Europa

Relieful – se inscrie ca un element fundamental al peisajului natural. Exista pe suprafata

globului teritorii de stat predominant muntoase (Bolivia, Peru, Ethiopia) unde muntii ocupa
partile centrale. |n altele, relieful major in formeaza podisurile mai inalte sau mai joase
delimitate de lanturi periferice de muntii (Mexic, Spania, Iran, Arabia Saudita, Australia,
India) ori campiile (Olanda, Germania, Polonia) sau o proportie sensibila egala intre anumite
dealuri si campii (Romania). |n multe tari suprafata deserturilor ocupa o intidere apreciabila
(Algeria, Libia). |n viata multor state, relieful a jucat un rol primordial in istoria lor. Ethiopia,
tara muntoasa, a fost multa vreme ferita de atacurile dutmane, mentinandu-se astfel
independenta national. Dar in acelasi timp fragmentarea podisului in masive inalte numite
„Ambas”, despartite de vai adanci unitatii teritoriului national. Fiecare din aceste masive isi
avea viata proprie fiind conduse de rase locale care intretinea tendinte divergente
separatiste. Dezvoltarea acestei tarii de-a lungul mileniilor a fost incontestabil
favorizata de relief. Exemplu similar ni-l ofera Andora care asezata in inima Pirineilor,
beneficiind de izolarea sa intre muntii a devenit principat independent inca din secolul al
VIII–lea. Europa reprezinta o parte dintr-o intinsa placa litosferica ce cuprinde si o mare
parte din Asia care s-a format in mai multe momente principale.
Europa (asezare)
Europa este un continent natal deoarece atat noi cat si stramosii nostri suntem de origine
europeana. Europa este formata din tari, insule, oceane, ape, etc. Astfel suprafata planetei
noastre totalizeaza 510 mil. Km2 din care 361 mil. Km2 (71%) sunt constituite din mari si
oceane, care impreuna alcatuiesc oceanul planetar, iar restul 149 mil Km2 (29%) le
reprezinta uscaturile (continente si insule). Continetele mai mari sunt despartite de oceane,
atunci insa cand sunt mai apropiate de ele, separarea este facuta si de mari. Marea
Mediterana, Marea Rosie, ambele delimitand Europa, Africa si Asia sau Marea Antilelor
(Caraibelor), intercalate intre cele doua Americi. Insulele sunt mici ca intindere, pana la 2
mil. Km2 (Groenlanda). Cele mai multe arhipelaguri se gasesc in vecinatatea continetelor de
care au fost separate prin procese tectonice ce au afectat scoarta terestra sau prin
transgresiunea apelor marine. Ele se numesc insule continentale (Arhipelagul Japonez,
Filipine, Indonezia). Altele sunt imprastiate in largul oceanelor, departe de uscaturile
limitrofe avand fie o origine vulcanica, fie o origine caraligena. Acestea poarta numele de
insule oceanice deoarece sunt pulverizate in largul Oceanului Pacific, sau in Oceanul Indian.
Atat continentele cat si insulele sunt in intregime incorporate in componenta retelei de
state sau de teritorii neautonome. Oceanul si marile insa se ataseaza ca parti ale statelor
numai in zona continua - uscaturilor in spatiul marii teritoriale. Restul suprefetelor marine
ies de sub suveranitatea acestora constituind marea libera, domanii de imense resurse si
care trebuie sa beneficieze toate tarile si prin intermediul careia se stabilesc legaturile
maritime pe intreaga noastra planeta. Insa Europa are si teritorii. Astefel un teritoriu de stat
prezinta cateva trasaturi care sunt proprii dar totodata foarte variabile de la o tara la alta.
Acestea sunt urmatoarele limitate ca intindere prin granita. Conturul il determina o anumita
configuratie, ocupa o pozitie buna determinata pe harta politica a lumii, prezinta o structura
fizico-geografica diferentiata care rezulta din imbinarea deosebita a elemantelor peisajului
natural (relief, clima).
Cele mai mari state din Europa sunt: U.R.S.S. (22.402.200Km2), si cel mai mic Vatican
(0.44Km2). Alte state mari cuprind parti intinse dintr-un continent, i-si justifica denumirea
de subcontinent cum este S.U.A., Republica Chineza, Brazilia sau de continent insular cum
este Australia. Intinderea spatiala a teritoriului de stat este delimitata spre exterior de
granite. Unele granite au ramas neschimabte de multa vreme ca de exemplu acea din M-tii
Pirinei intre Franta si Spania. Astfel de granite au fost numite in geopolitica burgheza granite
moarte, in opozitie cu granitele vii supuse adesea modificarilor cum au fost acelea care
desparteau statele Europei Centrale. Au aparut si acum granite zonale sub forma unor state
tampon care delimitau sferele de influenta ale tarilor imperialiste, sau zone neutre, care
desparteau un teritoriu colonial de cel al tarii in interiorul caruia era enclavat. Rolul unui stat
tampon l-a jucat Afganistanul ale carei granite au fost fixate prin tratatul Anglo-rus din 1907.
Acelasi rol l-a avut si Siamul care devenise stat tampon intre Indochina engleza si Indochina
franceza. Frontierele sale au fost fixate prin acordul Anglo-Francez din 1904. Gibraltar-ul a
fost separat de Spania printr-o zana neutra. Canalul Panama a fost delimitat de o parte si de
alta de o zona care reprezinta o parte integranta a statului Panama. In mod obisnuit,
frontierele se clasifica in naturale, formate de munti, cursuri de apa, locuri mari sau
conventionale. Frontierele continentale pot fi stabilite astfel: In lungul muntilor sau al celui
mai jos sau mai inalt munte pe linia cumpenii de apa. Intre Chile si Argentina au avut loc inca
din secolul trecut dispute privitoare la stabilirea granitei de-a lungul muntilor Anzi din cauza
raurilor ce se scurg spre oceanul pacific si care au o mai mare putere de eroziune, depasind
cumpana de ape in defavoarea Argentinei. In lungul apelor curgatoare, curmand „firul” apei
sau linia talvegului care uneste punctele cale mai adanci ale albiei. Lacurile pot constitui o
granita (Elvetia–Lacul Geneva) de-a lungul unor meridiane sau paralele (frontiere
astronomice). Frontierele maritime se stabilesc unilateral de statul respectiv in limitele
apelor sale teritoriale. Proportie lungimii granitei maritime a unui stat fata de cele
continetale este redata prin indicele de maritiunitati care se calculeaza impartind lungimea
tarmului la totalul granitei de uscat, date in kilometri. Chile isi extinde teritoriul de la nord la
sud pe mai bine de 4.000 de Km. si o latime de numai 100-200 Km. intre tarmul Pacificului si
centura muntoasa a Anzilor. Pe aceasta imensa lungime exista game de clima. Pozitia
geografica a unui stat se inscrie asadar ca o coordonata de majora insemnatate in viata
acestuia.
Europa (limite)
Limitele Europei sunt foarte usor de urmarit spre nord si vest dar in sud si est si mai ales
intre aceste doua puncte cardinale se urmaresc mai greu. In est Muntii Urali despart
conventional Europa de Asia. In sud–est, in continuarea muntilor, limita este considerata
raul Ural, Marea Caspica si Muntii Caucaz, in continuare Marea Neagra si Marea Egee.
Primul nucleu – platforma est europeana. In nord–lantul muntos numit sistem Caledonian. |
n centru si in est–sistemul Hercinic si in sud–sistemul Alpin.
Cele patru etape sunt:
-Europa Straveche
-Europa Alpina
-Europa Caledoniana
-Europa Hercinica.
Ultimul eveniment important in evolutia continentului l-a reprezentat racirea climei, si
acoperirea partii sale nordice cu ghetare ce s-a produs in cuaternar si se numeste
glaciatiune. Europa are mai multe tipuri de relief. Relief litoral, relief fluvial, relief carstic,
relief vulcanic, relief glaciar si relief structural. Relieful major al Europei cuprinde trei trepte
principale (muntii, dealuri, campii), fiecare cu mai multe unitatii si subunitatii. Muntii pot fi
mai inaltii (Alpi, Caucaz) sau ma josi (Ural, Scandinavici). Exista muntii foarte vechi pe
structuri hercinice si alpine. Structurile hercinice din centru Europei au podisuri si munti josi
(Masivul Central Francez). Campiile formate prin acumularea unor materiale trensportate de
ghetari care au existat in nordul Europei (campii de acumulare glaciara Ex: Campia N.
Europeana). Campii umplute cu materiale depuse de rauri denumite campii de acumulare
fluviala (Campia Romana). Podisurile sunt caracteristice structurilor hercinice si alpine, sunt
intercalate cu muntii josi si podisuri cu structuri vechi cu altitudini reduse.
Europa (introducere)
Componenta teritoriului de stat constitue o alta trasatura distinctiva intre tari: Unele state
au componenta teritoriului formata numai dintr-un singur nucleu (Romania, Elvetia, Austria,
R.S. Cehoslovaca). |n geografia politica astfel de state se numesc monomerice avand deci o
componenta geografica unitara. Exista si un polimerism aparent in care nucleele
componente sunt separate de suprafete maritime. Ele se numesc state polimeroide. Unele
din ele asa cum s-a aratat mai sus cuprind si o parte continentala si una insulara in proportii
variabile (Canada, Italia, Grecia). La aceste doua din urma, partea insulara raportata
neinsemnata, in timp ce Danemarca in insule 40% din intinderea tarii cealalta forma de
polimerism aparent o indeplinesc statele exclusiv insulare grupate in arhipelaguri. In
republica Filipine din cele peste 7100 insule cat compun tara, numai 11 concentreaza 97-
98% din populatia tarii. Socializarea geografica, spre deosebire de cea matematica, exprima,
pozitia absoluta a teritoriului in functie de relief, de reteaua apelor curgatoare sau de
vecinatatea tarmului maritim. Importanta majora din viata unui stat ce are iesirea la mare.
Astfel de state sunt tari interioare sau continentale. Alte ori teritoriul poate ocupa o
peninsula (Spania, Portugalia, Italia) sau un istm (Guatemala). Exista si cazuri cand unele
state sau treritorii sunt incluse in corpul uni alt stat. Ele se numesc enclave sau exclave. O
astfel de enclava este Rep. San Marino pe teritoriul Italiei sau Leshto pe cel al republicii
Africa de Sud. Unele enclave pot constitui partii din teritoriul unui alt stat cum este comuna
Italiana Campione. Statele maritime au posibilitatea de a intretine legaturi comerciale pe
apa cu tot globul. Au astfel un rol primordial marile vest-europene (Marea Manecii si Marea
Nordului). Pozitia maritima este conditionata si de configuratia tarmului, daca acesta
prezinta articulatii tropice pentru instalarea porturilor, daca este inalt sau jos, daca este
supus sau nu inghetului, iarna este supus furtunilor cum sunt marile tropicale adesea
bantuite de cicloni devastatori. |n general, tarmurile prevazute cu golfuri si rade spatioase
sunt foarte favorabile. Asa se prezinta tarmul atlantic al Norvegiei, fragmentat de multe
fiorduri adand patrunse si ramificate in interiorul uscatului, bine adapostite a caror apa nu
ingheata din cauza curentului cald al golfului. Aceeasi configuratie favorabila o au tarmurile
Angliei. Nu ramane fara importanta si lungimea frontului maritim pentrru statele
continentale. |n situatia in care deschiderea este ingusta pe acel sector nu se vor putea
instala porturi si ca atare cele existente vor fi supuse unor solicitari mai ales cand
hinterlandul sau pe uscat ocupa o intindere mare. Asa este cazul republicii Zair care are
deschiodere spre Atlantic, numai in zona de varsare a fluviului omovim. Dupa deschiderea
capului Suez, Marea Mediterana si Marea Rosie au capatat o importanta majora in traficul
maritim mondial. Island ocupa o pozitie periferica. Situatie similara au si cateva insule din
mijlocului Pacificului Tropical azi escale aeriene si maritime intre America, Australia si Asia
Orientala. Insula Shri–Lanka si portul ei Colombo ocupa o pozitie cheie in Oceanul Indian,
escala maritima obligatorie spre Suez, spre Asia de Sud-Est.