot ce
gandim, simtim, vedem, mirosim, pipaim, etc Evenimentele fericite se stocheaza in
memorii fericite pe cand evenimentele nefericite(neplacute sau chiar dureroase) se
stocheaza ca memorii nefericite. In functie de raportul dintre memoriile fericite si
memoriile nefericite, care ni se stocheaza in memorie, noi avem un fond emotional
preponderent pozitiv sau negativ. In fiecare moment al vietii noi suntem un bilant al
experientelor trecute. Chiar daca cele mai multe memorii ale noastre devin inconstiente
ele continua sa existe in noi si sa creeze diverse predispozitii si inclinatii pentru modurile
noastre de comportament viitoare. Noi suntem ca o arhiva a tuturor momentelor noastre
din viata. Desi noi depindem intr-o mare masura de mediul in care traim(familie, scoala,
loc de munca, etc), totusi depinde si de noi ce se memoreaza in noi. Daca memoram
negativisme, ne negativizam memoria care capata predispozitia de a perpetua acele
negativisme.
Asadar noi trebuie sa incercam sa evitam sa ne expunem situatiilor negative si sa
cautam sa cultivam participarea la cat mai multe experiente pozitive. Prin acesta viata
noastra va evolua. Sa incercam sa ne cheltuim timpul si energia intr-un mod cat mai
intelept si mai pozitiv.
O alta metoda de pozitivare a memoriilor noastre este de a cauta sa ne reamintim
experientele trecute pozitive si sa cautam sa nu ne reamintim experientele negative (decat
11
in masura in care avem ceva de invatat din ele). De exemplu daca am facut o fapta
pozitiva sau daca cineva ne-a laudat in mod sincer pentru o actiune a noastra trebuie sa ne
amintim cat mai des acesta experienta. TREASURE good experiences.
Nesemnificativul practicat toata ziua nu pune creierul la bataie ci ne invata sa fim fara
putere de discernamant, fara atentie de calitate, fara puterea de a trece peste seductii
ieftine si gogonate. Din pacate societatea ne contamineaza cu banalitate, vulgaritate si
conflictualitate. Dar depinde si de noi cum ne valorificam potentialul. Cum spuneam:
"Nu conteaza ce-au facut din tine, ci conteaza ce ai facut tu din ce au facut din tine."
Cu cat ne activam mai mult partile noastre bune cu atat devenim mai pozitivi, cu stari
din ce in ce mai bune iar potentialul nostru se va deschide din ce in ce mai mult. Cu
timpul vom constata ca avem posibilitati nebanuite de bine. Avand un comportament cat
mai pozitiv si sanatos putem sa ne vindecam chiar de boli si de neputinte.
Dupa cum se stie din biologie si medicina: "Functia regleaza organul" asadar modul in
care ne folosim natura umana ne regleaza si ne valorifica potentialul si capacitatile.
Noi ne nastem intr-o lume pe care n-o intelegem dar de care depindem. Noi trecem
vrand-nevrand prin etapele vietii(bebelus, pre-scolar, scolar, adolescent, tanar, adult,
varstnic, batran) dar depinde si de noi cum trecem prin aceste etape. Depinde si de noi sa
ne traim viata, nu sa ne traiasca viata pe noi. Noi putem sa ne aducem contributia la
devenirea noastra. Scopul suprem al Universului e devenirea fiintelor din el. Noi crestem
si inaintam in varsta vrand-nevrand, dar ideal este sa avem si o participare voluntara,
constienta, dorita la devenirea si formarea noastra. Sa incercam sa ne mobilam mintea cu
cunostinte utile si importante, sa ne imprimam simtirea cu trairi inalte, sa privim viata ca
pe o sansa incredibila, ca pe un proces de evolutie personala, ca pe o transformare. Viata
este un proces continu de marire a spatiului propriu, de contact cu noi evidente, realitati,
stari, sensuri, valori, experiente.
Sa nu ne complacem in starea de "pacatosenie". Pacatul este un esec existential si el
tine de complacerea in nefirescul existentei. Pacatul nu tine neaparat de o contabilitate
cazuistica, de un cuantum de anumite fapte, ci tine de complacerea intr-o stare vinovata,
in compromis fara speranta. Sentimentul obsesiv de vinovatie erodeaza personalitatea. E
pacat sa traim doar ca niste negustori intr-o lume instelata de taine.
"Fi schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume" spunea Ghandi. Sa fim oameni care au
idealuri, care lupta pentru idei caci acesta este destinul inteleptilor. Sa incercam sa lasam
in urma noastra cat mai multe amintiri frumoase. Sa facem ca sperantele noastre sa
depaseasca temerile si indoielile noastre. Nimeni nu poate decide in locul nostru. Nu ne
putem alege culoarea pielii sau anul in care ne nastem, dar ne putem alege atitudinea fata
de adevar, fata de frumos sau fata de abuz ori risc. Noi suntem liberi sa facem ce vrem,
bine sau rau, din ceea ce putem face. Gradele noastre de libertate cresc sau se micsoreaza
in functie de propriile conditionari si dorinte. In ceea ce priveste lectura, sa avem grija ce
si cum citim caci cotoarele cartilor sunt bare de fier. Trebuie sa avem grija deoarece
uneori bunavointa de a cauta adevarul consta in refuzul explicatiilor considerate
12
insuficient de spectaculoase sau care ne contrazic o credinta preferata. Alteori poate
insemna efortul de a face ca explicatiile sa se portiveasca scenarilului dorit. Se intampla
uneori sa adoptam credinte false nascute din frica.

De multe ori adevarul personal nu coincide cu adevarul obiectiv. Adevarul obiectiv e

adevarul cunoscut de Dumnezeu. Adevarul personal este adevarul rezultat in urma
experientei noastre limitate, si este mai degraba un adevar obtinut statistic. Adevarul
personal consta intr-o colectie de convingeri obtinute pe baza a ceea ce este predominant
in propria noastra experienta. Chiar daca suntem 100% bine intentionati, adevarul
personal nu poate fi mai mult decat o sinteza a ceea ce este predominant in propria
noastra experienta. Fiecare dintre noi avem adevarul nostru obtinut in urma experientei
personale care experienta este unica si irepetabila. Un exemplu de relativitate al
adevarului personal este acela ca noi nu ne putem pronunta care religie este “cea mai
adevarata”. De obicei fiecare persoana sustine ca religia in care s-a nascut este cea
adevarata. Unii sunt chiar in stare sa declanseze razboaie in numele propriei religii. Dar
nu se poate ca toate religiile sa fie la fel de adevarate caci multe afirmatii ale lor se
contrazic. De exemplu unele religii sustin reincarnarea in timp ce alte religii o combat.
Asadar noi nu putem sa ne pronuntam in privinta multor lucruri deoarece experienta
noastra este limitata in timp, in spatiu, in paradigma culturala din care facem parte.
Adevarul obiectiv este cunoscut doar de Dumnezeu. Cu cat adevarul personal e mai
aproape de adevarul obiectiv cu atat avem sanse la o adegvare mai buna la realitatile
vietii. Prin raportarea la un adevar cat mai obiectiv avem sanse sa luam masuri cat mai
bune in viata. Relativitatea propriului adevar nu trebuie sa ne descurajeze de la incercarea
de "obiectivare" a lui. Cu cat suntem mai bine intentionati, mai lucizi si mai realisti cu
atat avem mai mari sanse de a ne raporta mai bine la realitatea obiectiva. Toti avem
limitarile noastre, specificul nostru, gama noastra de interpretari si trairi. Fiecare dintre
noi suntem ca un filtru de lumina, ca o lentila, care coloram(interpretam)
lumina(adevarul) in modul nostru specific. Lumina(adevarul realitatii obiective) este una
singura: este Sistemul de referinta universal de valori, legi si principii care guverneaza
Universul. Iar noi suntem ca niste mici oglinzi care reflectam(pricepem, interpretam,
traim) intr-un mod personal acest referential universal absolut. Observatia depinde de
observator. Fiecare dintre noi suntem o interpretare a Referentialului Universal colorata
cu specificul propriu al neamului si culturii din care facem parte. Fiecare dintre noi venim
in lume printr-un anumit punct geografic, istoric, cultural, genetic, si modelam acest
"material" in baza legilor universale.
Noi suntem si rezultatul unui neam. Fiecare dintre noi ducem mai departe stafeta
neamului din care facem parte. Ceea ce suntem la un moment dat suntem rezultatul
devenirii unui intreg neam. Au muncit atatea generatii ca noi sa devenim ceea ce suntem
in prezent. De exemplu, formarea discernamantului individual se petrece in sanul unei

13
comunitati, cu elementele furnizate de aceasta. Poate cea mai puternica caracteristica a
existentei e mostenirea. Noi mostenim:
- un cod genetic;
- o familie din care facem parte(obiceiuri, traditii, o stare de sanatate, un nivel de
inteligenta, etc);
- o oranduire sociala(capitalism, comunism, monarhie, etc);
- o religie;
- o cultura.
In interiorul acestor sisteme noi trebuie sa ne orientam si sa ne dam un sens vietii. Cum
spunea Mihai Eminescu:
"Dintre sute de catarge
Care lasa malurile
Cate oare le vor frange
Vanturile, valurile"
Desi nota acestor versuri e un pic pesimista ele releva un adevar foarte important: ca in
viata ne confruntam cu greutati. Dar cum spunea George Cosbuc:
"O lupta-i viata; deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor".
Voltaire spunea: “Dragul meu frate, n-am tagaduit niciodata ca exista mari rele pe
pamantul nostru. Exista, fara indoiala. Ne aflam intr-o furtuna. Scapa cine poate; dar, inca
odata, sa speram la zile mai bune. Unde si cand? Nu stiu. Dar daca totul trebuie sa existe ,
asta se intampla pentru ca Marea Fiinta este inzestrata cu bunatate. Cutia Pandorei e cea
mai frumoasa legenda a antichitatii: speranta era cuibarita pe fundul ei.”

………………………………………..

Trebuie sa incercam sa ne castigam existenta fara a renunta la ceea ce ne defineste. Nu

cred ca suntem atat de simpli precum am ajuns sa credem ca suntem. Ar trebui sa ne
intoarcem la origini si sa ne punem mai multe intrebari despre noi si despre lumea in care
traim. Se spune ca munca l-a creat pe om. Dar la fel de adevarat este ca munca in exces si
care e repetitiva ne abrutizeaza, ne simplifica, ne face sa nu ne dam seama de potentialul
imens pe care-l avem.

Despre copii:

1.”Copilul trebuie primit cu respect, crescut cu iubire şi apoi lăsat în libertate deplină”
(Rudolf Steiner)

14
2. „Un copil exprimă părerea lui Dumnezeu că lumea ar trebui să continue” (Carl
Sandburg)

3. „Copilul nu datorează părintelui viaţa ci creşterea” (Nicolae Iorga)

4. „Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucuri: cum să fie mulţumit fără
motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte”
(Paolo Coelho)

De obicei se considera ca doar copiii trebuie sa invete de la adulti (parinti, profesori,

educatori). Se spune ca un copil este bun daca este cuminte si ascultator. Daca nu este
ascultator copilul este catalogat ca fiind rau. Se considera ca un copil trebuie sa asculte de
parinti indiferent ce il invata acestia. Copii sunt tratati ca si cand nu ar sti nimic iar
adultii ar sti totul. De fapt si adultii au foarte multe lucruri de invatat de la copii. De
exemplu trebuie sa invatam de la copii naturaletea, sinceritatea, bunatatea, simplitatea,
gentiletea, sensibilitatea, respectul, lipsa de complexe.

-------------------------------------------------------

Noi ne putem aplica singuri urmatoarea (psiho)terapie:

Ce intereseaza este modalitatea de a gandi in prezent, pentru ca daca cineva ar reusi

sa isi schimbe modul de a gadi, va reusi sa isi schimbe si modul in care simte si se
comporta.

Terapia cognitiva se concentreaza asupra gandurilor automate si a schemelor.

Gandurile automate sunt acelea care apar imediat ce apare un anumit stimul (de exemplu,
suna telefonul si primul gand este “S-a intamplat ceva grav!”). Ele sunt specifice si
concrete, considerate plauzibile si sunt caracteristice fiecarei persoane. Schemele sunt
niste complexe sau unitati de ganduri si credinte pe baza carora un individ isi planifica si
isi conduce viata. Gandurile automate sunt derivate din scheme.

Erorile de gandire pot fi clasificate in trei erori majore si patru distorsiuni specifice.
Erorile majore sunt:
- polarizarea,
- personalizarea
- suprageneralizarea.
15
 Distorsiunile specifice sunt:
- abstractizarea selective;
- diminuarea;
- inferenta arbitrara;
- catastrofizarea.
Polarizarea se refera la tendinta de a vedea toate lucrurile ca fiind ori bune, ori rele.
Personalizarea – tendinta de a vedea totul in jur ca avand legatura cu persoana
noastra.
Suprageneralizarea – tragerea unor concluzii exagerate.
Abstractizarea selectiva – concentrarea pe un detaliu si ignorarea contextului.
Diminuarea – incapacitatea de a accepta laudele celorlalti.
Inferenta arbitrara – a sari direct la concluzii, fara a lua in calcul toate datele.
Catastrofizarea – a te gandi la ce e mai rau, a exagera impactul negativ al unei
situatii.

Odata identificate aceste erori de gandire, terapia cognitiva incearca sa le “darame” si

practic sa impiedice subiectul sa mai aiba ganduri automate.
Ultima etapa a terapiei este aceea de a genera modalitati alternative de a gandi. De
exemplu, daca un persoana face adesea eroarea de gandire numita personalizare,
alternativa o reprezinta modalitatea de gandire numita decentrare, adica perceprea
evenimentelor ca neavand nici o legatura cu persoana.

In mod curent, prin structura se intelege un mod stabil de organizare a unui obiect sau
fenomen, cum ar fi scheletul de beton al unei constructii, sau dispozitia organismului
dupa aparatul osteomuscular, sau tipul de constructie a frazei intr-o limba dupa regulile ei
gramaticale etc. In ordinea psihocomportamentala termenul este larg utilizat, desemnand,
de exemplu, configuratiile perceptive, schemele intelectuale, organizare emotionala,
modalitatile logicii si stilului cognitiv, dispozitia trasaturilor de caracter si altele.

Ansamblul structurilor invariante si stocul de informatii (memoria) de care dispune

si pe care se intemeiaza psihicul uman alcatuiesc programul acestuia.

Individul trece realitatea printr-un filtru propriu si ajunge la un model subiectiv

(prin prisma caruia se adapteaza la mediu). Mase de informatii complexe implica o serie
de codificari mai complexe si operatii superioare de prelucrare si elaborare (cum este
cazul gandirii).

16
Atunci cand, prin prelucrari repetate ale unor seturi diferite de informatii, se obtin
aceleasi modele, acestea se numesc structuri invariante. Ansamblul structurilor
invariante ale psihicului uman si stocul de informatii constituie programul acestuia.

In concluzie, fiecare dintre noi are un program psihic. Dupa cum se poate observa in
viata de zi cu zi, la noi si peste tot in jurul nostru, aceste programe psihice individuale au
grade diferite de eficacitate.

Unii dau doar rateuri, altii reusesc in cate o latura a vietii, foarte putin sunt impliniti pe
ansamblu. Intrebarea care se pune in acest moment este urmatoarea: este profitabil sa
lasam la voia sortii formarea acestui program? Raspunsul este “NU”. Atunci cum putem
sa controlam formarea lui?

O varianta ar fi urmatoarea: retinem secvente (parti ale programului=subprograme) ale

caror rezultate in diferite laturi/aspecte ale vietii sunt imbucuratoare, iar pentru celelalte
laturi ale vietii inlocuim secventele corespunzatoare cu subprograme imprumutate de
la cei care au dovedit un succes remarcabil. Sau, o alta varianta, le pastram pe cele de
care suntem multumiti, iar pe celelalte le inlocuim/modificam cu ceea ce cream noi
(conform cu planurile si schemele de subprograme despre care consideram ca vor avea
succes).

Cum putem crea/modifica secvente de program

Avem nevoie de:

1. structuri invariante (adica scheme intelectuale invariante, modalitati invariante ale

logicii si stilului cognitiv, organizare emotionala invarianta);
2. stoc de informatii.

Cu schemele invariante nu putem “rezolva” decat prin multa munca. Pentru a

inlocui/crea asemenea scheme invariante, practic trebuie sa cunoastem foarte bine
modelul pe care dorim sa-l aplicam si, in ciuda oricaror impulsuri care ne trag spre
modele proprii bine inradacinate in istoria individuala, trebuie sa-l aplicam pana cand –
dupa zeci si sute de ori de aplicare – este interiorizat, insusit, adica devine al nostru.

Nici schemele intelectuale, nici logica si stilul cognitiv, nici organizarea emotionala nu
fac abatere. Este nevoie de schimbari la nivelul de credinte si valori si de aplicarea unei
anumite sintaxe.

Dar ce se poate face cu stocul de informatii? Cum poate un individ care nu are amintiri
despre rezultate de succes sa ajunga totusi sa faca uz de asemenea informatii?

17
In primul rand, nu toate informatiile din stocul de informatii reprezinta amintiri
(informatii despre evenimente, persoane, obiecte, locuri etc. care, de regula, au
semnificatii emotionale). In acest stoc mai intra si cunoasterea propriu-zisa (despre
unul sau mai multe domenii) care poate fi acumulata pur si simplu prin invatare.

Deosebit de important este faptul ca avem nevoie atat de structuri invariante cat si de
stoc de informatii.

Modelul despre care am discutat mai sus este aplicabil in absolut orice domeniu.

Una din metodele de incercare de a ne schimba gandurile este cea propusa de Emile Coue
si consta in repetarea zilnica, de cateva ori pe zi, a frazei: “În fiecare zi, totul îmi merge
din ce în ce mai bine din toate punctele de vedere!” Aceasta metoda este in special
folositoare cand avem ganduri exagerat de negative cum se intampla in cazul depresiei.
Prin acesta metoda se incearca pozitivarea gandirii.

-------------------------------------------------------

Mihail Farcasanu:
“Personalitatea, ca orice operă umană, cere multă stăruintă, perseverentă si
stăpânire. Ea se ridică nu numai pe datele firesti ale structurii noastre, ci trece
dincolo, încercând să stăpânească parte din ele, să creeze si să mentină
elemente noi, ceea ce presupune o luptă continuă, un control sustinut al
înclinatiilor si deficientelor.
A fi om, presupune prin urmare un efort sustinut de vointă, o revizuire
permanentă a actelor, o supraveghere a impulsiunilor noastre. Aici este locul
creativitatii si al inteligentei, nu al fortari brute care duce la dezechilibre.
Pentru cei ce văd lucid nu mai este un secret că adevărata aventură este să fii în
această linie a unei vieti morale de stăpânire si generozitate.

Pentru noi nu poate fi decât un răspuns: raporturile oamenilor considerati ca

persoane, legate prin respectul uman, se situează sub conceptul de fair play.
Fair play însemnează a juca onest si elegant. A rezerva adversarului sau
camaradului aceleasi sanse, a creea un câmp de activitate unde regulile miscării,
ale jocului sunt strict respectate, unde nu este permisă înselăciunea, unde
18
rezultatul competitiei depinde numai de calităti. Este vorba deci de un stil de
existentă foarte vechi, care a caracterizat civilizatia europeană în momentele ei
de mare strălucire. Grecii numeau agora această concurentă cinstită a valorilor
de unde se năstea în mod natural progresul. Nimicirea adversarului sau a
concurentului nu intra într-o atare viziune a realitătii sociale, după cum nu intra
împiedicarea lui prin violentă de a se manifesta.
Eleganta stă în stăpânire si echilibru. Ea este desigur ultimul semn al împlinirii
personalitătii, derivând în mod firesc din armonia virtutilor. Dar dacă acest lucru
este rezervat celor putini, care au reusit să atingă treptele cele mai înalte, pentru
începutul civilizării vietii noastre sociale este absolut necesar să cultivăm prima
ipostază a elegantei: politetea. Multora li se va fi părând minoră o astfel de
preocupare. Ea este însă esentială pentru orice progres în coexistenta socială a
oamenilor. Respectul omului are, într-adevăr, ca margine exterioară buna purtare
fată de el. Politetea este de ordin formal, dar ea constituie o terapeutică eficace
în contra vulgaritătii. Ea mentine o distantă higienică între oameni. Ea este marca
exterioară a consideratiei pe care ne-o purtăm în fond nouă însine. Politetea se
leagă într-adevăr cu toate celelalte însusiri derivate din atitudinea de fair-play prin
profunda ei omenie. Nu trebuie să fii mare psiholog pentru a sti că primul lucru
dorit de oameni este delicatetea. A fi „considerat", a fi tratat ca om constituie
aspiratii intime profunde ale tuturor. Politetea este disciplina primă pentru
satisfacerea acestor năzuinte.

Este la noi o foarte curioasă tendintă de a denigra tot ceea ce tine de

adevărata noblete. Se spune de exemplu foarte curent că este cu mult de
preferat un hot destept unui prost cinstit. Spiritele ceva mai ascutite spun chiar
că a fi cinstit nu însemnează nimic, este o obligatie elementară si că deci cinstea
nu merită nici o consideratiune. Există în acelasi timp o tendintă incontestabilă
de a atribui un farmec deosebit pungăsiei. „Smecheria" - această infectă
trivialitate de la noi - este admirată. Ea este considerată chiar ca un semn al
inteligentei. De aceea se văd pungasi notorii în locuri foarte importante ale vietii
noastre sociale, economice sau politice. De cele mai multe ori planurile se
suprapun în mentalitatea opiniei publice si necinstea morală este privită cu
aceeasi amenitate sau chiar cu adoratie si invidie dacă ea este însotită de
„smecherie". Si cu toate acestea nimic nu poate fi mai oribil, mai dezgustător si
mai periculos pentru existenta comunitătii decât lipsa de cinste.
Cinstea, corectitudinea, lealitatea sau cum vrei să numesti această virtute
desconsiderată constituie higiena elementară a vietii noastre morale. Numai ea
permite societătilor să dureze. Este o falsă optică aceea care vede în succesul
imediat al omului necinstit o reusită adevărată. Acest succes este realizat în
primul rând în dezavantajul comunitătii si este posibil într-un anumit fel numai
19
pentru că structura acesteia este fundată pe efortul unor oameni cinstiti. Ceea ce
vreau să spun este că hotul nu creează nimic, nu construieste. El sustrage bunul
material sau moral al societătii. Fiindcă este clar că societătile trăiesc prin ceea
ce se creează si se construieste. Ele nu pot dăinui prin necinste si
incorectitudine. Indivizii, este adevărat, pot trăi în acest fel, dar lucrul sărăceste
comunitatea, îi ia din substantă, o falsifică si o duce spre crize puternice. Acelasi
fenomen se întâmplă în lumea morală. Necinstea si smecheria pot da uneori
impresia că au rezultate imediate, dar în realitate ele nu fac decât să slăbească
pozitia societătii, sansa ei de reusită. Astfel de acte de imoralitate trăiesc câtva
timp, epuizând temeliile morale care sustin în fond societatea.
Este o prostie enormă să se spună că smecheria este inteligentă. Ceea ce cu
greutăti imense, cu sacrificii si stăruintă înfăptuiesc inteligenta si onestitatea,
consumă si distrug, sub masca pseudoabilitătii, smecheria si necinstea. Pentru
că inteligenta prevede curentul mare al istoriei în care se integrează, pe când
smecheria „speculează", prezentând micile ei meandre drept cristalizări
definitive. Admiratorii smecheriei cred că rătăcirea prin aceste meandre
constituie o manifestare de vitalitate, că în felul acesta viata comunitătii este
salvată. Ei nu-si dau seama că dacă smecheria ar triumfa masiv asupra societătii
si ar antrena-o complet în aceste mlastini, existenta ei ar fi profund amenintată,
aruncată din firul apei celei mari a istoriei, unde o tin numai vointa si luciditatea
celor ce merg drept si gândesc cinstit.
Din nefericire miopia multora este iremediabilă. Ea se transformă în
incapacitatea de a întelege exact nu numai evenimentele trăite, ci si pe cele
fixate istoriceste. Aici stă pericolul esential al superficialitătii cu care privim
aceste fenomene. Se formează cu timpul o clasă de oameni care gândesc prin
această pânză neagră a minciunilor interesate. Pentru ei societatea noastră nu
s-a putut mentine decât prin abdicări, îngenunchieri, smecherii si necinste. De
aceea ei privesc cu o simpatie vizibilă pe cei ce urmează această cale. Si astfel
borfasii forfotesc nestânjeniti în drama neamului nostru. îi vedem neîncetat
urmărindu-si scopurile lor personale infame sub pretextul servirii unor scopuri
generale.
Dacă revin asupra acestei crize teribile a societătii noastre este pentru că ea
mimează în cel mai înalt grad existenta natională prezentă si viitoare. Stiu
cuvântul lui Poincaré, pe care Ion Mateiu Caragiale l-a pus epigraf pe fresca
pătrunzătoare a „Crailor de Curtea Veche": „Nous sommes ici aux Portes de
l'Orient où tout est pris à la légère". Imi spui că apelurile în sensul stăvilirii
imoralitatii de la noi sunt de la început condamnate. Ele vor fi înecate, mă
avertizezi, în vacarmul de retorism ieftin al banditilor, căci nimic autentic, nimic
sincer nu poate străbate această beznă. Viclenia si lipsa lor de scupule se vor
coaliza în contra glasului tău izolat, te vei descoperi - îmi spui - pierdut în jungla
20
abuzurilor si rapturilor, a laselor turpitudini. Cel mai întelept lucru ar fi, crezi, să
nu te amesteci.
„Inchideti-vă inimile cu mai multă grijă decât portile, timpurile perfidiei se
apropie, drumul le este deschis. Mizerabilii vor stăpâni prin viclenie! Sufletul nobil
va fi înlăntuit în urzeala lor".
Cuvintele acestea ale lui Goethe pot fi inscriptia căilor noastre deznădăjduite.
Da, însă inactiunea nu poate fi o solutie. Trebuie luptat din toate puterile contra
acestei legiuni a îmbogătirii fără cauză, contra lipitorilor puterii politice, a acestor
oameni gata să vândă, să trădeze, să supraliciteze în slugărnicie pentru a-si
creea si mentine o situatiune personală, atunci când în joc este soarta Tării!
Ai văzut cum tagma lor apare în lumină mai ales în momentele critice ale
existentei nationale. Când Tara este în pericol, când un despotism oarecare se
instaurează, ei sunt cei care slăbesc temeliile rezistentei aruncându-se total în
bratele asupritorilor. Ei nu salvează nimic, din contră, ruinează tot, fiind cei care
dau mai mult decât cere stăpânitorul si distrug mai multe libertăti decât îi este
necesar tiranului. Ei se schimbă la fiecare salt al puterii luând culoarea celor ce
stăpânesc momentul. De aceea îi găsim totdeauna en place în toate regimurile,
în situatiunile cele mai contradictorii, servindu-ti „explicatii" pentru metamorfozele
lor vulgare, prezentându-si smecheria în lumina sacrificiului sau a „intereselor
superioare".”

-----------------------------------------------------

Din rationalitatea alcatuirii Universului, constatata de catre stiinta, rezulta doua lucruri:
a. existenta unei Inteligente compatibile cu cea observabila in alcatuirea Universului;
b. faptul ca Universul are un sens, un rost, un scop catre care tinde.

Despre rationalitatea Universului:

Stiinta a descoperit mii de legi dupa care e guvernata functionarea naturii. Aceste legi
sunt imuabile ceea ce face ca evolutia fenomenelor naturale sa fie predictibila. Aceste legi
au fost descoperite nu inventate, caci ele erau acolo de la crearea Universului.
Cunoasterea acestor legi a putut face posibila inventarea frigiderului, a automobilului, a
televiziunii, etc. De exemplu, intr-un triunghi dreptunghic suma patratelor catetelor este
egala cu patratul ipotenuzei; viteza luminii este egala cu 300 000 km/s; temperatura
optima a organismului uman este in jur de 36 grade Celsius; acceleratia gravitationala
este pe Pamant egala cu 9,8 metri pe secunda la patrat. Si exemplele ar putea continua pe
sute de pagini. Am dat aceste exemple pentru a sublinia ca natura este coordonata de niste

21
legi fixe care actioneaza in orice situatie. Existenta, multitudinea si complexitatea acestor
legi ne releva faptul ca realitatea e alcatuita intr-un mod inteligent. Cele mai multe legi s-
au descoperit in regnul mineral, apoi mai putine in regnul vegetal, apoi si mai putine in
regnurile animal si uman. “Regnul” uman este cel mai complex si de aceea cel mai greu
de descifrat. Medicina a facut progrese remarcabile si a descoperit foarte multe legi dupa
care se coordoneaza organismul uman, insa in domeniul psihicului stiinta(pshihologia-
psihiatria) sunt inca in stadii incipiente.
Multitudinea de descoperiri stiintifice, miile de legi care coordoneaza functionarea
realitatii, ne indreptatesc sa afirmam ca realitatea, Universul, este alcatuit in mod
inteligent. Asadar Universul are “in el” o inteligenta dupa care e organizat si dupa care
functioneaza. Cel mai inalt grad de organizare a materiei pe care o cunoastem este in
fiintele umane. Legile Universului fac posibila structurarea materiei pana la stadiul de
persoana, de personalitate. Asadar inteligenta Universului ne reveleaza un stadiu de
organizare pana aproape de sublim, caci omul este capabil sa aspire la planul sensurilor si
al valorilor. Suntem deci obligati sa admitem ca realitatea este alcatuita dupa un mare
complex de legi care indica un grad foarte ridicat al inteligentei acestei realitati. Faptul ca
in Univers este posibila structurarea materiei pana la stadiul de persoana indica o
coerenta incredibila a organizarii acestuia. Trebuie sa recunoastem ca nivelul de
inteligenta al structurarii Universului este mult superior nivelului de inteligenta al omului.
Trebuie sa admitem faptul superioritatii inteligentei structurarii Universului deoarece
civilizatiei noastre i-au trebuit atat de multe generatii pentru a ajunge la descoperirile pe
care le detine in prezent. Si multe alte legi sunt inca nedescoperite.
a) Asadar Universul ne dovedeste existenta unei Inteligente mult superioare
inteligentei omului deoarece Universul este structurat intr-un mod superinteligent, pe
cand omul e doar inteligent. Superinteligenta Universului ne dovedeste existenta unei
SuperInteligente. Aceata SuperInteligenta este fie in natura Universului, ceea ce se
cheama panteism, fie in afara Universlui, dincolo de el.
b) Faptul ca Universul are o structurare superinteligenta e evident pentru oricine are o
cultura stiintifica suficienta pentru a-i sustine acest lucru. Sistemul de legi dupa care se
guverneaza Universul, si orice particica a lui, ne reveleaza faptul ca totul se intampla cu
sens. Daca tot ce se intampla se intampla cu sens, este de la sine inteles ca toate au un
sens, un rost. Faptul ca toate au un sens, o logica, ne induce idea ca exista un cel mai
general sens caruia i se supun toate celelalte sensuri partiale. Acest cel mai general sens
ne induce idea ca Universul are un ultim scop, ca tot ceea ce exista trebuie sa aiba un rost
de a fi. Judecata: “Existenta e rationala” se misca simultan si paralel cu judecata:
“Universul are un sens”. Este evident, de asemenea, ca exista o ierarhie a legilor si a
valorilor in Univers: legile din regnul mineral se supun legilor din regnul vegetal, iar
legile din regnurile mineral si vegetal se supun legilor din regnul animal. Legile regnului
animal se supun legilor oamenilor. Acesta ierarhie are in varful ei spiritul si valorile
create de el. Spiritul este valoarea si realitatea suprema cunoscuta in Univers.
22
 Postulatul rationalist, gandit cu consecventa pana la capat, asigura drept la existenta, la
eterna si suprema existenta, valorilor spirituale: ceea ce concepem ca inteligibil, rational,
rezonabil, trebuie sa-si gaseasca justificare suficienta in insusi fondul structural al
Universului. Astfel, scopurile omenesti inteligibile, idealurile morale si sociale care tind
sa asigure mai multa dreptate in lume, creand prin acesta chiar, mai bogate posibilitati de
manifestare a valorilor spirituale, apar ca fiind altoite pe insusi trupul robust si nepieritor
al Universului. Realizarea lor e, prin urmare, pe deplin asigurata – nu importa data – de
legile inexorabile ale firii.
Considerata intr-o astfel de perspective cultura este fundamentata in legile naturii.
Este o prelungire naturala a acesteia. Si ca atare este necesara. Lumea materiala
colaboreaza, serveste chiar de mijloc la realizarea idealurilor plasmuite de spirit. A lucra,
ca individ si popor, pentru realizarea acestora, inseamna a lucra in acord cu aspiratiile
imanente si vesnice ale Universului. Inseamna a asculta, cu intelepciune, de legea de otel
a firii.

Despre Legile Universului

Legile dupa care se desfasoara absolute orice fenomen in Univers sunt legile fizice,
chimice, biologice si psihologice. Viata noastra este guvernata de aceste legi, caci noi nu
putem sa facem abstractive de ele. Dumnezeu a creat Universul cu legile fizice, chimice,
biologice si psihologice in el. Noi trebuie sa tinem cont de aceste legi caci altfel sanatatea
noastra are de suferit. De multe dintre aceste legi noi tinem cont in mod instinctiv. De
exemplu Legea atractie universal, descoperita de Isaac Newton, spune ca: Două corpuri
punctiforme de masă m1 şi m2 se atrag reciproc printr-o forţă direct proporţională cu
produsul maselor corpurilor şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele. Noi
tinem cont de aceasta lege in mod instinctiv, fara sa fim constienti de formalizarea
teoretica a ei deoarece acesta lege este foarte puternica. Noi simtim ca Pamantul ne atrage
cu forta greutatii noastre si, de exemplu, daca locuim la etajul 3 al unei cladiri, este de la
sine inteles ca vom folosi scarile sau liftul pentru a ajunge la suprafata solului. Daca am
lua-o pe scurtatura, adica daca am sari pe geam, noi simtim ca acest lucru ne-ar primejdui
sanatatea si chiar viata. Daca acest exemplu este foarte evident in ceea ce priveste Legea
Gravitatiei, el nu este la fel de evident in ceea ce priveste alte Legi ale Universului cum ar
fi legile psihologice care sunt mult mai fine decat Legea Gravitatiei. Exista foarte multe
legi care sunt sub limita de detectie a simturilor noastre. In acest domeniu fiecare dintre
noi actioneaza pe cont propriul si doar prin intuitie. Civilizatia nu a elaborat(descoperit)
inca legi care sa reglementeze in mod precis aceasta “zona”, astfel ca fiecare dintre noi se
comporta cum poate mai bine.

23
 Se spune ca exista trei niveluri de mental in jurul planetei noastre: primul este nivelul
mentalului impulsurilor animalice, bestiale, al doilea este mentalul oamenilor iar al treilea
este mentalul fiintelor superioare(oameni si ingeri foarte buni). Se zice ca nivelul al
treilea este cel al sensurilor si al valorilor: bine, frumos, adevar, cunoastere, intelepciune,
curaj, etc. Fiecare dintre noi intra in rezonanta cu aceste niveluri de mental in functie de
faptele noastre.
Dumnezeu nu are trasaturile unei Divinitati tirane si razbunatoare cu promoveaza unii
autori. Dumnezeu este o SuperPutere si un SuperGeniu, creator al Universului dupa legi
fizice, matematice si chimice. Aceste legi eterne au fost fixate de la inceput si ele sunt
suficiente Universului pentru a evolua singur in conformitate cu ele.
Voltaire: “Fiinta Suprema a plasmuit milioane de lumi din care nici una nu seamana cu
alta. Acesta divesitate fara margini este o insusire a puterii sale nemarginite. Nu sunt doua
frunze de copac pe pamant, nu sunt doua globuri pe intinsul nesfarsit al cerului care sa fie
asemanatoare. Si tot ce vezi pe micul atom (nr Pamantul) pe care te-ai nascut trebuia sa
fie la locul lui si la timpul lui anumit dupa poruncile (nr legile) nestramutate ale celui care
cuprinde tot”.
Sustinem si noi cu Voltaire ca Dumnezeu este un SuperGeniu creator care a creat
Universul ca lume de lumi, adica fiecare sistem solar are in el lumi diferite ca natura dar
toate se conduc dupa legile fizice, matematice, chimice si psihilogice stabilite inca de la
crearea Universului. Desigur ca exista si multe alte legi pe care umanitatea nu le-a
descoperit inca in special in domeniul psihicului.

------------------------------------------------------------

Despre natura ca matematica de rang artistic.

In natura totul este matematica si arta. Tot ce se petrece in Univers este modelat de legi
matematice, fizice, chimice. Nu numai precizia perfecta este caracteristica realitatii ci si
arta. Realitatea este o matematica atat de complexa si de laborioasa incat ajunge pana la a
fi arta. Din maretia, complexitatea si dimensiunile Universului ne putem da seama de
trasaturile Creatorului Universului. Contempland opera ne putem da seama cum este
Artistul care a creat-o. Uimitor este faptul ca un Creator care inspira atata putere a creat
fapturi atat de mici si sensibile cum sunt furnicile sau fluturii(ba chiar exista fi fiinte si
mai mici cum sunt bacteriile). Asadar realitatea este incredibil de sensibila, de fina. Se
spune ca Dumnezeu este o putere atat de mare incat Universul este creat in spatial lui
Dumnezeu: Universul este in Dumnezeu fara sa existe intereferente de substanta;
Universul (cel creat) este in interiorul lui Dumnezeu cel necreat si creator. Contempland
maretia si complexitatea Universului ne putem da seama de maretia si complexitatea lui
Dumnezeu.

24
--------------------------------------------------------------

Diferenta intre iubire si sex.

Despre iubire ca prietenie.

Ce este prietenia?
Intre doua persoane pot exista urmatoarele tipuri de relatii: amicitie, cunostinta, rudenie,
cardasie, colegialitate, prietenie, dragoste, iubire(sau dusmanie, invidie, ura).
Prietenie consta in sentimente de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc
care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza unor aspirații,
năzuințe, valori si interese comune. Prietenia e caracterizata de o atitudine plină de
bunăvoință, atentie, amabilitate față de cineva. Prietenia se stabileste intre persoane care
se apreciaza reciproc, intre care pot sa existe sentimente de recunostinta, de admiratie, de
incredere, de siguranta, de regasire a unui alter ego. Prietenia este întotdeauna o
responsabilitate, niciodată o oportunitate. Ea se dezvolta si se verifica in timp. Numarul
anilor si al faptelor in comun face ca prietenia sa fie si mai durabila. Prietenia adevarata
nu poate exista decat intre oameni virtuosi, care au multe calitati. Cu cat candidatii la o
relatie de prietenie au mai putine calitati cu atat relatia e mai subreda si mai supusa
intemperiilor lipsei de calitati. Cu cat omul este mai meschin cu atat e mai putin
predispus prieteniei. O relatie intre doi oameni fara calitati(deci cu defecte) este mai
degraba o tovarasie bazata pe interese marunte. Cu cat cei doi participant la o relatie au
mai multe defecte cu atat relatia lor aluneca spre cardasie in scopuri meschine. Prietenia
adevarata nu poate exista decat intre oameni capabili sa ofere o astfel de prietenie. E bine
ca prietenia sa fie oferita celor care o merita nu celor care o calca in picioare. Chiar daca
prietenia e oferita oricui, nu toti vor putea sa o primeasca asa cum merita.
Prietenia dintre oameni cu calitati exceptionale poate ajunge la stadiul de
iubire(excluzand orice iz sexual). Prietenia intre oamenii de exceptie(care au calitati
personale, morale, intelectuale exceptionale) poate duce la iubirea de cea mai inalta
calitate, la admiratia cea mai profunda, la un grad de noblete al relatiei apropiat de
sublim.
Maxime despre prietenie:
“Prieteniile vechi au devenit o permanenta prezenta orice s-ar intampla. Ele au devenit
structurale, ca un fel de existenta siameza.”-Demostene Botez.
“Prietenul este acela care iti da libertatea totala de a fi tu insuti.”-Jim Morrison.
“Este mai dureros sa pierzi un prieten pentru ca a cazut prada raului, decat sa il pierzi in
fata mortii”- Mary Renault.
“Cei rai nu au decat partasi; voluptuosii au tovarasi de orgii; oamenii de afaceri au
asociati; oamenii politici aduna pe nemultumiti; cei fara ocupatie au relatii; principii au
curtezani; doar oamenii virtuosi au prieteni.”- Voltaire.
25
“Prietenii de ocazie i-am gasit asemanatori cu randunelele, care vin primavera si pleaca
atunci cand incepe frigul.”-Axel Oxenstierna

-----------------------------------------------------

Despre faptul ca noi asteptam ca societatea sa se schimbe in bine, fara ca noi sa facem
efortul de a ne schimba. Noi ii blamam pe politicieni ca nu fac ce trebuie fara sa realizam
ca singura influenta pe care o avem este cea asupra noastra. Daca vrem ca societatea sa se
schimbe in mai bine, primii cu care trebuie sa incepem suntem noi insine.

-----------------------------------------------------

Invatamantul romanesc se bazeaza aproape exclusiv pe valorificarea si dezvoltarea

capacitatilor de memorare ale elevilor. Elevilor li se preda un continut, ei trebuie sa-l
invete pe de rost acasa iar apoi sunt ascultati de catre profesor. Deci procesul de educatie
este bazat aproape in mod exclusiv pe memorare si redarea din memorie. Nu este educata
creativitatea copiilor, modul de a-si dezvolta trasaturile de personalitate, de a se cunoaste
pe sine si pe ceilalti, de a invata sa interactioneze cu ceilalti, de a-si cunoaste atuurile si
limitele, de a-si descoperii potentialul si talentele pe care pot sa si le dezvolte. Toti elevii
sunt tratati la fel, aproape intr-un mod impersonal.
Invatamantul nu e aplicat in mod adecvat la nivelul intelectual al elevilor. Adica nu se
tine cont ca elevii au niveluri intelectuale diferite si li se preda la toti la fel. Nu se fac
testari pentru a determina nivelul intelectual la intrarea intr-un ciclu de invatamant si in
functie de rezultatele acestor testari sa se adegveze si curicumurile care trebuiesc predate.
Tuturor elevilor li se preda aceeasi materie indiferent de faptul ca ei au capacitati
intelectuale diferite.
Desi majoritatea cunostintelor care sunt predate ar fi foarte utile
elevilor, nu se lucreaza deloc la motivatia pentru care e utila formarea intelectuala si
morala. Cei mai multi elevi invata de frica parintilor sau de frica notelor mici. Aceasta
motivatie este cu totul si cu totul nepotrivita. Nu exista motivatii pozitive. Singura
motivatie e cea a notelor mari. Dar acesta este o motivatie artificiala si improprie pentru
un copil. Motivatia prin note este potrivita pentru un adult gata format ca personalitate.
Din cauza lipsei motivatiilor potrivite mintea copiilor se inabusa sub multimea de
informatii privite ca nefolositoare.
Educatia morala si pentru virtute este complet neglijata de catre procesul de invatamant
si este exclusiv lasata in grija familiei. La scoala nu exista materii speciale care sa educe
in aceasta directie. Orele de religie fac aproape in mod exclusiv o educatie doctrinara, si
doar tangential si la alegerea profesorului o educatie morala. Orele de dirigentie discuta
mai mult despre probleme disciplinare, de absente, dar nu exista o programa care sa
educe pentru formarea caracterului, pentru improprierea valorilor morale. Examenele
26
care se dau la terminarea diferitelor cicluri de invatamant nu presupun nici macar in
proportie de 1% o testare a capacitatilor morale. Morala si caracterul parca nici nu exista
din punctual de vedere al acestor examene, desi acestea sunt trasaturi fundamentale ale
personalitatii elevilor.
De asemenea elevul nu este pregatit pentru viata, nu este invatat cum sa-si aleaga
partenerul de viata, nu este invatat cum se creste un copil desi marea majoritate a elevilor
sunt viitori parinti.
Elevii nu sunt pregatiti pentru “socul” intrarii intr-un colectiv de munca cu oameni mai
in varsta. Toata viata de pana atunci elevii si studentii au stat doar cu colegi de aceeasi
varsta, dar cand se incepe lucrul aproape toti colegii sunt mai in varsta.
Nu exista teste vocationale, care sa determine aplecarea catre o anumita meserie sau
cariera, si pe baza unor asemenea teste sa se faca recomandari copiilor si parintilor
acestora pentru viitoarea cariera-meserie.
De asemenea, invatamantul se bazeaza exclusive pe statul in banca si asistatul la
expunerile profesorilor. Doar orele de sport(care sunt foarte putine) presupun miscare. Ar
trebui ca invatamantul sa presupuna mai multa miscare, sa presupuna iesirea in natura, sa
presupuna explorarea, sa presupuna invatatul prin miscare si experimentare. Invatamantul
bazat exclusiv pe asistare pasiva la procesul de invatare formeaza oameni pasivi,
letargici, inactivi, lenti, fara personalitate. Majoritatea copiilor care intra in scoala sunt
potentiale genii, au o minte si o sensibilitate sclipitoare. Dar din cauza procesului de
invatamant pasiv, prin asistare, fara motivatii pozitive, fara o educatie pentru morala si
virtute, copiilor li se aplatizeaza trasaturile pozitive de personalitate, li se inhiba
emotionaliatea si sensibilitatea, li se reprima foarte multe dintre calitatile potentiale.
In special in disciplinele vocationale(invatamant, medicina, drept) ar trebui sa fie
primiti doar studentii care au inclinatii catre aceste ramuri: pentru invatamant se cere un
tact pedagogic, pentru medicina se cere grija pentru celalalt, pentru drept se cere o
corectitudine exemplara). Toate acestea ar putea fi determinate prin teste psihologice
specifice.
In fapt invatamantul romanesc consta mai degraba intr-un set de “servicii educationale”
decat intr-o adevarata educatie si pregatire pentru viata. Copiii sunt mai degraba instruiti
decat educati, sunt formati sa devina “ingineri-tehnicieni”.

-----------------------------------------------------

Despre valoarea virtutii si a educatiei pentru virtute:

-----------------------------------------------------
27
Despre Multiculturalitate - low context vs high context

-------------------------------------------------------------

Cred ca in cadrul evenimentelor din decembrie 1989 au fost mai multe tipuri de
participari concomitente: in primul rand a fost revolutia celor care au participat activ la
evenimente, a celor care au iesit pe strazi si au manifestat in favoarea schimbarii
regimului(e vorba in principal de oameni tineri si in putere care nu mai suportau
opresiunea. Acestia au fost cam in jur de un million de oameni); in al doilea rand a fost a
fost revolutia celor care au participat pasiv prin sustinerea evenimentelor din spatele
ferestrelor sau al televizoarelor(e vorba de oamenii fie prea in varsta, fie prea tineri, fie
prea blazati, fie prea speriati de amploarea evenimentelor. Acestia au fost in jur de 20 de
milioane de oameni); in al treilea rand e vorba de cei care nu doreau ca regimul sa se
schimbe fie din cauza ca aveau suficiente privilegii fie din cauza ca le era frica sa nu fie
pedepsiti pentru ceea ce facusera in timpul regimului(acestia erau fostii nomenclaturisti,
securisti, informatori, tortionari, membri de partid foarte activi, etc. Acestia au fost tot in
jur de un milion de oameni); in al patrulea rand au fost cei care au ocupat institutiile
statului si televiziunea, adica cei ce au preluat aproape in mod instantaneu puterea(acestia
au fost in jur de cateva sute sau mii de oameni). Acestia au fost in principal oameni din
esalonul secund al puterii, membrii de partid, cadre ale armatei si securitatii, impreuna cu
cativa dizidenti si cativa actori. Acestia au urmarit inca din primele clipe preluarea puterii
si au actionat in mod foarte organizat si constient. Ei au asigurat o trecere lina de la
communism la capitalism fara ca cineva sa fie pedepsit(cu exceptia sotilor Ceausescu si
al copiilor acestora). Singurele victime ale revolutiei au fost tinerii aflati in primele
randuri ale revoltei, si cativa soldati care au cazut prada unor greseli(unii spun
intentionate) ale lipsei de coordonare din acele zile.
Cred ca una din cauzele majore ale nefericirii este sa ai asteptari nejustificate. Cred ca
am avut asteptari prea mari de la “revolutie”(unii ii spun in mod malitios: “imbulzeala din
decembrie”). In natura, toate fenomenele sunt continue, nu exista rupturi, salturi bruste.
Deci nici in viata societatilor nu exista progrese bruste, salturi de cultura si civilizatie.
Totul se face step by step. Ce a fost pe vremea Ceausestilor a fost din cauza contributie a
milioane de oameni, oameni care au continuat sa existe si dupa ‘89. Noi am avut asteptari
prea mari din cauza aparentelor pe care le creaza orice asa-zisa revolutie: de ruptura
totala de trecut. Dar singurul lucru care s-a schimbat a fost forma de organizare politica,
s-a trecut de la comunism la un capitalism controlat(pe alocuri cu accente salbatice: vezi
concedierile in masa). Oamenii au ramas aceiasi. Relatiile au ramas aceleasi. De vreme ce
poporul a ramas acelasi nu se puteau petrece schimbari peste noapte. Pentru ca sa se
petreaca schimbari rapide in bine ar fi fost necesar ca poporul sa aiba capacitatea de a
recunoaste oamenii de reala valoare si de ai impinge in fata. Neexistand acesta calitate, la
putere au venit cei ce s-au autopropus, cei hapsani, cei pusi pe capatuiala, cei “puternici”.

28
Noi ca popor nu avem puterea si intelepciunea de a-i scoate in fata pe cei cinstiti si
corecti. Ba chiar exista opinia ca e de preferat un smecher in defavoarea unui om cinstit.
Oamenii buni sunt luati de fraieri. Smecherii sunt la putere, cei rezistenti, cei ce dau
aparenta de competenta, cei ce se bat pana in panzele albe pentru a urca in ierarhie. Cei
cinstiti si idealisti sunt impinsi spre periferia zonei decizionale. Pana cand nu vom avea
capacitatea de a-i recunoaste pe acei putini care sunt cinstiti, nu avem cum sa o ducem
altfel decat o ducem. Doar cand vom avea in posturile cheie oameni corecti (ba chiar
idealisti) o vom putea duce mai bine. Oamenii corecti nu stiu sa lupte decat cu mijloace
corecte, pe cand cei “puternici” lupta prin orice mijloace. Noi trebuie sa ne dezvoltam
capacitatea de a-i detecta pe cei corecti care sunt foarte putini si sa-i impingem inainte,
sa-i apreciem la justa valoare, sa-i facem sa se simta in largul lor, sa le recunoastem
valoarea. Daca acest lucru este imposibil de facut nu avem de ce sa ne plangem de starea
actuala a lucrurilor. Noi ne plangem permanent de injustetea comportamentului
politicienilor si sunten nemultumiti ca ei nu fac ce trebuie. Dar noi nu avem influenta
asupra lor. Singura influenta este asupra noastra si asupra celor din jurul nostru. Cel mai
bun lucru pe care-l putem face este o apreciere justa a celor pe care-i cunoastem. In felul
acesta cream un climat favorabil pentru promovarea celor cu adevarat valorosi, a celor
intr-adevar cinstiti si dispusi sa se lupte pentru drepturile celor multi. Acestia sunt foarte
putini si de aceea trebuie cultivati, apreciati si promovati. Acesta este singura sansa
pentru ca lucrurile sa se schimbe mai repede in bine. Altfel lucrurile evolueaza din criza
in criza, din tranzitie in tranzitie, din revolutie in revolutie.

------------------------------------------------------
Despre istorie:
Voltaire spunea: “Ceea ce este de retinut din trecut nu sunt regii, certurile dinastice si
razboaiele de cucerire, ci progresele incete, obtinute prin munca si lupta, ale culturii.
Acest progres, material si intelectual, omenirea l-a realizat impinsa de nevoi si idealuri.
Daca n-ar fi fost constransa de nevoia de a se imbraca mai calduros, de a se adaposti mai
bine, de a se hrani mai substantial, triburile initiale n-ar fi depasit stadiul barbariei.”
Istoria ar trebui sa puna accentul pe cuceririle intelectuale si morale, pe istoria devenirii
ideilor. Din pacate cei ce au inventat rindeaua, roata si ferestraul sunt necunoscuti in timp
ce regii si razboaiele sunt cunoscuti in detaliu.
In scoala elevii ar trebuie sa invete istoria devenirii: ideilor, a principiilor morale, a
obiceiurilor civilizatiilor, a nivelului de trai, a starilor de sanatate ale civilizatiilor. Din
pacate singurul lucru care se invata e istoria conflictelor armate si a succesiunilor
conducatorilor.
------------------------------------------------------------

29
-----------------------------------------------------

Constiinta nu este instanta suprema la care trebuie sa ne raportam comportamentul

deoarece ea depinde de modul in care e “alimentata”, adica depinde de ideile si doctrinele
la care ne raportam si pe care le recunoastem si acceptam ca juste la un moment dat. Noi
putem avea si false constiinte, sau “constiinte exagerate”, putem sa vedem probleme
acolo unde nu sunt, adica sa avem false probleme.

----------------------------------------------------------

Mai bine este dusmanul binelui. De exemplu in anorexie daca “gras” este “rau”, iar
“slab” este “bine”, atunci “mai slab” este “mai bine”, iar “cel mai slab” este “cel mai
bine”… iar pentru unii asta inseamna pragul casexiei, adica a scaderii extreme in
greutate. Desi au o inteligenta medie sau peste medie, modul lor de gandire devine
simplu:” daca voi fi mai slaba, ma voi simti mai bine”.
Asadar binele trebuie sa fie cautat cu moderatie in orice privinta, cu echilibru, fara
excese. Noi trebuie sa facem lucrurile doar bine, nu mai bine decat bine caci riscam sa
cadem in excese si derapaje periculoase.

-----------------------------------------------------

Se intampla ca trasaturile frumoase de personalitate sa fie impinse sa devieze in extreme

dezechilibrate atunci cand traversam momente nefavorabile in viata, atunci cand suntem
la limita cu rezistenta la factorii stresori. De exemplu in perioadele critice o persoana
foarte constiincioasa poate fi impinsa de impulsurile interioare sa devina obsesiv-
compulsiva(ie nevoia de perfectionism, control, ordine, constiinciozitate excesiva,
preocupare excesiva pentru detalii; anxietate). Iata mai multe exemple:

Stil | Dezechilibru-extrema
--------------------------------------------------------
Constiincios - Obsesiv-compulsiv
Increzator in fortele proprii - Narcisist
Vigilent - Paranoic
Jovial - Borderline
30
Devotat - Dependent
Solitar - Schizofrenic
Relaxat - Pasiv-agresiv
Sensibil - Evitant
Original - Schizofrenic
Aventuros - Antisocial
Hotarat, activ - Sadic
Dramatic - Histrionic

--------------------------------------------------

Despre indragostire ca “boala”:

Indragostirea are un caracter obsesiv: tot timpul ne gandim la persoana de care suntem
indragostiti. Incertitudinea-indoiala: ne intrebam daca persoana de care suntem
indragostiti are aceleasi sentimente, daca se gandeste la noi in termeni favorabili.
Deformarea realitatii: vedem lucrurile altfel decat sunt in realitatea, idealizam persoana
respectiva atat timp cat nu o cunoastem suficient. Incepem sa avem o energie mult mai
mare decat de obicei. Incep sa ne obsedeze defectele noastre reale sau imaginare, ne e
frica de faptul ca nu suntem la inaltimea persoanei de care suntem indragostiti. Ne e frica
ca nu cumva sa fi aparut vreo intelegere gresita a vreunei situatii, care sa afecteze relatia.
Devenim mult mai disponibili pentru imaginar, pentru iluzoriu. Ne facem tot felul de
sperante, de vise, planuri, iluzii. Fenomenul indragostirii poate contine si o componenta
de admiratie fata de persoana de care ne indragostim, ni se pare ca(sau chiar este real) ca
persoana respectiva are niste calitati deosebite.

1. Atractia sexual joaca un rol determinant in fenomenul indragostirii. De precizat aici ca

atractia sexuala apare în ceea ce-l priveste pe barbat pentru toate femeile si în ceea ce o
priveste pe femeie pentru toti barbatii, fiind însa mai puternica fata de indivizii
considerati mai bine armonizati (fizic, energetic, emotional, mental).

2. Cei doi încep sa se chestioneze, încep sa se cunoasca pentru a vedea daca au ceva
interese comune (de o natura sau alta). Daca vad ca au câte ceva în comun hotarasc sa se
mai întâlneasca.

31
3. Începând cu a doua, a treia întâlnire încep sa se manifeste în ei obsesia si indecizia,
care e luata de multi ca semn clar al îndragostirii desi acestea nu sunt decât semnale ca s-
a intrat în contact cu un stimul nou cu care deocamdata nu s-a realizat o armonizare (nu
stim înca ce actiune, ce atitudine vom lua fata de el).

În momentul când se ia aceasta decizie obsesia dispare sau cu alte cuvinte daca se
lamureste statutul celuilalt (el, ea devine prieten, prietena stabila sau sot, sotie) obsesia
fata de el înceteaza.

Acesta este un lucru bun din punct de vedere al armoniei psihicului, dar datorita
ignorantei sociale în legatura cu mecanismele psihicului e considerat chiar pe dos: “Nu
mai sunt îndragostit(a)…” (obsesia a disparut).

Deci obsesia specifica “îndragostirii” se mentine doar atâta timp cât statutul celuilalt este
incert (nu ne-am hotarât ce sa facem cu el, pâna unde vom merge în relatia cu el etc.),
atâta timp cât suntem indecisi în legatura cu un aspect sau altul al relatiei.

Obsesia si indecizia sunt cu atât mai puternice cu cât nu ne declaram deschis intentiile si
admiratia fata de celalalt, ajungând chiar chinuitoare la un moment dat (ele oricum în
esenta lor sunt chinuitoare, fiind semnale de alarma, dar ele cresc cu atât mai mult cu cât
le permitem sa stea mai mult în psihicul nostru).

E necesar în acest caz, pentru a le elimina din psihic, o declarare cât mai grabnica a
intentiilor noastre fata de celalalt fiind pregatiti bineînteles si pentru esec (care evident e
cu atât mai mic cu cât declaratia noastra e mai timpurie).

4. Indragostirea are uneori si o componenta problematica: frica de despartire(acolo unde

lucrurile nu sunt clare).

-----------------------------------------------------
-----------------------------------------------------

Despre Eu, Supraeu si raportul dintre ele

Eu

32
Eul este ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei
existenţe de către conştiinţa individuală a omului. Ceea ce familia si societatea ne invata
ca suntem. Ceea ce credem despre noi.

Supraeu

Instanta psihica care încarneaza sentimentele morale ale individului. Supraeul se dezvolta
pe masura ce Eul îsi realizeaza experientele de interactiune cu lumea. Se formeaza prin
introiectarea interdictiilor sociale. Supraeul are sarcini de observare, judecare, penalizare
a eului care tinde sa dea curs liber exigentelor pulsionale ale inconstientului psihic. El
este si salasul idealului eului, al constiintei. Supraeul este parte a personalităţii
considerată ca cenzor al întregului comportament social al individului. De asemenea,
Supraeul împinge Eul la lupta pentru perfectiune si sublim. Cei care au un Supraeu slab
nu dau semne ca lupta sa devina sublimi. Lor li se par aberatii astfel de teluri. În schimb,
unii nevrotici sufera diverse disfunctii tocmai pentru ca au un Supraeu excesiv de riguros
si apasator, care nu lasa ragaz Eului sa functioneze si în alte directii decât cele îndreptate
spre perfectionare continua. Un astfel de exemplu sunt perfectionistii si cei care nu au
timp pentru relaxare sau destindere, ci îsi rezuma activitatea la un efort continuu. Din
pacate si aceasta duce la tulburari, printre care: surmenaj, boli cardio-vasculare, dificultati
în relatiile sociale.

O persoana cu un supraeu slab este lipsita de toleranta la frustrare, schimbatoare,

caracterizata prin oboseala nervoasa, nesigura, care neglizeaza obligatiile si normele
sociale.
O persoana cu un supraeu echilibrat indica o persoana constiincioasa, perseverenta,
responsabila, consecventa, atenta la oamenii si lucrurile din jur, respectuoasa, cu o buna
capacitate de concentrare, cu tendinta de a reusi în activitati variate, dar fara exagerari
prea mari in nici o directie.

------------------------------------------------------
DESPRE SEX CA VEHICUL DE TRANSFER A MULTOR MALADII (nu e vorba doar
de bolile venerice ci si de transferuri emotionale, de subconstiet, de vitalitate-nevitalitate,
etc)
33
-----------------------------------------------------

LOW CONTEXT vs HIGH CONTEXT CULTURES

-----------------------------------------------------

Despre educatia copiilor:

Intr-o famile fericită, iubirea părinţilor pentru copiii lor este complementară cu autoritatea
inţeleasă corect. Dar cine deţine autoritatea in cadrul familiei? Ambii părinţi, desigur. E
adevărat, copilul aşteaptă de la mamă dragoste, iar de la tată-autoritate. Aceasta nu
inseamnă că tatălui ii este interzis să-şi manifeste dragostea. Trebuie să subliniem că nu
există autoritate fără dragoste şi nici dragoste fără autoritate. A iubi un copil nu inseamnă
a-l alinta şi a-l dezmierda permanent, a-l privi cand este mic - ca pe o jucărie, spre
amuzamentul nostru spre a-l transforma intr-un căţel afectuos care să execute maşinal
ceea ce-i cerem pentru a ne lăuda astfel cu el in faţa rudelor şi prietenilor. Deopotrivă,
iubirea pentru copiii noştri nu se va manifesta eficient nici ferindu-i de contactele
exterioare, de alte familii, de alţi copii şi, dacă ar fi posibil, chiar de colectivităţile şcolare
şi nici obligandu-i să urmeze un program rigid, impus de noi.
A-i iubi pe copiii noştri inseamnă a le asigura, in măsura mijloacelor noastre, ceea ce le
trebuie din punct de vedere material, şi, mai ales, a-i inconjura cu aleasă afecţiune,
consacrandu-le cat putem de mult din timpul nostru, a realiza ceea ce numim
,,permanenţa noastră’’ alături de ei, lucru de care au nevoie pană se realizează ca oameni
in stare să navigheze in viaţă, in societate, ,,conducand corabia proprie’’.
Unele voci pledează pentru realizarea educaţiei fără nici un fel de constrangere. Potrivit
concepţiei acestora, severitatea părintească nu ar avea alt efect decat acela de a-l face pe
copil să se simtă persecutat, lipsit de independenţă. Aceşti părinţi nu reuşesc, insă să
imprime familiilor lor decat un climat anarhic. Toleranţa excesivă, nesupravegherea
copiilor nu permit formarea unui adevărat spirit de independenţă şi iniţiativă. Desigur, nu
suntem pentru constrangere brutală, dar sunt necesare şi frane faţă de unele porniri ale
copiilor, cunoscand că instinctele, impulsurile nestăpanite pot duce la situaţii conflictuale.

34
Copiii obişnuiţi cu imediata satisfacere a plăcerilor lor, cei cărora li se indeplinesc toate
poftele, vor suferi mai tarziu eşecuri in relaţiile lor sociale, vor fi egoişti, neagreaţi de
nimeni, nefericiţi. Ar fi o mare greşeală să nu-i ajutăm pe copiii noştri să inţeleagă rostul
fermităţii noastre ca părinţi, să nu le construim franele necesare şi să-i lăsăm să ne dicteze
ceea ce vor. In afara celor arătate mai sus, ei pot deveni impulsivi, obraznici, ne pot
dispreţui, considerandu-ne slabi. In această situaţie unii părinţi dezarmează sau trec in
cealaltă extremă, devenind ei violenţi. Agresivitatea naşte agresivitate.
Dacă unii părinţi sunt ,,o mană de fier’’ alţii sunt pentru indulgenţă, pozand in ,,prieteni ai
copiilor lor’’. Şi unii şi alţii greşesc. Marele pedagog Makarenko atrăgea atenţia părinţilor
că ,,dacă prietenia devine exagerată, educaţia incetează sau intervine procesul contrar -
incep copiii să-şi educe părinţii’’. Prietenia dintre copil şi adult trebuie să se bazeze
neapărat pe respect pentru a da roadele scontate. Este de preferat autoritatea decat lipsa
totală de autoritate, care rezultă din dragoste oarbă, din slăbiciune sau inconştienţă.
Adevărata autoritate, este cea bazată pe respectul pe care părintele il impune copilului
prin trăsăturile sale de caracter şi modul de viaţă pe care-l duce. Devine astfel un model
cu care copilul va dori să semene. Se creează in felul acesta condiţii psihologice de
dezvoltare la copii a sentimentului de independenţă, de libertate a acţiunilor proprii.
Extremele trebuie evitate in educaţie. Se va prefera echilibrul care dă securitate afectivă a
copilului. Autoritatea trebuie să fie, intr-adevăr consecventă, dar maleabilă şi atentă, să
izvorască din grija noastră pentru dezvoltarea copiilor, pentru pregătirea inserţiei lor
sociale.
Este normal ca intr-o familie exigenţele deosebite să fie formulate de tatăl COPIILOR
mama, de acord in fond cu tatăl, să realizeze, prin inţelegere şi blandeţe, o contrapondere
rezonabilă in numele echilibrului afectiv amintit mai sus. Mamele care-şi cresc singure
copiii intr-un spirit de responsabilitate, tind să se manifeste autoritar, ,,bărbăteşte’’, prea
dur. De aceea, nu greşesc mamele care, aflandu-se in această situaţie, solicita sprijinul
altor bărbaţi apropiaţi de familie - rude, educatori de profesie, in cazul in care nu se
recăsătoresc pentru a asigura un tată copiilor lor. Părinţii vitregi ridică alte probleme - şi
depinde de obligaţiile cu care ei vin in familie, de formaţia lor profesional-culturală şi de
trăsăturile psihice –ca să indeplinească bine rolul părinţilor naturali.
Pentru dezvoltarea viguroasă şi armonioasă a copiilor, este nevoie, aşadar, de autoritate
părintească, aşa cum este nevoie totodată de afecţiune, şi cu cat autoritatea noastră este
liber consimţită de fiii şi fiicele noastre, cu atat mai bine pentru noi.
Copilul trebuie să ştie că in casă există o deplină unitate de valori intre părinţi şi o
egalitate reală, amandoi fiind in măsură să acorde recompense sau să impună restricţii.
Echilibrul conţinut de atitudinea părintească dă naştere unui echilibru identic şi in
psihicul copilului, il determină pe acesta să nu fie schimbător, capricios, inegal. Abia
cand e inarmat cu o disciplină interioară rezultată tocmai din rigorile impuse de părinţi,
copilul izbuteşte să se simtă liber in mişcări, sigur de el şi devine pregătit pentru viaţă.

35
---------------------------------------------------------------

DESPRE DEPRESIE:

Depresia este o problemă de sănătate frecventă care ne afectează, într-o măsură mai
mare sau mai mică, pe toţi, cel puţin o dată în viaţă. Depresia consta intr-o tulburare
emotionala in care, pe plan subiectiv, diversele aspecte ale vietii sunt vazute intr-o lumina
sumbra. Depresia este un termen general care cuprinde o larga paleta de afectiuni psihice,
de la starile proaste pana la sentimente de sinucidere. Reprezentarile diveselor aspecte ale
realitatii sunt vazute ca insurmontabile, impalcabile, foarte dificile , imposibile, chiar
amenintatoare. In contextual particular al experientei personale se fac doar conexiuni,
interpretari si previziuni negative. Totul pare nefavorabil, foarte dificil, totul e interpretat
intr-o cheie negative, totul cere efort aproape imposibil. Persoana depresiva simte vis a
vis de experienta sa doar simtaminte negre. Realitatea pare ca e privita prin ochelari
fumurii. Depresia este o afectiune foarte raspandita. Depresia inseamna un dezechilibru
emotional profund.
O caracteristica esentiala a depresiei este resimtirea IN MOD SUBIECTIV pe plan
emotional a realitatii ca fiind mult mai dificila decat este in realitate. Persoanei afectate ii
este foarte greu sa faca fata aspectelor curente ale realitatii pe care si le reprezinta ca fiind
foarte dificile. Ei ii este foarte greu sa rezolve anumite probleme care alta data i s-ar fi
parut usor de rezolvat. Modul in care persoana depresiva resimte realitatea este acela de
dificultate amplificata IN MOD SUBIECTIV. Prezentul si viitorul sunt vazute intr-o
lumina sumbra. Energia organismului este redusa. Entuziasmul si optimismul lipsesc. In
depresie nu realitatea este cea care se schimba, ci modul in care realitatea e perceputa.
Daca ar fi sa facem o comparatie cu vremea, persoanei depresive ii ploua si ii fulgera
incontinu. Noi trebuie sa avem speranta ca dincolo de nori este soarele. Chiar daca
peisajul afectiv de care suntem inconjurati este unul intunecos si rece, trebuie sa stim ca
dincolo de el este soare, caldura si lumina. In depresie noi ne imaginam tot felul de
dificultati care par foarte plauzibile. Trebuie sa realizam ca in cele mai multe cazuri
realitatea nu e atat de sumbra pe cat ne-o imaginam. In depresie noua doar ni se pare ca e
foarte greu, cand de fapt totul tine de faptul ca suntem tulburati emotional-afectiv.
Printre simptomele specifice principalelor tipuri de depresie enumeram: tristete si
melancolie permanenta, iritabilitate, furie, anxietate, neliniste sau senzatie de goliciune
sufleteasca. Bolnavul are o gandire pesimista, lipsita de speranta. Se considera neajutorat,
neputincios si se invinovateste pe sine permanent. Dispare pofta de viata, de a trai, iar
suicidul este privit ca singura solutie pentru rezolvarea problemelor. Activitatile zilnice
sunt intreprinse fara interes iar hobby-urile si activitatile de relaxare nu mai produc
36
placere. Libido-ul este redus, apar probleme de somn: insomnii sau nevoia de a dormi
mai mult. Se instaleaza oboseala, dureri de cap, tulburari digestive sau dureri cronice fara
o cauza evidenta. Miscarile bolnavului devin greoaie ca si cum fiecare gest ar fi un efort
pentru acesta. Se produc modificari de greutate: slabire datorata lipsei poftei de mancare
sau ingrasare ca urmare a cresterii poftei de mancare. Bolnavului ii este greu sa ia decizii,
sa se concentreze, sa reactualizeze informatii sau sa memoreze informatii noi.
Depresia e mai mult decat o simpla deprimare si mai mult decat o stare trecatoare de
rau, mai mult decat o lipsa de chef ori pofta de viata care se poate depasi prin propria
vointa. Depresia nu e o simpla slabiciune. Ea este o suferinta si o durere profunda, o
tristete care imbraca sufletul saptamani si luni de zile. Depresia preia controlul asupra
corpului, gandurilor, emotiilor, influentand atat starea fizica, cat si modul in care se vede
lumea. Este o lentila inchisa la culoare, prin care e privita viata. Din cauza ei, mintea uita
ce inseamna bucuria si speranta si nu mai stie sa simta decat deznadejde, lipsa de
incredere, descurajare. Lucrurile altadata placute si interesul pentru lumea din jur isi pierd
importanta, consecinta fiind retragerea in sine, izolarea sociala, evitarea sau ruperea
legaturilor cu colegii, prietenii si uneori familia. Imaginea de sine si autostima se
deterioreaza simtitor, apar sentimente de vinovatie, neputinta, abandon, blamare,
inutilitate si lipsa de valoare. Gandurile sunt din ce in ce mai negre si mai pesimiste,
ajungand pana la idei autodistructive, motivate, sub presiunea bolii, de incapacitatea de a
mai suporta imensa tristete. Intreg organismul e epuizat, exista o oboseala inexplicabila,
activitatile simple, cotidiene necesita o concentrare si un efort foarte mare. Greutatea in
luarea deciziilor, dificultatile de concentrare si de memorare a unor informatii obisnuite,
incetinirea ritmului gandurilor. Sinuciderea reprezinta o complicatie de temut a acestei
tulburari. Relativ frecvent se asociaza anxietatea, sentimentul de teama fara motiv,
ingrijorari disproportionate pentru fapte de mica importanta, nervozitate, iritabilitate,
neliniste, labilitate emotionala si incontrolabile momente de plans nemotivat sau
insuficient motivat. Depresia are in general o evolutie in episoade care pot avea o durata
cuprinsa intre sase luni si un an si jumatate, dupa care, in mod spontan, exista remisiuni.
Pe langa solutiile medicale oferite depresiei(antidepresive, psihoterapie) o alta
modalitate de a iesi din acesta stare este efortul de a avea rabdare si de a face un efort de
vointa de a iesi din starea depresiva. Dificultatile sunt date pentru a fi rezolvate, pentru a
fi surmontate. Daca am vrut sa devenim “barbati adevarati” sau “femei adevarate” o
modalitate este de a surmonta situatii cu adevarat dificile cum este si depresia. Oricat ar fi
de greu trebuie sa facem efortul de a face miscare in aer liber, de a avea o alimentatie cat
mai ecologica, de a avea intalniri cu cunoscuti-prieteni, de a gandi pozitiv. Trebuie sa ne
incurajam singuri ca va fi bine, trebuie sa incercam din rasputeri sa ne schimbam
gandurile negre. Daca este posibil ar fi bine sa avem un regim de munca mai redus(dar
daca simtim ca lipsa de activitate ne afunda si mai tare in depresie atunci munca poate fi
o terapie). Scopul este restabilirea echilibrului psiho-afectiv.

37
 Solutia efortului de vointa nu este deloc usoara, caci in cazul depresiei tocmai vointa
are de suferit. Depresia nu este o stare din care sa poti iesi in 5 minute. Depresia prin ea
insasi determina o reducere a disponibilului de vointa si atunci pacientul nu are cum sa se
mobilizeze daca volumul sau de vointa este diminuat. Dar pentru cei ce reusesc sa faca un
astfel de efort recompensa morala este cu atat mai mare.
Depresia se recunoaste prin neastampar, stare de neliniste, senzatie neintrerupta de
agitatie, dorinta de a incepe multe lucruri, dar care nu se finalizeaza, anxietate, nerabdare,
senzatia de vinovatie in momentele cand nu exista activitate, teama de a nu fi abandonat,
un interes scazut pentru propriul aspect, alimentatie intamplatoare, culcatul la ore tarzii,
cu un somn neodihnitor.
Simptomele fizice: inceput de ulcer, hipertensiune, cefalee, trezirea dimineata intr-o
stare de disconfort, lipsa de relaxare, tahicardie, greata, foame nevrotica, transpiratie
abundenta, caderea parului.
La nivel cognitiv: dificultate de concentrare, memorie labila, distragerea usoara a
atentiei, diminuarea productivitatii, ineficienta in orice actiune.
Depresia este cauzata de:
 factori biologici: deficiente de oxigenare cerebral(statul in spatii neaerisite),
disfunctii hepatice in asociere cu disfunctii splenice si tiroidiene, alimentatie
necorespunzatoare, etc.
 factori psihologici: conflictele interioare sau nemultumirile sunt mai intense si mai
numeroase decat multumirile si satisfactiile personale
 factori sociali: mediu familial si social neadecvat, mediu profesional
suprasolicitant, etc.
 factori de mediu: poluare, lipsa expunerii la razele solare, expunere la radiatii, etc.
 Pierderea cuiva drag, izolare, traume emoţionale
 Stres în exces, conflicte şi abuzuri
 Transformări hormonale şi biochimice în interiorul organismului
 Evenimentele care pot produce aparitia stresului sunt: moartea unei persoane
apropiate, divortul, insuccesul profesional, mutarea din localitate la alta adresa sau la un
alt serviciu, aparitia unor boli grave, efectuarea unei munci monotone, hiperactivitatea,
asumarea unor responsabilitati prea mari.

Din punct de vedere psihologic, gandirea persoanelor depresive este blocata asupra
unui eveniment sau a unei serii de evenimente. Raportand evenimentele respective la
sistemul de valori asimilat, individul le va evalua negativ. Apare astfel conflictul intre
sistemul de valori si evenimentele petrecute. Individul retraieste in plan mental acele
evenimente, incercand sa le solutioneze insa fara reusita. Din acest motiv persoanele
depresive par absente, neimplicate in viata sociala si inchise intr-un univers al lor.
Bolnavul se invinovateste pentru ceea ce s-a intamplat si ii sunt afectate negativ stima de

38
sine si increderea in propria persoana. In cazul stadiilor avansate, suicidul este perceput
ca o solutie viabila. Sunt alterate perceptia realitatii si conceptia despre viata.

Trebuie incercata identificarea gândurilor exagerat de negative sau de auto-critice şi

dezvoltarea unor atitudini mai realiste. Fărâmiţarea problemelor copleşitoare din prezent
în componente mai mici şi identificarea unor paşi concreţi de soluţionare a lor.
Programaţi activităţi plăcute, antrenante în fiecare zi. Căutaţi modalităţi de a colora
existenţa şi de a vă bucura de plăcerile curate ale vieţii.

Stabiliti-va teluri realiste. S-ar putea sa va simtiti epuizat de tot ce ar trebui facut acasa si
la serviciu. Nu fi prea duri cu dumneavoastra. Stabileti-va scopuri realiste, usor de
realizat pentru a recapata increderea in fortele proprii. Faceti-va timp pentru ceea ce va
place. Intalniti-va cu prietenii. Mergeti la o plimbare, la un film. Reluati un hobby uitat
de cativa ani.
Lasati deciziile importante pentru cand veti vedea din nou lumea in nuante de roz. De
vreme ce depresia va poate zugravi lumea in nuante inchise, va sfatuim sa amani deciziile
importante, de exemplu renuntarea la job. Este din ce in ce mai evident ca exercitiile
fizice ajuta in cazul depresiei. Gasiti-va o activitate pe care o faceti cu placere si incepeti
usor. Pe masura ce va acomodati cu efortul puteti creste perioada de efort. Nu trebuie sa
faceti eforturi prea mari, caci si acesta este tot o extrema.

Prin terapia cognitiva noi capatam capabilitatea de a ne raporta mai bine la realitate, de a
aborda mai adegvat viata, de a ne intelege mai bine pe noi insine.

---------------------------------------------------

In anii copilariei fiecare om isi defineste baza personalitatii care apartine uneia dintre
cele 6 categorii descoperite de Taibi Kahler.

Fiecare dintre noi dezvolta inca de la nastere un anumit tip de personalitate, denumit
baza.

Baza nu se schimba de-a lungul vietii, este acea constanta din personalitatea fiecaruia. In
schimb prima faza se dezvolta cam in jurul varstei de 20 de ani, urmand ca pe parcursul
vietii, fiecare individ sa treaca prin mai multe faze, eventual toate, in afara de baza.
Schimbarea de faza are loc la un interval de aproximativ 10 ani sau mai repede daca in
viata individului apar evenimente deosebite (decese, schimbarea domiciliului, a tarii etc.).
Cu cat un individ a trecut prin mai multe faze cu atat el are o capacitate mai mare de a se
39
adapta la situatie, deoarece o faza schimbata nu este o faza pierduta, ci doar integrata. Cu
alte cuvinte, individul stapaneste atat de bine instrumentele pe care i le ofera acea faza,
incat nu este nevoie sa le mai exerseze, el poate trece la antrenamentul fazei urmatoare.

Procesul de trecere de la o faza la alta este unul dificil, dureros si se intinde pe o durata de
1-2 ani, intrucat presupune renuntarea la valorile si principiile care anima o faza, si
integrarea unor valori noi. Aceasta se traduce prin renuntarea la tot ce era considerat bun
pana in acel moment si inlocuirea cu ceva nou, despre care individul nu stie inca daca e
bun sau nu.

De cele mai multe ori, schimbarea fazei presupune schimbari majore in viata individului,
cum ar fi schimbarea carierei, schimbarea prietenilor, uneori chiar schimbarea
partenerului.

Mai jos sunt prezentate cele 6 tipuri de personalitate care reprezinta baza si fazele
fiecaruia dintre noi. Este un instrument util in cunoasterea de sine si in ameliorarea
comunicarii dintre oameni.

WORKAHOLICUL

Perceptie ? Mai intai gandeste; identifica si clasifica oamenii si lucrurile.

Forte caracteriale ? Logic, responsabil si organizat.
Expresie faciala ? Linii orizontale pe frunte.
Serviciul / Casa ? Arata organizat, functional, ordonat, contemporan; premii, certificate,
plachete expuse. Toate sunt la locul lor.
Trasaturi ? Abilitatea de a gandi logic; preia fapte si idei si le sintetizeaza.
Stil de management ? Democratic
Canal de comunicare ? Interogativ. Asta inseamna ca daca vrei sa obti informatii pui
intrebari clare Unde mergi?
Nevoi psihologice ? Are nevoie sa fie recunoscut pentru gandire si realizari. ?Buna
treaba!?, ?Ce idee buna!?, ?Un lucru bine facut!?. Necesita structurarea timpului. Vrea sa
stie termenele limita.
Stres de gradul I ? Se asteapta de la sine sa fie perfect. Nu incredinteaza nimanui din
sarcinile sale.
Stres de gradul II ? Frustrat de oamenii care nu gandesc suficient de clar.
Supracontroleaza cu critici despre bani, cinste sau puritate (Eu sunt OK?.tu nu esti OK)
Stres de gradul III ? Ii respinge pe ceilalti ?Ei nici macar nu gandesc!?
Tulburari de comportament in stres de gradul II ? Ataca parental (Eu sunt OK, tu nu esti
OK), supracontroland si devenind critic fata de cei care nu gandesc clar, nu-i dau toate

40
datele si care nu sunt constiinciosi. De fapt, el/ea are nevoie sa i se dea fapte motive,
planuri, informatii si cadre temporale, numai asa reusind sa iasa din stres.

EMPATICUL

Perceptie ? Mai intai simte; priveste oamenii si lucrurile prin sentimente fata de ele.
Forte caracteriale ? Milos, sensibil si cald.
Expresie faciala ? Linii in forma de semiluna in jurul ochilor.
Serviciul / Casa ? Este placut, cald, ca un ?cuib?, plante, poze de familie, mirosuri
placute, mobila confortabila, culori calde, muzica placuta.
Trasaturi ? Are abilitatea de a ingriji, de a fi empatic si de a da altora; bun la crearea
armoniei.
Stil de management ? Generos
Canal de comunicare ? Binevoitor. Asta inseamna ca daca vrei sa obti informatii, folosesti
un ton si un limbaj binevoitor: ?Arati foarte bine astazi, esti foarte aranjat. Mergi la vreo
petrecere??
Nevoi psihologice ? Are nevoie sa fie recunoscut ca persoana. ?Tin la tine?, ?Iti place de
mine??. Are nevoie de un mediu care rasfata simturile.
Stres de gradul I ? Supra-adaptare; le face pe plac celorlalti in incercarea de a fi acceptat.
Stres de gradul II ? Se simte zapacit, face greseli sau solicita critica (?Hai, certati-ma!?)
Stres de gradul III ? Se simte respins ?Nu ma simt dorit?
Tulburari de comportament in stres de gradul II ? Devine victima, face greseli, nu
gandeste clar si poate cere critica sau persecutii. De fapt, el/ea are nevoie sa fie apreciat si
acceptat ca persoana si reasigurat ca este important si i se poarta de grija.

PERSEVERENTUL

Perceptie ? Mai intai judeca; evalueaza oamenii si lucrurile cu opinii.

Forte caracteriale ? Dedicat, atent si constiincios.
Expresie faciala ? Brazde intre ochi.
Serviciul / Casa ? Functional; mobila traditionala, piese vechi, antichitati sau motive
orientale.
Trasaturi ? Abilitatea de a oferi opinii, credinte, judecati.
Stil de management ? Democratic
Canal de comunicare ? Interogativ. Asta inseamna ca daca vrei sa obti informatii pui
intrebari clare ?Unde mergi??
Nevoi psihologice ? Are nevoie de recunoasterea convingerilor / credintelor ?Imi place
asta la tine?, ?Pretuiesc parerea ta?. Necesita recunoasterea muncii ?Buna treaba!?.
Stres de gradul I ? Asteapta de la ceilalti sa fie perfecti. Se concentreaza pe ceea ce este
rau, in loc de ceea ce este bun.
41
Stres de gradul II ? Frustrat de oamenii care nu ii impartasesc credintele. Forteaza
credintele (adica le predica) sau campanii. Cinstit si suspicios. (Eu sunt OK?.tu nu esti
OK)
Stres de gradul III ? Renunta la ceilalti ?Nu se angajeaza cu nimic?
Tulburari de comportament in stres de gradul II ? Ataca parental (Eu sunt OK, tu nu esti
OK), impunandu-si credintele, cicalind sau tinand predici oamenilor. De fapt el / ea are
nevoie sa-i fie linistite temerile si sa fie capabil sa aiba incredere in oameni, organizatii si
/ sau informatiile prezentate.

VISATORUL

Perceptie ? Reflecteaza; este motivat extern.

Forte caracteriale ? Imaginativ, reflexiv, calm.
Expresie faciala ? Fata neteda, cateva riduri orizontale cu varsta.
Serviciul / Casa ? Un loc de munca sau viata simplu, rustic, fara zorzoane, mediul
inconjurator nu e asa de important.
Trasaturi ? Abilitatea de a fi introspectiv; lucreaza bine cu ganduri, sarcini. De obicei
foarte priceput la munca manuala. Trebuie sa i se traseze sarcini exacte ? bun executant.
Stil de management ? Autocratic (primeste)
Canal de comunicare ? Directiv. I se traseaza sarcini ?Du-te acolo!?
Nevoi psihologice ? Are nevoie de timp pentru el insusi si spatiul lui propriu
Stres de gradul I ? Traieste nevoia de a fi puternic. Se simte prea slab.
Stres de gradul II ? Se simte fricos, nepotrivit, incurcat si retras (Eu NU sunt OK?Tu esti
OK)
Stres de gradul III ? Gaseste iesiri: ?Nimeni nu mi-a spus ce sa fac?
Tulburari de comportament in stres de gradul II ? Se retrage si se poate simti nepotrivit.
De fapt el / ea are nevoie sa i se dea indicatii pas cu pas ce sa faca.

REBELUL

Perceptie ?Reactioneaza la oameni si lucruri cu simpatii si antipatii.

Forte caracteriale ? Spontan, creativ si jucaus.
Expresie faciala ? Linii de zambet in jurul ochilor si a gurii.
Serviciul / Casa ? Pline de stimulente, postere, lumini, jocuri si sunete.
Trasaturi ? Abilitatea de a se juca si de a se bucura de prezent.
Stil de management ? Merge de la sine
Canal de comunicare ? Jucaus. Asta inseamna ca daca vrei sa obtii informatii abordezi un
ton jucaus, un comportament ludic ?Ce adidasi smecheri ai!? ?Ce faci, te duci sa dai ture
de cartier? ?
42
Nevoi psihologice ? Are nevoie de contacte jucause. Savureaza umorul. Ii place un mediu
stimulativ, vesel.
Stres de gradul I ? Incearca sa inteleaga sau sa faca ceva. Ii solicita pe ceilalti sa
gandeasca pentru el.
Stres de gradul II ? Primeste lovituri, se enerveaza si invinovateste. (Eu sunt OK?.tu nu
esti OK)
Stres de gradul III ? Primeste critici ?Va arat eu voua?.
Tulburari de comportament in stres de gradul II ? Devine razbunator si critica cu ?Daca
nu erai tu?. De fapt, el /ea are nevoie de o reasigurare glumeata ca totul va fi bine.
Umorul este vindecator pentru aceasta personalitate.

PROMOTORUL

Perceptie ?Orientat spre actiune.

Forte caracteriale ? Adaptabil, convingator si incantator.
Expresie faciala ? Rotofei. Foloseste expresii ale fetei pentru a sublinia ceva
Serviciul / Casa ? Covoare groase, scaune tocite, trofee, negru si rosu.
Trasaturi ? Abilitatea de a fi ferm si direct.
Stil de management ? Autocratic
Canal de comunicare ? Directiv. I se traseaza sarcini ?Du-te acolo!?
Nevoi psihologice ? Are nevoie de intensitate, de multa stimulare intr-o perioada scurta
de timp.
Stres de gradul I ? Se asteapta ca ceilalti sa se descurce singuri. Nu sustine adecvat
oamenii.
Stres de gradul II ? Incalca sau strica regulile. Razbunator. Manipuleaza, cu credinta ca
scopul scuza mijloacele (Eu sunt OK?.tu nu esti OK)
Stres de gradul III ? Ii abandoneaza pe ceilalti: ?Nu poti sa suporti, nu??
Tulburari de comportament in stres de gradul II ? Devine razbunator si manipuleaza
drame (negative), incalcand regulile sau atatand oamenii unii impotriva altora. De fapt,
el/ea are nevoie sa-si canalizeze aceasta energie in stimulare pozitiva si actiune.

------------------------------------------------------

Se spune ca: “rabdarea in boala cu multumire” este una din caile cele mai rapide spre
mantuire. Se dau ca exemple calugari care atunci cand au refuzat ajutorul medical in
43
cazuri de extrema urgenta ei s-au vindecat in mod instantaneu si miraculous (Patericul).
Dupa parerea mea acestea sunt extreme periculoase si regretabile de zel religios, iar
exemplele oferite fac mai degraba parte din “folclorul religios” decat dintr-o realitate
plauzibila si credibila. Recomand grija pentru sanatatea proprie si consultarea unui medic
ori de cate ori este nevoie.
Se spune ca suferinta este o conditie a mantuirii. Parerea mea este ca noi trebuie sa
incercam sa evitam cat putem suferinta si sa o induram doar cand nu avem incotro.
Desigur ca fuga de suferinta nu trebuie sa insemne cufundarea intr-o conceptie de viata
hedonista. In ceea ce priveste placerile vietii recomand moderatia.

------------------------------------------------------------

Legea talionului e valabila in sensul ca realitatea ne intoarce exact ceea ce ii dam, ca o

oglinda. Noi nu putem pacali viata caci tot ce facem, si bune si rele, se memoreaza in noi
si au din adancul memoriei noastre efecte pozitive sau negative dupa caz. Legile sanatatii
fizice si psihice sunt legile adevarului, binelui, frumosului, corectitudinii, armoniei,
moderatiei, optimismului, fortei, etc(forta ca valoare se refera la forta caracterului si a
sanatatii). Abaterea de la aceste legi are efecte negative asupra sanatatii noastre.
Orice vanator devine vanat.

-----------------------------------------------------------

Rolul lui Mos Craciun este jucat de parinti dar de fapt si copilul este un fel de Mos
Craciun intr-o masura cel putin la fel de mare ca si parintii caci el aduce bucuria in casa,
el ridica moralul, el da sperantele. Parintii doar prilejuiesc aceasta bucurie prin micile
cadouri pe care le pune sub pom. De aceea Craciunul se sarbatoreste odata cu nasterea lui
Hristos deoarece copiii sunt cei care aduc bucuria in case, asadar ei sunt Mos Craciunii
familiei lor. Daca nu ar fi bucuria copiilor, bucuria Craciunului nu ar fi asa de mare.
Fiecare copil are menirea de a fi un “mantuitor” al familiei din care se trage. Fiecare copil
are un anume potential de a aduce binele, sanatatea si echilibrul in familia proprie.

----------------------------------------------------------

--------------------------------------------
Se spune in unele scrieri religioase ca rugaciunea este cu atat mai buna cu atat este mai
multa. De exemplu rugaciunea inimii(“Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumenezeu,
44
miluieste-ma pe mine pacatosul”) este propusa sa fie rostita cat mai mult posibil. Se
promite ca prin cantitate se ajunge la calitate. Adica se spune ca rugaciunea isi atinge mai
bine scopul cu cat este mai multa si mai insistenta. Se ofera ca modele persoane numite
rugatoare ca fiind persoane care au ajuns “la un inalt nivel al rugaciunii”. Se vorbeste
chiar de mai multe trepte ale rugaciunii, pornindu-se de la cea mai de jos care consta in
rugaciunea spusa cu gura (rostirea “mecanica” a rugaciunii), si terminand cu rugaciunea
in duh, treapta la care rugaciunea se rosteste singura in inima rugatorului. Recomandarea
mea este ca persoanele care se roaga sa pune accentul pe calitatea rugaciunii si nu pe
cantitatea ei. Rugaciunea sa fie doar cateva minute seara inainte de culcare si sa fie facuta
cu cat mai multa atentie, concentrare si simtire, cum poate fiecare mai bine.
Indienii au transformat religia intr-o metoda, intr-o tehnica: respiratii, mantre, pozitii,
etc. Si acelasi lucru tinde sa-l faca si crestinismul. Se recomanda ca prima jumatate a
rugaciunii lui Iisus sa fie rostita pe inspiratie: “Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui
Dumnezeu” iar a doua jumatate a rugaciunii pe expiratie: ”milueste-ma pe mine
pacatosul”. Se recomanda o anume pozitie in timpul rugaciunii, si anume sa se stea asezat
pe un scaunel cu doua degete de la mana dreapta asezate sub inima. Asadar pe langa
rostirea cantitativa a rugaciunii se propun si unele “tehnici” care ar fi menite sa faca
rugaciunea mai eficienta. Viata religioasa tinde sa-si piarda naturaletea si echilibrul in
dauna unor practici care vor sa-i dea un aer de stiinta, de tehnica, de practica algoritmica.
Ni se propune sa ne rugam cat mai mult ca si cum Dumnezeu nu ar auzi rugaciunile
noastre, ca si cand rafinarea si perfectionarea stilului rugaciunii ar aduce cu sine anumite
“rezultate”, anumite progrese spirituale, o anumita elevare. Pare ca rugaciunea nu este
doar un mijloc prin care comunicam cu Dumnezeu, ci este si un mod de a accede la
anumite trepte spirituale, la primirea de daruri duhovnicesti. Asadar rugaciunea devine un
scop in sine, o tehnica de practica religioasa, un mijloc de auto-perfectionare. In loc sa ne
rugam simplu lui Dumnezeu cu mesajul si cuvintele noastre ni se propune sa folosim
rugaciuni interminabile ca si cand rugaciunea de scurta durata ar fi ineficienta.
Ni se spune cu insistenta ca trebuie sa ne plangem pacatele, sa ni le amintim
permanent si sa ne tanguim, in loc sa le uitam si sa nu le mai repetam. In loc sa devenim
oameni care se lupta pentru autoperfectionare si progres personal trebuie sa stam mereu
cu fata catre trecut si sa ne reamintim pacatele si sa le plangem. Noi ar trebui sa ne
constientizam pacatele si sa incercam sa nu le mai repetam incepand cu cele mai grave si
pe masura ce progresam sa incercam sa nu le mai repetam nici pe cele mai mici. Noi
trebuie sa avem o atitudinea pozitiva fata de noi insine nu una de autoblamare, de
autocondamnare. Pe masura ce reusim sa eliminam unele pacate trebuie sa ne simtim
valorizati si prin aceasta sa fim incurajati sa persistam in eliminarea a cat mai multor
greseli. Dar atitudinea nu trebuie sa fie una negativa, ci una de incurajare a
comportamentelor pozitive si prin acesta comportamentele negative vor avea din ce in ce
mai putine prilejuri sa apara si sa se manifeste.

45
 In religii se muta miza de pe moralitate, intelect si actiune pe mistica si ascetica.
Religia ar trebui sa ne modifice viata numai sub aspect moral in sensul ca sa devenim mai
onesti, mai buni, mai sinceri cu ceilalti. In rest viata noastra nu ar trebui sa se modifice
fundamental. Nu ar trebui sa suferim o dezinsertie din viata sociala, ci dimportiva, ar
trebui sa functionam mai bine in societate. In centru vietii noastre trebuie sa fie
preocuparea pentru moralitate, pentru dezvoltarea intelectului. Trebuie sa incercam ca
actiunile noastre sa fie de cat mai buna calitate. Preocuparea pentru mistica si ascetica nu
trebuie sa ne devina coplesitoare. Mistica si ascetica sunt pentru persoanele care au reusit
ceva in viata, care s-au autorealizat si care au facut ceva pentru cei din jur. In primul rand
noi trebuie sa fim preocupati de moralitate, intelect si actiune de cat mai buna calitate.
Realitatea capata semnificatii in lumina scanteii intelectuale. Viata nostre trebuie sa
tinda catre armonia dintre insusirile morale si cele intectuale, la acordul dintre planul
mental si cel de actiune, la efortul de ridicare a faptei la inaltimea idealului, la lupta
impotriva erorii si a ratacirii.
Se pune prea mult accentul pe credinta si pocainta in dauna comportamentului moral
si a implicarii in viata societatii. Se ofera ca modele pustnicii si contemplativii in dauna
persoanelor care au un impact in viata societatii din care fac parte. Se foloseste chiar
expresia “performante ascetice” ca si cand ar fi o mare performanta sa nu mananci, sa nu
dormi, sa nu ai grija de tine. Adica se creeaza iluzia de performata si valoare intr-o
directie care e contrara sanatatii si normalitatii omului. Omul nu trebuie sa aiba
“performante” in directii care sunt in afara firii, in afara normalitatii, in afara sanatatii.
Omul ideal care trebuie promovat este cel serios, increzator, calm, matur, inteligent,
responsabil, optimist-realist, bine intentionat, bun, nu cel umil, suferind, sarac cu duhul si
izolat de viata societatii. Din pacate unele scrieri ofera ca modele de realizare persone cu
o vietuire in afara limitelor naturale si echilibrate: pusnici care mananca foarte putin sau
care sunt chiar hraniti direct de catre ingeri, care se roaga neincetat, care se trezesc
noaptea la rugaciune, care au vedenii si vise… Noi trebuie sa cautam o viata cat mai
echilibrata, cat mai sanatoasa, cat mai benefica, sa fim cat mai eficienti in mediul in care
traim, nu sa adoptam modele de vietuire nenaturale, in afara legilor firii.
In unele scrieri se foloseste expresia “lepadarea de lume” ca un act de incepere a
drumului catre desavarsire, ca si cand lumea ar fi rea prin ea insasi iar cei ce doresc
desavarsirea trebuie sa se izoleze. De fapt religia ar trebui sa ne ajute ca noi sa
functionam mai bine in cadrul societatii, sa devenim modele de comportament moral, nu
sa ne izolam de lume.
Iata ce spunea Voltaire despre Confucianism:
“Confucius ne spune: Ce tie nu-ti place altuia nu face. Nici un moralist, nici un filosof,
nici un legislator n-a spus ceva mai presus de acesta maxima. Daca mai tarziu doctorii
persani sau chinezi au adaugat adoratiei lui Dumnezeu si doctrine virtutii: himere
fantastice, aparitii, vedenii, preziceri, minuni, posedari; daca au vrut sa nu fie mancate
decat anumite alimente in cinstea lui Zoroastru si a lui Confucius; daca s-au certat 300 de
46
ani pentru a sti in ce fel a fost zamislit Confucius; daca au instituit practice supersititioase
care faceau sa treaca in buzunarele lor banii sufletelor pioase; daca au inarmat fanatici
pentru a le sustine nascocirile cu ajutorul sabiei si al focului, este neindoios ca acesti
impostori ar trebui reprimati. Oricine a scris in sprijinul religiei natural si divine a fost
binefacatorul patriei sale.”
Asadar Voltaire este adeptul religiei naturale adica al practicarii virtutii si al adoratiei
lui Dumnezeu. Restul adaugirilor sunt considerate excese: vedenii, preziceri, minuni,
sarbatori, posturi, ritualuri, trepte ale rugaciunii, incasari de bani sub diverse pretexte,…
Religia trebuie sa-l ajute pe om sa se dezvolte cat mai armonios in cadrul familiei sale si
in cadrul comunitatii din care face parte. Persoana religioasa trebuie sa devina un model
de sanatate morala, psihica si chiar fizica. Practica religioasa nu trebuie sa-l transforme
pe om intr-un izolat, intr-un suferind, intr-un inadaptat. Miza centrala a vietii religioasa
trebuie sa fie comportamentul moral, nu practici adiacente cum ar fi: ritualuri, capacitati
paranormale de prezicere, sarbatori, anumite alimente preferate in dauna altora in
anumite zile, etc

------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------

Despre “gandul la moarte si la pacatele proprii”.

Unele scrieri ne recomanda ca metoda de imbunatatire spirituala gandul la moarte si la

pacatele proprii. Suntem sfatuiti sa perseveram in acesta practica cat mai mult timp
posibil. De la inceput trebuie sa spunem ca acesta practica ne poate duce la nevroza si
chiar depresie. Acesta recomandare este impotriva gandirii pozitive si optimiste. Noi
trebuie sa avem un tonus mental cat mai bun, cat mai constructiv, cat mai optimist(dar
realist). Noi trebuie sa avem o abordare cat mai constructiva in viata, sa ne orientam catre
practicile pozitive, nu sa stam sa ne amintim permanent ceea ce am facut rau in trecut.
Noi trebuie sa avem gandul la o viata implinita, nu gandul la moarte. Trebuie sa fim
bucurosi, chiar fericiti, ca Dumnezeu si parintii nostrii ne-au oferit sansa extraordinara sa
existam si ca astfel noi putem sa participam la procesul nostru de evolutie personala.
Gandul la moarte este propriu persoanelor care trec prin moment grele de depresie si care
se gandesc la sinucidere. Gandul la moarte este o atitudine bolnavicioasa. Atat cat
depinde de noi, trebuie sa avem o atitudine sanatoasa, pozitiva, constructiva, optimista.
Despre auto-critica si gandul la pacatele proprii:

In unele medii se propaga invatatura prin care se crede ca autocritica este ceva pozitiv, un
fel de feedback, de autoreglaj, de auto-evaluare. Din experienta mea (si a altora) am
47
constatat ca este mai degraba un mecanism de autosabotare, o deghizare pentru supraeul
rigid care impune standarde inumane, si al carei ultim rezultat este subminarea increderii
in sine, a stimei fata de sine.
Pesimismul, starile depresive, stressul de a nu face fata...a nu fi suficient de ,,bun'',
asteptarile negative-care sunt corelate chiar cu stari de panica- toate astea sunt consecinte
ale autocriticii constante. Se poate ajunge la ura de sine, eventual cu tendinte de
automutilare(poate ca si bulimia sau anorexia au vreo legatura cu asta), dorinte
suicidare.
Autocritica constanta, la fel ca si sursa ei(supraeul) pot sa distruga psihic un om.
Umilinta ca virtute, dispretul de sine - ca antidot la egoism – produce un dezechilibru al
personalitatii. Multi oameni ajung intr-un razboi cu ei insisi, presati sa se conformeze
imagimii supraeului, identificandu-se fortat cu imaginea eului(una care e fabricata din
exterior), incercand cu disperare sa “fie cineva” si sa nu fie altcineva...fara sa poata privi
dincolo de conditionarea la care au fost supusi. Cred ca aceasta e sursa majora a violentei:
este greu de crezut ca putem fi toleranti cu ceilalti daca nu suntem toleranti cu noi insine.
Pe scurt: trebuie incurajat comportamentul pozitiv, atat in altii cat si in propria
persoana, nu pedepsit comportamentul negativ. Daca predomina comportamentul pozitiv,
care intarit prin recompense va avea tendinta sa fie mai frecvent, atunci comportamentul
negativ nu va mai apare sau va aparea mai rar.

Adesea exista o motivatie ,,sfanta'' pentru autocritica; ni se spune ca suntem rai...rai din
fire(care e corupta de ,,pacatul originar''), rai prin ceea ce gandim, facem, simtim...rai de
la un cap la altul...
Ni se spune ca, pentru a deveni buni, trebuie sa ne umilim, sa ne privim cu ochi critici, sa
cersim indurarea Domnului...tot efortul este negativ...toate ,,poruncile'' urmaresc sa ne
faca mai putin rai...nu e vorba de a fi mai buni, ci de a nu mai fi atat de rai!
Se vorbeste despre mortificarea trupului ca metoda de izbavire de patimi. Cele mai
recomandate mijloace pentru mortificare sunt postul, rugaciunea, lipsa igienei corporale,
iar in cazuri extreme se propune chiar autopedepsirea prin autoflagelare.

In cazuri extreme, de supraeu foarte accentuat, se poate ajunge ca persoana sa ajunga sa

se simta abuzata in propria emotionalitate. Urmatoarea descriere se potriveste atat
femeilor care traiesc in casnicii in care sunt abuzate fizic sau emotional, cat si
persoanelor cu un Supraeu foarte pronuntat. Supraeul poate fi “alimentat” in mod
defectuos pe baza unor invataturi gresite in care autocritica exagerata poate fi considerata
virtute.
Iata ce poate simti o astfel de persoana:
Abuzul emotional e ceea ce poate sa ajunga sa simta o persona prin uzul fricii, al
umilintei si al (auto)atacarii psihice. Se poate include aici abuzul verbal, criticism
constant si refuzul ca persoana sa fie vreodata multumita.
48
 Abuzul emotional e ca spalarea de creier in aceea ca in mod sistematic se sapa in
increderea in sine a persoanei. Fie ca se face prin intimidare, ori sub deghizarea ca
invatatura, rezultatul e similar: subiectul pierde sensul propriu si al propriei valori.
Abuzul emotional sapa in baza personalitatii persoanei creand frici care pot sa fie mai
durabile decat durerile fizice. Prin abuz emotional, insulte, insinuari, criticism si acuzatii,
incetul cu incetul se spoliaza stima de sine pana cand persoana poate ajunge sa nu mai
judece situatiile in mod realist. Persoana poate ajunge atat de daramata emotional incat se
autoblameaza pentru abuzul pe care il suporta.
Victimele abuzului emotional pot ajunge atat de convinse ca sunt lipsite de orice
valoare incat cred ca nimeni nu le vrea. Ele stau in situatii abuzive deoarece frica cea mai
mare este sa nu ramana singure.

Exista urmatoarele tipuri de abuz emotional:

Dominarea: Cineva doreste sa va controleze fiecare actiune. Cand permiteti altcuiva sa

va domine va puteti pierde respectul pentru propria persoana. Noi nu trebuie sa ne lasam
dominati nici de catre supraeul nostru lucru care este insa mai greu de distins.

Asteptari exagerate: Asupra dumneavoastra se pun cerinte nerezonabile, dar indiferent

de cat de mult oferiti nu e niciodata suficient. Sunteti permanent subiectul
(auto)criticismului si al limbajului aspru deoarece nu sunteti la inaltimea cerintelor
continue si constante.

Santaj emotional: asupra dumneavostra se exercita frica, vinovatie sau vi se cere

compasiune ca niste conditii pentru a face fata cerintelor externe.

Reactii impredictibile: Oridecate ori cineva reactioneaza foarte diferit la acelasi

comportament al dumneavoastra, va spune un lucru intr-o zi, si apoi opusul in ziua
urmatoare, ori apreciaza ceea ce faceti intr-o zi si il dezaproba a doua zi, inseamna ca
sunteti abuzat cu reactii impredictibile. Acest comportament e daunator deoarece va pune
intotdeauna in situatii limita. Intotdeauna asteptati urmatoarea lovitura, si niciodata nu
stiti ce se asteapta de la dumneavoastra. Trebuie sa ramaneti hipervigilent asteptand
urmatoarea schimbare de dispozitie.

Aducerea de confuzie: Persoana cealalta poate nega ca anumite evenimente s-au

petrecut. Dumneavoastra stiti altfel. Persoana cealalta va pune la indoiala perceptiile,
memoria si starea de sanatate, sau emite tot felul de presupozitii defavorabile
dumneavoastra.

Creare de haos: Persoana cealalta incepe in mod deliberat dispute si este in mod
constant in conflict cu dumneavostra acest lucru parandu-i-se incitant.
49
------------------------------------------------------------

---------------------------------------------------

Marea majoritate a religiilor conditioneaza practica religioasa de ascetica, abstinenta si

solitudine. Insa trebuie sa avem grija cum le practicam deoarece fiecare dintre acestea are
niste riscuri foarte mari asupra carora nu suntem preveniti. Iata mai jos care sunt
posibilele implicatii negative ale fiecareia dintre ele.

Ascetica  anorexie (vezi mai jos)

Abstinenta  nevroza(vezi mai jos mecanismul de formare)
Solitudine  schizofrenie (pustnicul, sihastrul, e unul dintre modelele cele mai des
intalnite in mai toate religiile. Sexul opus e privit ca ispita sau chiar dusman. Viziunile,
vocile, vedeniile sunt privite ca daruri ceresti de catre mistici in timp ce medicina le
catalogheaza ca patologice.)

Referitor la implicatiile ascezei, abstinentei si solitudinii in viata credinciosului iata

cateva consideratii directe, fara a descrie in detaliu cele trei afectiuni pe care le pot
implica. Dupa aceste consideratii generale vom da si niste descrieri detaliate ale
anorexiei, nevrozei si schizofreniei.

Asceza:

Multe scrieri recomanda un set de restrictii: alimentare, vestimentare, de comportament, o

atitudine vinovata la declansarea instinctelor sexuale, auto analizarea gandurilor care ne
asalteaza, etc. Aici dau exemple de restrictii cu citate. Persoana practicanta poate ajunge
la un disconfort psihic din cauza acestor norme de comportament(in principal din cauza
lipsei de energie datorate unei alimentatii restrictive). Aceste dificultati pot fi puse in mod
gresit pe seama ispitelor sau ale diavolilor desi ele ar putea fi rezolvate printr-un
comportament realist si echilibrat. Scrierea de fata nu neaga existenta spiritelor malefice,
care ne pot aduce ispite, insa incearca sa avertizeze asupra faptului ca noi ne putem pune
singuri in dificultate daca adoptam un comportament complet incompatibil cu modul in
care eram obijnuiti sa ne comportam inainte de convertirea la practica religioasa. In
primul rand este important sa intelegem ca asceza nu este pentru oricine incepe practica
50
religioasa. Asceza este doar pentru persoanele foarte rare si speciale care au inteles foarte
bine sensul religiei pe care il practica, care realizeaza toate implicatiile unei vieti austere
si care sunt pregatite pentru o astfel de viata. Asceza trebuie sa fie un corolar al vietii
religioase pentru persoanele care stiu exact ce fac, nu pentru orice incepator. Schimbarile
pe care le introducem in viata noastra trebuie sa fie abordate in mod gradat si in
cunostinta de cauza in ceea ce priveste efectele acestor schimbari. Noi nu trebuie sa ne
aruncam cu capul inainte intr-un mod de viata cu totul nou fara sa cunoastem efectele si
rostul exact al acestor schimbari chiar daca simtim entuziasmul specific convertitului.
Faptul ca multe scrierile religioase le recomanda nu inseamna implicit ca oricare dintre
noi trebuie sa le adoptam. Nu inseamna ca trebuie sa incepem sa practicam tot ce citim ca
si cand ar fi recomandari pentru oricare dintre noi. Asceza este doar pentru persoanele
mistice care stiu exact ce fac, care inteleg rostul exact al normelor de comportament pe
care le adopta. Pentru persoanele obisnuite se recomanda pentru inceput practica unui
sistem de valori pozitiv: adevar, frumos, bine, cunoastere, onestitate, armonie, echilibru,
etc, dezvoltarea talentelor proprii, incercarea de a performa la scoala sau la locul de
munca(dar fara exagerari). Doar dupa ce avem ani de zile de practica a unui sistem de
valori pozitiv si dupa ce am inteles sensul exact al asceticii si al misticii putem incepe sa
practicam asceza. Noi nu trebuie ca sub impulsul entuziasmului convertirii la religie (de
obicei specific primului an de la “convertire”) sa incepem sa practicam de-a valma tot ce
citim in cartile religioase. De obicei in primul an de la convertire practicantul simte o
mare bucurie, dar care trece cu timpul si cu caderea in tot felul de extreme ajungandu-se
cu timpul la mari privatiuni si frustrari.
Prima tinta a omului trebuie sa fie echilibrul in viata, deplinatatea, autorealizarea si
deabia apoi ascetica si mistica. Practica ascetica si mistica este pentru cei care au inteles
sensul vietii proprii, care s-au autorealizat, care au facut ceva in viata pentru ei si pentru
cei din jur. Ascetica si mistica nu sunt pentru oricine incepe sa fie religios ci pentru cei ce
vor sa mearga pe drumul sfinteniei. Drumul spre sfintenie cere o intelegere deplina a
religiei si a mesajului religiei practicate, altfel se risca derapaje regretabile.
Unele scrieri ne recomanda sa fim dusmanii corpului nostru caci se spune ca corpul
este o piedica in calea elevarii spirituale. Noi nu trebuie sa fim dusmanii corpului nostru
ci dimpotiva trebuie sa avem grija maxima de el. Eu sunt adeptul zicalei : “Minte
sanatoasa in corp sanatos”. Asadar un corp sanatos este o conditie neaparat necesara
pentru o minte sanatoasa. Unii spun ca suferirea in boala “cu multumire” ne aduce
mantuirea. Acesta este o extrema regretabila in care unii cad din cauza fanatismului si a
putinei intelegeri. Daca cineva se asteapta sa fie mantuit fara sa aiba grija de sanatatea
proprie si fara sa se ingrijeasca, comite pacatul mandriei, caci el se crede special si ca nu
are nevoie sa aiba grija de sanatatea sa asa cum fac “oamenii obijnuiti”.

Schizofrenia:
51
De obicei credinciosul se simte incurajat de scrierile religioase sa puna in prim plan al
vietii sale pe Dumnezeu si sa lase pe plan secund relatiile cu lumea inconjuratoare, sa
devina incetul cu incetul un izolat. Credinciosul incepe sa fie foarte preocupat de
“activitatea de mantuire” si sa lase pe plan secund relatiile cu familia, prietenii, scoala,
locul de munca. In unele scrieri se spune ca trebuie sa ne vindecam de eugoul propriu.
Discernamatul si gandirea proprie sunt blamate. Se spune ca trebuie sa ne predam cu totul
lui Dumnezeu. Se ridica la rang de virtute primordiala ascultarea absoluta de catre
parintele duhovnicesc. Ascultarea si “taierea voii” sunt unele dintre virtutile cardinal ale
credinciosului fervent. Se spune ca, daca dorim desavarsirea, nu trebuie sa avem judecata
si dorinte proprii. Trebuie sa “ne lepadam de noi insine”. Opinia mea este ca omul trebuie
sa aiba vointa proprie ghidata de de experianta si de cunostintele pe care le detine. Omul
trebuie sa stie sis a poata sa-si foloseasca capacitatile cu care l-a inzestrat Dumnezeu. Noi
avem minte pentru a o folosi cat mai bine, avem simtire pentru a avea trairi cat mai bune
si frumoase, avem vointa pentru a o folosi pentru a ne orienta catre lucruri bune si pentru
a lupta pentru idei si idealuri. Desigur ca trebuie sa ascultam de cei cu mai multa
experienta, dar nu intr-atat incat sa ne invalidam propria personalitate. Noi trebuie sa
avem o personalitate pozitiva, frumoasa, puternica, care cauta lucrurile bune. A avea
vointa proprie si personalitate nu este gresit.

Unele carti dau numeroase exemple de practicanti religiosi (unii denumiti chiar sfinti)
care au vedenii, carora li se arata ingeri sau demoni, care aud voci, etc. Trebuie sa
precizam de la inceput ca acest fenomen este catalogat de catre psihiatrie ca unul din
principalele semnalmente ale schizofreniei. Asadar noi trebuie sa fim foarte rezervati
cand citim si acordam semnificatii unor asemenea exemple. Daca asemenea fenomene s-
au produs in viata unor persoane(unele adoptate ca sfinti de catre Biserica), interpretarea
cea mai echilibrata a noastra este ca aceste fenomene pot sa apara in viata unor persoane
cu o viata foarte speciala, dar noi, ca persoane obijnuite, trebuie sa ne ferim cat putem de
astfel de fenomene. Cea mai normala atitudine fata de astfel de fenomene este sa nu ne
incurajam nici un fel de tendinte care ar favoriza astfel de aparitii. Daca astfel de
fenomene se produc totusi trebuie sa intelegem ca ele sunt favorizate de o stare
generalizata de slabiciune psihica. O persoana cu o sanatate psihica normala nu trebuie sa
perceapa fenomene din afara realitatii obisnuite. Asemenea aparitii trebuie sa constituie
un semnal de alarma asupra faptului ca modul nostru de viata nu este cel normal.
Persoanele normale nu trebuie sa fie incurajate spre receptarea de realitati paralele sau
iluzorii. Noi trebuie sa cautam sa fim persoane echilibrate atat din punct de vedere fizic
cat si psihic. Preocuparile noastre principale trebuie sa fie un sistem de valori pozitiv, un
bun randament la scoala sau la locul de munca, relatii bune in familie si in cercul de
prieteni. Religia trebuie sa fie un suport pentru o cat mai buna functionare a noastra in
societate. Atitudinea noastra fata de vedenii, aparitii, voci, miresme, etc trebuie sa fie ca
52
nu sunt pentru noi. Ele au fost probabil fenomene neobijnuite in viata anumitor
persoane(fie ele si sfinti) dar in viata noastra trebuie sa le luam ca fenomene anormale si,
daca ele se produc, trebuie sa cautam sa scapam cat mai repede de ele astfel incat o astfel
de realitate sa nu se perpetueze. Daca vedem ca nu scapam de astfel de manifestari
trebuie sa consultam un medic.

--------------------------------------------

Psihologia spune ca reprimarea instinctului sexual duce la nevroza iar religia spune ca
instinctual sexual este un pacat si ca el trebuie reprimat. Ca o propunere de impacare a
celor doua: psihologie si religie, supun atentiei cateva sugestii referiroare la regimul
alimentar. Pentru a nu favoriza exacerbarea impulsurilor sexuale se recomanda sa se
consume mai rar anumite alimente, iar atunci cand sunt consumate sa fie consumate nu
mai tarziu de masa de pranz: oua, dulciuri, ceapa, capucino, cacao, orez, telina,…
Consumarea acestor alimente mai tarziu de masa de pranz favorizeaza in timpul somnului
acumulari de energie care se transforma in energie sexuala. Se recomanda ca acestea sa
fie consumate numai in prima parte a zilei pentru ca organismul sa aiba timp sa consume
acesta energie inainte ca ea sa fie stocata ca energie sexuala in timpul somnului. Se
recomanda de asemenea ceaiul de tei si alunele. In plus se recomanda ca masa de seara
sa fie luata cu 3-4 ore inainte de ora de culcare. O alta recomandare este legata de
exercitiile fizice regulate(adaptate de capacitatea de efort a persoanei: unele persoane se
simt confortabil cu eforturi fizice mai mari, iar altele cu eforturi fizice mai mici).
Exercitiile fizice aduc un bun tonus fizic si consuma din energia sexuala. Un astfel de
regim alimentar si de efort fizic va scadea simtitor intensitatea si frecventa instinctelor
sexuale iar persoanele care vor sa practice abstinenta sexuala se vor simti mai bine.

In cele ce urmeaza vom da o descriere detaliata a fiecareia dintre cele trei

afectiuni(anorexie, nevroza si schizofrenie) astfel incat fiecare dintre noi sa poata verifica
daca vreuna dintre ele ii afecteaza starea de sanatate. Descrierile sunt generale, nu
neaparat aplicate la un practicant religios. Asadar nu toate caracteristicile acestor deviatii
se vor potrivi cu cele ale unui practicant religios.
------------------------------------------------------
DESPRE ANOREXIE

Anorexia nervoasă este o tulburare psiho - somatică sau psiho - fiziologică complexă,
implicând componente psihologice, neuro-biologice şi socio-culturale.

53
Anorexia se caracterizeaza prin:

Reducerea cantitatii de mancare;

Probleme cu somnul, inceput de depresie alteori de euforie si hiperactivitate;
Temperatura scazuta a corpului, miini si picioare reci;
Puls slab, tensiune mica;
Dificultati de concentrare si atentie;
Alterarea starii emotionale, dezinsertia din mediul social;
Oboseala, crampe musculare, intoleranta la frig, constipatie,
caderea parului;
Nevoia exagerata de perfecţionism (căutarea patologică de standarde personale înalte şi
nevoia de control) ;
Consumatul exclusiv al alimentelor cu calorii putine;
Balonari sau crampe abdominale;
Perceptia distorsionata a propriei imagini – desi este foarte slaba persoana afectata
continua sa creada ca nu este nici o problema si ca nu este prea slaba;
Fixare exagerata pe alimente “sanatoase”(prin acesta se intelege adoptarea unor regimuri
stricte sub diverse motivatii)
Tulburari de memorie(sau memorie foarte selectiva);
Pierderea interesului fata de activitatile cotidiene, prieteni, lipsa spontaneitatii, lipsa de
initiativa, iritabilitate, insomie;
Teama de a fi criticat;
Asteptari nerealiste de la propria persoana si de la cei din jur. In ciuda realizarilor
personale ei se simt permanent vinovati si lipsiti de valoare. Aceste persoane vad lucrurile
numai la extreme, doar in alb sau negru, scapand din vedere ca mai exista si nuante de
gri.
Desi au taria de a trece peste multe obstacole pentru a-si atinge scopurile, in interior se
simt slabi, invalidati;
Autoperceptie si autoevaluare gresite, deformate;
Se analizeaza foarte frecvent in oglinda si gasesc mereu ceva de criticat;
Cu trecerea timpului isi pierd capacitatea de a gandi logic si obiectiv, devin irationale,
ajung sa se certe cu oamenii care vor sa ii ajute;
Singuratatea este in multe cazuri un element cheie.
Tulburari obsesiv – compulsive;
Intoleranţă la anumite stări emoţionale (dificultatea de a reacţiona în mod potrivit);

54
Modul de formare al nevrozei:

Vom da o descriere detaliata a modului cum debuteaza procesul nevrotic la copii.

Odata inteles acest proces el se poate aplica foarte usor si la persoanele adulte.
Din cele ce urmeaza se va vedea ca nevroza este patologia emotionalitatii.
Suntem toti creaturi ale nevoii. Ne nastem avand nevoi si marea majoritate dintre noi
murim dupa o viata de straduinta cu multe nevoi nesatisfacute. Nevoile primare ale nou
nascutului sunt: sa fie hranit, sa fie mentinut cald si uscat, sa fie tinut in brate, sa fie
stimulat, sa creasca si sa se dezvolte in liniste. Aceste nevoi primare sunt realitatea
centrala a nou-nascutului. Procesul nevrotic debuteaza cand aceste nevoi sunt
nesatisfacute pentru o perioada de timp. Un nou nascut nu stie ca trebuie sa fie luat in
brate cand plange sau ca nu trebuie intarcat prea devreme, dar cand nevoile sale nu sunt
luate in considerare el este afectat.
La inceput nou nascutul va face tot ce-i sta in putere ca sa-si indeplinesca nevoile: va
plage cand ii e foame, va intinde mainile ca sa fie luat in brate, va da din picioare pentru
ca nevoile sale sa fie recunoscute. Daca nevoile sale nu vor fi satisfacute pentru o
perioada de timp el va suferi o continua durere pana cand va putea face ceva ca parintii
sa-i satisfaca nevoile sau pana cand el isi va inlatura durerea prin “uitarea”(inhibarea)
nevoii. Astfel, copilul ajunge sa-si reprime anumite nevoi si instincte naturale(normale)
din cauza ca ele nu au fost satisfacute la timp sau deloc.
Deoarece copilul nu poate singur sa-si satisfaca foamea(nu poate sa se duca la
frigider) sau sa gaseasca un substitut al nevoii, el trebuie sa-si separe senzatia de foame
de constiet. Acesta separare a cuiva de propriile nevoi si simtaminte e o manevra
instinctiva prin care isi alina durerea excesiva. Numim acesta sciziune. Aceasta nu
inseamna insa ca nevoia nesatisfacuta va disparea. Din contra, acesta nevoie va continua
sa se exercite din umbra ca o forta care va ghida interesele persoanei si va produce
motivatii spre satisfacerea acelei nevoi. Dar din cauza ca nevoia a fost scoasa din
constienta, se va cauta o satisfacere de substitutie. De exemplu, copilul isi va suge
degetul. Copilul trebuie cumva sa-si gaseasca satisfactia intr-un mod simbolic. Deoarece
nu a fost lasat sa se exprime pe sine el poate fi fortat sa incerce sa-i faca pe ceilalti sa-l
asculte si sa-l inteleaga mai tarziu in viata.
Se poate intampla nu doar ca nevoile care persista pana la nivelul de intolerabilitate sa
fie separate de partea constienta dar se poate ca senzatiile sa fie relocate in zone unde un
control mai bun sau o usurare poate fi obtinuta. De exemplu, senzatiile intolerabile pot fi
usurate prin urinare sau pot fi oarecum tinute sub control printr-o respiratie scazuta. Nou
nascutul invata cum sa-si deghizeze sau sa-si schimbe nevoile intr-unele simbolice. La
varsta adulta persoana nu va mai simti nevoia sa suga la san dar poate simti o nevoie
insatiabila sa fumeze. Nevoia de fumat este una simbolica iar esenta nevrozei e straduinta
pentru satisfacerea simbolica.
55
 Nevroza e un compartament simbolic in apararea impotriva durerii psihobiologice.
Nevoza se autoperpetueaza deoarece satisfacerile simbolice nu pot implini nevoile reale.
Pentru ca nevoile reale sa fie satisfacute ele trebuiesc simtite si experimentate. Din pacate
durerea a facut ca acele nevoi sa fie acoperite. Cand sunt acoperite organismul intra intr-o
continua stare de alerta. Starea de alerta e o tensiune. Ea impinge pe nou nascut, iar mai
tarziu pe adult, spre satisfacerea nevoii in orice mod posibil. Aceasta stare de alerta e
necesara pentru a asigura supravietuirea persoanei. Daca ea renunta la speranta ca
vreodata nevoile sale vor fi indeplinite persoana poate muri. Organismul continua sa
traiasca cu orice cost, iar acest cost este de obicei nevroza care consta in suspendarea
nevoilor corporale si de simtire, deoarece durerea e prea mare iar nevoile nu pot sa-i
reziste.Astfel, suferinta acopera nevoia.
Orice e natural e o nevoie reala. De exemplu sa cresti si sa te dezvolti in liniste. Acesta
inseamna, copil fiind, sa nu fi intarcat prea devreme; sa nu fi fortat sa mergi sau sa
vobesti prea devreme; sa nu fi fortat sa prinzi o minge inainte ca aparatul neorologic sa o
poata face in mod confortabil. Nevoile nevrotice sunt nenaturale. Ele se dezvolta din
nesatisfacerea nevoilor naturale. Noi suntem nascuti in acesta lume cu nevoia de a fi
apreciati. Daca eforturile reale ale copilului sunt denigrate inca de la o varsta frageda si
nimic din ce face nu e suficient pentru a fi iubit de parinti sai, el poate sa dezvolte o
puternica nevoie de a fi apreciat.
Un copil iubit e un copil ale carui nevoi naturale sunt indeplinite. Dragostea ii alina
durerea. Un copil neiubit e un copil cu dureri emotionale. Un copil iubit nu are nevoie de
aprecieri pentru ca el nu a fost denigrat. El e apreciat pentru ceea ce e nu pentru ceea ce
poate face pentru a satisface nevoile parintilor. Un copil iubit nu ajunge la varsta adulta
cu o dorinta insatiabila pentru sex. El a fost ingrijit de catre parinti si nu are nevoie de sex
pentru a-si substitui nevoile primare. Copilul are nevoie de continua stimulare psihica si
fizica.
Nevoile nesatisfacute preced orice alta activitate pana cand ele sunt implinite. Cand
nevoile sunt implinite copilul poate sa simta. El poate sa simta corpul si mediul sau. Cand
nevoile nu-i sunt implinite copilul experimenteaza doar tensiune care e resimtita ca
deconectare de la constienta. NEVROZA E PATOLOGIA EMOTIONALITATII.
Nevroza nu incepe imediat ce copilului ii e suprimata prima nevoie, dar putem spune
ca procesul nevrotic incepe. Procesul nevrotic se deruleaza pe diferite stadii de
intensitate. Fiecare suprimare sau amanare a unei nevoi deruleaza procesul nevrotic putin
cate putin. Pana cand intr-o buna zi apare o intorsatura critica in care copilul este “intors
pe dos” moment in care copilul e mai mult nereal decat real, si la acel moment critic
putem sa spunem ca este nevrotic. Din acel moment incolo copilul va opera cu un sistem
format din doua eu-ri: eul real si eul ireal. Eul real simte nevoile reale ale organismului.
Eul ireal este acoperirea nevoilor nesatisfacute si devine fatada ceruta de parinti pentru a-
si satisface nevoile de unul singur. Desigur ca aici nu sunt incriminate stangaciile inerente
ale parintilor in cresterea copiilor. O anumita “cantitate” de greseli, din nestiinta sau din
56
neputinta, este inevitabila iar copilul este dotat cu o toleranta specifica. Problemele pentru
copil incep sa devina intolerabile atunci cand greselile sunt prea multe sau prea mari.

Cererile parintilor pentru ca copilul sa fie nereal sunt adesea neexplicite. In orice caz
nevoile parintilor devin cerintele copilului. COPILUL ESTE NASCUT IN NEVOILE
PARINTILOR DIN MOMENTUL CAND VINE LA VIATA. Copilului i se cere sa
zambeasca(sa apara fericit), sa faca cu mana, mai taziu sa stea in picioare si sa mearga, si
mai tarziu sa se forteze pentru ca parintii sai sa aiba un copil avansat. Pe masura ce
copilul se dezvolta cerintele devin din ce in ce mai complexe. Va trebui sa ia calificativul
“Foarte bine”, sa fie de ajutor, sa nu vorbeasca prea mult, sa nu ceara prea multe, sa faca
liniste,… Miile de operatii care vin de la parinti catre copil, care neaga nevoile primare
ale copilului, inseamna ca acesta va avea de suferit. Acestea inseamna ca copilul nu poate
fi ceea ce este si nu este iubit pentru ceea ce este. Aceste suferinte adanci le numim
Suferinte Primare. Suferintele Primare sunt acele nevoi si simtaminte care sunt blocate si
negate din constienta. Ele dor deoarece nu li s-a permis sa fie simtite si sa fie implinite.
Toate aceste suferinte se aduna si ele au semnificatia: Nu sunt iubit si nu am speranta sa
fiu iubit cand sunt eu insumi. Singura modalitate a copilului de a-si castiga fericirea este
de a castiga fericirea parintilor prima data, pentru ca altfel parintii i se opun oferandu-i
propria fericire. Parintii ofera copilului propriul mod de interpretare a vietii, propriu mod
de intelegere a fericirii. Cat timp copilul nu are o viziune proprie a vietii caci este prea
mic, el abordeaza viata asa cum i se propune de catre parinti. Copiii nu au criterii valorice
ci au doar pulsiuni care ii vin fie din interior fie din realitarea exterioara. Copiii iau in
considerare diferitele pulsiuni pe baza intensitatii acestora. Cu cat un stimul este mai
puternic cu atat el este mai repede luat in considerare. Copiii au o interpretare a realitatii
pe baza simturilor si a intuitiei care le functioneaza foarte bine. Cand sunt mici copiii sunt
culmea sensibilitatii si a puritatii. Copiii se supun legilor tuturor sistemelor fara
discriminari, caci ei nu au inca format discernamantul. Desigur cand unele dintre aceste
“legi” sunt resimtite ca agresive atunci copilul se apara prin plans, suferinta, revolta.

De fiecare data cand copilul nu este luat in brate cand el are nevoie, cand este facut sa
taca, ridiculizat, ignorat, or impins dincolo de limitele sale, din ce in ce mai multa
greutate e adaugata in bagajul de suferinte. Fiecare adaugire la acest bagaj il face pe copil
mai nereal, mai nevrotic. Copilul integistreaza ca un seismograf toate starile parintilor fie
bune fie rele.
Pe masura ce atacurile la sistemul real se inmultesc, ele incep sa ruineze persoana
reala. Pana intr-o zi cand un eveniment va avea loc, nu neaparat traumatic prin el
insusi(de exemplu darea copilul catre o baby sitter pentru a suta oara) va schimba balanta
intre real si nereal, si il va transforma pe copil in nevrotic. Aceasta intamplare o vom
numi Scena primara. Este o secventa cand toate trecutele umiliri, negatii, privatiuni,
inhibari se acumuleaza in a realiza ca: “Nu exista nici o speranta pentru a fi iubit pentru
ceea ce sunt.” A deveni nevrotic e modul de aparare al copilului impotriva acelei
57
catastrofale concluzii prin separarea de propriile simtiri si sentimente. Acesta secventa nu
este una constienta. Mai degraba, copilul incepe sa se comporte in prezenta parintilor, si
oriunde altundeva, in modul in care se asteapta(se cere) ca el sa se comporte. Copilul
rosteste cuvintele “lor” si actioneaza in modul “lor”. El se comporta nereal: nu in acord
cu realitatea nevoilor si dorintelor sale. In scurt timp, comportamentul nevrotic devine
automat. Noi ne intelegem pe noi insine prin intermediul unor clisee sociale. Tot ce aste
psihic si constient in individ apartine societatii, este de origine si de natura sociala. O
mentalitate, adica un system de credinte, de conduite si de sentimente commune, rezulta
din convietuirea unui grup de oameni in conditii istorice, economice, geografice sensibil
egale
Nevroza implica a fi scindat, deconectat de la propriile simtiri si sentimente. Cu cat
mai multe “atacuri” ale parintilor asupra copilului cu atat mai adanca e ruptura intre real
si nereal. El incepe sa se comporte in modurile astepate, sa nu fie exuberant ori trist, sa nu
arate cu degetul, sa nu faca galagie, sa nu puna prea multe intrebari si asa mai departe. E
modul automat al organismului de a-si mentine sanatatea. Nevroza este mecanismul de
aparare impotriva realitatii catastrofice pentru a pastra integritatea psihica a fragilului
organism. Prin inhibitia impulsurilor normale se ajunge la neputinta de simti, gandi si
comporta conform cu natura unama normala.
Nevroza implica a fi ceea ce nu esti pentru a obtine ceea ce nu exista. Daca dragostea
ar exista copilul ar fi ceea ce e: sa lasi pe cineva sa fie ceea ce e. In acest fel nimic intr-
adevar traumatic nu se intampla pentru a produce nevroza.
Nevroza poate sa apara prin a-l face pe copil sa performeze, cum ar fi sa recite poeme,
sau sa rezolve probleme abstracte. Indiferent de forma pe care o ia, copilul intelege idea a
ceea ce se cere de la el destul de repede. Fii ceea ce vor ei, altfel nu vei capata dragoste
sau ceea ce decurge din dragoste: aprobari, zambete, etc. In cazuri extreme se poate
intampla ca copilul sa ajunga sa indeplineasca adevarate “ritualuri” si “incantatii” ca
raspuns la cerintele parintilor.
Imaginea de sine a copilului ar trebui sa fie betonata cu aprecieri pozitive. Teribila
lipsa de speranta de a fi iubit este cea care cauzeaza sciziunea. Copilul trebuie sa nege
intelegerea faptului de a nu fi multumit pentru ceea ce e. El nu poate trai cu ideea de a fi
respins or ca nimeni nu e interesat de el. Este intolerabil pentru el faptul de a nu gasi nici
o modalitate de a-si face tatal sa fie mai putin critic sau mama sa fie mai amabila. Singura
modalitate de aparare este de a dezvolta nevoi de substitutie, ceea ce este nevrotic.
Sa luam de exemplu un copil care a fost continuu criticat de parinti. La scoala el va
simti nevoia insatiabila sa vorbeasca si va starni reactia adversa a invatatoarei. Mai tarziu
in viata el va avea o incontrolabila dorinta de a fi in centrul atentiei, cum ar fi dorinta de a
sta la cea mai buna masa dintr-un restaurant scump.
Obtinerea mesei nu-l poate “satura” de nevoia de a se simti important. Altfel de ce ar
repeat acesta experienta ori de cate ori manaca in oras?

58
 Copii se nasc cu reale nevoi biologice care, pentru un motiv sau altul, nu sunt
indeplinite de parinti. Cauza poate fi faptul ca parintii pur si simplu nu recunosc nevoile
copiilor lor, sau poate fi faptul ca, bine intentionati fiind, urmeaza sfaturile gresite a cine
stie ce “autoritati” in ale cresterii copiilor.
Motivul principal pentru care copiii devin nevrotici este acela ca parintii lor se confrunta
la randul lor cu multe nevoi infantile care vin din propria lor copilarie. De asemenea se
poate intampla ca o mama sa devina mama inainte ca ea sa fie pregatita pentru asta iar
laptele ei sa sece si astfel copilul sa fie intarcat inainte de vreme.
Incercarea copilului de a-si multumii parinti o putem numi Straduinta. Straduinta
incepe cu parintii iar apoi se generalizeaza cu intreaga lume. Ea se propaga si in afara
familiei deoarece persoana duce cu ea nevoile ei nesatisfacute oriunde se duce, iar acele
nevoi trebuiesc satisfacute. Copilul va gasi “parinti de substitutie” fata de care se va
comporta la fel. Concentrarea trece de la nevoile reale la nevoile nevrotice, de la corp la
minte, pentru ca nevoi mentale apar cand nevoile de baza sunt negate. Dar nevoile
mentale nu sunt nevoi reale. Nu exista nevoi pur psihologice. Nevoile psihologice sunt
nevrotice deoarece ele nu servesc nevoile reale ale organismului. De exemplu nevoia de a
fuma. Sau nevoia barbatului care dorea cea mai buna masa din restaurant, care nevoie se
dezvoltase ca urmare a faptului ca nu fusese iubit cand era mic si pentru ca eforturile lui
fusesera ignorate sau suprimate. Procesul nevrotic pune etichete noi(nevoia de a se simti
important) pe nevoi vechi si incostiente(sa fie iubit si apreciat). In timp poate sa ajunga la
credinta ca aceste etichete sunt nevoi reale si sa se straduiaca pentru a le obtine.
Fascinatia de a ne vedea in lumina reflectoarelor or pe o pagina de ziar e o indicatie a
unei adanci privatiuni de recunoastere individuala. Acele incercari de realizare, nu
conteaza cat de reale, servesc ca o cautare simbolica de dragoste parinteasca. Sa incantam
o audienta devine Straduinta noastra.
Straduinta e ceea care-l fereste pe copil de a-si simti lipsa de speranta. Ea consta in
supra-munca, in straduinta pentru a obtine calificari inalte, in a fi performeri. Straduinta e
nevoia nevrotica de a fi iubit si apreciat. In loc sa fie el insusi, omul incearca sa devina o
alta versiune a lui insusi. Mai devreme sau mai tarziu copilul ajunge sa creada ca acesta
noua versiune este el insusi. Acest act nu mai este voluntar si constient ci este automat si
inconstient. Este nevrotic. Durerea reprimata divide Eul in doua parti si fiecare se lupta
cu cealalta. O parte este Eul real incarcat cu nevoi si dureri ascunse; cealalta e Eul nereal
care incearca sa se descurce cu lumea exterioara prin incercarea de a-si indeplinii nevoile
nesatisfacute prin obiceiuri nevrotice sau prin comportamente obsessive sau
dependente.Durerea e rezultatul nevoilor si emotiilor nesatisfacute din viata primara a
copilului. Acele nevoi nesatisfacute creaza ceea ce se numeste Durere primara. Ajungand
aproape de moarte sau sa nu fii iubit copil fiind sunt exemple ale unei asemenea dureri
primare. Cand durerea este prea multa ea e reprimata si “stocata” in afara constientei.
Cand prea multa durere nerezolvata se petrece, se pierde accesul si controlul propriilor
simtaminte si persoana devine nevrotica.
59
 Chiar daca durerea e reprimata, forta memoriilor rele ramane in sistem, si se
reverbereaza in nivelurile de jos ale creierului si se indreapta catre corp oridecateori se
intampla sa fii vulnerabil. Aceste memorii reprimate influenteaza si dau forma intereselor,
valorilor, motivatiilor si ideilor noastre. Noi putem sa vedem pe noi insine cum memoriile
rele pun in activitate sistemul punand presiune pe organe si creand tensiuni din care poate
rezulta boli serioase. Problema multora dintre noi este ca ne descoperim stresuri si obsesii
si nu avem idee care sunt cauzele. Nu intelegem de ce nu putem sa dormim, de ce nu ne
putem gasii partenerul, de ce suntem obsedati de anumite idei sau de ce nu functionam
asa cum am dori. Memoriile reprimate sunt forta ascunsa din spatele bolilor. Orice
abtinere de la nevoile naturale(normale) accentueaza procesul nevrotic.
Pentru psihanalisti, un om este sanatos atunci cand stie si poate sa aduca la armonie
necesitatile sale instinctive cu propriul Eu, armonie care va aduce dupa sine anularea
oricarui conflict extern si intern (Nunberg). Nevroza este o stare sufleteasca conflictuala
(tensionata) la care un individ ajunge deoarece nu-si poate integra in prezent experientele
(de obicei traumatice, tragice etc.) din trecut.
Omul devine nevrotic atunci cand viata sa instinctiva ajunge in conflict cu Supraeul.
Nevroza consta deci, din conflictul dintre Eul presat de Supraeu. Este vorba de o lovitura
gresita, de o partida pierduta in functionarea Eului, in lupta sa de manifestare a
impulsurilor si instinctelor normale, firesti.
De la o anumita varsta in gama impulsurilor interioare incepe sa intre si instictul
sexual. Omul poate devenii nevrotic cand obiectul exterior, pe care libidoul se fixeaza, ii
este refuzat, fara ca el sa fie inlocuit cu un surogat, deci printr-o forma de refuz total-
absolut. Ca urmare a acestui refuz, ia nastere acumularea de libido resimtit ca o crestere a
tensiunii psihice, iar destinul individual va depinde de maniera in care va fi rezolvata
aceasta tensiune. Fireste ca la acest refuz total omul poate reactiona si prin modalitati
sanatoase, non-maladive. Maniera sanatoasa va fi fie fortarea situatiei(desi acesta
introduce un conflit de constiinta), fie sublimarea (transpunere pe un plan superior, in
sentimente superioare).
In schimb, imbolnavirea intervine cand apar:
a) introversia libidoului
sau
b) regresia.
In cazul introversiei, individul se reintoarce din realitate si se retrage in planul fanteziei.
In cazul regresiei, individul tinde spre maniere infantile ale placerii libidinale.
Conflictul dintre Eu si tendintele lumii fanteziei, sau ale regresiunii, este ireconciliabil
si duce in mod necesar la formarea simptomului nevrotic. In acest caz, individul se
imbolnaveste din cauza modificarilor intervenite in lumea exterioara, pentru ca in locul
satisfactiei instinctive a intervenit refuzul.
In fazele critice (mai critice) ale existentei (pubertate, menopauza, evenimente
importante de viata), anumite persoane considerate normale pot ajunge la o potentare, la
60
o exagerare a libidoului. Persoana, care pana atunci era capabila sa-si consume sau sa
sublimeze libidoul dat, se imbolnaveste in aceste perioade
critice prin faptul ca libidoul nu mai poate fi strunit de Eul care se simte inundat de
tumultul crescut al energiei libidinale.

------------------------------------------------------------

DESPRE SCHIZOFRENIE
Iata mai jos descrierea foarte detaliata a personalitatii schizofrenice de la debutul bolii
pana la fazele avansate:
Personalitatea schizofrena se caracterizeaza prin pasivitate, lipsa de comunicativitate,
introvertire. Persoana respectiva are putini prieteni, evita sexul opus, nu participa la
activitati de grup. Prefera sa fie izolat.

Faza initiala are de regula o durata medie de cca. un an de zile (se descriu si forme
rare de schizofrenie cu debut brusc), cand cei din jur constata modificari
psihocomportamentale si socio-relationale, dar din nefericire in aceasta faza a bolii
consultul psihiatric este amanat nejustificat si chiar evitat.
Debutul tulburarii este observat de catre familie si prietenii care caracterizeaza
pacientul ca fiind schimbat, “nu mai este aceeasi persoana”. Individul nu mai are acelasi
randament in activitatile zilnice, apare ca detasat de ceea ce se intampla in jur si cu o
atitudine de autoabandon. In schimb, poate deveni interesat si aderent fata de idei
abstracte, filosofice, religioase, ocultism.
Treptat, indivizii afectati pierd contactul cu realitatea si dezvolta urmatoarele
fenomene:
Perplexitate – la debutul afectiunii, pacientii declara ca experientele zilnice par stranii,
nu isi dau seama care este motivul schimbarilor comportamentale si ale personalitatii, de
unde provin simptomele pe care le traiesc.
Izolare – pacientul se retrage in singuratate, are sentimentul ca este diferit fata de cei
din jur si evita compania celor care, altadata, ii erau apropiati.
Anxietatea si teroare – un sentiment de discomfort general si anxietatea invadeaza
trairile zilnice. Aceasta anxietate poate atinge paroxismul cand pacientul percepe
realitatea ca fiind amenintatoare si atribuie aceste pericole unor surse externe.
Alte semne si simptome ale perioadei de inceput sunt: comportamentul bizar (ciudat),
modificari ale afectivitatii, tulburari de limbaj, idei bizare, experiente perceptuale ciudate.
In perioada de stare a schizofreniei semnele si simptomele se refera la aspectul
exterior, perceptia, atentia, memoria, gandirea, afectivitatea, vointa si alte sectoare ale

61
personalitatii bolnavului, care sunt profund alterate. Vom expune cele mai frecvente
aspecte legate de acest subiect.

Aspectul general

Aspectul exterior al pacientului schizofren acopera un spectru larg de manifestari, de la

agitatie psihomotorie, dezorientare temporo-spatiala, pana la comportament linistit,
pacientul pare morocanos, cufundat in propriile ganduri sau chiar imobil. Pot fi vorbareti,
dornici de comunicare, pot prezenta atitudini bizare, stereotipii, manierisme. Sunt
imprevizibili, pot trece usor de la o stare de liniste la un comportament violent,
neprovocat, deseori sub influenta halucinatiilor. Comportamentul agitat contrasteaza cu
starea in care pacientul este imobil, nu raspunde la stimulii exteriori, nu vorbeste, are
stereotipii de pozitie, negativism verbal sau din contra prezinta ecomimie(repetarea
gesturilor făcute de alţii.), ecolalie(repetarea automată a sunetelor auzite la alţii).
Deseori pacientul are un aspect neingrijit, murdar, expresia ignorarii regulilor de igiena
corporala si a dezinteresului fata de lumea exterioara si propria persoana. Din primele
incercari de a stabili un contact emotional, clinicianul observa raceala afectiva, lipsa
empatiei si “zidul imaginar” pe care pacientul si l-a construit si care il separa de lumea
exterioara.

Tulburarile de perceptie

Falsele perceptii reprezinta un aspect clinic comun in schizofrenie. In cazul absentei

excitantului extern acestea se numesc halucinatii si pot fi proiectate la nivelul oricarui
analizator. Cele mai frecvente sunt halucinatiile auditive, sub forma vocilor
amenintatoare, adesea cu un continut obscen, acuzator sau insultator, foarte rar cu un
continut placut. Pacientii relateaza frecvent cum doua sau mai multe voci discuta intre ele
despre bolnav sau o voce ii comenteaza actiunile pacientului. De un interes clinic special
se bucura halucinatiile imperative (comenzi halucinatorii) care influenteaza
comportamentul pacientului (risc heteroagresiv si suicidar). Pseudohalucinatiile apar sub
forma furtului gandirii, sonorizarea gandirii, ecoul gandirii, miscari impuse etc.
Halucinatiile vizuale, tactile, gustative si olfactive pot sa apara in tabloul clinic al
schizofreniei, dar de obicei ele sunt expresia unui proces organic cerebral (vascualar,
posttraumatic, tumoral, dismetabolic, toxic etc.) Halucinatiile cenestezice (falsele
perceptii in ceea ce priveste functionarea anormala a organelor interne) sunt adeseori
descrise de catre pacientii schizofreni. Pacientii acuza senzatia ca “a luat foc creierul”,
“imi sunt mutate organele”, “nu imi mai bate inima”, “am un sarpe in stomac”.
In afara halucinatiilor, deseori pacientul schizofren descrie iluzii (falsa perceptie a unui
excitant real).

62
Atentia, memoria si gandirea

Atentia si memoria sunt de obicei in limitele normalitatii. In schizofrenie se intalneste un

spectru larg de tulburari ale gandirii, de ritm si coerenta, de continut si ale expresiei
verbale si grafice.

Fluxul gandirii poate fi accelerat pana la “mentism”( desfăşurarea tumultuoasă,

incoercibilă şi anxiogenă a ideilor şi amintirilor) sau redus pana la “fading” sau baraje ale
gandirii. Ideile sunt abstracte, bizare, lipsite de pragmatism, se constata o lipsa a
conexiunilor (slabirea asociatiilor), vorbirea alaturi de subiect, raspunsuri pe langa
intrebare, tangentiale, circumstantiale care, alaturi de modificarile coerentei si tulburarile
expresiei verbale, fac discursul greu de urmarit, incomprehensibil uneori. Delirul este
tulburarea de continut cea mai importanta. Tematica delirului variaza de la grandoare la
persecutie. Prezentam in continuare temele delirante cele mai frecvente: grandoare,
negatie, persecutie, ipohondrie, sexuale, religioase, de urmarire, de relatie s.a.

Afectivitatea

Dispozitia depresiva poate fi constatata atat in episodul acut cat si rezidual, dupa episodul
psihotic. Uneori, simptomele depresive se refera la o depresie secundara procesului
psihotic (depresia post-schizofrenie) asupra careia vom reveni la descrierea formelor
clinice. Emotiile pot fi instabile, cu rapide si imprevizibile alunecari de la bucurie, veselie
la tristete si lacrimi. Vocea monotona, faciesul imobil exprima tocire emotionala si
absenta rezonantei afective. Sentimentele sunt inadecvate, neconcordante cu topica sau
continutul comunicarii, si par ale altei persoane. Pacientii pot afirma ca nu mai pot sa
traiasca afectiv evenimentele vietii si au impresia ca isi pierd sentimentele. Se mai pot
constata stari de extaz mistic, sentimente de omnipotenta, frica de nebunie sau anxietate.
Aceste aspecte afective sunt legate de fenomenele perceptuale anormale si delirante ale
pacientului.

Vointa

Tulburarea initierii si continuarii unei actiuni dirijate catre un scop precis este o trasatura
intalnita in mod obisnuit in schizofrenie, care afecteza serios activitatea si performantele
sociale ale individului. Aceasta tulburare ia forma interesului inadecvat, autoconductiei
defectuoase si lipsei finalizarii cu succes a unei actiuni. Ambivalenta stapaneste individul
si ii dirijeaza actiunile catre doua scopuri diametral opuse, sfarsind in impas si
apragmatism. In contrast, la debutul bolii, se poate constata o energie deosebita dirijata
catre scopuri anormal motivate, avand drept consecinta exprimarea florida a
63
simptomelor.Aceste activitati sunt percepute ca bizare, anormale de catre cei din jur si il
aduc pe pacient in opozitie cu normele morale, culturale sau legale caracteristice
societatii din care face parte.

Depersonalizarea si derealizarea

Pacientii schizofreni pierd contactul cu propriul Eu. Sunt nelinistiti si preocupati, au dubii
asupra identitatii propriei persoane. Pot avea senzatia ca nucleul fundamental al identitatii
este mort, vulnerabil sau se schimba intr-un mod misterios, independent de vointa lor.
Pacientii sunt covarsiti de acest sentiment, atitudinea este de perplexitate si incearca sa-si
explice sensul existentei prin prisma acestor fenomene de depersonalizare. Derealizarea
este sentimentul ciudat trait de catre bolnav prin care acesta are impresia de schimbare a
lumii inconjuratoare. Lumea din jur pare schimbata, ostila, parintii nu mai sunt la fel,
prietenii si cunoscutii au alte fete, toate persoanele au fost inlocuite cu intrusi, cu
extraterestri. In consecinta, pacientul se retrage din lumea reala si se concentreaza asupra
propriei realitati, dominate de idei ilogice si egocentrism. Aceste fenomene contureaza
autismul pacientului schizofren.

----------------------------------------------

64