Marea Mediterana

Marea Mediterana se află situată la interfață dintre nord și sud, ea reprezentând spațiul de
conexiune a continentelor: Europa în nord, Africa în sud și Asia în est. De-a lungul istoriei în
jurul marii s-au format legături economice ce au ajutat la dezvoltarea succesivă a imperiilor
din zona. Un bun exemplu în acest sens este Imperiul Român, care este considerat cea mai
impunătoare construcție statală din antichitate el cuprinzând spațiul din jurul Marii
Mediterane făcând din această un “lac” interior.

Spațiul mediteranean are un caracater relative eterogen, regăsindu-se situat într-o regiune de
coleziune a plăcilor și într-un spațiu de interferență climatică și biogeografica. Aceste condițîi
naturale sunt completate de existent unor țărmuri ce facilitează construirea infrastructurilor de
navigație. Este adevărat că există o diferența între aceste țărmuri, cel african fiind mai arid iar
cel european mai ploios.

În nordul bazinului Marii Mediterane se află situate țări europene, membre ale Uniunii
Europene (Portugalia, Italia, Spania, Grecia, Franța), precum și țări precum Albania care este
o țară integrabilă datorită poziției sale. În estul bazinului se regăsesc țările asiatice Siria,
Turcia, Liban și Israel, iar sudul fiind ocupat de țările arabe de pe continental african: Egipt,
Libia, Tunisia și Algeria.

Țările din estul Marii Mediterane, Turcia, Liban și Israel nu pot fi catalogate după poziție sau
caracteristici că făcând parte din nord sau sud. Făcând o paralelea între țările de nord și cele
de sud se observă că există o diferența considerabilă între nivelul de trăi și cel de civilizație.
Există astfel anumite decalaje economice ce sunt însă pe cale de a se uniformiza și omogeniza
datorită procesului de globalizare.

Spațiul sud-mediteranean prezintă o creștere demografică mai accentuată față de cel din nord
fapt ce determina astfel în mod indirect o presiune migratoare mai mare asupra spațiului
limitrof european.