Prof. dr.

Ionel-Daniel RĂDUIANU
ŞCOALA NORMALĂ „VASILE LUPU” IAŞI

1. SPAŢIUL ROMÂNESC ŞI SPAŢIUL EUROPEAN

A. SPAŢIUL EUROPEAN

Cât de mare este Europa? Europa este penultimul continent din punct de vedere
al suprafeţei (10,4 mil. km2, ceea ce reprezintă 7,05% din uscatul planetei) şi al treilea
din punct de vedere demografic (peste 700 mil. loc., dar numai 12,5% din populaţia
Globului).
Ca întindere şi continuitate, Europa are aspectul unei prelungiri a Asiei (fiind o
mare „peninsulă” a acesteia). De aceea, se consideră frecvent că aceste două continente
(Europa şi Asia) formează în realitate o singură întindere, denumită Eurasia.
Legătura foarte strânsă dintre Europa şi Asia este ilustrată de continuitatea
întinderii şi de apartenenţa întregului spaţiu la aceeaşi placă tectonică, denumită placa
Eurasiatică.
EUROPA – ROMÂNIA – UNIUNEA EUROPEANĂ Limitele Europei:
 N: Oceanul Arctic;
 S: Marea Mediterană şi Marea Neagră;
 V: Oceanul Atlantic;
 E: Munţii Ural şi fluviul Ural;
 S-E: Munţii Caucaz şi Marea Caspică.
Limita dintre Europa şi Asia este fixată în lungul Munţilor Ural, apoi în continuare pe
fluviul Ural, Marea Caspică şi Munţii Caucaz.
Punctele extreme:
 N: Capul Nord;
 S: Capul Tainaron (Matapan);
 V: Capul Roca;
 E: localitatea Vorkuta din dreptul Munţilor Ural.
Analizând Harta fizică a Europei, observăm o serie de caracteristici vizibile, cum
ar fi:
ţărmurile sunt foarte sinuoase, determinând cel mai mare raport dintre
perimetrul şi aria continentului (3.654 km/mil. km2);
existenţa unor întinse peninsule marginale (ex. Pen. Scandinavă, Pen.
Iberică, Pen. Italică, Pen. Balcanică etc.) şi insule exterioare (ex. Marea
Britanie – cea mai mare din Europa, Islanda – cea mai mare insulă vulcanică
a lumii, Irlanda, Creta, Sicilia, Sardinia, Corsica etc.);
existenţa unor mări interioare, cvasiizolate (Marea Neagră, Marea Baltică);
organizarea naturală pe fâşii latitudinale, paralele, de la S spre N, cu o axă
centrală formată din sistemul alpino-carpatic şi bazinul Dunării.
O linie imaginară trasată între Marea Baltică şi Marea Neagră împarte Europa în
două părţi: în E, Europa continentală şi în vest, Europa peninsulară; această linie
este denumită, uneori, istmul ponto-baltic.
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU

2
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
B. SPAŢIUL ROMÂNESC
România este un stat central-european de mărime mijlocie (238.391 km2, locul
XII în Europa, 1/40 din întinderea Europei), aflat la distanţe relativ egale de nordul, vestul
şi estul continentului (circa 2.800 km) şi mai aproape de sudul acestuia (1.050 km de
Marea Mediterană). Prin Munţii Carpaţi şi Dunăre, ţara noastră este legată de Europa
Centrală şi se poate aprecia că aparţine acesteia.
Privind harta Europei şi harta României, observăm că acestea au în comun câteva
componente naturale principale: Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră şi Câmpia Panonică.
Faţă de istmul ponto-baltic, România este situată spre vest.
România poate fi considerată astfel o ţară carpatică, danubiană (dunăreană),
pontică, panonică şi central-europeană.
Caracterul carpatic al spaţiului geografic este dat de ponderea reliefului carpatic
(60% din teritoriul ţării) şi situarea celei mai mari părţi din acest lanţ montan pe teritoriul
ţării noastre (55%).
Caracterul dunărean (danubian) al României constă în faptul că 1/3 din lungimea
Dunării face graniţa dintre România şi alte state şi curge pe teritoriul României pe o
lungime de 1.075 km (38%) şi situarea aproape integrală (97%) a teritoriului ţării în
bazinul hidrografic al Dunării şi al zonei de vărsare (Delta Dunării) pe teritoriul ţării
noastre.
Caracterul pontic al ţării noastre este dat de ieşirea la Marea Neagră. Lungimea
litoralului românesc este de 244 km.
Caracterul panonic al României este dat de deschiderea reliefului şi a hidrografiei
spre Câmpia Panonică şi Europa Centrală. Câmpia de Vest reprezintă extremitatea estică
a Câmpiei Panonice.
Paralela de 450 lat. N o situează în plină zonă temperată. Principala consecinţă a
acestei poziţii o reprezintă caracterul temperat al climei pe aproape întreaga întindere şi
aspectul continental al acesteia, cu cât ne situăm mai spre est.
Centrul matematic al ţării noastre este situat în apropierea intersecţiei dintre
meridianul de 250 long. E şi paralela de 460 lat. N (la N de oraşul Făgăraş, jud. Braşov).
Punctele extreme ale României sunt:
N – Horodiştea (jud. Botoşani);
S – Zimnicea (jud. Teleorman);
E – Sulina (jud. Tulcea);
V – Beba Veche (jud. Timiş).
Caracteristica principală a poziţiei României o reprezintă situarea acesteia în plină
zonă temperată; poziţia sa sud-estică în Europa determină creşterea continentalismului
climatic.
Caracteristica principală de geografie umană a acestui spaţiu o reprezintă locuirea
sa de către o populaţie neolatină, care formează romanitatea orientală, cu trăsături
lingvistice distincte faţă de ţările vecine (o insulă de romanitate într-o „mare” slavă).
3 4
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
Ţara noastră este membru NATO din 2004 şi membru UE din 2007. Are 42 de
judeţe şi o poziţie geopolitică şi strategică distinctă în spaţiul european şi mondial.
Vecini: N-Ucraina, NE-Rep. Moldova, SE-Ucraina + M.Neagră, S-Bulgaria, SV-Serbia
și NV-Ungaria.
2. ELEMENTE FIZICO-GEOGRAFICE DEFINITORII ALE EUROPEI ŞI ALE
ROMÂNIEI
2.1. RELIEFUL MAJOR – TREPTE ŞI UNITĂŢI MORFOSTRUCTURALE
a. EUROPA – TREPTE DE RELIEF
Urmărind harta Europei şi treptele de relief, se poate observa că acest continent se
caracterizează prin predominarea reliefului cu altitudini reduse (câmpii, dealuri şi
podişuri joase, 84%, sub 500 m altitudine).
Treapta de peste 500 m este reprezentată prin munţi, la care se adaugă podişuri şi
dealuri înalte (16%).
Europa este continentul cu cele mai mici altitudini medii (340 m). Altitudinea
maximă este considerată, de obicei, Vf. Mont Blanc din Alpi (4.807 m). Incluzând zona
Caucazului la Europa (sau cel puţin la limita acesteia), cel mai înalt vârf poate fi
considerat, însă, Vf. Elbrus (5.642 m). Altitudinea minimă o reprezintă nivelul Mării
Caspice (-28 m).
Europa este traversată, de la vest la est, de un lanţ montan ramificat, care
cuprinde Munţii Alpi, Carpaţi, Caucaz şi alte ramuri cunoscute prin altitudinea lor (Munţii
Pirinei, Munţii Dinarici etc.). Treapta montană are o extensiune mare şi în Peninsula
Scandinavă, fiind mărginită de regiuni deluroase.
b. EUROPA – UNITĂŢI MORFOSTRUCTURALE
Substratul scoarţei terestre are o varietate mare de forme şi anumite caracteristici
calitative reunite în marile unităţi morfostructurale:
 Primul nucleu continental – care cuprind unităţi de relief pe structuri
precambriene şi ocupă cea mai mare parte a jumătăţii estice: Câmpia
Europei de Est, Câmpia Finlandei, Câmpia Nord-Europeană etc.
 Europa caledoniană şi hercinică – formată din munţi şi podişuri
amplasate la marginea nucleului continental iniţial:
masive caledoniene – se găsesc, în special, partea de N-V a
continentului: Munţii Scandinaviei, Munţii Penini, Munţii Scoţiei, Munţii
Grampiani, Podişul Casimcei etc.
masive hercinice – sunt răspândite din Peninsula Iberică şi sudul
Regatului Unit până în extremitatea estică a Europei şi au aspect de
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
podişuri sau munţi joşi: Meseta spaniolă, Masivul Central Francez,
Podişul Ardeni, Munţii Pădurea Neagră, Masivul Şistos Renan, Munţii
Vosgi, Podişul Boemiei, Munţii Rodopi, Masivul Dobrogei de Nord,
Munţii Ural etc.
 Europa alpină (recentă) - situată în sud, rezultată în urma coliziunii între
fragmentele continentului nordic (Laurasia) şi a celui sudic (Gondwana):
munţi: Cordiliera Betică, Pirinei, Alpi, Apenini, Carpaţi, Dinarici, Balcani
(Stara Planina), Pind, Caucaz etc.
regiuni depresionare: Câmpia Padului, Câmpia Panonică,
Depresiunea Transilvaniei etc.
 Arealele cu manifestări vulcanice recente: Islanda (vulcani: Hekla,
Vatna Jökull), Peninsula Italică (vulcani: Etna – cel mai înalt vulcan din
Europa, 3323 m sau 3340 m; Vezuviu), Insula Stromboli (Italia) etc.
c. ROMÂNIA – TREPTE DE RELIEF
Sub aspectul treptelor majore de relief, România poate fi caracterizată prin
proporţionalitatea celor trei trepte majore.
Ponderea mai mare a dealurilor şi a podişurilor (42%) sugerează că România este o
ţară mai mult deluroasă decât montană (28%) sau de câmpie (30%).
Fiecare treaptă majoră de relief are suprafeţe relativ mai înalte, mai joase şi arii
depresionare:
 Munţii şi depresiunile intramontane (28%) cuprind:
o munţii înalţi (peste 1.500 m) au o pondere de 4%;
o munţii mijlocii (1000-1500 m) şi munţii joşi (sub 1.000 m) ce ocupă
17%;
o depresiunile intramontane mari ce reprezintă 7%.
 Dealurile, podişurile şi depresiunile intradeluroase (42%) cuprind:
o dealuri şi podişuri înalte (16%);
o dealuri şi podişuri joase (12%);
o arii depresionare, dealuri şi culoare în cadrul dealurilor şi podişurilor
(14%).
 Câmpiile (30%) cuprind:
o câmpii înalte (câmpii piemontane şi tabulare) (23%);
o câmpii joase (câmpii de subsidenţă şi luncă, câmpii deltaice şi
maritime) (7%).
d. ROMÂNIA – UNITĂŢI MORFOSTRUCTURALE
Pe ansamblu, relieful ţării noastre este predominant alpin. Însă, există anumite
porţiuni care au alte caracteristici, astfel:
 Partea de N-E a României (Podişul Moldovei), are un substrat asemănător
primului nucleu continental (Platforma Est-Europeană);
 Câmpia Română, este formată în adâncime din structuri foarte vechi;
fundamentul acesteia constituie Platforma Moesică;
5 6
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 Podişul Dobrogei este format din structuri vechi, de vârste şi origini
diferite; Dobrogea de Nord conservă structuri similare Europei caledoniene
şi hercinice.
2.2. TIPURI GENETICE DE RELIEF
A. EUROPA
Tipurile genetice majore de relief sunt date de relieful morfostructurilor majore:
 Câmpia Europei de Est, cea mai întinsă unitate de relief a Europei, aparţine
primului nucleu continental;
 sistemele montane (caledoniene, hercinice şi alpine);
 arii depresionare, sub forma unor câmpii de acumulare exterioară (fluviale,
fluvio-lacustre, fluvio-glaciare) sau depresiuni interioare;
 unităţi de podiş, pe substraturi diferite (Podişul Ardeni, Podişul Boemiei, Podişul
Podolic).
Pe aceste structuri acţionează agenţi şi procese determinând un relief derivat cu mai
multe tipuri genetice, cum ar fi:
 relieful glaciar:
o de tip continental; apare în nordul continentului;
o de tip montan: alpin, pirenean şi caucazian;
o forme de relief tipice: circuri glaciare, văi glaciare, custuri, praguri,
morene;
o apar la altitudini de peste 1.800 m.
 relieful de acumulare glaciară format în urma retragerii calotei cuaternare:
Câmpia Nord-Europeană (sau Câmpia Germano-Polonă), Câmpia Finlandei;
 relieful litoral: cu faleze, plaje, cordoane de nisip care închid limane şi
lagune. După geneză sunt ţărmuri cu:
o fiorduri: Europa de Nord (ex.: Norvegia);
o riass: Regatul Unit, N-V Franţei etc.;
o canale sau dalmatic: vestul Croaţiei;
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
o delte: Volga, Dunărea etc.
o estuare: Elba, Tamisa etc.
 relieful carstic, foarte diversificat, cu peşteri, chei, defileuri, doline, avenuri,
format în principal în calcare (Podişul Karst – Slovenia, Alpi, Carpaţi etc.), gips
(Ucraina), sare (România);
 relieful structural şi petrografic:
o relieful vulcanic cuprinde platouri (Islanda), vulcani activi şi semiactivi
(Peninsula Italică) şi un lanţ vulcanic neogen (în Carpaţi, cel mai lung din
Europa);
 relieful piemontan: piemonturile din nordul Pirineilor, cele din nordul Italiei (în
regiunea Piemont) şi Piemontul Getic.
B. ROMÂNIA
Tipurile genetice de relief din ţara noastră cuprind o varietate de forme, grupate în
20 de categorii. Se disting următoarele tipuri:
 munţii-bloc – pe roci dure (şisturi cristaline, îndeosebi); aceştia formează
cele mai vechi, mai rigide şi mai complexe sisteme montane: Carpaţii
Meridionali, Munţii Apuseni, Munţii Rodnei;
 relieful structural – pe fliş sau pe structuri vulcano-sedimentare;
 relieful cutat – în Subcarpaţi, în regiunile montane cu fliş (ex. Carpaţii
Orientali); Subcarpaţii reprezintă, din acest punct de vedere, un tip de relief
original, foarte rar pe glob;
 relieful piemontan – Piemontul Getic;
 podişuri pe structuri monoclinalea sau uşor ondulate – Podişul Dobrogei,
Podişul Moldovei;
 câmpii – de subsidenţă (de coborâre), tabulare (orizontale) şi câmpii
piemontane (înalte);
 relief vulcanic (lanţul Oaş-Gutâi-Ţibleş-Călimani-Gurghiu-Harghita) care
aparţine celui mai lung lanţ vulcanic din Europa;
 relieful glaciar – în Carpaţii Meridionali şi Munţii Rodnei;
 relieful carstic – în Munţii Apuseni, Munţii Banatului, Podişul Mehedinţi etc.;
 podiş peneplenizat – Podişul Casimcei, dezvoltat pe roci foarte vechi
(şisturi verzi), asemănătoare sistemelor caledoniene.
2.3. UNITĂŢI MAJORE DE RELIEF
A. EUROPA
Unităţile majore ale reliefului Europei se diferenţiază după aspectul exterior –
altitudine, fragmentare, înclinare, alcătuire petrografică şi dimensiuni: suprafaţă şi
orientare.
În cadrul Europei, pot fi identificate următoarele unităţi majore, grupate pe treptele
de relief şi substratul genetic al acestora astfel:
UNITĂŢI MONTANE, care cuprind:
7 8
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
1. Unităţi alpine: Munţii Alpi, Apenini, Pirinei, Carpaţi, Caucaz, formate din lanţuri
montane individualizate şi masive, despărţite prin depresiuni intramontane şi
culoare.
o MUNŢII ALPI – constituie cel mai important edificiu montan, format în
timpul orogenezei alpine, prin încreţire şi s-au format ca rezultat al întâlnirii
plăcii eurasiatice cu cea africană.
 reprezintă un lanţ montan lung de 1.200 km, format din culmi paralele
ce se desfăşoară începând de la litoralul Mării Mediterane (în vest, din
dreptul oraşului Nisa / Nice) până în Bazinul Vienei (în est), sub forma
unui arc având convexitatea spre vest;
 se împart în Alpii Occidentali şi Alpii Orientali;
 se caracterizează prin altitudini ridicate, cu vârfuri care depăşesc
4.000 m (Mont Blanc – 4.807 m, Monte Rosa – 4.634 m, Matterhorn
– 4.478 m);
 sunt formaţi din roci dure (şisturi cristaline), calcare, dolomite etc.;
 tipuri genetice de relief: relieful glaciar (cu circuri şi văi glaciare, iar pe
vârfuri se mai păstrează gheţari – Mer de Glace din Mont Blanc,
Aletsch din Jungfrau - cel mai întins gheţar al Europei), relieful carstic
(pe calcarele şi dolomitele din partea de est), relieful fluvial (lunci,
terase, văi ş.a.);
 pasuri: Simplon, St. Gothard, Bernina, etc.
o MUNŢII CARPAŢI – situaţi la est de Munţii Alpi şi au un traseu sinuos;
 se întind de la Bazinul Vienei până la Valea Timokului, pe o lungime de
1.300 km;
 sunt mai fragmentaţi decât Alpii şi aproape un sfert din suprafaţa
acestora este reprezentată de depresiuni şi culoare de vale;
 reprezintă o treaptă intermediară între Alpi şi Balcani, având vârfuri ce
depăşesc, rar, 2.500 m, altitudinea lor maximă fiind de 2.655 m în
vârful Gerlachovka, din Munţii Tatra; vf. Moldoveanu – 2.544 m, vf.
Negoiu – 2.535 m din Munţii Făgăraş etc.;
 se împart în trei sectoare: Carpaţii de Nord-Vest, Carpaţii de Mijloc şi
Carpaţii Sud-Estici (pe teritoriul României şi, foarte puţin, al Serbiei);
 sunt alcătuiţi din roci cristaline, sedimentare şi vulcanice;
 tipuri genetice de relief: relieful glaciar (Munţii Tatra, Carpaţii
Meridionali, Munţii Rodnei etc.), relieful vulcanic (Oaş-Călimani-
Harghita), munţii-bloc (pe rocile dure din Carpaţii Meridionali, Munţii
Rodnei şi Munţii Apuseni), relieful carstic (în Munţii Apuseni, Munţii
Banatului etc.);
 pasuri: Prislop, Turnu Roşu, Lainici, Dukla etc.
o MUNŢII PIRINEI – situaţi în Peninsula Iberică, la graniţa dintre Spania şi
Franţa;
 se găsesc între Golful Biscaya şi Marea Mediterană;
 au o lungime de 450 km;
 sunt alcătuiţi din şisturi cristaline, fliş;
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 altitudinea maximă: 3.404 m în Vf. Pico d’Aneto din Masivul Maladeta;
 tipuri genetice de relief: relieful glaciar cu circuri şi creste glaciare
(gheţari de tip pirinean fără văi glaciare), relieful structural, relief
fluvial etc.
 foarte masivi; relief foarte abrupt, cu văi adânci şi creste greu
accesibile;
o MUNŢII APENINI – situaţi în Peninsula Italică, pe direcţie N-S, prelungindu-
se peste strâmtoarea Messina şi în nordul Insulei Sicilia;
 au o lungime de peste 1.100 km;
 sunt alcătuiţi din roci calcaroase, cristaline şi argiloase;
 altitudinea maximă: 2.914 m în vf. Gran Sasso d’Italia;
 sunt fragmentaţi şi includ vulcani activi (Etna) şi semiactivi (Vezuviu),
lacuri vulcanice şi sunt afectaţi de cutremure;
 tipuri genetice de relief: relieful vulcanic (conuri, cratere), relieful
structural, relieful carstic etc.
 în nord sunt prezente alunecările de teren, iar în sud apar versanţi
prăpăstioşi, defileuri şi culoare.
o MUNŢII CAUCAZ – situaţi între Marea Neagră şi Marea Caspică;
 se găsesc între Europa şi Asia;
 s-au format în timpul orogenezei alpine şi se caracterizează printr-o
tectonică activă;
 au altitudinea maximă din Europa: 5.642 m în Vf. Elbrus;
 se împart în: Caucazul Mare şi Caucazul Mic;
 sunt alcătuiţi din granite (roci vulcanice), calcare şi conglomerate;
 tipuri genetice de relief: relieful glaciar (circuri şi văi glaciare), relieful
structural, relieful carstic etc.;
 pasuri: Pasul Crucii (2.380 m) – pas la mare înălţime.
2. Unităţi de munţi (şi podişuri mai înalte), dezvoltaţi pe structuri caledoniene (Alpii
Scandinaviei) şi hercinice (Masivul Renan, Munţii Sudeţi, Munţii Ural etc.):
o ALPII SCANDINAVIEI sau Munţii Scandinaviei – situaţi în Peninsula
Scandinavă;
 constituie un lanţ montan caledonic şi au fost afectaţi de mişcările de
ridicare din timpul orogenezei alpine;
 au altitudini mijlocii, ce trec de 2.000 m (2470 m în Vf. Galdhopiggen);
 tipuri genetice de relief: relieful glaciar (circuri şi văi glaciare), relieful
structural etc.
 se remarcă ţărmurile cu fiorduri şi platourile înalte, modelate intens
de gheţarii cuaternari;
 MUNŢII URAL – situaţi în estul Europei;
 formează o mare parte din limita naturală dintre Europa şi Asia;
 au o lungime de peste 2.000 km, orientaţi N-S;
 s-au format în orogeneza hercinică;
 altitudinea maximă: 1.894 m în vf. Narodnaia;
9 10
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 în N se întâlnesc gheţari de circ, iar în S se distinge o fragmentare
puternică;
 puternic erodaţi, cu aspect de dealuri;
 sunt bogaţi în resurse minerale: minereuri de fier, neferoase, cărbuni
etc.
UNITĂŢI DE PODIŞURI:
1. Pe structuri vechi: Podişul Doneţk, Podişul Central Rus, Podişul Casimcei;
2. Pe structuri hercinice: Podişul Boemiei, Masivul Dobrogei de Nord;
3. Pe structuri mai noi: Piemontul (Podişul) Getic.
UNITĂŢI DE CÂMPIE:
1. Câmpii fluvio-glaciare: Câmpia Nord-Europeană;
o CÂMPIA NORD-EUROPEANĂ (sau CÂMPIA GERMANO-POLONĂ):
 reprezintă un sector al unei vaste arii de subsidenţă (coborâre), ce
se continuă sub apele Mării Nordului şi ale Mării Baltice;
 este intens modelată de gheţarii cuaternari, cu numeroase morene;
 este o câmpie larg vălurită, acoperită cu loess în cea mai mare
parte;
 este fragmentată de numeroase râuri care se varsă în Marea
Nordului prin estuare, în timp ce la vărsarea în Marea Baltică
formează lagune.
2. Câmpii fluvio-lacustre: Câmpia Română, Câmpia Panonică şi Câmpia Padului;
acestea s-au format prin umplerea succesivă a unor bazine maritime,
semiînchise (Bazinul Panonic) sau cu o anumită deschidere (în locul Câmpiei
Române şi al Câmpiei Padului);
o CÂMPIA PANONICĂ – situată în Europa Centrală;
 prezintă un fundament faliat şi căzut în trepte;
 este dominată de masive cristaline şi munţi insulari;
 altitudinile sunt cuprinse, în general, între 100 m şi 300 m.
o CÂMPIA PADULUI – situată pe teritoriul Italiei;
 este un vechi golf al Mării Adriatice, colmatat cu sedimente cărate
de râurile din Alpi;
 în general, are altitudini mai mici de 100 m, doar la contactul cu
munţii înălţimile fiind mai mari;
 prezintă un litoral dominat de lagune (Veneția) şi de Delta Padului.
3. Câmpii pe structură de podiş: Câmpia Europei de Est, Câmpia Finlandei;
acestea nu sunt propriu-zis câmpii, ci adevărate podişuri, pe structuri foarte
vechi;
o CÂMPIA EUROPEI DE EST – situată în estul Europei;
 are o suprafaţă de 4 milioane km2, cea mai mare din Europa;
 ocupă aproape întreaga jumătate estică a continentului european;
 apare ca o asociere de câmpii joase, colinare şi podişuri vechi, de
înălţimi reduse (Podişul Volgăi);
 fundamentul face parte din primul nucleu continental;
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU

 a fost modelată de calota glaciară cuaternară; a. Podişul Sucevei;

 o caracteristică a acestei câmpii este dispunerea generală N-S a b. Câmpia Moldovei (sau Câmpia Jijiei);
principalelor sisteme fluviale: Peciora, Volga etc. c. Podişul Bârladului.
4. Câmpii fluvio-litorale: Câmpia Mării Negre, Câmpia Precaspică (Câmpia Mării 5. PODIŞUL DOBROGEI:
Caspice); provin din alternanţa acumulării fluviale continentale şi submerse şi a. Masivul Dobrogei de Nord;
din evoluţia liniei ţărmului. b. Podişul Casimcei (sau Podişul Dobrogei Centrale);
c. Podişul Dobrogei de Sud.
B. ROMÂNIA 6. PIEMONTUL GETIC (sau PODIŞUL GETIC):
a. Piemontul (sau Platforma) Cândeşti;
Unităţile majore de relief ale României se pot grupa în trei trepte: b. Gruiurile Argeşului (sau Platforma Argeşului);
 Unităţi montane carpatice: Carpaţii (Orientali, Meridionali şi Occidentali) şi c. Piemontul (Platforma) Cotmeana;
Depresiunea colinară a Transilvaniei; d. Piemontul (Platforma) Olteţului;
 Unităţi de dealuri şi podişuri: Subcarpaţii, Podişul Moldovei, Podişul e. Piemontul (Platforma) Jiului;
Mehedinţi, Piemontul Getic, Dealurile de Vest şi Podişul Dobrogei; f. Piemontul (Platforma) Strehaiei.
7. DEALURILE DE VEST:
 Unităţi de câmpie: Câmpia de Vest, Câmpia Română, Delta Dunării şi câmpia
a. Dealurile Silvaniei;
lagunară Razim-Sinoie.
b. Dealurile Lipovei;
Diviziuni ale unităţilor majore de relief: c. Dealurile Buziaşului etc.
1. CARPAŢII: 8. CÂMPIA DE VEST:
a. Carpaţii Orientali: a. Câmpii joase (sau de subsidenţă / coborâre):
 Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei (sau Grupa Nordică);  Câmpia Someşului;
 Carpaţii Moldo-Transilvani (sau Grupa Centrală);  Câmpia Crişurilor;
 Carpaţii Curburii (sau Grupa Sudică).  Câmpia Timişului etc.
b. Carpaţii Meridionali: b. Câmpii orizontale (sau tabulare):
 Grupa Bucegi;  Câmpia Carei;
 Grupa Făgăraş;  Câmpia Aradului;
 Grupa Parâng;  Câmpia Jimboliei etc.
 Grupa Retezat-Godeanu. c. Câmpii înalte (piemontane):
c. Carpaţii Occidentali:  Câmpia Lugojului;
 Munţii Banatului;  Câmpia Vingăi;
 Munţii Apuseni.  Câmpia Bârzavei etc.
2. DEPRESIUNEA COLINARĂ A TRANSILVANIEI: 9. CÂMPIA ROMÂNĂ:
a. Podişul Someşan; a. Câmpia Olteniei (sau Sectorul vestic al Câmpiei Române):
b. Câmpia Transilvaniei;  Câmpia Romanaţilor;
c. Podişul Târnavelor:  Câmpia Băileştilor;
 Podişul Hârtibaciului;  Câmpia Blahniţei.
 Podişul Secaşelor. b. Sectorul central al Câmpiei Române;
d. Subcarpaţii Transilvaniei;  Câmpia Piteştilor;
e. Depresiunea Făgăraşului;  Câmpia Vlăsiei;
f. Depresiunea Sibiului;  Câmpia Târgoviştei etc.
g. Culoarul Alba Iulia-Turda etc. c. Sectorul estic al Câmpiei Române:
3. SUBCARPAŢII:  Câmpia Bărăganului;
a. Subcarpaţii Moldovei;  Câmpia Siretului Inferior etc.
b. Subcarpaţii Curburii; 10. PODIȘUL MEHEDINȚI
c. Subcarpaţii Getici. 11. DELTA DUNĂRII
4. PODIŞUL MOLDOVEI:
11 12
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
2.4. CLIMA – FACTORII GENETICI, ELEMENTELE CLIMATICE ŞI REGIONAREA
CLIMATICĂ
A. EUROPA – FACTORII GENETICI
Principalii factori care determină caracteristicile climei Europei sunt:
 radiaţia solară, care determină caracterul temperat al climei; valoarea
radiaţiei solare globale scade de la sud (130-140 kcal/cm 2/an) spre nord (80-
100 kcal / cm2 / an);
 poziţia geografică: în emisfera nordică între 350 şi 820 lat. N (insula Creta
în S, insulele Franz Josef în nord); această aşezare geografică imprimă climei
un caracter temperat, doar în partea nordică se întâlneşte o climă rece;
 Curentul Atlanticului de Nord (sau Curentul Golfului), care încălzeşte
clima vestului Europei;
 aspectul şi altitudinea reliefului (prin prezenţa lanţului alpino-carpatic şi
prin zonalitatea verticală – etajare climatică); dispunerea de-a lungul
paralelelor a unor lanţuri muntoase (Pirinei, Alpi, Carpaţi) îngreunează
avansarea aerului rece polar spre sud şi a celui tropical spre nord;
 existenţa unei mase continentale de întindere mai mare în est, care
determină continentalismul temperaturii şi precipitaţiilor;
 circulaţia generală a aerului; predomină circulaţia vestică care determină
moderarea temperaturii aerului şi cantităţi mari de precipitaţii în vestul
continentului, care scad treptat spre partea centrală şi estică.
 centrii barici principali:
o anticicloni (centre de presiune maximă): anticiclonul Azorelor,
anticiclonul est-european (sau central-asiatic), anticiclonul scandinav
etc.
o cicloni (centre de presiune minimă): ciclonul islandez, ciclonii
mediteraneeni, ciclonul arab, ciclonul siberian etc.
 factorii antropici: activităţile industriale, mijloacele de transport etc.;
contribuie la modificarea elementelor meteorologice, la modificarea
directă/indirectă a compoziţiei aerului.
B. ELEMENTELE CLIMEI
1. Regimul termic
Europa se desfăşoară pe circa 460 latitudine, cu diferenţe de temperatură de la N la
S.
a. Temperatura medie anuală:
 15-180C în sudul continentului: sudul Peninsulei Iberice, jumătatea sudică a
Italiei, jumătatea sudică a Greciei, Malta etc.
 10-150C: Peninsula Crimeea, sudul, sud-vestul şi sud-estul României,
Peninsula Balcanică, Europa Centrală, Franţa, Peninsula Iberică (jumătatea
nordică) etc.
13
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 5-100C: nordul Mării Caspice, nordul Mării Negre, România, Ucraina, Câmpia
Nord-Europeană, Arhipelagul Britanic, sudul Peninsulei Scandinave etc.
 0-50C: centrul Câmpiei Est-Europene, Finlanda, partea centrală a Peninsulei
Scandinave, Islanda etc.
 -5 – 00C: nordul Rusiei, Peninsula Kola, extremitatea nordică a Scandinaviei;
 -50C: extremitatea nord-estică a Europei.
b. Temperatura medie a lunii ianuarie scade pe direcţia SV-NE, de la valori de
peste 100C în sudul continentului (Creta, Baleare, Sicilia, SV Peninsulei Iberice),
până la – 200C în insulele Franz Josef din Oceanul Arctic.
c. Temperatura medie a lunii iulie scade treptat de la sud spre nord, de la
250C în sudul continentului (Peninsula Iberică, Grecia) la sub 150C în nordul
continentului (Peninsula Scandinavă, Islanda, Peninsula Kola, nordul Rusiei etc.
2. Regimul precipitaţiilor atmosferice
La nivelul Europei predomină valorile medii cuprinse între 500 şi 1.000 mm/an.
Cantităţi de precipitaţii între 300 şi 500 mm/an cad în nordul Peninsulei
Scandinavice, la nord de Marea Caspică şi de Marea Neagră.
Precipitaţii cuprinse între 1000 şi 1.200 mm/an cad pe versanţii cu expunere spre
Oceanul Atlantic şi Marea Adriatică şi pe cele mai înalte culmi ale munţilor.
3. Regimul eolian
Între 40 şi 600 latitudine, predomină vânturile de vest.
Crivăţul este un vânt de est şi N-E, un vânt rece iarna şi cald şi uscat în timpul
verii.
Austrul este un vânt uscat, ce suflă mai ales vara, ce bate dinspre sudul Europei.
Bora este un vânt rece şi bate spre Marea Adriatică.
Mistralul este un vânt rece şi suflă dinspre Masivul Central Francez spre Marea
Mediterană, provocând chiar furtuni pe mare.
Foehnul este un vânt cald şi uscat şi bate în Alpii Elveţiei, Carpaţi, Valea Rinului
etc.
Brizele marine pătrund în interiorul uscatului pe distanţe de maxim 30-40 km.
Brizele montane specifice zonelor montane.
C. ROMÂNIA – FACTORII GENETICI
VEZI SINTEZA „GEOGRAFIA ROMÂNIEI”!
D. ELEMENTELE CLIMEI
VEZI SINTEZA „GEOGRAFIA ROMÂNIEI” !
E. REGIONAREA CLIMATICĂ
EUROPA
14
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
În Europa pot fi identificate mai multe tipuri de climă, cum ar fi:
1) Climatul mediteranean (subtropical):
 răspândire: Europa Sudică, în jurul Mării Mediterane;
 este generat de apropierea de Marea Mediterană şi de barierele montane
nordice cu orientare generală vest-est care împiedică influenţele oceanice
din vest şi cele continentale dinspre est;
 cu veri calde şi secetoase şi ierni blânde şi ploioase;
 caracterizat prin:
 temperaturi medii anuale între 140 – 180C;
 precipitaţii medii anuale de 600-900 mm;
 număr mai mare de zile însorite decât în restul continentului;
 bat Mistralul pe valea Rhonului, Bora în Dalmaţia, Sirocco în sudul
Spaniei, Italiei şi Siciliei (bate vara dinspre nordul Africii, vânt fierbinte);
2) Climatul temperat-oceanic:
 răspândire: ţărmul vestic al Europei, între 400 şi 700 lat. N, din Portugalia
până în Norvegia;
 nuanţările climatice sunt generate de prezenţa Curentului Golfului şi de
desfăşurarea lanţurilor montane (temperaturile scad de la sud la nord);
 cu veri răcoroase şi ierni blânde (amplitudinea termică anuală este
redusă);
 caracterizat prin:
 temperaturi medii anuale între 80C şi 160C;
 precipitaţiile medii anuale variază între 1.000 şi 2.000 mm şi chiar
peste 2.000 mm local; în regiunile montane cu expunere spre masele
de aer oceanice pot ajunge la 3.000 mm/an (versanţii vestici ai M.
Pirinei); ninsorile sunt rare;
 domină vânturile de vest, umede;
3) Climatul temperat-continental (est-european):
 răspândire: între 400 şi 600 lat N, în interiorul continentului;
 cu amplitudini termice mari, datorate depărtării de Oceanul Atlantic şi
Marea Mediterană, amplei dezvoltări a masei continentale etc.;
 cu veri foarte calde şi ierni geroase (continentalism climatic);
 caracterizat prin:
 temperaturi medii ale iernii între 0 0C în sud şi -150C în nord;
temperaturi medii ale verii între 210-220C în sud şi 160-180C în nord;
 precipitaţii reduse, care scad de la vest la est (800 mm/an în vest –
500 mm/an în est);
 scade influenţa maselor de aer vestice, predominând vânturile de est
(datorită amplei dezvoltări a maselor continentale);
4) Climatul de tranziţie (al Europei Centrale):
 răspândire: din estul Franţei şi până în România;
 îi sunt specifice slăbirea treptată a circulaţiei maselor vestice şi îmbinarea
cu mase de aer polar, mase de aer tropical;
5) Climatul subpolar:
15
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 răspândire: nordul Islandei, Scandinaviei, Rusiei;
 cu veri scurte şi ierni lungi (circa 9 luni, cu zile scurte şi nopţi lungi);
 caracterizat prin:
 temperaturi medii anuale între 00C şi – 40C;
 precipitaţii reduse, circa 200 mm/an;
 bat vânturile de nord, reci, uscate;
6) Climatul masivelor montane:
 răspândire: Alpi, Pirinei, Caucaz, Alpii Scandinaviei, Carpaţi;
 apare etajarea climatică;
 precipitaţiile cresc, în general, cu altitudinea;
 temperaturile scad cu altitudinea.
2.5. HIDROGRAFIA EUROPEI – ASPECTE GENERALE
a. APELE CURGĂTOARE
 reţea hidrografică bogată, neuniform repartizată;
 alimentare din precipitaţii (pluvială), ape subterane, gheţari (glaciară), topirea
zăpezilor (nivală);
 caracter exoreic şi endoreic (pentru apele care se varsă în Marea Caspică);
 repartiţia, dimensiunile şi regimul hidrologic sunt influenţate de relief şi climă
(regimul hidrologic / regimul de scurgere = variaţiile de debit/nivel ale apelor râului în
cursul unui an);
Principalele fluvii ale Europei:
 VOLGA – cel mai lung fluviu al Europei (3.531 km) şi cu cel mai mare bazin
hidrografic al Europei (1,36 mil. km2);
o izvorăşte din Podişul Valdai şi se varsă în Marea Caspică;
o la vărsare formează cea mai mare deltă a Europei (Delta Volgăi).
 DUNĂREA – al doilea fluviu ca lungime (2.860 km), debit şi bazin hidrografic;
o izvorăşte din M-ţii Pădurea Neagră (Germania) şi se varsă printr-o deltă în
Marea Neagră;
o cursul Dunării se împarte în trei sectoare: cursul superior (sectorul alpin)
cu o lungime de 1.060 km, între izvoare şi Bratislava, aici primind afluenţi
dinspre M-ţii Alpi (ex. Innul – cel mai important); cursul mijlociu (sectorul
panonic) cu o lungime de 725 km, între Bratislava şi Baziaş, aici Dunărea
colectând cei mai importanţi afluenţi ai săi (Drava, Sava, Morava, Tisa);
cursul inferior (sectorul pontic) cu o lungime de 1.075 km între Baziaş şi
vărsare, cu patru subsectoare (cursul românesc);
o străbate 10 state şi 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad);
o canale: Dunăre-Main-Rin (realizează legătura dintre Marea Neagră şi
Marea Nordului, între porturile Constanţa şi Rotterdam); Dunăre – Marea
Neagră (scurtează distanţa fluvială);
o porturi: Regensburg, Viena, Belgrad, Drobeta-Turnu Severin, Ruse, Brăila,
Galaţi, Tulcea, Sulina etc.
 URAL – este al treilea fluviu ca lungime al Europei (2428 km);
16
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU

o izvorăşte din M-ţii Ural şi se varsă în Marea Caspică; OCEANUL ATLANTIC Loara/Loire, Garonne, Duero/Douro, Tejo/Tajo,
o se află la limita dintre Europa şi Asia. Shannon (Irlanda), Guadalquivir
 NIPRU – izvorăşte din Podişul Rusiei Centrale şi se varsă în Marea Neagră; MAREA MEDITERANĂ Ebru, Ron, Tibru, Pad, Mariţa/Axios
o Traversează capitala Ucrainei (Kiev). (Bulgaria/Grecia)
 Alte râuri şi fluvii europene: MAREA NEAGRĂ Dunărea, Nistru, Bugul de Sud, Nipru, Don (M.
o DON, PECIORA, NISTRU, RHIN, ELBA, VISTULA (trece prin Varşovia), Azov)
LOARA / LOIRE, RON (trece prin Lyon), DVINA DE NORD, DVINA DE VEST, MAREA CASPICĂ Volga, Ural
EBRU, TEJO/TAJO (trece prin Lisabona), DUERO/DOURO, ODRA/ODER,
SENA (trece prin Paris), TAMISA (trece prin Londra), PAD, TIBRU (trece b. LACURILE
prin Roma) etc.  numeroase şi repartizate neuniform; cele mai numeroase în Finlanda, numită şi „Ţara
celor o mie de lacuri” (majoritatea glaciare);
După regimul hidrologic se deosebesc râuri cu regim complex şi râuri cu regim  diferite ca geneză (originea cuvetei lacustre);
simplu (regim complex = în cursul anului prezintă mai multe creşteri de debite şi
Principalele categorii de lacuri sunt:
scăderi; specific pentru fluviile lungi, cu debite bogate, care străbat unităţi de relief
diferite sau diferite tipuri de climă; regim simplu = o singură creştere de debit şi o 1) Lacuri naturale:
singură scădere în cursul unui an).  lacuri glaciare:
Râuri cu regim de scurgere complex: Rhinul, Ronul, Dunărea. o formate în regiunile acoperite de calota cuaternară: L. Ladoga, L. Onega
Râuri cu regim de scurgere simplu: (ambele sunt în Rusia şi sunt cele mai întinse din Europa), L. Mazuriene
 tipul nordic: pentru fluviile care se varsă în Oceanul Arctic; scurgerea este mai (Polonia), L. Vanern, L. Vattern, L. Malaren (toate în Suedia), L. Saimaa
redusă iarna când se produce îngheţul, dar în general au debite bogate pe tot (Finlanda);
parcursul anului: PECIORA, DVINA DE NORD, NEVA; o formate în regiunile muntoase cu glaciaţiune alpină: L. Geneva / Leman,
 tipul vestic / atlantic: pentru fluviile care se varsă în Oceanul Atlantic; regim L. Zürich (toate în Elveţia), L. Boden / Constanţa (la graniţa dintre
realtiv uniform, cu scurgere bogată tot timpul anului, maxima iarna: SENA, Germania, Elveţia şi Austria), L. Garda, L. Como (cel mai adânc lac
LOARA / LOIRE, TAMISA, MEUSE; european, 410 m), L. Maggiore (toate trei în Alpii Italieni), L. Bucura, L.
 tipul estic: pentru fluviile care se varsă în Marea Caspică; cu debite oscilante, Zănoaga, L. Bâlea, L. Gâlcescu, L. Lala, L. Buhăiescu (România) etc.;
foarte mici vara (datorită climatului continental excesiv) şi iarna datorită  lacuri de baraj natural: L. Roşu (România);
îngheţului persistent, mai bogate primăvara: VOLGA, DON, NIPRU;  tectonice: Marea Caspică (lac relict, un rest din Marea Sarmatică; lacul cu cea
 tipul central: pentru fluviile care se varsă în Marea Baltică sau Marea Neagră; mai mare suprafaţă = 371.000 km2, cu nivelul apei sub cel al Oceanului
cu debite mari primăvara, când topirea zăpezilor coincide cu ploile de Planetar, la -28 m), L. Balaton (Ungaria), L. Ohrid, L. Prespa (ambele în
primăvară: VISTULA, ELBA, ODRA/ODER; Macedonia, la graniţa cu Albania);
 tipul sudic / mediteranean: pentru fluviile care se varsă în Marea Mediterană;  vulcanice: în Masivul Central Francez (L. Nemi), în Masivul Şistos Renan, în
cuprinde râuri scurte, cu debite mari iarna şi primăvara şi foarte scăzute vara, Carpaţii Româneşti (L. Sf. Ana), în Peninsula Italică (L. Albano, L. Bolsena), în
când pot să sece: TIBRU, EBRU, MARIŢA/AXIOS, PAD, RON. Islanda etc.
 carstice: în Munţii Alpi, Munţii Dinarici, Carpaţii Occidentali;
Fluviile se varsă prin:  lagune şi limane: în NV Mării Negre (limanele Nistrului, Taşaul, Techirghiol,
 delte: Dunărea, Volga, Padul, Vistula, Ronul, Rhinul; Mangalia, Complexul lagunar Razim-Sinoie), la Marea Nordului, Marea Baltică
 estuare: Tamisa, Sena, Elba; (laguna Vistula), sudul Franţei;
 limane şi lagune (în NV Mării Negre): Nistrul.
2) Lacuri antropice:
Principalele fluvii pe bazine maritime
 hidroenergetice (de baraj artificial) – pe majoritatea fluviilor importante: L.
Bazinul maritim / oceanul Principalele fluvii
Porţile de Fier, Ostrovul Mare (pe Dunăre), L. Rîbinsk, L. Volgograd, L. Samara (pe
colector
Volga), Ţimleansk (pe Don) etc.
MAREA BALTICĂ Vistula, Odra/Oder
MAREA NORDULUI Elba, Rin, Tamisa, Meuse, Wesser b. GHEŢARI ŞI BANCHIZĂ
MAREA MÂNECII Sena
17 18
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU

 sunt prezente mai ales în regiunile situate în partea de nord a continentului, în rat Păduri tei, căprioara, argiluviso în vestul şi fost
Oceanul Arctic şi insulele acestuia; oceanic de frasin, mistreţul, -luri centrul înlocuită
 gheţari continentali (de calotă): în Islanda, I-le Svalbard, I-le Novaia Zemlea, Franz foioase ulm, pisica cambisol Europei de culturi
Josef, Jan Mayen; arţar, sălbatică, uri agricole
 gheţari montani: în Alpi, Pirinei, Alpii Scandinaviei, M-ţii Caucaz, M-ţii Ural; carpen ciocănitoar
 gheţarul Aletsch, aflat în Alpii Elveţiei este cel mai mare gheţar de vale de pe ea
continent; vegetaţi
 banchiza este frecventă în mările Oceanului Arctic, îndeosebi în Marea Albă. e specifică în
ierboasă Câmpia apare ca
2.6. ÎNVELIŞUL BIOPEDOGEOGRAFIC AL EUROPEI xerofilă Europei de o fâşie
şi pâlcuri Est, îngustă
 zonele biopedogeografice se succed de la SV spre NE, sub forma unor fâşii de rozătoare, molisoluri Câmpia între
latitudinale paralele; Silvost pădure lupul, (cernozio- Română, stepă şi
 vegetaţiei îi sunt asociate animale caracteristice şi un înveliş de soluri specific, epa cu stejar, vulpea, muri, Podişul pădurile
formând împreună suportul biopedogeografic al mediului natural; tei, mistreţul soluri Moldovei, de
Zonele biopedoclimatice frasin, bălane) Podişul foioase, în
arţar, Dobrogei zonele cu
Tipul de Zona carpen, umiditate
climă biogeo- Vegetaţi Fauna Solurile Localizare Observaţii Temper arbuşti mai
grafică a at (porum- ridicată
muşchi, renul, insulele contine bar
licheni, vulpea arctice, N o regiune n-tal măceş)
mestea- polară, Scandinavi rece şi specifică datorită
căn pitic, lemingul, soluri ei şi umedă cu rozătoare: Europei de solurilor
Polar şi Tundra salcia iar în negre de Câmpiei vegetaţie ierburi popândăul, Est: în N fertile,
subpola pitică, mediul tundră Est- sărăcăcio mărunte şoarecele molisoluri Mării Negre vegetaţia
r vegetaţi acvatic Europene, asă xerofile, de stepă, (cernozio- şi al M. naturală a
e foca, între Capul Stepa gramine hârciogul, muri, Caspice; şi fost
ierboasă morsa Nord şi M- e: colilia, iepurele soluri pe suprafe- înlocuită
adaptată ţii Ural, păiuşul, etc. bălane) ţe reduse de culturi
la frig Islanda negară; păsări: în Câmpia agricole
Tempe- Păduril molid, elanul, N Europei, cea mai pelinul potârniche Română, (cereale,
rat e de brad, lupul, spodosol din mare a, dropia, Peninsula plante
oceanic conifer pin, zadă hermelina, uri Scandinavi unitate prepeliţa Iberică tehnice)
şi e / larice râsul, (podzoluri a până în forestieră Temper Vegetaţ Psamosolu
contine (taiga) vulpea ) Munţii Ural din at ie plante ri zona Mării
n-tal roşie turbării Europa; contine xeromo rare antilopa Soluri Caspice
n-tal r-fă de xerofile saiga brune şi
rece
semide- cenuşii –
Tempe- fâşie spre excesiv
şerturi brune (de
rat Păduril conifere specii spodosol continuă extremita semideşer
oceanic e de şi foioase caracteristi uri între 500 şi tea estică t)
şi ameste ce cambisol 550 lat. N se reduc tufişuri
contine c uri în cu
n-tal suprafaţă arbuşti: şacalul,
fag, jderul, desfăşurar vegetaţia maquis, broasca
Tempe- stejar, cerbul, e maximă naturală a garriga ţestoasă,
19 20
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU

(sudul scorpionul, Cărbuni inferiori – lignit, cărbune brun: Bazinul Motru-Rovinari

Franţei), magotul în terra litoralul spaţiu (România), Bazinul Peciora (Rusia);
frigana Gibraltar (o rosa, Mării puternic b. Resursele de petrol: se remarcă trei areale - Marea Nordului, zona Volga-
Mediter Zona (Grecia), specie de soluri Mediterane modificat Ural, Câmpia Precaspică; la acestea se adaugă: Câmpia Română, Marea
a-nean medite stejar maimuţă), maronii, (peninsulel antropic Neagră etc.;
ra- verde, vipera cu soluri e din sudul c. Resursele de gaze naturale: Rusia, Marea Nordului (Olanda, Regatul Unit
neană stejar de corn, roşcate Europei) şi Norvegia), Depresiunea Colinară a Transilvaniei;
plută, muflonul d. Minereurile de fier – sunt exploatate în cantităţi mai reduse: Ucraina
laur, (Krivoi-Rog, Kursk), Rusia (Munţii Ural), Suedia (Galivare), etc;
măslini, e. Minereuri neferoase:
citrice, Bauxita: Rusia, Ungaria, Franţa (Les Baux, de unde se trage şi
palmier numele minereului), România (Munţii Pădurea Craiului), etc.
pitic, Aurul, argintul, minereuri complexe etc.
mirt, f. Zăcămintele de potasiu şi sulf – sunt semnificative la nivel mondial
smochin (Italia, Spania, Polonia);
Vegetaţi g. Zăcăminte de sare: România, Austria, Polonia, Germania, Spania etc.
e capra Alpi, prezintă h. Rocile de construcţie:
Zona etajată, neagră, spodosol Pirinei, etajarea Marmură: Italia, Grecia, România;
Montan monta cu ursul brun, uri Caucaz, pe Granit: România, Munţii Alpi, etc.
nă aspecte marmota (podzoluri Carpaţi, verticală i. Izvoare minerale carbogazoase: Munţii Carpaţi, Munţii Alpi, etc.
(munţii alpine la alpină ) Balcani a climei,
înalţi) cele mai vegetaţiei 3. ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ ALE EUROPEI ŞI ALE ROMÂNIEI
mari şi solurilor
altitudini CARACTERISTICI GENERALE

2.7. RESURSELE NATURALE VEZI PAG. 32 DIN MANUALUL DE LA EDITURA „CORINT”!!!

1. Resursele mediului geografic (resursele de suprafaţă): 3.1. HARTA POLITICĂ A EUROPEI

a. resursele de sol: solurile fertile reprezintă 2/3 din suprafaţa Europei şi sunt
situate în zonele de câmpie;
b. păşunile naturale: în zonele montane din Peninsula Scandinavia,
Arhipelagul Britanic;
c. pădurile: ocupă 1/3 din suprafaţa Europei; mai extinse în Europa Nordică
(unde se întinde taigaua), zona montană alpină şi masivele hercinice;
d. resursele de apă: au o distribuţie neuniformă, dar cu potenţial ridicat; cele
mai mari rezerve de apă sunt în nordul Rusiei, Scandinavia; amenajările
hidroenergetice şi pentru amelioraţii caracterizează principalele râuri
europene (Volga, Dunăre, Don, Rin);
e. resursele piscicole: sunt larg exploatate în statele situate spre Oceanul
Atlantic (Islanda, Norvegia, Irlanda); acestea caracterizează şi anumite mări
interioare, fluvii şi lacuri.
2. Resursele scoarţei terestre (resursele de subsol):
a. Resursele de cărbuni:
Cărbuni superiori - huilă: rezervele s-au diminuat sensibil;
exploatări există în bazinele: Doneţk (Donbass), Silezia, Ruhr,
Wales, Bazinul Petroşani etc.;
21
Harta politică a Europei prezintă toate unităţile teritorial-politice (state şi
teritorii dependente) indiferent de poziţia geografică, mărimea teritorială şi demografică,
regim politic.
 în prezent, Europa are 46 de state; dintre acestea, două se află situate atât în
Europa, cât şi în Asia – Rusia (Federaţia Rusă) şi Turcia;
 există state de dimensiuni mici (Andorra, San Marino, Vatican, Malta, Monaco,
Luxemburg şi Liechtenstein), dar care sunt considerate entităţi teritoriale care au
caracteristici statale;
 Republica San Marino are cea mai veche organizare statală de tip republican (din
sec. al XIII-lea), cu mult înaintea Italiei sau a altor state;
 are un caracter istoric, înregistrând modificări substanţiale în timp, mai ales în sec.
XX, în perioada 1989-1993:
o desfiinţarea U.R.S.S. şi apariţia a 15 state independente succesoare, dintre care
7 în Europa (Federaţia Rusă/Rusia, Ucraina, Belarus, Republica Moldova,
Estonia, Letonia, Lituania); la acestea se adaugă 3 state caucaziene (Armenia,
Georgia şi Azerbaidjan) şi 5 state central-asiatice;
22
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
o dezmembrarea Iugoslaviei şi apariţia celor 5, respectiv 6 (în 2006) state
succesoare (Slovenia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Macedonia, Serbia,
Muntenegru);
o divizarea Cehoslovaciei, pe cale paşnică, în 1993: Cehia şi Slovacia;
o unificarea Germaniei (unirea R.F. Germania cu R.D. Germană), în 1990;
 în prezent, pe harta politică a Europei există şi 6 teritorii dependente:
o Feroe, arhipelag din Oc. Atlantic – dependent de Danemarca;
o Man, insulă din Marea Irlandei – dependent de Regatul Unit;
o Normande, insule din Marea Mânecii – dependent de Regatul Unit;
o Svalbard, insule din Oc. Arctic – dependent de Norvegia;
o Gibraltar, stâncă din sudul Pen. Iberice – dependent de Regatul Unit;
o Jan Mayen, insulă din Oc. Arctic – dependent de Norvegia;
 anumite ţări europene au, în prezent, teritorii extraeuropene care sunt
dependente de acestea, cum este cazul Franţei, Olandei, Regatului Unit, Danemarcei;
 în ultimii ani se observă o anumită tendinţă de a include printre ţările europene şi
ţările din zona Caucazului (Azerbaidjan, Georgia, Armenia);
 Cipru, care este un stat asiatic ca poziţie, poate fi considerat un stat european
(bazat pe relaţiile cu Grecia şi apartenenţa la Uniunea Europeană);
 după suprafaţă, Federaţia Rusă are cea mai mare întindere (peste 4 mil. km2,
partea europeană), iar Vatican are cea cea mai mică întindere (0,44 km2);
 după mărimea demografică (nr. de locuitori), Federaţia Rusă are cea mai mare
populaţie (peste 104 mil. loc. – partea europeană), iar Vatican are cea mai mică
populaţie (circa 1.000 loc.);
 ca formă de stat, cele mai multe ţări europene sunt republici, având ca şef de stat
un preşedinte, dar există şi 10 monarhii, având ca şef de stat fie un rege (Belgia,
Danemarca, Norvegia, Olanda, Spania, Suedia şi Regatul Unit), fie un prinţ (Monaco,
Liechtenstein) ori un duce (Luxemburg);
 în Europa se găseşte statul cu cea mai ridicată valoare a densităţii populaţiei de pe
Glob: Monaco (peste 16.000 loc./km2);
România – stat al Europei
 teritoriul ţării noastre a ajuns în forma actuală după anumite evoluţii; graniţele
actuale au fost fixate după al Doilea Război Mondial;
 România are ca nucleu iniţial de formare a statului modern regiunea istorico-
geografică numită Muntenia;
 este locuită de o populaţie care formează romanitatea orientală;
 prin situarea sa într-un spaţiu care reprezintă (prin Carpaţi şi Dunăre) o prelungire a
Europei Centrale, România poate fi considerată un stat central-european;
 în prezent, România este organizată în 41 de judeţe şi municipiul Bucureşti (cu rang
de judeţ);
 ca formă de stat, România este o republică, având ca şef de stat un preşedinte;
 este un stat de mărime mijlocie, atât ca suprafaţă (238.391 km2, locul XII în
Europa), cât şi ca număr de locuitori (21,7 mil. loc., locul IX în Europa);
 face parte din NATO începând cu anul 2004, iar din 2007 face parte şi din U.E.
23
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
3.2. POPULAȚIA ȘI CARACTERISTICILE EI GEODEMOGRAFICE
EUROPA
a. Evoluția numerică a populației
- până în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea s-a înregistrat o creștere numerică a
populației într-un ritm lent datorită factorilor sociali, istorici, economici (epidemii,
războaie, lipsa de hrană datorită recoltelor scăzute etc.);
- începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea s-a înregistrat o creștere
puternică a populației (explozie demografică) declanșată de revoluția industrială
din Anglia, Germania, Franța, Țările de Jos, de progresele din domeniul medical, de
creșterea nivelului de trai;
- după 1950 ritmul de creștere al populației este redus, apropiindu-se de valoarea
zero în ultimii ani;
- în prezent, populația Europei este aproximată la 700 milioane locuitori; în statistici
populația Europei este de 726 milioane locuitori (prin includerea populației
Federației Ruse, dar fără populația părții europene a Turciei);
b. Mișcarea naturală a populației
- Europa se confruntă cu o situație demografică deosebită (“dramatism
demografic”), deoarece după anul 2000 s-au înregistrat valori reduse ale
natalității, valori moderate ale mortalității: natalitatea = 11-12‰, mortalitatea
= 11‰;
- bilanțul natural (sporul natural) este, în general, negativ în țările Europei de Est,
Europei Centrale, apropiat de zero în Europa de Vest; valori pozitive se
înregistrează doar în unele țări precum Islanda, Albania, Andorra, Liechtenstein;
- ca tip demografic, Europa se încadrează în tipul demografic modern, cu deficit
natural de populație;
c. Mobilitatea teritorială a populaţiei
- deplasările temporare sau definitive au la bază cauze de ordin economic (după
1989-1990 s-a produs un flux puternic din fostele ţări comuniste spre ţările Europei
Occidentale), educaţional, sanitar etc.;
- pe ansamblu, sporul migratoriu este predominant negativ, cu excepţia unor state
ca Regatul Unit, Germania, Franţa, Suedia etc.;
24
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
- principalele ţări emiţătoare de emigranţi sunt cele foste comuniste; principalele
ţări receptoare de imigranţi sunt, mai ales, Franţa, Germania, Regatul Unit, Spania,
Italia, Grecia, Belgia, Olanda etc.
d. Repartiția geografică și densitatea populației
- repartiția populației este neuniformă, fiind influențată de factorii naturali,
tehnologici, economici, demografici, sociali;
- densitatea medie a populației Europei este de 65 loc./km2 (locul 2 după Asia);
- cele mai ridicate valori se înregistrează în:
o statele mici: Monaco (peste 16.000 loc./km2, locul I pe glob), Vatican,
Malta (peste 1.000 loc./km2);
o statele bine populate din Europa Centrală și de Vest: peste 300 loc./km2 în
Olanda și Belgia; între 200 și 300 loc./km2: Regatul Unit și Germania;
între 100 și 200 loc./km 2: Italia, Luxemburg, Elveția, Cehia, Danemarca,
Albania etc.;
- cele mai reduse valori, sub 50 loc./km 2, se înregistrează în Rusia (8 loc./km 2), țările
scandinave, țările baltice, Islanda (3 loc./km2, cea mai scăzută valoare).
e. Structuri demografice
- structura pe grupe de vârstă indică, pentru Europa, areale cu populație relativ
îmbătrânită și areale cu populație proporțional mai tânără; pe ansamblu însă,
continentul european se caracterizează printr-o pondere mare a populației în
vârstă de peste 60 de ani;
- structura profesională / ocupațională este diferită:
o în Europa Centrală și de Vest predomină populația din domeniul serviciilor;
o în Europa de Est, inclusiv fostele țări comuniste aflate în tranziție, cele trei
domenii – agricultură, industrie, servicii – au proporții apropiate între ele;
- structura confesională – predomină creștinismul, principalele culte practicate
fiind catolicismul, ortodoxismul (predominant în Europa de Est și de S-E, inclusiv
România), protestantismul ș.a.
ROMÂNIA
- de-a lungul secolului al XX-lea, populația României s-a dublat numeric;
- populația actuală a României este de 21,7 milioane locuitori (la recensământul
din 2002), mai mică cu 1,4 milioane decât în anul 1989, când a avut valoarea
maximă de 23,1 milioane locuitori;
- cauzele diminuării numerice a populației în ultimul deceniu sunt:
o scăderea accentuată a sporului natural (care a avut valori negative);
o bilanțul migratoriu negativ (numărul persoanelor care pleacă din țară îl
depășește pe cel al celor ce intră în țară);
- valorile sporului natural sunt repartizate diferențiat pe teritoriul țării:
o cele mai mici valori (care ajung la -6 ... -8‰) se înregistrează în sudul și sud-
vestul țării;
o cele mai mari valori (1-2‰) se înregistrează în partea de N-E și N a țării;
25
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
- densitatea populației arată o repartiție inegală a acesteia pe teritoriul României,
cu valori ridicate în jurul orașelor foarte mari (peste 1.000 loc./km 2);
o densitatea medie a populației este de circa 91 loc./km2;
o cele mai mari valori (peste 100 loc./km2) se înregistrează în partea centrală a
Câmpiei Române, Podișul Sucevei, Culoarul Siretului, Câmpia de Vest, valea
Mureșului mijlociu;
o cele mai mici valori se înregistrează în munți și Delta Dunării: în munți 25-50
loc./km2 și chiar sub 25 loc./km 2 în munții înalți iar în Delta Dunării sub 25
loc./km2;
o pe cea mai mare parte a teritoriului țării noastre densitatea variază între 50 –
100 loc./km2;
o la nivel de județe cele mai mari densități sunt în Prahova, Iași și Galați, iar
cele mai mici în Tulcea, Caraș-Severin și Harghita;
- structura populației pe naționalități indică o predominare a celei de
naționalitate română (aproape 90%), urmată de cea maghiară (6,6%, formată din
unguri și secui, majoritari în județele Harghita și Covasna) și alte grupuri naționale
sau etnice (rromi – 2,5%, germani – sași și șvabi, turci și tătari – în Dobrogea, ruși
lipoveni, ucraineni etc.);
- structura confesională – majoritatea populației este de religie ortodoxă
(86,8%), la care se adaugă alte culte: romano-catolici (4,7%), reformați,
penticostali, baptiști etc.;
- în prezent populația urbană a depășit 55% din populația țării;
- asemănător altor state europene, România se află în faza finală a tranziției
demografice;
- pentru țara noastră, cea mai numeroasă generație este cea născută în perioada
1967-1968; contingentul (=numărul de persoane născute în același an) anului
1967 a avut peste 0,5 milioane persoane (550.000 persoane); numeric este cel
mai mare contingent din istoria României.
3.3. SISTEMUL DE ORAȘE AL EUROPEI
- Europa este printre cele mai urbanizate continente (77% urban), în doar câteva
state populația fiind încă ușor preponderent rurală (Albania, Bosnia-Herțegovina,
Rep. Moldova, Portugalia etc.);
- primele orașe au apărut acum circa 4 milenii (Cnossos, I. Creta);
- mult timp orașele europene au fost cele mai mari din lume (Roma, în Antichitate,
Constantinopol, în Evul Mediu, Londra, în epoca modernă);
- Se identifică:
o generația orașelor antice:
 orașele grecești: Atena, Corint, Marsilia, Tomis, Callatis, Histria etc.;
 orașele romane: Roma, Londra / Londinium, Paris / Lutetia, Viena,
Köln etc.
o generația orașelor medievale:
 orașele hanseatice (orașe-porturi la Marea Nordului, unite în
asociația “Liga Hanseatică”): Anvers, Brugges, Hamburg, Bremen;
26
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 orașele din bazinul mediteranean: Bizantium / Constantinopol,
Genova, Veneția;
 alte orașe importante: Kiev, Moscova, Cracovia, Praga, Milano,
Madrid, Budapesta, București etc.;
o orașele din epoca modernă:
 la apariția și dezvoltarea lor a stat revoluția industrială și dezvoltarea comerțului:
Manchester, Liverpool, Odessa, Sankt Petersburg, Essen, Rotterdam, Reșița,
Hunedoara etc.;
o orașele din epoca contemporană:
 după al Doilea Război Mondial numărul orașelor crește puternic, mai ales în țările
comuniste (explozie urbană): Nowa Huta (Polonia), Victoria (România), Dunaujváros
(Ungaria), etc.;
- Orașele pot avea mai multe funcții economice:
o funcția comercială – a stat la baza dezvoltării unor orașe: Genova, Veneția,
Leipzig, Anvers, Lyon, Cracovia etc.;
o funcția industrială – foarte extinsă și foarte importantă pentru multe
orașe: Manchester, Birmingham, Essen, Katowice, Donețk, Torino etc.;
o funcția culturală – prezentă în toate orașele mari: Viena, Paris, Roma,
Florența, Sankt Petersburg, dar evidențiată în cazul unor orașe mici
(Salzburg, Cannes, San Remo, etc.);
o funcția universitară – prezentă în toate orașele mari, dar și în orașe cu
vechi tradiții universitare: Cambridge, Oxford, Heidelberg;
o funcția administrativă și politică – este caracteristică tuturor capitalelor,
precum și unor orașe cu semnificație regională;
o funcția financiară – mai importantă la nivel global în cazul orașelor Londra,
Paris, Zürich, Frankfurt;
o funcția portuară – cu tradiție pentru unele orașe: Hamburg, Rotterdam,
Liverpool, Gdansk, Constanța, etc.
o funcția de servicii – specifică orașelor stațiuni balneoclimaterice (Vichy,
Karlovy Vary, Băile Herculane); turistice (Chamonix, Innsbruck, Sinaia,
Predeal, Nisa/Nice), orașe noduri de căi de comunicație (Sulina, Făurei etc.),
etc.;
- Principalele aglomerații urbane europene sunt: Moscova (12,1 mil. loc.,
principala entitate urbană europeană), Paris (11,3 mil. loc.), Rin-Ruhr (11,3 mil.
loc.), Londra, Istanbul, Randstad-Holland, Sankt Petersburg, Madrid, Barcelona,
Milano, Berlin, Atena;
- majoritatea orașelor mari pot fi definite prin cel puțin trei forme teritoriale de bază:
orașul propriu-zis, orașul și localitățile urbane satelit, aglomerația (sau conurbația)
urbană; Ex.: orașul Paris are 2,2 mil. loc., cu zona administrativă înconjurătoare
aproape 4 mil. loc., iar aglomerația urbană ajunge la 11,3 mil. loc.;
- teritorial, se identifică cel puțin trei grupări cu specific de megalopolis:
o megalopolisul englez Middland (peste 33 mil. loc.) din partea central-
nordică a Angliei, care include orașele Londra, Birmingham, Manchester,
Liverpool etc.;
27
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
o megalopolisul german Rin-Ruhr (peste 25 mil. loc.) din vestul Germaniei,
cu orașele Stuttgart, Frankfurt (am Main), Köln, Essen, Duisburg, Dortmund,
etc.;
o megalopolisul olandez Randstad-Holland (peste 10 mil. loc.), din
jumătatea vestică a Olandei, cu orașele Amsterdam, Haga, Rotterdam, etc.;
- în România, orașul București poate fi considerat centru urban mare la nivel
european, cu anumite caracteristici de metropolă regională pentru această parte a
Europei;
- în cadrul României există câteva orașe care au un rol proeminent prin influența
asupra teritoriului înconjurător: Timișoara, Cluj-Napoca, Iași, Craiova, Constanța,
Brașov, Galați, Bacău, Ploiești, Oradea;
- în ultimii ani se observă o scădere demografică în cele mai multe orașe ale țării.
3.4. ANALIZA GEOGRAFICĂ A UNOR ORAŞE
LONDRA
- este capitala Regatului Unit, fiind situată în partea de S-E a Angliei, în
Câmpia/Bazinul Londrei, pe fluviul Tamisa, la 60 km de gura de vărsare a acestuia
în Marea Nordului;
- nucleul oraşului are origini în Antichitate (Londinium), dar cunoaşte o dezvoltare
deosebită când a devenit capitală şi port al celei mai mari puteri maritime a lumii;
- 7,4 milioane locuitori (Marea Londră) / 11,2 milioane aglomeraţia urbană;
- între 1800-1950 a fost cel mai mare oraş de pe glob;
- în prezent, se distinge ca un centru financiar-bancar (bursa de valori, al treilea pol
al pieţei financiare mondiale după New York şi Tokyo), economic şi politic de primă
mărime în cadrul reţelei urbane mondiale;
- mare centru industrial: industria de avioane, automobile, nave maritime, aparate
de precizie, electronică, electrotehnică, petrochimie, textilă etc.;
- mare nod de comunicaţii (21 de aeroporturi, aeroportul Heathrow cu cel mai mare
trafic din Europa; metroul londonez, cel mai vechi (1863) şi cel mai lung metrou
(409 km) din lume; Eurotunelul);
- important centru cultural-artistic, universitar şi turistic (Royal Society, Covent
Garden – unul dintre cele trei mari teatre de operă din lume, British Museum,
Turnul Londrei, Big Ben, Tower Bridge, Parlamentul, palatul Buckingham, catedrala
Westminster, catedrala Saint Paul etc.).
PARIS
- capitala Franţei şi a regiunii Ile de France;
- oraş situat în nordul ţării, în Câmpia/Bazinul Parisului, pe fluviul Sena;
- aşezare antică, fondată de tribul celtic al parisilor (Lutetia);
- nucleul istoric al oraşului este Île de la Cité;
- 11,3 milioane locuitori (aglomeraţia urbană);
- unul din marile centre economice şi financiar-bancare ale lumii;
28
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
- concentrează 50% din activitatea comercială şi financiară şi 25% din activitatea
industrială a Franţei;
- regiune industrial-urbană: industria de automobile (Renault, Citroën, Peugeot),
avioane, petrochimică, electronică, de parfumuri, cosmetice etc.;
- cel mai important nod de comunicaţii al Franţei: de aici pornesc 11 magistrale
feroviare (unele deservite de trenuri de mare viteză – TGV; este legat de Londra
prin Eurotunel) şi 25 magistrale rutiere, la care se adaugă transporturile aeriene
(aeroportul Charles de Gaulle), transporturile fluviale; metrou (din 1900);
- important centru cultural şi turistic mondial: Universitatea Sorbona (sec. XIII),
Muzeul Luvru, Muzeul Orsay, Turnul Eiffel, Arcul de Triumf, Catedrala Nôtre-Dame,
Catedrala Sacré Coeur, Domul Invalizilor (care adăposteşte sarcofagul lui
Napoleon), Palatul Versailles, locuri de divertisment (Euro Disney, La Villette),
Centrul Cultural Pompidou etc.;
- cuprinde zone culturale (Cartierul Latin, Montparnasse), zone financiar-
administrative (La Défense, Champs Elysées, L’Opéra), zone rezidenţiale luxoase şi
zone industriale lângă Sena şi la periferii;
- forma oraşului arată dezvoltarea radiar-concentrică, pornind din zona centrală;
MOSCOVA
- capitala Federaţiei Ruse;
- oraş situat în centrul părţii europene a Rusiei, în Câmpia Europei de Est, pe râul
Moscova;
- aşezare feudală, fondată în sec. al XII-lea;
- 12,1 milioane locuitori (aglomeraţia urbană) – cel mai mare oraş al Europei;
- între 1712 şi 1922 locul de capitală a Rusiei i-a fost luat de Sankt Petersburg /
„Leningrad” (în perioada comunistă); între 1922 şi 1991 este capitala Uniunii
Sovietice;
- unul din marile centre economice ale lumii (peste 1.500 de întreprinderi
industriale): automobile, produse electronice, cauciuc sintetic, maşini-unelte,
aparate de zbor, ceasuri, mase plastice, medicamente, textile, tricotaje, produse
alimentare ş.a.;
- unul din marile noduri de comunicaţie ale lumii (11 magistrale feroviare; aici
începe cea mai lungă magistrală feroviară din lume – „Transsiberianul” – între
Moscova şi Vladivostok; 13 magistrale rutiere; 4 aeroporturi (Şeremetievo), 3
porturi fluviale care asigură legătura cu Marea Neagră, Marea Azov, Marea Caspică,
Marea Baltică, Marea Albă; metroul cel mai monumental şi cu cel mai mare trafic
de călători din lume – peste 3 mil. de călători anual);
- important centru cultural-artistic şi turistic: Teatrul Balşoi, Galeriile Tretiakov,
muzeul-panoramă Borodino, Biblioteca Rusă de Stat, Universitatea Lomonosov,
complexul Kremlin, Biserica Vasile Blajenîi, Muzeul Puşkin, Arcul de Triumf, Turnul
de televiziune de la Ostankino (533 m) etc.
VIENA
29
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
- capitala Austriei;
- oraş situat în N-E Austriei, de o parte şi de alta a Dunării, în apropierea Masivului
Pădurea Vieneză;
- aşezare antică, fondată de celţi; Vindobona (în timpul Imperiului Roman);
- a fost capitală a Imperiului Habsburgic;
- 1,6 milioane de locuitori / 2,1 mil. loc. aglomeraţia urbană;
- cel mai important centru industrial al Austriei (circa 1/3 din producţia industrială a
ţării): industria de maşini şi utilaje, instrumente muzicale, echipamente
electrotehnice, confecţii, încălţăminte, alimentară;
- centru financiar regional;
- important centru de cultură şi învăţământ, centru turistic: Palatul Schönbrunn,
Parlamentul, Palatul Liechtenstein, Opera, Ansamblul arhitectonic al Naţiunilor
Unite, Turnul de televiziune (300 m), case memoriale (Schubert, Mozart, Strauss
ş.a.), parcuri (Prater, Donaupark), Biblioteca Naţională ş.a.
ROMA
- capitala Italiei şi a regiunii Latium;
- oraş situat în partea peninsulară, la 28 km de ţărmul Mării Adriatice, pe cele şapte
coline vulcanice („Oraşul de pe Şapte Coline”), pe râul Tibru;
- aşezare antică (a fost fondată în anul 753 î.Hr. de către legendarii Romulus şi
Remus), capitală a Imperiului Roman („Cetatea Eternă”) – cea mai importantă
metropolă a Antichităţii;
- 2,5 milioane de locuitori / 5 mil. loc., cu aria metropolitană;
- morfostructura urbană este preponderent polinucleară, întrucât numeroase puncte
istorice sunt centre de convergenţă a străzilor;
- centru internaţional bancar, comercial şi de transport (nod feroviar, rutier şi aerian
– aeroportul Leonardo da Vinci);
- important centru industrial (fiind depăşită de Milano şi Torino): industria textilă,
metalurgică, poligrafică, cinematografie, alimentară;
- unul din marile centre cultural-artistice, ştiinţifice, universitare (La Sapienza, ce
mai mare universitate europeană şi una dintre cele mai vechi din lume), turistice
ale lumii (oraşul cu cele mai numeroase monumente istorice şi de artă din lume –
Colosseum, Columna lui Traian, arcurile de triumf, bazilici, fântâni arteziene –
Fontana di Trevi, catacombele, numeroase statui, poduri, obeliscuri etc.);
- pe una din cele şapte coline se află statul Vatican, sediul Papalităţii şi al unor mari
valori arhitecturale şi artistice (Catedrala Sf. Petru, Muzeele Vaticanului, inclusiv
Capela Sixtină);
- sediul FAO.
Notă: Caracterizarea geografică a oraşelor din România se găseşte în sinteza
„Geografia României” şi în manualul Corint la pag. 44.
30
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
3.5. ACTIVITĂŢILE ECONOMICE – CARACTERISTICI GENERALE
EUROPA
- Europa reprezintă regiunea de origine şi dezvoltare a economiei moderne (tradiţii
manufacturiere în anumite regiuni şi oraşe: Amsterdam, Anvers, Bruges, Lyon,
Praga, Milano etc.);
- în secolul al XVIII-lea are loc „revoluţia industrială”, cu origini în Anglia Centrală,
care s-a extins în toată Europa, în mai puţin de jumătate de secol;
- sunt prezente toate activităţile economice;
- structura economică pe cele trei sectoare principale indică predominarea serviciilor
(67%), urmate de industrie (28%) şi agricultură (5%);
- pe ansamblu, Europa dispune de materii prime variate, dar cu rezerve insuficiente
pentru necesarul economiei, fapt pentru care multe state importă masiv din
exteriorul continentului;
- industria europeană a cunoscut în cursul unui deceniu (1995-2005) o creştere
globală de cca. 15% (cu o medie anuală de 3-4%), dar cu diferenţe mari pe ţări (de
la ţări care au înregistrat creşteri de 20%, la ţări care au staţionat sau chiar au
scăzut);
- agricultura s-a remarcat printr-un proces de concentrare (sub forma unor ferme cu
suprafeţe crescânde), prin intensificarea exploatării fondului funciar, specializarea
producţiei şi integrarea agroindustrială;
- în prezent există mai multe concentrări industriale: Ural, Moscova şi
împrejurimile, Sankt Petersburg, Donbass, Kiev, Braşov-Ploieşti-Bucureşti,
Silezia, Rin-Ruhr, Hamburg, Paris, Anglia Centrală, Anglia de Sud, Torino-
Milano, Gyor-Budapesta, Rotterdam-Anvers, Lyon, Barcelona, Marsilia,
Bordeaux, Minsk, Oviedo-Bilbao etc.
- Europa este în prezent o mare concentrare financiar-bancară, de transporturi şi
telecomunicaţii şi principala regiune turistică a lumii.
ROMÂNIA
- se caracterizează prin diferenţe sensibile faţă de situaţia medie a Europei;
- există o serie de elemente comune, cum ar fi: utilizarea timpurie şi extensivă a
huilei pentru siderurgie, dezvoltarea exploatării petrolului şi a petrochimiei şi
varietatea ramurilor industriale;
- diferenţierile se referă la:
o structura internă a economiei: cele trei sectoare, primar, secundar şi terţiar
au ponderi apropiate în realizarea PNB;
o dezvoltarea dirijistă, centralizată, în a doua jumătate a secolului al XX-lea;
o repartizarea teritorială relativ echilibrată a industriei şi un nivel ridicat al
producţiei industriale în deceniile 7-8 ale secolului al XX-lea;
31
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
- prin trecerea la economia de piaţă au avut loc transformări semnificative, dintre
care cea mai importantă o reprezintă restructurarea semnificativă a ramurilor
industriale şi a repartiţiei teritoriale;
- după o anumită perioadă de scădere a producţiei industriale globale, în ultimii ani
se constată o creştere asemănătoare celei europene.
3.6. ANALIZA UNOR RAMURI INDUSTRIALE
A. INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE
EUROPA
Producţia de energie electrică
 în prezent, Europa produce circa 1/3 din energia electrică de pe glob;
 principalele ţări europene producătoare de energie electrică sunt: Rusia,
Germania, Franţa, Regatul Unit, Italia, Spania, Ucraina, Suedia, Polonia, Norvegia
etc.;
 producţia de energie electrică se realizează în termocentrale, hidrocentrale,
centrale nuclearo-electrice (atomocentrale) şi alte tipuri de centrale (eoliene,
mareemotrice, geotermice, solare ş.a.);
 atomocentralele au o pondere ridicată în următoarele state: Franţa (cea mai mare
producătoare de energie nuclearo-electrică din Europa, a doua în lume – după
S.U.A.; 18% din producţia mondială), Belgia, Regatul Unit, Lituania, Rusia, Ucraina
şi Suedia;
 termocentralele au o pondere mare în: Polonia, Cehia, România (60% din totalul
energiei electrice);
o termocentralele funcţionează pe baza combustibililor fosili (păcură, gaz
metan, cărbune);
o cele mai multe termocentrale sunt amplasate în bazinele carbonifere
(bazinul Moscovei, Ruhrului, Sileziei Superioare, Motru-Rovinari etc.);
o în ţările dependente de importuri (Franţa, Italia etc.) acestea sunt amplasate
în zonele portuare;
 hidrocentralele sunt bine reprezentate în: Norvegia, Austria, Elveţia şi Suedia;
o hidrocentrale mai mari sunt situate pe Volga, Dunăre, Nipru şi Don;
 energia geotermală este valorificată în: Islanda (10% din producţia de energie
electrică), Italia, România (într-o mică măsură);
ROMÂNIA
 în perioada deceniilor 6-8 ale secolului al XX-lea, s-a pus un accent deosebit pe
construirea unor termocentrale bazate pe utilizarea gazului metan, iar în deceniile
9-10, pe termocentrale, care utilizează lignitul şi a început producţia de
atomoenergie;
32
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU

 în prezent, producţia de energie electrică are o valoare relativ constantă,

acoperind aproximativ 9/10 din necesarul actual intern; Producţia siderurgică: a scăzut după 1990 datorită introducerii materialelor
 termocentralele au cea mai mare pondere în obţinerea energiei electrice (60%), alternative (mase plastice, răşini sintetice), reducerii masei unor utilaje şi
urmate de hidrocentrale (30%) şi energie nucleară (9%); echipamente, scăderii cererii în domeniul construcţiilor; este concentrată în N-V
 termocentrale importante din România: Turceni, Rovinari (Rogojelu), Mintia-Deva, Europei şi în Donbass, unde se impun Germania, Franţa, Ucraina şi Anglia (Regatul
Işalniţa-Craiova, Bucureşti, Borzeşti, Brazi, Luduş-Iernut, Paroşeni, Chişcani-Brăila Unit).
etc.;
 hidrocentrale importante sunt pe Dunăre (Porţile de Fier I, cu 2.050 MW şi Porţile
de Fier II), Lotru (Lotru-Ciunget), Argeş (Vidraru), Bistriţa (Stejaru), Someş, Olt,
Sebeş etc.;
 cea mai mare parte a producţiei de energie electrică este destinată
consumatorilor economici (aproximativ 65%, din care ALRO Slatina utilizează 7%
din producţia de energie electrică internă), urmată de utilizarea energiei electrice
în gospodăriile populaţiei (15%); o parte semnificativă se utilizează în consumul
intern al centralelor electrice (12%) şi o parte la export (8%);
 în perspectivă, producţia de energie electrică are în vedere mărirea capacităţii de
producţie a centralei atomoelectrice de la Cernavodă (recent a fost dat în folosinţă
şi al doilea reactor nuclear) şi diminuarea ponderii gazului metan;

B. INDUSTRIA SIDERURGICĂ (METALURGIA FEROASĂ)

Materii prime
- minereurile de fier (care au peste 26% conţinut de fier), cărbunii cocsificabili
(pentru obţinerea cocsului necesar reducerii metalelor);
- cele mai importante resurse de minereu de fier sunt localizate în: Rusia (la Kursk-
Belgorod se află cel mai mare zăcământ din lume), Franţa, Regatul Unit,
Germania, Suedia;
- zăcămintele din România sunt reduse şi au un conţinut mic de metal;
- se mai folosesc şi înnobilatori (pentru obţinerea de oţeluri aliate) adică minereuri
feroase auxiliare: mangan (cu rezerve în Ucraina la Nikopol), nichel (în Munţii Ural,
Peninsula Kola), crom (Albania şi Grecia), vanadium şi titan (Munţii Ural); în
România există mangan şi crom;
Prelucrarea materiilor prime
- centre siderurgice localizate în marile bazine carbonifere: Doneţk în Donbass;
Duisburg, Dortmund în Ruhr, Silezia, Yorkshire, Ural;
- centre siderurgice amplasate în porturi (din cauza importului de materii prime):
Taranto-Italia, Europoort-Olanda, Galaţi-România, Dunkerque-Franţa, Kingston-
Regatul Unit etc.;
- centre siderurgice amplasate în apropierea hidrocentralelor, furnizoare de energie
electrică ieftină (oţelării electrice): Zaporojie – pe Nipru etc.;
- centre siderurgice amplasate în apropierea minereurilor de fier sărace, transportul
făcându-se pe bandă rulantă: Hunedoara, Reşiţa etc.
Produsele siderurgice: fontă, oţeluri, produse laminate (ţevi, sârmă, fier-beton,
tuburi, tablă etc.);
3.7. SISTEME DE TRANSPORT
EUROPA
a. Transporturile feroviare
 îşi au originea în Europa, la începutul sec. al XIX-lea (prima cale ferată a fost
construită în Anglia, în 1825);
 în prezent, Europa dispune de cea mai densă reţea de căi ferate şi cea mai
electrificată: densitatea reţelei feroviare variază între 8,5 şi 15 km/100 km 2 în Europa
Centrală şi de Vest (mai redusă în ţările nordice şi balcanice);
 reţeaua feroviară este electrificată în procent de 45% (nu au căi ferate electrificate
Grecia, Albania şi Republica Moldova);
 din punct de vedere al ecartamentului majoritatea ţărilor au căi ferate cu ecartament
normal (1435 mm); statele ex-sovietice au ecartament mare (1524 mm), iar Spania
ecartament foarte mare (1676 mm); ecartamentul îngust este specific zonelor
montane;
 noduri feroviare complexe: Moscova, Paris, Berlin, Viena, Milano, Bucureşti etc.;
 se dezvoltă o nouă generaţie de transporturi feroviare, prin extinderea mijloacelor de
transport tip TGV, provenite din Franţa, spre sudul şi estul Europei, urmând a depăşi,
pe unele sectoare, 300 km/h (Paris-Strasbourg).
b. Transporturile rutiere

33 34
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 acest sistem deţine primul loc la transportul de persoane şi la volumul de produse
transportate;
 sistemul de autostrăzi este mai dezvoltat în Europa de Vest şi în curs de amenajare
în Europa Centrală şi Estică;
 căile rutiere sunt completate de tuneluri (cele mai numeroase în Munţii Alpi, între
Elveţia şi Italia, între Italia şi Franţa), terminale (Dover), poduri (Oresund, cel mai
lung pod din lume, între Danemarca şi Suedia – aproape 8 km), linii ferry-car (Marea
Nordului, Marea Baltică, Marea Adriatică);
 parcul de autovehicule este ridicat (Germania, loc 1 în Europa);
c. Transporturile maritime
 datează din Antichitate (Marea Mediterană), evoluând şi spre Oceanul Atlantic;
 cunosc o dezvoltare importantă în ultima perioadă prin transportul unor materii
prime necesare economiilor europene;
 vizează în principal Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Baltică, Marea
Nordului, Marea Neagră;
 cele mai importante flote maritime au: Grecia (locul 1 pe glob), Norvegia (locul 3
pe glob), Germania (locul 6), Rusia, Malta, Franţa, Italia, Olanda ş.a.;
 principalele porturi europene sunt: Rotterdam (locul 2 în lume, după Singapore),
Anvers, Londra, Bremen, Hamburg, Marsilia, Genova, Pireu, Constanţa, Odessa ş.a.
d. Transporturile fluviale
 cele mai importante artere hidrografice navigabile sunt Rinul (locul 1 la trafic),
Dunărea, Volga, Sena, Tamisa, Elba, Vistula, Meuse, Nistru, Nipru, Don ş.a.;
 principalele porturi fluviale:
o pe Rin: Duisburg (loc 1), Basel, Rotterdam;
o pe Dunăre: Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad, Galaţi;
 importante reţele navigabile au: Franţa, Olanda, Germania, Regatul Unit, Polonia,
Rusia.
e. Transporturile aeriene
 Europa se află pe locul II (după America de Nord) la numărul de pasageri
transportaţi şi la traficul de mărfuri;
 cele mai mari aeroporturi sunt: Heathrow (Londra), Frankfurt am Main
(Germania), Charles de Gaulle (Paris), Leonardo da Vinci (Roma), Şeremetievo
(Moscova);
 cele mai numeroase aeroporturi sunt în Moscova, Londra, Paris.
f. Transporturile speciale
35
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 reprezentate de:
o conductele de petrol şi gaze naturale care traversează Rusia (cea mai lungă
reţea de conducte) şi Belarus spre Polonia, Germania, Cehia, Slovacia,
Ungaria, România etc.;
o liniile de înaltă tensiune;
o telecomunicaţiile (telefonie fixă şi mobilă, Internet, fax etc.).
NOTĂ: Transporturile din România le poţi studia din sinteza „Geografia României” şi în
manualul Corint la pag. 48!
3.8. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR ŞI PEISAJE GEOGRAFICE
- mediile specifice Europei nu prezintă o dispunere în fâşii latitudinale datorită
prezenţei Curentului Cald al Atlanticului de Nord;
- se disting mediile zonale temperate şi de tundră, mediile azonale umanizate şi de
litoral;
- din punct de vedere al peisajelor geografice, în cadrul mediului zonal temperat se
diferenţiază local/regional peisaje care în funcţie de intensitatea intervenţiei
antropice se pot clasifica în peisaje naturale, antropizate şi antropice.
Tipuri de medii geografice (vezi fig. 2 pag. 51 în manualul Corint)
 Mediul de tundră
- corespunde unei fâşii înguste din nordul Europei (Islanda, nordul Peninsulei
Scandinave, Peninsula Kola, nordul Câmpiei Est-Europene);
- datorită condiţiilor climatice nefavorabile intervenţia antropică este redusă,
prezentând o antropizare de tip punctiform, predominând caracteristicile naturale
ale mediului;
- densitatea populaţiei este foarte redusă, sub 2 loc./km 2 în Laponia şi de circa 3
loc./km2 în Islanda;
36
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
- din punct de vedere economic, predomină activităţile legate de pescuit, creşterea
animalelor, exploatarea minereurilor feroase; în ultimii ani s-a dezvoltat industria
produselor de software, serviciile financiare;
 Mediul forestier rece (temperat-rece)
- corespunde pădurilor de conifere;
- slab populat şi antropizat, datorită condiţiilor climatice specifice, solurilor cu
fertilitate redusă;
- activităţile economice sunt legate de exploatarea lemnului, a resurselor
hidroenergetice, a unor resurse minerale;
 Mediul oceanic (temperat-oceanic)
- corespunde pădurilor de foioase din vestul şi centrul Europei;
- mediu intens populat, puternic influenţat antropic (mediile naturale se menţin în
zonele montane înalte);
- prin defrişări masive s-au extins terenurile arabile, peisajele agricole luând locul
peisajelor forestiere;
- se identifică:
o peisaje de tip open-field – peisaje de câmpuri cultivate deschise, foarte
extinse în regiunile joase din Germania, Danemarca, Olanda;
o peisaje de tip bocage – peisaje de câmpuri cultivate închise, sub formă de
parcele bine delimitate; sunt specifice în NV Spaniei, Regatul Unit, sudul
Franţei;
- ca urmare a defrişărilor masive s-a dezvoltat stepa secundară, s-a produs erodarea
şi degradarea solurilor (afectate de ravene, torenţi), degradarea terenurilor
(afectate de torenţialitate, alunecări de teren în regiunile deluroase);
- activităţile industriale au generat apariţia unor peisaje specifice: peisajele
regiunilor industriale;
- dezvoltarea aşezărilor urbane, formarea marilor aglomeraţii urbane au generat
dezvoltarea peisajelor urbane;
- modificarea ţărmurilor a generat apariţia unui peisaj antropizat (Olanda);
 Mediul continental (temperat-continental)
- corespunde Europei Estice şi se caracterizează prin vegetaţie de stepă, soluri
foarte fertile;
- revoluţia industrială şi explozia demografică au determinat transformarea mediului
de stepă într-un mediu antropizat, cu câmpuri cu monoculturi, bazate pe irigaţii; s-
au dezvoltat astfel peisaje agricole cerealiere sau legumicole;
- prin utilizarea intensivă a terenurilor s-a produs accelerarea proceselor de
degradare a terenurilor datorită spulberării solului, a proceselor de sărăturare şi a
celor de poluare a solului şi a apei freatice datorită îngrăşămintelor chimice;
- dezvoltarea aşezărilor umane şi a activităţilor industriale au determinat apariţia
peisajelor urbane şi rurale specifice;
 Mediul arid şi semiarid
37
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
- corespunde nordului Mării Caspice;
- slab populat datorită condiţiilor climatice nefavorabile;
 Mediul mediteranean
- caracteristic Europei Sudice;
- datorită condiţiilor climatice favorabile, a vecinătăţii mării, este o regiune
suprapopulată, urbanizată, cu o puternică dezvoltare a industriei şi mai ales a
activităţilor turistice;
- este un mediu puternic antropizat, ce cuprinde peisaje urbane specifice (staţiuni
turistice şi balneomaritime), peisaje litorale puternic modificate;
 Mediul montan
- mediu azonal;
- caracterizează zonele montane înalte (la peste 1.000 m);
- etajarea biopedoclimatică a determinat şi o etajare a peisajelor: păduri de foioase,
păduri de conifere, pajişti alpine, gheţari (la peste 3.000 m);
- intervenţia antropică este mai redusă, fiind mai pregnantă doar în spaţiile
depresionare şi în lungul văilor;
- activităţile economice se bazează pe exploatarea lemnului, a resurselor de subsol,
a resurselor hidroenergetice, a potenţialului turistic.
Peisajele geografice
 Europa atlantică (sau faţada atlantică a Europei)
- cu elemenete de omogenitate introduse de condiţiile bioclimatice (datorat
curentului Atlanticului de Nord), contactul ocean-continent şi amplitudinea
mareelor;
- elementele de diferenţiere sunt date de forma ţărmurilor (cu fiorduri în Scandinavia
şi insulele britanice), ţărmuri relativ joase în zonele de câmpie (cu faleze înalte în
multe locuri) şi ţărm cu riass în Peninsula Iberică;
 Europa joasă
- cuprinde peisajele de câmpie de la Atlantic până la Marea Neagră şi Scandinavia,
cu un aspect specific în cazul câmpiei fluvio-glaciare din nordul Europei;
 Europa centrală înaltă
- cuprinde sistemele montane centrale (Alpi, Pirinei, Carpaţi) şi regiunile
hercinice, cu o evidentă etajare verticală a elementelor de mediu şi a peisajelor;
 Europa mediteraneană
38
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU

- are multiple diferenţieri regionale şi locale (meseta spaniolă fiind aridă, iar
ţărmurile peninsulelor sudice cu elemente de umiditate);
 Europa continentală
- relieful este relativ neted, în care zonalitatea latitudinală are o succesiune paralelă
mai accentuată (de la peisajul arid din regiunile caspice, la peisajul de stepă, cel al
pădurilor de amestec, până la peisajul pădurilor de conifere);
 Peisaje antropice
- azonale, foarte diferenţiate: peisaje turistice, urbane şi culturale, peisaje
industriale, peisaje portuar-urbane etc.
Notă: Tipurile de medii şi peisaje din România le găseşti în manualul Corint la pag.
50!
3.9. REGIUNI GEOGRAFICE ÎN EUROPA ŞI ÎN ROMÂNIA – vezi în
manualul Corint la pag. 52!
3.10. CARPAŢII – STUDIU DE CAZ AL UNEI REGIUNI GEOGRAFICE
– vezi în manual la pag. 56!
3.11. ŢĂRILE VECINE ROMÂNIEI
REPUBLICA MOLDOVA
Aşezarea:
- la est şi nord-est de România, fiind cel mai mic vecin al său (ca suprafaţă şi
populaţie);
Relieful:
- dealuri joase şi câmpie, dezvoltate pe un fundament precambrian;
- unităţi de relief: Platoul Moldovei (în N), Podişul Dobrogei Centrale, Podişul
Nistrului (în E-NE), Câmpia Moldovei de Sud, Câmpia Nistrului;
- altitudinea maximă: Dealul Bălăneşti (429 m), din Podişul Moldovei Centrale;
- densitatea populaţiei: 130 loc./km2 (depăşind media Europei);
- populaţia urbană: 46%;
- sporul natural este negativ (-1‰) care, alături de mişcarea migratorie, a contribuit
la reducerea numărului de locuitori;
- structura populaţiei pe naţionalităţi: moldoveni (65%), ucraineni (14%), ruşi (13%)
şi alte minorităţi (găgăuzi – turci creştini, bulgari, evrei);
- religii: ortodoxism (98%);
Oraşele:
- Chişinău (capitala, 660.000 loc.), Tiraspol, Bălţi, Tighina, Râbniţa, Cahul, Soroca,
Orhei, Ungheni, ş.a.
Economia:
- caracter agrar, fiind puternic marcată de modelul sovietic;
- agricultura – viţă de vie, pomi fructiferi, cereale, plante tehnice (floarea-soarelui,
tutun);
- resursele naturale: roci de construcţie, cărbuni inferiori;
- industria – slab dezvoltată; ramurile mai importante sunt industria alimentară
(vinuri, conserve de fructe şi legume), textilă, constructoare de maşini;
- transporturile: legăturile dintre România şi Republica Moldova se realizează prin
punctele de frontieră: Ungheni şi Galaţi – feroviare, Albiţa – rutier; la Chişinău
există aeroport; pe fluviul Nistru se practică transporturile fluviale;
- turismul: oraşul Chişinău (monumente şi biserici), Mănăstirea Căpriana, Orhei
(Complexul istoric Orheiul Vechi), Cetatea Soroca, Mănăstirea Saharna ş.a.
Probleme geopolitice principale:
- îşi au originea în:
o rezolvarea statutului regiunii situate la est de Nistru (Transnistria);
o dependenţa energetică a ţării de Federaţia Rusă;
o poziţia pe care o are ca teritoriu situat între România şi Ucraina.
UCRAINA
Aşezarea:
- în Europa de Est, în nordul şi estul României;
- are ieşire la Marea Neagră şi Marea Azov;
- al doilea stat european ca suprafaţă (după Rusia);

Clima: Relieful:
- temperat-continentală, cu precipitaţii reduse de 450-550 mm/an; - variat, dar predomină podişurile şi câmpiile;
Apele: - podişurile sunt dezvoltate pe un fundament precambrian;
- râuri şi fluvii: Nistru, Dunărea (pe o lungime de circa 500 m), Prut (formează în - este organizat pe trei trepte majore:
totalitate graniţa dintre România şi Republica Moldova), Răut; o în sud-vest: Carpaţii (Carpaţii Păduroşi – alt. max.: 2.001 m în vf. Hovârla);
- lacuri de acumulare: Stânca-Costeşti (pe Prut), Dubăsari (pe Nistru); o în centru: Podişul Podolic;
Vegetaţia: o în est şi sud: regiuni de cîmpie (Câmpia Niprului şi Câmpia Mării Negre);
- stepă şi silvostepă în S; păduri de foioase în centru şi N; - alte unităţi de relief: Munţii Crimeii, Colinele Doneţului;
Solurile: Clima:
- cernoziomuri, foarte fertile; - temperat-continentală, cu contraste între nord şi sud; în Peninsula Crimeea cu
Populaţia: nuanţe subtropicale;
- 4,46 mil. loc.;
39 40
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU

Apele:
- Nipru (râul naţional), Nistru, Bugul de Sud, Doneţ (est) şi Dunărea prin braţul
Chilia;
- În Carpaţi îşi au izvoarele Tisa, Prutul şi Siretul;
Vegetaţia:
- păduri de amestec (foioase şi conifere) în nord, păduri de foioase (stejar şi fag) în
centru şi vest), silvostepă şi stepă înlocuite de terenuri agricole în sud;
Populaţia:
- peste 46 mil. loc.;
- densitatea populaţiei: 80 loc./km2;
- este formată din: ucraineni (78%), ruşi (17%), tătari, români, evrei ş.a.;
- sporul natural este negativ (-6‰);
- populaţia urbană este de 68%;
- religii: ortodoxism (66%), greco-catolicism (19%), protestantism, iudaism etc.;
Oraşele:
- KIEV (capitala, 2,6 mil. loc.), Harkov, Odessa, Lvov, Doneţk, Dnipropetrovsk,
Zaporojie, Mariupol, Cernăuţi, Kerci, Sevastopol, Krivoi-Rog, Simferopol etc.
Economia:
- structura economică predominantă este dată de agricultura extensivă şi de
industria bazată pe utilizarea resurselor proprii;
- resursele subsolice:
o cărbuni superiori în Donbass (loc III în Europa);
o minereuri de fier (loc II la producţie): Krivoi-Rog;
o minereuri de mangan (Nikopol, cele mai mari din lume);
o uraniu, sulf, grafit etc.;
- industria: concentrată în bazinul carbonifer Donbass şi în Kiev; dezvoltate sunt
industria extractivă, a energiei electrice (mai ales nucleară), siderurgică,
constructoare de maşini, chimică, petrochimică ş.a.;
- agricultura: cereale, cartofi, sfeclă de zahăr, floarea soarelui şi creşterea
animalelor (bovine şi porcine);
- transporturile: rutiere (cu cea mai mare reţea de autostrăzi dintre ţările est-
europene, 1800 km), fluviale (pe Nipru), feroviare (aproape jumătate electrificate),
maritime (Odessa – port la Marea Neagră);
- turismul: litoralul ucrainean al Mării Negre (mai ales Crimeea: Ialta), oraşele Kiev,
Lvov, Odessa ş.a;
În Europa:
- este cunoscută prin produsele agroalimentare, producţia de huilă (Doneţk a rămas
principalul bazin european), rolul acesteia la Marea Neagră (prin portul Odessa şi
Peninsula Crimeea);
Probleme geopolitice principale:
- rezultă din:
o poziţionarea acesteia între aspiraţiile actuale predominant europene şi
apropierea de Federaţia Rusă;
o situaţii nerezolvate total în perioadele anterioare.
41
UNGARIA
Aşezarea:
- situată în Europa Centrală, în partea de N-V a ţării noastre, ocupând o parte
importantă a câmpiei Panonice şi reprezintă teritoriul de legătură directă, prin căile
de comunicaţie, a teritoriului ţării noastre cu Europa Centrală şi U.E.;
- nu are ieşire la mare;
Relieful:
- predomină regiunile joase, de câmpie (2/3), care formează partea centrală a
Depresiunii şi a Câmpiei Panonice;
- principalele unităţi de relief: Câmpia Panonică (care are două diviziuni mari:
Alföld şi Kiss Alföld), Munţii Matra (cei mai înalţi, 1.015 m), Munţii Bakony, Munţii
Bükk, etc.;
Clima:
- temperat-continentală de tranziţie, între clima oceanocă şi continentală;
- temperatura medie anuală este de 100C;
Apele:
- râuri şi fluvii: Dunărea (trece prin Budapesta), Raba, Tisa (cu Someş, Criş, Mureş),
Drava;
- lacuri: Balaton („Marea Ungariei” – cel mai mare lac din Europa Centrală);
Vegetaţia:
- stepă (pusta ungară), cu ierburi mărunte, xerofile şi silvostepă; se adaugă păduri
de foioase (stejar şi fag) în zona montană;
Solurile:
- foarte fertile, favorizând dezvoltarea unei agriculturi intensive;
Populaţia:
- circa 10 mil. loc.;
- în scădere datorită sporului natural negativ;
- formată din maghiari (84%), rromi (5,3%, cea mai mare pondere din Europa),
germani, români, slovaci ş.a.;
- populaţia urbană: 65%;
- religii: catolicism (67%), protestantism, ortodoxism ş.a.;
Oraşele:
- BUDAPESTA (capitala, 1,7 mil. loc.), Debrecen, Miskolc, Szeged, Pécs, Györ;
Economia:
- sectorul serviciilor este componenta de bază la realizarea PIB-ului;
- resurse naturale: gaze naturale, bauxită, minereuri neferoase;
- industria: constructoare de maşini, uşoară, alimentară;
- agricultura: cereale, plante tehnice, viţă de vie, pomicultura;
- transporturile: reţeaua de căi de comunicaţie este mai densă în nord; rutiere,
feroviare, fluviale (pe lacul Balaton, Dunăre);
- turismul: oraşul Budapesta, L. Balaton, regiunea Munţilor Matra, Bukk ş.a.
În Europa:
- se distinge prin poziţia favorabilă şi prin anumite produse (bauxită, aluminiu);
Probleme geopolitice principale:
- sunt legate de:
42
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU

o prezenţa unor minorităţi maghiare semnificative în ţările înconjurătoare - industria: siderurgică, metalurgia neferoasă, constructoare de maşini, chimică,
(reprezentând împreună aproximativ 1/3 din populaţia actuală a Ungariei), ca petrochimică, energie electrică (Porţile de Fier I şi II);
rezultat al evoluţiei istorice a acestui spaţiu. - agricultura: pomicultura (I loc în Europa şi al II-lea pe glob la prune; mere),
cereale (porumb), plante tehnice, creşterea porcinelor;
SERBIA - transporturile: reţea feroviară şi rutieră diversificată; după desprinderea de
Muntenegru a pierdut ieşirea la Marea Adriatică; căi fluviale (pe Dunăre, Tisa şi
Aşezarea: canale); legăturile dintre România şi Serbia se realizează prin punctele de frontieră
- este situată în Peninsula Balcanică, în sud-vestul României şi reprezintă nucleul în Stamora-Moraviţa şi Jimbolia – rutiere şi feroviare;
jurul căruia s-a format şi a existat Iugoslavia; din acesta s-au desprins, în 1990, - turismul: oraşul Belgrad („Oraşul Alb”, nume dat de slavi datorită zidurilor albe ale
statele componente; cetăţii antice), Defileul Dunării, oraşul Niš, Alpii Dinarici ş.a.;
Relieful: În Europa:
- urcă în trepte de la N la S; - este percepută ca un stat care, pe lângă o anumită izolare geografică (accentuată
- principalele unităţi de relief: prin independenţa Republicii Muntenegru), are şi o aparentă poziţie singulară între
o Câmpia Panonică – în nord, numită şi Câmpia Dunării/Câmpia Voivodinei; ţările din Peninsula Balcanică;
o Câmpia Moravei – în centru; Probleme geopolitice principale:
o Munţii Serbiei – cu Defileul Dunării şi platoul Miroč în est, la graniţa cu - derivă din consecinţele dezmembrării fostei Iugoslavii, în urma căreia pe teritoriul
România şi Bulgaria; Serbiei există alte minorităţi naţionale, iar în regiunile înconjurătoare (îndeosebi în
o Alpii Dinarici – în sud şi S-V, sectorul cu cele mai mari altitudini (2.656 m în Bosnia şi Herţegovina) există o importantă minoritate sârbă, reprezentând 1/3 din
vârful Daravica); populaţia acestei ţări;
Clima: - cea mai importantă problemă pentru acest stat o constituie, însă, intenţia
- temperat-continentală; cantitatea de precipitaţii scade de la vest la est datorită populaţiei albaneze, majoritară în partea sudică (Kosovo), de a se organiza într-un
barajului orografic al Munţilor Dinarici care împiedică pătrunderea maselor de aer stat independent (s-au proclamat deja stat independent, dar nu este recunoscut de
maritim dinspre Marea Adriatică spre Depresiunea Panonică din est; către toate statele lumii; România nu recunoaşte acest stat).
Apele:
- sunt colectate de Dunăre: Tisa, Drava, Morava, Timiş, Timok; BULGARIA
- la Porţile de Fier, pe Dunăre, este lacul de acumulare construit împreună cu
România; Aşezarea:
Vegetaţia: - în Peninsula Balcanică, la sud de România;
- păduri de foioase; - are ieşire la Marea Neagră;
Populaţia: Relieful:
- circa 10 mil. loc.; - variat, dar predominant înalt;
- densitatea: 114 loc./km2 (peste media Europei); - principalele unităţi de relief:
- spor natural negativ; o Munţii Balcani / Stara Planina – se desfăşoară în continuarea Munţilor Carpaţi,
- alcătuită din sârbi (62%), albanezi (17%, în Kosovo), români şi maghiari (în dincolo de valea Timokului, în partea centrală a ţării, până la Marea Neagră;
Voivodina); o Munţii Rila (cu altitudinea maximă a Bulgariei: Vf. Musala, 2.925 m);
- populaţia urbană: 52%; o Munţii Rodopi;
- religii: ortodoxism (65%), islamism, catolicism ş.a. o Munţii Pirin (2.915 m);
Oraşele: o Munţii Sredna Gora;
- BELGRAD (capitala; 1,2 mil. loc.; port pe Dunăre), Novi Sad, Niš, Priština, o Podişul Prebalcanic – în partea central-nordică;
Subotica, Pančevo etc.; o Câmpia Înaltă a Dunării;
Economia: o Câmpia Traciei Superioare / Câmpia Mariţei;
- a înregistrat o puternică recesiune după 1990 şi mari pierderi datorită o Depresiunea Kazanlâk ş.a.
bombardamentelor NATO din 1999; Clima:
- structura economică este dată de un anumit echilibru între producţia industrială şi - temperat-continentală la nord de Munţii Balcani şi mediteraneană în sud; în est
producţia agricolă; există influenţe pontice, datorită prezenţei Mării Negre;
- resursele naturale: cărbuni inferiori, cupru, crom, magneziu; Apele:

43 44
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
- Dunărea, Mariţa, Struma;
Vegetaţia:
- păduri de foioase şi conifere şi elemente mediteraneene în sud (migdali, chiparoşi,
castani);
-
Populaţia:
peste 7,5 mil. loc.;
- în scădere în ultimele decenii, datorită sporului natural negativ şi sporului
migratoriu negativ;
- densitatea populaţiei: 67 loc./km2;
- populaţia urbană: 70%;
- formată din bulgari (80%), turci (9%), rromi (5%), macedoneni, români, aromâni
ş.a.;
- religii: ortodoxism (83%), islamism (13%), catolicism ş.a.
Oraşele:
- SOFIA (capitala, 1,1 mil. loc.), Plovdiv, Varna, Burgas, Ruse, Plevna/Pleven, Stara
Zagora ş.a.;
Economia:
- în tranziţie spre economia de piaţă;
- resursele naturale: lignit, minereuri neferoase, petrol, gaze naturale;
- industria: textilă, alimentară, energetică (energia nucleară – Kozlodui), siderurgică,
constructoare de maşini, chimică;
- agricultura: culturi de tutun (locul II pe Glob), trandafiri (3/4 din producţia
mondială de ulei de trandafiri, în Depr. Kazanlâk), viticultura, cereale, plante
tehnice;
- transporturile: feroviare (2/3 electrificate), rutiere, fluviale (porturi – Ruse),
maritime (porturi – Burgas, Varna); legăturile dintre România şi Bulgaria se
realizează prin punctele de frontieră Vama Veche – rutier, Negru Vodă – feroviar,
Giurgiu-Ruse – rutier şi feroviar;
- serviciile: au principala contribuţie la crearea PIB-ului;
- turismul: litoralul bulgăresc al Mării Negre, cu staţiuni balneomaritime: Balcik
(castelul reginei Maria a României), Varna („Perla Mării Negre”, cu termele romane
din sec. II), Nesebăr (cu Templul lui Apollo), Burgas, Albena, Nisipurile de Aur,
capitala, oraşul Plovdiv, Plevna, Vidin, Valea Trandafirilor, Munţii Pirin etc.
În Europa:
- este percepută ca un partener ieşit de sub influenţa spaţiului ex-sovietic, după
primirea acestei ţări în NATO (2004) şi în U.E. (2007);
Probleme geopolitice principale:
- în raporturile cu Turcia există anumite aspecte legate de prezenţa unei minorităţi
turce importante în Bulgaria (aproximativ 9% din populaţia totală).
45
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
UNIUNEA EUROPEANĂ
1. FORMAREA UNIUNII EUROPENE ȘI EVOLUȚIA INTEGRĂRII
EUROPENE
Construcția europeană a cunoscut, până în prezent, trei etape importante:
Prima etapă:
 la 9 mai 1950 ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, propunea
crearea unei Comunități Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), ca organism
supranațional de coordonare a industriei cărbunelui și oțelului; în prezent,această
dată este considerată de către statele membre Ziua Europei;
 în 1950 s-a înființat CECO, ce a reunit șase țări: Belgia, Franța, Germania, Italia,
Luxemburg, Olanda;
A doua etapă:
 la 25 martie 1957, la Roma, se semnează Tratatul de instituire a Comunității
Economice Europene (CEE); obiectivele acestui organism au vizat crearea unei piețe
comune și dezvoltarea economică a CEE prin armonizarea politicilor economice ale
statelor membre;
 în 1973, în CEE, intră trei noi state: Danemarca, Irlanda și Regatul Unit;
 în 1981 devine stat membru și Grecia;
 în 1986 intră Portugalia și Spania, astfel încât Uniunea Europeană număra 12 state;
A treia etapă:
 în anul 1990, Uniunea Europeană se mărește în urma procesului de reunificare a
Germaniei;
 în februarie 1992, se semnează Tratatul de la Maastricht (Olanda), intrat în vigoare
în 1993, prin care Comunitatea Economică Europeană se transformă în Uniunea
Europeană;
 în 1995 devin membre ale U.E. și Austria, Finlanda, Suedia, ajungându-se la 15 țări
membre U.E.;
 în 1998 s-a creat zona Euro, la care au aderat imediat (1999) 11 state;
 în 2004 s-a înregistrat cel mai mare val de aderare / de extindere, când intră 10
state: Cehia, Slovacia, Cipru, Malta, Letonia, Estonia, Lituania, Slovenia, Polonia,
Ungaria;
 din anul 2007 devin membre ale U.E. România și Bulgaria, ajungându-se la 27 state
membre, iar Slovenia aderă la Zona Euro;
 în proces de aderare sunt Turcia și Croația;
 U.E. ocupă o suprafață de peste 4,42 mil. km2 și numără peste 490 mil. locuitori;
 sediul U.E. este la Bruxelles, iar sediul Parlamentului European este la
Strasbourg;
 în prezent, în acest organism sunt folosite 22 de limbi oficiale;
46
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 există în Europa două state dezvoltate care sunt în afara U.E., acestea sunt
Norvegia (cu exploatări petrolifere, un nivel de trai foarte ridicat și cea mai mare
cantitate de energie electrică pe cap de locuitor) și Elveția (un important centru
bancar mondial);
Simboluri ale U.E.:
 Drapelul UE (adoptat la 10 octombrie 1955) cuprinde 12 stele aurii (simbol al
perfecțiunii și plenitudinii), pe fond albastru;
 Imnul (adoptat la 18 ianuarie 1972): Oda bucuriei, prima parte a Simfoniei a IX-a a
lui Beethoven;
 Moneda: Euro, introdusă în circulație la 1 ianuarie 2002 (o excepție o reprezintă
Regatul Unit, unde moneda de circulație a rămas lira sterlină);
 Jean Monnet a fost primul președinte al CECO.
2. CARACTERISTICI GEOGRAFICE, POLITICE ȘI ECONOMICE
ACTUALE ALE UNIUNII EUROPENE
CARACTERISTICI GEOGRAFICE
 UE ocupă 45% din suprafața Europei (4,42 mil. km2) și 69% din populația
Europei (492 mil. loc.);
 UE se extinde ca un bloc continuu în vestul și centrul Europei (exceptând
Elveția), în nord (exceptând Norvegia), în SE până în Grecia;
 statul cu cea mai mare suprafață este Franța (547.000 km2); cele mai
extinse țări sunt Franța, Spania, Suedia, Germania, Finlanda; statul cu cea
mai mică suprafață este Malta; cele mai mici state membre sunt Malta,
Luxemburg, Cipru;
 statul cu cea mai numeroasă populație este Germania (peste 82 mil. loc.);
statele cu cea mai numeroasă populație sunt Germania, Franța, Regatul
Unit, Italia; statul cu cea mai redusă populație este Malta (circa 400.000
loc.); statele cu cea mai mică populație sunt statele mici (liliputane): Malta,
Luxemburg, Cipru;
 cuprinde 27 de state (vezi DOC 1, pag. 69);
 spațiul părții de NV a Peninsulei Balcanice (Croația, Serbia, Bosnia și
Herțegovina, Macedonia, Muntenegru și Albania) reprezintă cea mai
importantă întindere interioară a Europei care nu face parte din UE;
 partea de est a continentului (Federația Rusă, Belarus, Ucraina și Moldova)
este situată în afara UE, chiar dacă anumite țări își dezvoltă aspirații în acest
sens (Moldova);
CARACTERISTICI POLITICE
 include state cu forme de guvernământ diferite: sunt 20 de republici
prezidențiale sau parlamentare și 7 monarhii constituționale (Belgia,
Danemarca, Luxemburg, Olanda, Regatul Unit, Spania și Suedia);
47
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 prin amplasarea principalelor sedii de coordonare a UE la Bruxelles, acesta
poate fi considerat o adevărată capitală a acesteia;
CARACTERISTICI ECONOMICE
 în prezent, UE este principala putere economică mondială, contribuind cu 1/3
la PIB-ul mondial; țările cu cel mai mare PIB sunt: Germania, Regatul Unit,
Franța, Italia și Spania;
 în ultimii ani, creșterea economică medie a fost aproximativ 3%;
 forța de muncă (225 mil. persoane) are o ocupare în care predomină
serviciile (67%), urmate de industrie (28%) și agricultură (5%);
 UE este principalul producător de automobile (27% din total), de avioane
civile, și este cea mai mare producătoare de energie atomică;
 reprezintă principala putere comercială mondială, cu 40% din schimburile
internaționale;
 este prima destinație turistică mondială, cu jumătate din numărul total de
turiști;
 un element negativ îl constituie însă sporul natural foarte redus al populației,
compensat însă de un spor migratoriu pozitiv.
3.STATELE UNIUNII EUROPENE
3.1. PRIVIRE GENERALĂ SINTETICĂ (vezi pag. 70-71 din
manualul Corint)
3.2. STUDII DE CAZ
FRANȚA
 este cel mai întins stat al UE, are forma de hexagon, despre care geografii
francezi spun că reprezintă la o scară mai mică, întreaga Europă;
Așezarea:
 în Europa de Vest, cu o largă ieșire la Oceanul Atlantic, Marea Mediterană și Marea
Mânecii;
 de Franța aparține și Insula Corsica;
Relieful:
 variat, dar predominant cu altitudini reduse, sub 500 m;
 relief de câmpie în N, NV și V și cuprinde: Bazinul Parisului, Bazinul Acvitaniei,
Culoarul Rhonului, Câmpia Alsaciei (în NE) și câmpii litorale;
 podișurile includ: Podișul Ardeni (NE), Masivul Central Francez (partea central-
sudică), Podișul Lorenei (NE); aceste unități sunt dezvoltate pe structuri hercinice;
48
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU

 treapta montană, dezvoltată pe structuri alpine, include: Munții Alpi (SE, vf. Mont Loirei (cu vestitele castele), litoralul Oceanului Atlantic, litoralul mediteranean (cu
Blanc 4.807 m, cea mai mare altitudine din UE), Munții Pirinei (SV, peste 3.000 m) Coasta de Azur), stațiunile montane și de sporturi de iarnă (Chamonix) etc.;
și Munții Vosgi, Munții Jura, mai scunzi, mai vechi (E);
Clima: În Europa și UE:
 temperat-oceanică în V; mediteraneană în S și I-la Corsica; alpină în SE; în S bat  are o poziție importantă, justificată de realizările și de inițiativele care au dus la
vânturi locale reci (mistralul și tramontanul); dezvoltarea construcției europene;
Apele: Probleme geopolitice principale:
 prezintă o rețea hidrografică densă, legată printr-un mare sistem de canale  derivă din prezența mondială a Franței, rolul european și dimensiunile puterii
navigabile, cele mai mari fluvii fiind Loara / Loire (cel mai lung), Sena și Rhonul; militare;
 fluviile sunt orientate spre: Oceanul Atlantic – Loara, Garonne; Marea Mediterană – Franța a avut o influență semnificativă în istorie asupra țării noastre (DOC 1, pag.
Rhon; Marea Mânecii – Sena; 73).
 are și numeroase lacuri: L. Leman / Geneva la granița cu Elveția (lac glaciar);
Vegetația: GERMANIA
 păduri de foioase și de conifere; în sud și în I-la Corsica vegetație mediteraneană
de tip maquis;  este cel mai populat stat al U.E. şi are cea mai mare pondere economică în cadrul
Populația:
acesteia;
 peste 60 mil. loc. și are o densitate apropiată de media UE (112 loc./km2);
Aşezarea:
 prezintă un grad ridicat de urbanizare (peste 75%);  în N-V Europei Centrale, cu ieşire în nord la Marea Nordului şi Marea Baltică;
 sporul natural și migratoriu sunt pozitive; Relieful:
 este formată din francezi (peste 93%), portughezi, algerieni, marocani, italieni,  dispus în trei trepte de la N la S;
spanioli, turci, tunisieni;  în N: Câmpia Germaniei, sector al Câmpiei Nord-Europene, cu altitudini sub 200 m;
 religii: catolicism (peste 82%), islamism (7%), protestantism, ortodoxism etc.  în centru: masive hercinice erodate până la aspect de podiş: Masivul Harz, Masivul
Orașele: Şistos Renan, Munţii Pădurea Turingiei, Munţii Jura Suabă, Munţii Pădurea Neagră;
 Paris (11,3 mil. loc., aglomerația urbană; traversată de Sena), Marsilia / Marseille  în S: Munţii Alpii Bavariei (2.963 m, vf. Zug), iar la baza lor o regiune piemontană,
(cel mai mare port la Marea Mediterană), Toulouse, Nisa / Nice, Nantes, Strasbourg, Podişul Bavariei;
Lyon, Lille, Bordeaux; Clima:
 temperată de tranziţie între oceanică şi continentală, iar în zona montană un
Economia:
climat montan şi alpin;
 una din marile puteri economice mondiale; cel mai dezvoltat este sectorul
Apele:
serviciilor, urmat de industrie și agricultură;  râuri şi fluvii: Rin (cu Main), Dunăre, Elba, Weser, Ems, Oder / Odra legate prin
 resursele de subsol: variate, dar în cantități mici (minereuri de fier, cărbune,
canale (ex. Canalul Dunăre-Main-Rin);
bauxită); sare, săruri potasice (în cantități mai mari);  lacuri: Boden / Constanţa (glaciar);
 industria: automobile, aeronautică, aerospațială, electronică, energetică, textilă,
Vegetaţia:
siderurgică, alimentară (unt, brânzeturi, vin) etc.; un element distinctiv îl  păduri de conifere (mai ales pin) şi păduri de foioase (mai ales fag) asociate cu
reprezintă ponderea importantă a energiei nucleare (85%) în producția de energie
păşuni;
electrică, ponderea importantă a resurselor regenerabile (14%);
Populaţia:
 agricultura: foarte performantă, fiind una din marile țări exportatoare de produse
 locul II în Europa (după Rusia) şi locul I în U.E. ca număr de locuitori (82,3 mil.
agricole; ocupă locul I pe Glob la vinuri, locul II pe Glob la producția de struguri
loc.);
(după Italia), I loc în Europa la producția de carne;
 densitate mare a populaţiei (231 loc./km2);
 transporturile: rețea foarte dezvoltată, polarizată de capitală; feroviare (jumătate
 cea mai mare concentrare a populaţiei este în aglomeraţiile urbane din lungul
electrificată, cu cea mai dezvoltată rețea de TGV de pe Glob), rutiere (locul III la
Rinului (ex. Rin-Ruhr);
autostrăzi), aeriene (aeroporturi: Paris – Charles de Gaulle fiind cel mai mare),
 populaţie urbană: 90%;
fluviale, maritime (porturi: Marsilia, Le Havre, Dunkerque, Calais);
 turismul: foarte dezvoltat; ocupă locul I pe Glob după numărul de turiști; obiective  este formată din: germani (91%), turci (cca 2 milioane), italieni, sârbi, greci,
turistice: Paris și împrejurimile (Versailles, Muzeul Luvru, Turnul Eiffel ș.a.), valea polonezi, croaţi etc.
 culte: protestantism (luterani), catolicism, islamism ş.a.
49 50
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
Oraşele:
 BERLIN (capitala, 3,3 mil. loc.), Hamburg, München, Köln, Frankfurt am Main,
Essen, Dortmund, Stuttgart, Hanovra (Hannover), Nürnberg, Leipzig, Dresda
(Dresden), Aachen, Bonn, Düsseldorf etc.;
 gruparea urbană Rin-Ruhr depăşeşte 12 mil. loc.;
Economia:
 cea mai mare putere economică a Europei şi a III-a pe Glob (după S.U.A. şi
Japonia);
 resursele: cărbuni (bazinele Ruhr, Saar), sare, fier, aur, argint, gaze naturale şi
petrol în Marea Nordului, resurse forestiere, resurse hidroenergetice etc.;
 industria: constructoare de maşini (autoturisme – locul 1 în Europa, nave
maritime), energie electrică, chimică, petrochimică, siderurgică, metalurgia
neferoasă, industria uşoară şi alimentară (bere – loc 1 în Europa);
 agricultura: randament foarte mare deşi concentrează mai puţin de 3% din
populaţia activă; principalul sector este zootehnia (porcine – locul 1 în Europa,
bovine); se adaugă culturi de cereale, cartofi, sfeclă de zahăr, plante furajere;
 transporturile: cea mai mare reţea feroviară din U.E.; cea mai lungă reţea de
autostrăzi; transporturi maritime (porturi: Hamburg, Bremen), fluviale dezvoltate
(Duisburg – cel mai mare port fluvial de pe Glob), a II-a reţea aeriană din Europa,
după Regatul Unit (aeroporturi: Frankfurt am Main – cel mai mare, München,
Düsseldorf);
 turismul: foarte dezvoltat; potenţial turistic ridicat: Berlin (cu numeroase
monumente istorice şi de artă: Poarta Brandenburg, Muzeul Pergamon), Valea
Rinului, Alpii Bavariei, Domul din Köln, oraşele-muzeu (Bremen, Dresda, Lübeck)
etc.
În Europa:
 alături de Franţa, sunt considerate principalele iniţiatoare ale construcţiei U.E.;
Probleme geopolitice principale:
 rezultă din evoluţia istorică a acestui stat care, în urma modificărilor graniţei după
cel de-al Doilea Război Mondial, au generat o situaţie nouă, cu ţări învecinate;
 anumite aspiraţii geopolitice pe care le-a avut Germania în prima parte a secolului
al XX-lea nu se regăsesc în politica actuală pe care o promovează;
 în prezent, reprezintă un factor de creştere a economiei U.E. şi joacă un rol
important în procesul de globalizare.
REGATUL UNIT
 este cel mai mare stat insular al Europei, înglobând cca 2000 de insule; se
desparte de continent prin Marea Mânecii, respectiv Str. Dover (Pas de Calais);
 este alcătuită din Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord;
Aşezarea:
 în N-V Europei, ocupând Arhipelagul Britanic şi nordul Insulei Irlanda;
51
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
Relieful:
 predominant montan dar cu altitudini joase, munţii fiind puternic erodaţi; dezvoltat
pe un substrat caledonian în N şi hercinic în S;
 în Scoţia: lanţuri montane caledoniene, puternic fragmentate: Munţii Grampian
(Vf. Ben Nevis, 1.343 m, ce mai mare altitudine din Regatul Unit), Munţii Cheviot,
Munţii Penini, Munţii Scoţiei de Nord;
 în Ţara Galilor: Munţii Cambrieni;
 în sudul şi estul Angliei: Câmpia /Bazinul Londrei (câmpie sedimentară);
 în Irlanda de Nord: masive joase alcătuite din roci dure (granit);
Clima:
 temperat-oceanică, mai blândă, cu ploi, ceţuri frecvente iarna, datorită influenţei
Curentului Atlanticului de Nord;
Apele:
 reţea bogată, râuri scurte legate prin canale: Tamisa, Severn, Trent;
 lacurile: Loch Ness – cel mai faimos, Loch Lomond, L. Neagh;
Vegetaţia:
 lande în regiunile litorale; păşuni; păduri de foioase;
Populaţia:
 peste 60 mil. loc.;
 densitate ridicată a populaţiei (peste 200 loc./km2);
 populaţie urbană: 90%;
 este formată din: englezi (80%), scoţieni (10%), irlandezi (4%), indieni ş.a.;
 culte: protestantism, catolicism, islamism, hinduism ş.a.;
Oraşele:
 LONDRA (capitala, 11,2 mil. loc. – aglomeraţia urbană, traversată de Tamisa),
Birmingham, Leeds, Liverpool, Manchester, Glasgow, Sheffield, Edinburgh, Belfast,
Cardiff etc.;
 aglomeraţia urbană de tip megalopolis Middland, situată în partea central-sudică a
Angliei, depăşeşte 33 mil. loc.;
Economia:
 reprezintă una din marile puteri ale lumii; principalul sector economic îl reprezintă
serviciile (financiare, bancare, bursiere, asigurările);
 resursele: cărbuni, petrol şi gaze naturale (în Marea Nordului), sare etc.;
 industria: siderurgia – prima industrie dezvoltată, metalurgia neferoasă, industria
lânii şi bumbacului, constructoare de maşini (nave, avioane, autoturisme),
industria chimică şi petrochimică;
 agricultura: intensivă, puternic mecanizată, de mare randament; predomină
producţia animalieră (ovine – locul 1 în Europa, bovine); culturi de grâu, orz, sfeclă
de zahăr, rapiţă, in ş.a.;
 transporturile: reţea feroviară (1/3 electrificată), rutieră, maritimă, fluvială, aeriană
(Londra – 21 de aeroporturi, Heathrow – cel mai mare din Europa);
 turismul: foarte dezvoltat, principalul pol de atracţie turistică este Londra (cu
Palatul Buckingham, Catedrala Westminster, Tower Bridge, British Museum, Turnul
Londrei etc.); alte obiective turistice: Oxford, Cambridge, Stonehenge, Drumul
Giganţilor (în Irlanda de N), Liverpool etc.;
52
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
În Europa:
 păstrează anumite caracteristici care provin din relativa „izolare” geografică faţă
de continent: o anumită poziţie particulară în cadrul U.E. (printr-o integrare care
păstrează unele nuanţări, păstrarea lirei ca monedă, în loc de euro) şi legăturile
foarte strânse cu SUA;
Probleme geopolitice principale:
 rezultă din trecerea Regatului Unit din poziţia de centru de coordonare al unei părţi
importante a lumii contemporane, la cea de parte a Europei.
ITALIA
Aşezarea:
 în sudul Europei (Europa Mediteraneană), ocupând Peninsula Italică, la care se
adaugă partea continentală din nord şi partea insulară (Sicilia, Sardinia ş.a.);
Relieful:
 predominant muntos:
o Munţii Apenini – formează structura principală a părţii peninsulare şi ating
2.914 m în Vf. Gran Sasso;
o Munţii Alpi (4.807 m în Vf. Mont Blanc, aflat la graniţa cu Franţa) – în N, cu
formă curbată;
o Câmpia Padului – străbătută de râul Pad (Pô);
o vulcani: Vezuviu (lângă Napoli), Etna (3.340 m – cel mai înalt vulcan activ
din Europa, în Sicilia), Stromboli (în Insula Stromboli);
Clima:
 temperat-continentală în N, mediteraneană în partea peninsulară şi insulară,
climat alpin în zona montană înaltă;
Apele:
 râurile: Pad şi Adige care se varsă printr-o deltă comună în Marea Adriatică; Tibru
(trece prin Roma), Arno (traversează Florenţa);
 lacuri: glaciare (Como, Garda, Maggiore, Lugano), vulcanice (Bolsena,
Trasimeno, Albano); lagune (Laguna Veneţiei);
Vegetaţia:
 predominant mediteraneană; în zonele montane păduri de foioase şi conifere;
Populaţia:
 peste 59 mil. loc.;
 creşterea populaţiei este asigurată de sporul migratoriu pozitiv (număr mare de
imigranţi), sporul natural fiind redus;
 densitatea populaţiei este ridicată: 193 loc./km2;
 populaţia urbană: 67%;
 este formată din italieni (94%), marocani, albanezi ş.a.;
 religii: catolicism (95%), protestantism, ortodoxism ş.a.;
Oraşele:
 ROMA (capitala, 2,5 mil. loc.), Milano, Napoli, Torino, Palermo (Sicilia), Genova,
Bologna, Florenţa etc.
Economia:
53
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 pe ansamblul Italiei, partea de nord este industrializată, partea de sud
(Mezzogiorno) este agrară;
 resursele naturale: minereuri de fier, minereuri neferoase, cărbuni, gaze naturale,
marmură, sulf;
 industria: textilă (lână, bumbac, mătase), confecţii, alimentară, automobile
(Torino), nave (Genova, Palermo), chimică, petrochimică, siderurgică etc.;
 agricultura: struguri şi măsline – locul 1 pe Glob; fructe (mere, pere) – locul 1 în
Europa; orez (orezării în Câmpia Padului) – locul 1 în Europa;
 transporturile: reţea dezvoltată, diversificată, modernă; reţeaua feroviară este
electrificată în proporţie de 2/3 din total; aeroporturi: Roma (Fiumicino, Leonardo
da Vinci), Milano; porturi – Genova;
 turismul: una din ţările cu cel mai mare potenţial turistic; principalele obiective
turistice: oraşul Roma (oraşul cu cele mai multe monumente istorice şi de artă de
pe Glob, remarcându-se: Colosseum-ul, Columna lui Traian, fântâni arteziene,
arcuri de triumf etc.), Veneţia (cu bazilica San Marco, Palatul Dogilor, sticla de
Murano), Florenţa (cu Galeriile Uffizi), Pisa (cu turnul înclinat), Bologna (cu cea mai
veche universitate din Europa), Vezuviu, Alpii, Etna etc.
În Europa:
 rolul Italiei este subliniat de caracterul pe care îl are aceasta, de membru fondator
al U.E. şi de importanţa sa în cadrul economiei europene;
Probleme geopolitice principale:
 sunt legate de influenţa economică a Italiei în Europa şi în bazinul Mării
Mediterane;
 pentru ţara noastră, Italia reprezintă o ţară de reper prin limbă, cultură şi istorie.
SPANIA
Aşezarea:
 în Peninsula Iberică, cu o largă ieşire la Marea Mediterană şi la Oceanul Atlantic;
 îi aparţin şi câteva arhipelaguri: Canare (Oceanul Atlantic), Baleare (Marea
Mediterană);
Relieful:
 altitudinea medie foarte ridicată: 660 m – locul II în Europa (după Elveţia);
 este dezvoltat pe două structuri geologice:
o alpine (care formează majoritatea regiunilor montane): Munţii Pirinei şi
Cordiliera Betică;
o hercinice (se regăsesc sub forma unor resturi din vechile masive hercinice
înglobate în orogenza alpină);
 are aspect general de podiş înalt (Meseta) înconjurat de lanţuri muntoase;
 în N şi N-E: Munţii Pirinei (alt. max. 3.404 m, cu un relief foarte abruot, cu văi
adânci, creste ascuţite, relief glaciar), Munţii Cantabrici (peste 2.500 m, se termină
în vest relativ brusc, formând un ţărm cu riass);
 în S: Cordiliera Betică (cu Munţii Sierra Nevada, 3.478 m, cea mai mare
altitudine din Spania), Cordiliera Catalonă;
 în partea centrală un întins podiş – Meseta, rest al structurilor hercinice incluse în
orogeneza alpină; este traversat de la est la vest de mai multe culmi muntoase
54
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU

vechi: Munţii Iberici, Munţii Castiliei, Munţii Sierra Morena care separă podişuri  deşi distanţa faţă de ţara noastră este mare, există anumite elemente comune
vechi – Podişul Castiliei (Castilia Nouă şi Castilia Veche); (vezi DOC 1, pag. 77);
 relieful de câmpie: Câmpia Andaluziei (cea mai extinsă câmpie, situată în lungul Probleme geopolitice principale:
râului Guadalquivir) şi Câmpia Aragonului (pe râul Ebro);  rezultă din legăturile prefernţiale pe care le are cu ţări hispanice mari din America
Clima: Latină (Mexic, Venezuela, Peru, Columbia, Argentina) şi din poziţia geografică
 temperat-oceanică în N-V; mediteraneană în E şi S; temperat-continentală în (atlantică şi mediteraneană).
interior;
Apele: PORTUGALIA
 principalele râuri: Tajo/Tejo, Ebru/Ebro, Duero, Guadalquivir, Guadiana;
Aşezarea:
Vegetaţia:
 ocupă partea de S-V a Peninsulei Iberice, cu largă deschidere la Oceanul Atlantic;
 în Meseta: stepa, cea mai extinsă formaţiune vegetală, cu specii adaptate la
 în componenţa sa intră şi Arhipelagul Azore şi Madeira din Oceanul Atlantic;
secetă;
Relieful:
 în zona mediteraneană: asociaţii de garriga şi maquis;
 corespunde părţii vestice a Mesetei Iberice;
 în zonele montane: păduri de stejar şi fag;
 este mai înalt şi fragmentat în N şi cu aspect de platouri joase în S;
Populaţia:
 principalele unităţi de relief:
 peste 43 mil. loc., cu o densitate relativ redusă (87 loc./km2);
o Munţii Serra da Estrella (1.991 m, alt. max.);
 în prezent, cu spor natural şi migratoriu pozitiv (număr mare de imigranţi);
o Podişul Portugaliei şi Podişul Estremadura;
 cele mai mari concentrări de populaţie sunt în zonele mediteraneene: Catalonia (cu
o Câmpia Portugaliei, în lungul litoralului;
Barcelona), Valencia, Andaluzia; Castilia Nouă;
Clima:
 este formată din spanioli (75%), catalani, galicieni, basci, ecuadorieni, români etc.;
 temperat-oceanică; precipitaţiile scad de la vest la est, dar şi de la N la S;
 Culte: catolicism (96%), islamism ş.a.;
Apele:
Oraşele:
 râuri: Douro, Tejo, Guadiana;
 MADRID (capitala, 5 mil. loc.), Barcelona, Valencia, Sevilla, Zaragoza, Malaga, Las
Vegetaţia:
Palmas, Murcia, Palma de Mallorca, Bilbao, Valladolid, Alicante, Vigo, Oviedo,
 păduri de stejar (stejarul de plută) şi păşuni în zonele mai înalte;
Granada etc.;
 tufişuri de maquis şi garriga;
Economia:
 printre primele 5 ţări din Europa; principalul sector economic este cel al serviciilor; Populaţia:
 peste 10 mil. loc.;
 resursele: minereuri de fier, minereuri neferoase, mercur, titan etc.;
 pondere mare a populaţiei rurale;
 industria: alimentară (ulei de măsline, vin), textilă, siderurgia, construcţii de maşini
 densităţi mai ridicate ale populaţiei se înregistrează în jurul oraşelor Lisabona şi
(autoturisme, nave maritime) etc.;
 agricultura: dezvoltată; se cultivă măsline, citrice, viţă-de-vie, curmale; se cresc Porto, pe valea fluviului Tejo, în unele sectoare litorale;
 este formată din portughezi (91%), metişi, brazilieni ş.a.
porcine, ovine;
 transporturile: reţea dezvoltată, diversificată; rutiere (la autostrăzi locul II în Oraşele:
 LISABONA (capitala), Porto, Amadora, Braga, Coimbra, Setubal etc.
Europa), aeriene (Madrid), maritime (Algeciras, cel mai mare port);
 turismul: una din marile puteri alături de Franţa şi Italia; principala zonă turistică o Economia:
 în plină dezvoltare ca urmare a integrării în U.E.;
reprezintă riviera spaniolă: Costa del Sol, Costa Blanca, Costa Brava, Costa
Dorada etc.; alte obiective turistice: Andaluzia, Madrid, Escorial, Toledo, Segovia  principalul sector de activitate îl reprezintă serviciile;
(cu apeductul roman, funcţional şi astăzi), palatul maur Alhambra din Granada,  industria: textilă, alimentară, electrotehnică, petrochimică, constructoare de
Sevilla (catedrala cu sarcofagul lui Cristofor Columb), Peştera Altamira (cu picturi maşini;
rupestre), Barcelona (cu Sagrada Familia) ş.a.;  agricultura: viţă-de-vie, măslini, porumb; plantaţii de stejar (cel mai mare
Rolul Spaniei în Europa: producător mondial de plută) creşterea ovinelor, pescuit;
 a fost deosebit de activ ca spaţiu al Imperiului Roman, apoi al Evului Mediu şi ca  transporturile: dezvoltate, mai ales maritime (flotă comercială dotată);
principal factor maritim în descoperirile geografice (prin Cristofor Columb şi  turismul: oferă facilităţi turistice moderne; obiective: capitala, „Riviera
Magellan); Portugheză”, Porto, Madeira;
Rolul în Europa:

55 56
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 este subliniat de dimensiunile influenţei mondiale pe care a avut-o Portugalia la un
moment dat;
Probleme geopolitice principale:
 derivă din legăturile privilegiate pe care le are această ţară cu Brazilia, în contextul
în care cel mai important stat de limbă portugheză din lume (Brazilia) se află într-
un proces de dezvoltare şi de creştere a importanţei sale la nivel regional şi
mondial; un element semnificativ îl reprezintă relaţiile de cooperare dintre Brazilia
şi Portugalia, inclusiv sub raportul păstrării unităţii lingvistice;
 ca stat implicat în construcţia europeană, Portugalia realizează o legătură
semnificativă a acesteia cu teritoriile extraeuropene de limbă portugheză.
GRECIA
 a aderat la U.E. în 1981;
Aşezarea:
 în partea sudică a Peninsulei Balcanice, având o largă deschidere la Marea
Mediterană (Marea Ionică, Marea Egee) înglobând şi circa 2.000 de insule din
Marea Mediterană (cele mai mari fiind Creta, Eubeea, Rhodos, Ciclade etc.);
Relieful:
 predominant muntos (4/5);
 principalele unităţi de relief:
o Munţii Pindului – traversează partea centrală a Greciei, inclusiv Peninsula
Peloponez până la Capul Matapan (Tainaron); cu un relief carstic pe calcare,
cu depresiuni şi văi dezvoltate pe fliş; cea mai mare altitudine se
înregistrează în Masivul Olimp (2.917 m), dezvoltat pe cristalin;
o Munţii Rodopi – în N, care se prelungesc până la Muntele Athos în Peninsula
Calcidică;
o Podişul Arcadiei – în centrul Peninsulei Peloponez;
o câmpii litorale, mai extinse în N: Câmpia Thesaliei, Câmpia Macedoniei
(Salonicului);
 relieful insulelor este predominant muntos;
Clima:
 mediteraneană, cu veri toride, ierni blânde şi precipitaţii reduse (exclusiv iarna);
Apele:
 se varsă în Marea Egee: Aliakmon (cel mai lung), Vardar/Axios, Struma/Strymon,
Evros etc.;
Vegetaţia:
 mediteraneană: tufişuri de maquis şi garriga alcătuite din măslin, leandru,
chiparos, stejar verde;
Populaţia:
 peste 11 mil. loc.;
 densitatea populaţiei este redusă (84 loc./km2), sub media U.E.;
 sporul natural este în jur de zero;
 populaţia urbană: cca 61%;
 cele mai populate zone sunt Atica cu aglomeraţia urbană Atena-Pireu (o treime din
populaţia ţării), Câmpia Macedoniei, Insulele Ionice;
57
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 este formată din greci (peste 90%), macedoneni, albanezi, turci, aromâni, ţigani,
bulgari ş.a.;
 culte: ortodoxism (94%), islamism, catolicism ş.a.;
Oraşele:
 ATENA (capitala, 3 mil. loc.), Salonic, Pireu, Patras, Iraklion (Creta), Cnossos
(Creta), Larisa, Volos etc.;
Economia:
 sectorul terţiar (serviciile) contribuie cu peste 70%;
 resursele naturale: bauxită, magneziu, aur, nichel, fier, marmură, lignit;
 industria: construcţii navale, prelucrătoare, extractivă, energia electrică;
 agricultura: viţă-de-vie, măslini (locul III), citrice, ovine, bovine;
 transporturile: maritime (cea mai mare flotă comercială din Europa; porturi: Pireu,
Patras, Salonic); rutiere; aeriene; feroviare; Canalul Corint este navigabil;
 turismul: obiective turistice: vestigiile antice (Atena, Cnossos, Olympia, Delfi),
insulele Rhodos, Creta, Corfu etc., Meteora, Muntele Athos, Muntele Olimp ş.a.;
În Europa:
 a avut o influenţă deosebită prin multiple realizări şi iniţiative; se consideră că
modelul Greciei antice stă la baza culturii şi civilizaţiei europene, prin dezvoltarea
ştiinţelor, a filosofiei, artei, mitologiei şi democraţiei;
 Muntele Athos (organizat ca o regiune autonomă în cadrul Greciei), reprezintă
principalul centru ecumenic al ortodoxiei sud-estului european;
Problemele geopolitice principale:
 rezultă îndeosebi din istoria acestei părţi a Europei; Grecia are anumite probleme
negociabile cu Turcia, dar şi cu late ţări din apropiere (Macedonia şi Albania);
 prezenţa mondială a Greciei este afirmată prin prezenţa mondială a flotei proprii
sau sub pavilionul ţării.
AUSTRIA
Aşezarea:
 în Europa Centrală, fără ieşire la mare;
 ţară alpină şi dunăreană;
Relieful:
 este predominant muntos (3/4);
 unităţi de relief:
o Munţii Alpi – ce cuprind mai multe culmi montane masive, cu altitudini de
peste 3.000 m, cu extins relief glaciar, dar şi cu relief carstic pe calcare;
altitudinea maximă: 3.797 m în vf. Grossglockner;
o Podişul Austriei;
o Colinele Styriei;
o Câmpia / Bazinul Vienei – străbătută de Dunăre;
Clima:
 temperat-continentală cu nuanţe în funcţie de altitudine şi orientarea reliefului;
precipitaţiile scad de la V la E;
Apele:
 reţea hidrografică bogată: Dunărea cu afluenţii săi – Inn, Enns;
58
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 lacuri glaciare: Boden / Constanţa, Neusiedler;
Vegetaţia:
 predomină pădurile, mai ales de conifere (una din cele mai împădurite ţări
europene);
 pajişti alpine în zona montană înaltă;
Populaţia:
 peste 8,1 mil. loc.;
 sporul natural apropiat de zero;
 principalele concentrări umane: Bazinul Vienei, Valea Dunării;
 este formată din: austrieci (91%), turci, sârbi ş.a.;
 culte: catolicism (peste 73%), protestantism, islamism ş.a.;
Oraşele:
 VIENA (capitala, 2,1 mil. loc. aglomeraţia urbană), Graz, Linz, Salzburg, Innsbruck,
Klagenfurt etc.;
Economia:
 resursele naturale: minereuri de fier, petrol, lemn, cărbuni, cupru, grafit;
 industria: dezvoltată, diversificată, de mare randament: siderurgică, metalurgia
neferoasă, constructoare de maşini, chimică, instrumente muzicale, electronică;
 agricultura: mecanizată, de mare randament, specializată în creşterea
animalelor (bovine, porcine);
 transporturile: reţea dezvoltată, diversificată: rutieră, feroviară, fluvială pe Dunăre,
aeriene (aeroportul Viena);
 turismul: deţine cel mai important rol în economia Austria alături de activităţile
financiar-bancare; principalele atracţii turistice sunt: Viena (cu Palatul
Schönbrunn, muzee, case memoriale: Schubert, Mozart, Strauss ş.a., parcurile
Prater şi Donaupark), staţiunile montane şi de sporturi de iarnă (Innsbruck),
oraşele culturale (Salzburg, Linz etc.), Valea Dunării.
În Europa:
 se distinge ca stat descendent din Imperiul Habsburgic; este considerată o ţară cu
o importantă tradiţie muzicală şi culturală;
Problemele geopolitice:
 sunt influenţate de poziţia sa de ţară neutră (nu este membră NATO); neutralitatea
nu este atât de tranşantă ca în cazul Elveţiei, din cauza apartenenţei la U.E.;
 în prezent, joacă un rol activ, prin expansiunea economică şi financiară, îndeosebi
spre est (ex. OMV – Petrom, BCR – Erste Bank în România);
 populaţia Austriei, deşi este de origine germană (vorbind limba germană), se
consideră diferită de cea a Germaniei; legăturile Austriei spre Europa Mediterană
sunt aparent dificile, din cauza reliefului accidentat, dar sunt compensate printr-un
sistem modern de autostrăzi şi căi ferate.
3.3. CELELALTE ŢĂRI ALE UNIUNII EUROPENE
BELGIA
Aşezarea: în Europa Vestică cu ieşire la Marea Nordului;
59
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
Relieful:
 Podişul Ardeni – în partea centrală şi de sud, munţi vechi, puternic erodaţi,
dezvoltaţi pe structură hercinică şi cu aspect de platou;
 Câmpia Flandrei – în NV, câmpie joasă, formată din acumulări de origine glaciară;
 o prelungire a Masivului Renan – în est, la graniţa cu Germania; cele mai mari
altitudini din Belgia (699 m);
Clima: temperat-oceanică în câmpie şi de tranziţie spre continentală în podiş;
Apele: Meuse şi Escaut, legate printr-un sistem de canale;
Vegetaţia: păduri de foioase şi lande (vegetaţie specifică dunelor de nisip din
zona temperată) spre Marea Nordului;
Populaţia: densitate foarte ridicată a populaţiei (peste 300 loc./km2), printre cele
mai mari la nivel mondial; stat federal, în care trăiesc două comunităţi principale:
flamanzii şi valonii alături de care apar şi italieni, francezi, marocani, germani,
olandezi ş.a.;
Oraşele: BRUXELLES (capitala, sediul principal al U.E., al NATO, EURATOM),
Anvers, Liege, Bruges, Gand, Charleroi, Namur etc.
Economia: foarte dezvoltată, modernă, competitivă;
 resursele naturale: reduse, mai importanţi fiind cărbunii superiori;
 industria: siderurgică, construcţiile de maşini, industria energiei electrice (din care
peste 65% energie nucleară), de rafinare a petrolului importat, chimică,
alimentară;
 agricultura: cu randament foarte ridicat; cultura cerealelor şi a plantelor tehnice,
creşterea animalelor;
 transporturile: reţea rutieră şi feroviară modernă, transporturi fluviale, maritime
(Anvers – al doilea port al Europei, după Rotterdam), speciale prin conducte;
 turismul: foarte dezvoltat; zone turistice importante: Bruxelles, Bruges, Anvers,
Liege, Gand;
OLANDA
Aşezarea:
 în vestul Europei, pe cursul inferior al Rinului, cu largă ieşire la Marea Nordului;
 peste 50% din suprafaţa Olandei a fost dobândită de sub apele Mării Nordului, prin
construirea unor suprafeţe îndiguite numite poldere („Ţara polderelor”);
Relieful:
 predominant de câmpie, cu altitudini reduse;
 în N se întâlneşte un relief de coline joase formate din morene;
 în S o prelungire a platoului Ardeni din Belgia;
Clima:
 temperat-oceanică; bat vânturile de Vest (au făcut posibile renumitele mori de
vânt);
Apele:
60
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 Rin, Maas, Schelde (legate printr-un sistem de canale; cu debite bogate; se varsă
prin estuare);
Vegetaţia:
 În N turbării şi lande; în S-E pâlcuri reduse de păduri de foioase; în general,
vegetaţia naturală a fost înlocuită de culturi agricole;
Populaţia:
 peste 16 mil. loc.;
 densitate foarte ridicată a populaţiei (peste 400 loc./km2);
 spor natural pozitiv;
 cele mai mari densităţi se înregistrează în aglomeraţia urbană Randstad Holland
– peste 1.000 loc./km2;
 peste 90% populaţie urbană;
Oraşele:
 AMSTERDAM (capitala constituţională), HAGA (capitala efectivă – reşedinţa
regală şi a administraţiei de stat), Rotterdam, Utrecht, Eindhoven, Groningen,
Tilburg, Breda, Haarlem, Nijmegen, Arnhem etc.;
 aglomeraţia urbană de tip megalopolis Randstad Holland (peste 10 mil. loc.);
Economia:
 resursele naturale: foarte reduse, mai importante fiind gazele naturale
(Groningen şi Marea Nordului);
 industria: nave maritime, şlefuirea diamantelor, textilă, alimentară, avioane,
electronică şi electrotehnică, petrochimia;
 agricultura: cea mai performantă din lume, specializată în creşterea animalelor
(porcine, bovine); cultura plantelor este reprezentată de cartofi, sfeclă de zahăr,
plante furajere, flori (cel mai mare exportator mondial de flori – „Ţara lalelelor”);
 transporturile: sunt bine reprezentate toate categoriile; se detaşează transporturile
fluviale şi mai ales maritime (dispune de o importantă flotă comercială;
Rotterdam – cel mai mare port al Europei, al doilea din lume, după Singapore;
Amsterdam – al doilea port al Olandei);
 turismul: foarte dezvoltat; se impun „oraşele-muzeu”: Amsterdam, Rotterdam,
Haga, Maastricht etc.
LUXEMBURG
Aşezarea: în vestul Europei, fără ieşire la mare; ţară cu o suprafaţă redusă (sub
2.600 km2);
Relieful: în N o prelungire a Podişului Ardeni, în S o câmpie deluroasă;
Clima: temperat-oceanică, cu nuanţe de tranziţie spre continentală;
Apele: Moselle, afluent al Rinului;
Vegetaţia: păduri de foioase (fag şi stejar);
Populaţia: număr redus de locuitori (peste 450.000 loc.), dar o densitate ridicată
(peste 175 loc./km2); se vorbesc 3 limbi: luxemburgheza – un dialect german, limba
oficială a ţării, germana şi franceza; circa 90% populaţie urbană;
Oraşele: LUXEMBOURG-VILLE (capitala);
Economia: deşi săracă în resurse de subsol, are o economie foarte dezvoltată,
bazată preponderent pe servicii – finanţe, bănci (peste 200), turism;
61
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
 industria: siderurgică (locul I pe Glob la fontă şi oţel pe cap de locuitor);
 agricultura: de mare randament, axată pe creşterea animalelor (bovine,
porcine); se cultivă cereale şi cartofi;
 transporturile: reţea dezvoltate, moderne;
 turismul: foarte dezvolat; oraşul Luxemburg cu Palatul Ducal, fortificaţiile
medievale etc.
Belgia, Olanda şi Luxemburg formează o uniune economică, fondată în 1947,
numită BENELUX.
Aici îşi au sediile importante instituţii europene (legate de justiţie şi activităţile
financiare).
IRLANDA (ĖIRE, în irlandeză)
Aşezarea: în Insula Irlanda, scăldată de apele Oceanului Atlantic; partea de nord a
insulei intră în componenţa Regatului Unit (Ulster sau Irlanda de Nord); cel mai vestic
stat al U.E.;
Relieful: de depresiune cu aspect de câmpie joasă, dezvoltată pe structuri
caledoniene şi hercinice, modelată de eroziunea glaciară (Câmpia Irlandei), înconjurată
de coline şi munţi joşi;
Clima: temperat-oceanică, influenţată de Curentul Atlanticului de Nord;
Apele: râuri scurte (Shannon), multe lacuri glaciare;
Vegetaţia: păşuni şi fâneţe (2/3, cea mai ridicată pondere din Europa);
Oraşele: DUBLIN (capitala), Cork, Limerick, Kingstown;
Populaţia: spor natural ridicat; peste 3,9 mil. loc.;
Economia: dezvoltată, concentrată foarte mult în zona capitalei (Dublin), cu 1/3
din producţia economică;
În populaţia actuală a S.U.A., cel mai numeros grup naţional îl constituie
descendenţii irlandezilor.
DANEMARCA
Aşezarea: cea mai mare parte a teritoriului este aşezată în Peninsula Iutlanda,
cuprinzând şi o serie de insule din jur (I. Seeland, I. Fyn etc.); are largă ieşire la Marea
Nordului şi la Marea Baltică; Danemarcei îi aparţin, ca teritorii dependente, cea mai mare
insulă a planetei, Groenlanda şi I-le Feroë;
Relieful: câmpie joasă, de acumulare glaciară;
Clima: temperat-oceanică, influenţată de Curentul Atlanticului de Nord;
Populaţia: densitate ridicată; pondere ridicată a populaţiei urbane; danezii
reprezintă o populaţie predominant de origine scandinavă;
Oraşele: COPENHAGA (capitala, aflată pe I. Seeland), Aarhus, Odense etc.;
Economia: foarte dezvoltată.
Are o poziţie importantă în tranzitul dinspre Scandinavia spre Europa Centrală şi
dinspre Marea Nordului spre Marea Baltică.
SUEDIA
62
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
Aşezarea: ocupă jumătatea estică a Peninsulei Scandinave, având ieşire, în
principal, la Marea Baltică;
Relieful: dezvoltat pe structuri precambriene (în est) şi caledoniene (în V); format
din Munţii Scandinaviei (peste 2.000 m), Podişul Suediei ş.a.;
Clima: subpolară în N (Laponia), cu ierni lungi şi geroase, temperată în rest;
Apele: rîuri scurte; numeroase lacuri glaciare: Vänern, Vättern, Mälaren;
Vegetaţia: păduri de conifere;
Populaţia: densitate redusă (sub 20 loc./km2);
Oraşele: STOCKHOLM (capitala), Göteborg, Malmö, Uppsala;
Economia: dezvoltată, cu o structură complexă, bazată pe industrie, comerţ,
servicii;
 resurse forestiere – cel mai mare fond forestier din Europa, după Rusia; resurse
hidroenergetice; minereuri de fier (în Laponia).
Nivelul de trai al suedezilor este foarte ridicat.
FINLANDA (SUOMI în finlandeză)
Aşezarea: în estul Peninsulei Scandinave, cu o largă ieşire la Marea Baltică;
Relieful: cu aspect de podiş jos, vălurit, dezvoltat pe structurile dure
precambriene, modelat de glaciaţiunea cuaternară (între morene există numeroase
lacuri); Câmpia Lacustră Finlandeză;
Clima: rece, influenţată de vecinătatea cu Marea Baltică şi de vânturile de vest;
Apele: numeroase lacuri glaciare („Ţara celor o mie de lacuri”), legate printr-o
reţea densă de râuri scurte;
Vegetaţia: păduri de conifere (cea mai împădurită ţară europeană, 75%); tundră
în Laponia (cu muşchi, licheni, arbuşti);
Populaţia: 5,3 mil. loc.; densitate medie foarte redusă (16 loc./km 2); populaţia
este localizată mai ales în sud, în capitală şi împrejurimile acesteia; finlandezii, împreună
cu ungurii şi estonienii, fac parte din grupul de populaţii fino-ugrice, originare din Asia
Centrală;
Oraşele: HELSINKI (capitala), Espoo, Tampere, Turku ş.a.;
Economia: dezvoltată:
 resursele naturale: lemnul, minereuri neferoase (cupru, aur, zinc ş.a.);
 industria: exploatarea lemnului, industria de telefonie mobilă (Nokia),
construcţii de nave, metalurgia neferoasă, energie electrică ş.a.;
 agricultura: creşterea renilor (Laponia), bovine, porcine; se cultivă orz, ovăz,
cartofi, sfeclă de zahăr;
 transporturile: dezvoltate;
 turismul: dezvoltat.
ŢĂRILE BALTICE: ESTONIA, LETONIA, LITUANIA
Aşezarea: în Europa Nordică, cu largă ieşire la Marea Baltică; sunt foste state
apartenente la URSS, care şi-au obţinut independenţa în 1991;
Relieful: predominant de câmpie – Câmpia Baltică, parte din Câmpia Est-
Europeană, modelată de calota glaciară;
63
Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU
Clima: temperată;
Apele: reţea densă, cu râuri scurte şi numeroase lacuri glaciare;
Vegetaţia: păduri de conifere şi turbării;
Populaţia: toate cele trei state au înregistrat o scădere a numărului de locuitori,
datorită sporului natural negativ;
Oraşele:
- în Estonia: TALLIN,Tartu;
- în Letonia: RIGA, Daugavpils;
- în Lituania: VILNIUS, Kaunas;
Economia: după 1991 statele baltice au parcurs o perioadă de tranziţie spre
economia de piaţă;
- dintre ţările baltice, Estonia prezintă cea mai funcţională economie, şi cel mai
ridicat nivel de trai;
- resursele naturale: turbă, păduri, păşuni;
- industria: energiei electrice (termoenergie în Estonia, hidroenergie în Letonia şi
atomoenergie în Lituania), alimentară, uşoară, construcţii de maşini;
- agricultura: porcine, bovine, cereale (orz, ovăz, secară), cartofi, sfeclă de zahăr;
- transporturile: dezvoltate;
- turismul: principalele centre turistice sunt oraşele-capitală.
Au intrat toate trei în U.E. în anul 2004.
POLONIA
Aşezarea: în partea centrală a Europei, cu ieşire la Marea Baltică;
Relieful: predominant de câmpie; unităţi de relief: Câmpia Germano-Polonă,
Podişul Poloniei Mici, Podişul Lublin, Munţii Sudeţi, Munţii Beskizi, Colinele Mazuriei ş.a.
Clima: temperată de tranziţie, cu nuanţe oceanice;
Apele: reţea densă (mai importante fiind Odra şi Vistula) şi numeroase lacuri
(Lacurile Mazuriei);
Vegetaţia: păduri de foioase;
Populaţia: 38,5 mil. loc.; concentrări ridicate ale populaţiei se înregistrează în
jurul oraşelor mari şi în sud; se remarcă aglomerarea urbană Katowice (peste 3,3 mil.
loc.);
Oraşele: VARŞOVIA, Cracovia, Wroclaw, Poznan, Gdansk etc.
Economia:
 resursele naturale: cărbuni (Silezia), sulf, sare, argint;
 industria: siderurgia (Katowice), nave maritime, energie electrică, ş.a.;
 agricultura: cereale (secară, orz), cartofi, sfeclă de zahăr; bovine;
 transporturile: diversificate; porturi: Gdansk, Gdynia;
 turismul: Munţii Tatra – staţiunea Zakopane; Munţii Sudeţi, staţiunile litorale
(Sopot) ş.a.
CEHIA
Aşezarea: în Europa Centrală, fără ieşire la mare; Republica Cehă s-a proclamat
stat independent în 1993, când Cehoslovacia s-a separat în Cehia şi Slovacia;
64
 Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU Prof. dr. Ionel-Daniel RĂDUIANU

Relieful: predominant de podiş, Podişul Boemiei, dezvoltat pe structură Economia: în dezvoltare;

hercinică şi înconjurate de masive montane joase: Munţii Metaliferi, Munţii Sudeţi, Munţii
Beskizi, Munţii Sumava, Munţii Pădurea Boemiei;
Clima: temperat-continentală;
Apele: Elba, Morava, Odra/Oder;
Vegetaţia: păduri de foioase şi păşuni;
Populaţia: 10,2 mil. loc.; densitate ridicată (130 loc./km2);
Oraşele: PRAGA (capitala), Brno, Ostrava, Plzen, Liberec ş.a.;
Economia: modernă, cu o pondere majoritară a serviciilor;
 resursele naturale: cărbuni, sare;
 industria: oţel, automobile, construcţii de maşini, chimică, cristaluri şi
porţelanuri de Boemia;
 agricultura: bovine, porcine; cartofi, sfeclă de zahăr, orz, hamei;
 transporturile: reţea dezvoltată şi diversificată;
 turismul: capitala („Oraşul de aur”), staţiunile balneoclimaterice (Karlovy
Vary) ş.a.
SLOVACIA
Aşezarea: în Europa Centrală, fără ieşire la mare;
Relieful: Munţii Carpaţi ating aici cea mai mare altitudine din întreg lanţul: 2.655
m în Vf. Gerlachovka din Munţii Tatra; Câmpia Dunării; relief carstic pe calcarele din est
(cu cea mai mare stalagmită de pe Glob în peştera Krasnohorska – 32 m);
Clima: temperat-continentală;
Apele: Dunărea cu afluenţii ei (Nitra, Hron ş.a.);
Vegetaţia: păduri de conifere, păşuni;
Populaţia: 5,4 mil. loc.; este alcătuită din slovaci, maghiari (10%) ş.a.;
Oraşele: BRATISLAVA (capitala), Košice, Prešov, Nitra;
Economia: modernă, cu o pondere majoritară a serviciilor;
 resursele naturale: minereuri de fier, minereuri neferoase (cupru, zinc);
 industria: siderurgie, industria chimică, automobile, alimentară;
 agricultura: cereale, sfeclă de zahăr, cartofi;
 transporturile: diversificate (inclusiv fluviale pe Dunăre);
 turismul: capitala, staţiunile montane şi de sporturi de iarnă;
SLOVENIA
 resursele naturale: reduse;
 industria: metalurgia neferoasă, construcţii de maşini, microelectronică,
optică electronică;
 agricultura: bovine; porumb, viţă de vie, cartofi;
 turismul: potenţial turistic ridicat datorită peisajelor naturale deosebite;
capitala, Peştera Postojna, ş.a.
Este primul stat din fostul teritoriu al Iugoslaviei care s-a integrat în NATO şi U.E.
MALTA
Aşezarea: în centrul Mării Mediterane, la sud de Italia;
Relieful: podiş calcaros;
Clima: mediteraneană;
Apele: râuri scurte;
Vegetaţia: mediteraneană;
Populaţia: 0,4 mil. loc.; are o densitate foarte ridicată a populaţiei (peste 1.200
loc./km2);
Oraşele: LA VALETTA (capitala);
Economia: turismul (balneoclimateric şi cultural-istoric) aduce venituri importante;
se adaugă activitatea bancară şi flota comercială maritimă (locul II în Europa);
CIPRU
Aşezarea: în insula omonimă din Marea Mediterană, la circa 70 km S de Turcia;
Relieful: preponderent muntos;
Clima: mediteraneană;
Apele: râuri scurte;
Vegetaţia: mediteraneană: păduri de pin, cedru şi chiparos;
Populaţia: 0,8 mil. loc.; este formată din greci, turci, armeni ş.a.;
Oraşele: NICOSIA (capitala), Limassol, Larnaca;
Economia: turismul aduce venituri importante; flota maritimă comercială ocupă
locul III în Europa.
Republica Cipru poate fi considerată o insulă a Europei (mai ales după integrarea în
anul 2004 în U.E.), dar este percepută ca un spaţiu asiatic. Aici există o situaţie aparte,
nordul insulei este ocupat de turci, iar sudul de către greci). S-au făcut mai multe
încercări de reunificare a insulei, dar fără rezultat.

Aşezarea: în N-V Peninsulei Balcanice, având ieşire la Marea Adriatică; şi-a

proclamat independenţa în anul 1991, odată cu destrămarea RSF Iugoslavia;
Relieful: Alpii, Alpii Dinarici, Podişul Karst (cu relief carstic; aici se află vestita
peşteră Postojna);
Clima: temperat-continentală (predominant), cu influenţe oceanice;
mediteraneană (în S);
Apele: Drava, Sava;
Vegetaţia: păduri de foioase;
Populaţia: 2,0 mil. loc.;
Oraşele: LJUBLJANA (capitala), Maribor ş.a.;
65 66
BAC GEOGRAFIE HARTI

1 2
3 4
5 6