Globalizarea

În privința procesului de globalizare nu există încă o definiție universal acceptată și nici

definitivă întrucât acesta subinclude o multitudine de procese complexe privind domenii
diverse ale societății umane. Ca atare, globalizarea poate fi definită ca un fenomen, o
strategie, o ideologie sau toate la un loc.

Trebuie demarcată noțiunea de globalizare și mondializare. Mondializarea este o mișcare

mondială care nu include liberalizarea, reprezintă mai mult declararea unui teritoriu specific -
un oraș, un municipiu, un stat, de exemplu - ca teritoriu internațional, mondial, cu
responsabilități și drepturi la scară internațională.

Globalizarea se constituie ca un ansamblu complex de procese având ca obiectiv realizarea

integrării internaționale la nivel economic, militar, politic, socio-cultural și de securitate,
conducând la uniformizarea nivelului de trai și de dezvoltare la scară planetară.

Istoria Globalizării

Fenomenul de Globalizare nu este invenția secolului al XX-lea, “Ea se pierde în negura

timpului, apărând sporadic, fără nici o conotație deliberată, conștientă conceptuală”. Este un
fenomen care în timp istoric, pe diferite spații s-a manifestat sub forme specifice, în funcțiile
de condițiile și posibilitățile epocii.

Prin Globalizare se urmărește un feed-back între diferitele civilizații și culturi pentru

promovarea unei noi ordini internaționale, care la rândul ei să asigure stabilitate, dezvoltare
durabilă, securitate și pace. Primele manifestări deliberate de globalizare, s-au înfiripat către
sfârșitul secolului al XIX-lea, mai ales odată cu secolul al XX-lea. Tot în această perioadă
capitalismul a luat o amploare mare de dezvoltare, deși putem vorbi despre capitalism încă din
perioada fiziocraților. În acest sens Globalizarea provoacă o dezvoltare a capitalismului în
sfera internațională.

Ca proces, impactul economico-social și politic al globalizării se răspândește “neuniform și cu

intensități diferite asupra statelor, în ierarhia lor globală”, adică în slab dezvoltate,
globalizarea încă nu se legitimează, pentru că există inegalități precum cele economice și
sociale, tehnice, științifice, educaționale etc, între țările dezvoltate și cele slab dezvoltate. De
aici poate rezulta și o atitudine de respingere.

Globalizarea și politica

Relațiile dintre globalizare și politică au jucat și continuă să joace un rol important în

acțiunea, perfecționarea și dezvoltarea sistemului relațiilor sociale. Ele apar ca fiind esențiale
în contextual în care are la spatele ei un suport politic, care trebuie să fie în concordanță cu
voința comună. Factorul politic a constituit motorul apariției UE, al regionalizării la nivelul
continentului European.

Dimensiunea politică este acea latură care stabilește politica globalizării, direcțiile și
strategiile sale, treptele de realizare a societății globale. Intensifiacrea, amploarea, și
întinderea spațială a proceselor integratoare, implică cu multă rigoare și determinare în
armonizarea deciziilor, programelor și proiectelor commune, stretegiilor cu priorități
economice și sociale, politice și militare pentru zona dată, Toate aceste măsuri și eforturi
conduc pentru o cooperare internțională. Așadar, globalizarea apare ca o valoare politică, la
scară universală.

Globalizarea și economia

Factorul economic are un rol cu totul special în fiecare societate, care determina schimbări
radicale asupra domeniilor de activitate și sigur asupra calității vieții. Putem sesiza o
conexiune de dependență. Esența și mecanismul relațiilor de producție în toate sferele de
reproducție socială, sunt determinate de relațiile de proprietate,dar, în același timp și de factori
care țin de perspective globalizării.

Ce presupune în fapt globalizarea economie? O dezvoltare a capitalismului la nivel

internațional și relații interstatatale economice . Libertarea economică, circulația mărfurilor, 3
capitalurilor și persoanelor, liberal schimb, concurența, chiar și corupția și crima organizată,
toate aceste concepte determina economia ca să se globalizeze.