Sunteți pe pagina 1din 2

RELIEFUL ROMANIEI

Relieful României se caracterizează printr-o mare diversitate și complexitate. Din


întreaga suprafață a României, 28% este ocupată de munți (peste 800 m altitudine),
42% de dealuri și podișuri (200–800 m altitudine) și 30% de câmpii (sub 200 m
altitudine). Relieful României este caracterizat prin patru elemente: varietate,
proporționalitate, complementaritate și dispunere simetrică, dat fiind numărul mare
de forme de relief, repartiția aproximativ egală a principalelor unități de relief
(35% munți, 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii) și gruparea reliefului. Carpații
Românești se extind ca un inel, ce închide o mare depresiune în centrul țării, cea
a Transilvaniei Sunt munți cu altitudine mijlocie, fragmentați, cu un etaj alpin,
pășuni alpine și întinse suprafețe de eroziune, a căror altitudine maximă se atinge
în vârful Moldoveanu (din Munții Făgăraș), la 2 544 de metri. Pe teritoriul
României, Munții Carpați au o lungime de 910 km. Relieful este axat pe
arcul Carpaților. În centrul teritoriului se află Podișul Transilvaniei, înconjurat de
lanțurile muntoase ale Carpaților Orientali, Meridionali și Occidentali, la exteriorul
cărora se întind, ca o treaptă mai joasă, podișuri și câmpii, către care trecerea se
face prin intermediul dealurilor subcarpatice. a exterior Munților Carpați se află un
inel de dealuri — Subcarpații și Dealurile de Vest — locurile cele mai populate,
[1]
 datorită bogatelor resurse de subsol (petrol, cărbuni, sare) și condițiilor
favorabile culturii viței-de-vie și pomilor fructiferi. În est și sud se extind trei mari
podișuri (Moldovei, Dobrogei și Getic), dar și Podișul Mehedinți, în timp ce în sud
și vest se întind două mari câmpii, Câmpia Română (îngustată spre est) și Câmpia
de Vest.
Delta Dunării este cea mai joasă regiune a țării, sub 10 m altitudine, cu întinderi de
mlaștini, lacuri și stuf. Ceva mai înălțate sunt grindurile fluviale și maritime (Letea,
Caraorman, Sărăturile) pe care se grupează satele de pescari. Este un teritoriu
descris din Antichitate de numeroși oameni de știință ai vremurilor, printre
care Herodot, Strabon, Ptolemeu sau Plinius cel Bătrân. Delta Dunării a fost
introdusă în lista patrimoniului mondial al UNESCO în 1991 ca rezervație naturală
a biosferei.
România beneficiază de toate tipurile de unități acvatice: fluvii și râuri, lacuri, ape
subterane, ape marine. Particularitățile hidrografice și hidrologice ale României
sunt determinate, în principal, de poziția geografică a țării în zona climatului
temperat-continental și de prezența arcului carpatic. Factorul antropic a contribuit
la unele modificări ale acestor particularități
Reţeaua apelor curgătoare din România este dispusă radial, datorită configuraţiei
reliefului, cea mai mare parte izvorând din munţii Carpaţi. Principalul colector
este Dunărea, care formează cea mai mare parte a graniţei de sud a ţării (din
lungimea ei totală – 2.850 km – 1.075 km se află pe graniţa şi pe teritoriul
României). Principalele râuri din România sunt: Mureş (768 km), Olt (736
km), Prut (716 km), Siret (598 km), Ialomiţa (410 km), Someş (388
km),  Argeş (344 km), Jiu (331 km).
Din cele aprox. 3.500 de lacuri din România, 300 au o suprafaţă de peste 1 km 2,
cele mai mari fiind Razelm şi Sinoe (415 şi respectiv 171 km2) situate pe litoralul
Mării Negre.
Marea Neagră formează graniţa României în partea de sud-est pe o distanţă de
245 km.
Clima României este continental-temperată, cu influenţe oceanice în vest,
mediteraneene în sud-vest şi continental-excesive în nord-est.
Temperatura medie anuală este 80C în nord şi 110 C în Sud.
Fauna şi flora României sunt foarte bogate şi variate, graţie poziţiei
geografice şi diversităţii condiţiilor naturale.