Geografie BAC

CAP.
I EUROPA ȘI ROMÂNIA – ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZĂ
1. SPAȚIUL ROMÂNESC ȘI SPAȚIUL EUROPEAN

1.1. EUROPA – POZIȚIE GEOGRAFICĂ ȘI LIMITE
a. Poziția geografică pe glob:

- În latitudine este situală în emisfera Nordică, în plină zonă temperată;
- Partea de nord a continentului este traversată de Cercul Polar de Nord;
- În longitudine este situată în emisferele Estică și Vestică față de primul meridian.
b. Limite:
- La nord: Oceanul Arctic
- La sud: Marea Mediterană
- La vest: Oceanul Atlantic
- La est: Asia, limita fiind dată de Munții Ural, Fluviul Ural, Marea Caspică, Munții Caucaz, Marea Neagră
c. Punctele extreme:
- N – Capul Nord
- S – Capul Tainaron (Matapan)
- V – Capul Roca
- E – un punct din NE M-ților Ural (492 m)
d. Articulațiile țărmurilor:
- țărmuri foarte sinuoase (crestate) cu numeroase insule, peninsule, golfuri, strâmtori, etc.
• Peninsule: Scandinavă, Iberică, Italică, Balcanică, Kola, Iutlanda, Crimeea;
• Insule și arhipelaguri: Islanda, Britanice, Irlanda, Azore (Portugalia), Madeira (Portugalia), Canare (Spania),
Baleare (Spania), Corsica (Franța), Sardinia (Italia), Sicilia (Italia), Creta (Grecia), Rodos (Grecia), Ciclade
(Grecia), Corfu (Grecia), Sporade (Grecia), Ionice (Grecia), Cipru, Malta;
• Golfuri: Biscaya, Botnic, Finic, Riga, Odessa;
• Strâmtori: Gibraltar, Bosfor, Dardanele, Calais (Dover), Messina;
• Mări: Albă, Barents, Norvegiei, Nordului, Mânecii, Baltică, Mediterană (cu Mările: Tireniană, Adriatică,
Ionică, Egee, Ligurică), Neagră (cu Marea Azov), Marmara;
- tipuri de țărmuri:
• cu fiorduri (foste văi glaciare invadate de apele mării): Norvegia, Islanda
• cu riass (golfuri înguste și ramificate): Spania
• cu poldere (terenuri recuperate de sub apele mării prin îndiguire și desecare): Olanda
• de tip dalmatic (cu canale): Croația
• cu estuare (acolo unde râurile se varsă în mări cu maree puternice):estuarul Elbei, Senei, Tamisei, Loarei,
Garonne
• cu golfuri: Estonia, Letonia
• cu lagune (lacuri formate din foste golfuri închise de un cordon litoral), limane (lacuri formate prin bararea gurii
de vărsare cu un cordon litoral) și cordoane litorale: Polonia, România, Ucraina
• cu delte (acolo unde râurile se varsă în mări cu maree reduse): delta Rinului, Ronului, Ebro, Padului, Dunării,
Volgăi
e. Alte caracteristici:
- Suprafața: 10 mil. km2, locul 6 pe glob;
- Legătura comună cu Asia = placa Euroasiatică
1
1.2. ROMÂNIA – POZIȚIA GEOGRAFICĂ
a. Poziția geografică pe glob:

- În latitudine, în emisfera Nordică, pe paralela de 450lat. N = la egală distanță între ecuator și polul N, în plină
zonă temperată;
- În longitudine, în emisfera Estică, pe meridianul de 250 long. E = la egală distanță între extremitățile estică și
vestică ale Europei;
- Pe paralela de 460lat. N = împarte țara în două părți egale;
- Intersecția paralelei de 460 lat. N cu meridianul de 250 long. E determină centrul țării.
b. Poziția geografică în Europa:
- În SE Europei Centrale, la distanțe aproximativ egale de extremitățile continentului: cca. 2800 km de Oc.
Atlantic (V), Oc. Arctic (N), M-ții Ural (E) și la cca. 1000 km de M. Mediterană (S) = climat temperat
continental moderat cu nuanțe de tranziție.
c. Elemente comune cu Europa:
- Carpații = țară carpatică (2/3 – 55% din lanțul carpatic);
- Dunărea = țară dunăreană (danubiană) (38% din lungimea fluviului – 1075 km din 2860km);
- Marea Neagră = țară pontică (ieșire la mare pe 244 km – lungimea litoralului);
- Câmpia Panonică = caracterul panonic.
d. Limite și vecini:
- N – Ucraina
- S – Bulgaria
- E – Rep. Moldova și Ucraina
- NV – Ungaria
- SV – Serbia
2
e. Punctele extreme:
- N – Horodiște
- S – Zimnicea
- E – Sulina
- V – Beba Veche
f. Suprafața:
- 238.391 km2 – întindere medie (loc 12 în Europa și 81 pe glob)
2. HARTA POLITICĂ A EUROPEI

Europa cuprinde 46 state independente, suverane şi 6 teritorii dependente: Arhipelagul Feroe (Danemarca),
Arh. Man (Marea Britanie), I-lele. Normande (Marea Britanie), I-lele. Svalbard (Noevegia), I-la. Jan Mayen (Norvegia),
Gibraltar (Marea Britanie);
1. După suprafaţă:
- cel mai întins stat: Federaţia Rusă (peste 4 mil. km2, partea europeană);
- cel mai mic stat: Vatican (0,44 km2);
2. După numărul de locuitori:
- cel mai populat stat: Federaţia Rusă (peste 140 mil. locuitori);
- cel mai puţin populat: Vatican (1000 loc.);
3. După forma de guvernământ:
- 22 republici parlamentare;
- 9 republici prezidenţiale: Islanda, Franţa, Croaţia, Ucraina, Belarus, Finlanda, Fed. Rusă, San Marino, Cipru;
- 3 republici federale: Elveţia, Austria, Bosnia-Herţegovina;
- 9 monarhii constituţionale: Spania, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Danemarca, Liechtenstein, Norvegia, Suedia,
Luxemburg;
- 2 principate: Andorra, Monaco;
- 1 stat papal: Vatican;
4. După poziția în raport cu alte state:
- enclave: Vatican;
5. După nivelul de dezvoltare economică:
- ţări dezvoltate cu economie de piaţă – mai ales statele din Europa de vest, Nord şi Sud;
- ţări în curs de dezvoltare – Europa Centrală şi de Est;
6. După criteriul geografic – 5 grupe:
A. Europa Centrală: 3. Suedia – Stockholm

1. Germania – Berlin 4. Finlanda – Helsinki
2. Elveţia – Berna 5. Islanda – Reykjavik
3. Austria – Viena 6. Estonia – Tallin
4. Liechtenstein – Vaduz 7. Letonia – Riga
5. Polonia – Varşovia 8. Lituania – Villnius
6. Cehia – Praga D. Europa de Est:
7. Slovacia – Bratislava 1. Federaţia Rusă – Moscova
8. Ungaria – Budapesta 2. Belarus – Minsk
9. România – Bucureşti 3. Ucraina – Kiev
10. Moldova – Chişinău E. Europa de Sud (Mediteraneană):
B. Europa de Vest (Atlantică): 1. Italia – Roma
1. Franţa – Paris 2. Spania – Madrid
2. Belgia – Bruxelles 3. Portugalia – Lisabona
3. Olanda – Amsterdam şi Haga 4. Grecia – Atena
4. Luxemburg – Luxemburg-Ville 5. Bulgaria – Sofia
5. Marea Britanie (Regatul Unit al Marii Britanii 6. Albania – Tirana
şi Irlandei de Nord) – Londra 7. Macedonia – Skopje
6. Irlanda – Dublin 8. Bosnia-Herţegovina – Sarajevo
C. Europa de Nord: 9. Serbia – Belgrad
1. Danemarca – Copenhaga 10. Muntenegru – Podgorica
2. Norvegia – Oslo 11. Croaţia – Zagreb
3
12. Slovenia – Ljubljana
13. Kosovo – Pristina
14. Malta – La Valetta
15. Monaco – Monaco-Ville
16. San Marino – San Marino
17. Vatican – Vatican
18. Andorra – Andorra
19. Cipru – Nicosia
4
5
3. ELEMENTE FIZICO-GEOGRAFICE DEFINITORII ALE EUROPEI ȘI ALE
ROMÂNIEI
3.1. RELIEFUL MAJOR AL EUROPEI – TREPTE, UNITĂȚI MORFOSTRUCTURALE ȘI TIPURI DE

RELIEF
1. Caracteristici:
- Altitudinea medie: 340 m;
- Altitudinea maximă: 4807m – vf. Mont Blanc din M-ţii Alpi; (5462m – vf. Elbrus din M-ții Caucaz);
- Altitudinea minimă: - 28 m – Câmpia Precaspică;
2. Trepte de relief:
- 85% din relieful Europei este ocupat de câmpii şi dealuri joase.
a. munții (peste 1000 m)
b. dealuri și podișuri (500 – 1000 m)
c. câmpii (0 – 300 m)
3. Evoluția continentului și unităţile morfostructurale:
a. Europa străveche (structuri precambriene – primul nucleu continental) – corespunde părții estice și nord-estice a
continentului: Câmpia Europei de Est, Câmpia Niprului, Pod. Podolic, Pod. Volgăi.
b. Europa caledonică (structuri caledonice) – corespunde părții NV a continentului, formată în orogeneza caledoniană.
Din unitatea caledoniană fac parte munții din peninsula Scandinavă și Insulele Britanice: Munții Scandinaviei, M-ții Penini
c. Europa hercinică (structuri hercinice) – corespunde fâșiei centrale a Europei de la Oc. Atlantic până la Marea
Neagră, formată în orogeneza hercinică: Masivul Central Francez, Muntii Vosgi, M-ții Pădurea Neagră. Mții Ural
d. Europa alpină (structuri alpine) – corespunde fâșiei sudice a Europei, formată în orogeneza alpină: Mții Pirinei, Alpi,
Carpați, Apenini, Dinarici, Balcani, Pindului, Caucaz.
Tot în această orogeneză, în Carpați s-a format cel mai lung lanț vulcanic din Europa (Oaș-Gutâi-Țibleș-Călimani-
Gurghiu-Harghita – stinși în prezent) și vulcanii mediteraneeni (Vezuviu, Etna, Stromboli) și islandezi (Hekla) – activi în
prezent.
e. Ultimul eveniment important din evoluția reliefului Europei a fost glaciațiunea (procesul de răcire a climei și instalare a
ghețarilor de calotă în jumătatea nordică a continentului și a ghețarilor montani în munții din jumătatea sudică cu altitudini
de peste 2000 m) în Era Cuaternară – glaciaținea cuaternară
6
4. Tipuri genetice de relief:
a. Relieful glaciar a fost creat de calota glaciară din nordul Europei (Scandinavia, Marea Britanie, nordul Germaniei, Polonia
şi Rusia) și de gheţarii montani (Alpi, Carpați, Caucaz, Pirinei, Scandinaviei). Forme de relief: circuri glaciare, văi glaciare,
fiorduri, câmpii fluvio-glaciare, etc. În prezent există gheţari în masivele care depăşesc 3000 m altitudine (Alpi, Pirinei,
Caucaz) datorită altitudinii foarte mari și climatului rece şi în insulele arctice (calota islandeză) datorita climatului rece.
b. Reliful vulcanic s-a format datorită vulcanismului din orogeneza alpină (conuri, cratere) și este întâlnit în sudul peninsulei
Italice, Masivul Central Francez, Masivul Renan, Islanda, Carpații Orientali și Occidentali.
c. Relieful structural este influențat de modul de dispunere a stratelor de roci. Există structuri cutate, diapire (cu sare-Depr.
Colinară a Transilvaniei), de domuri (cu gaz metan-Pod. Transilvaniei), monoclinale, tabulare (orizontale), faliate.
d. Relieful fluvial, creat de apele curgătoare, având ca forme specifice văile, terasele, luncile. Este prezent în toate unitățile
de relief.
e. Relieful eolian, creat de vânt (cu dune de nisip), apare în SV Franței, Danemarca, Câmpia Precaspică, iar în România în
Delta Dunării, Câmpia Bărăganului, Câmpia Olteniei, Câmpia Carei.
f. Relieful litoral se formează sub influența valurilor, mareelor, curenților oceanici, rezultând mai multe tipuri de țărmuri:
- cu fiorduri, creat de ghețari, în Pen. Scandinavă, Islanda, Arhipelagul Britanic;
- cu estuare, creat de mareele puternice la gurile de vărsare ale fluviilor (Sena, Tamisa, Severn, Elba, Peciora, Dvina de
Nord);
- cu delte, la gurile de vărsare ale fluviilor care se varsă în mările cu maree slabe (Delta Volgăi, Delta Dunării, Delta Padului,
Delta Ronului);
- cu lagune, la Marea Mediterană (Veneția), Marea Baltică (Vistula) și Marea Neagră (Razim-Sinoe);
- cu limane maritime, la Marea Neagră (Nistrului, Techirghiol);
- cu canale (dalmatic), pe litoralul Croației la Marea Adriatică;
- cu riass (caracterizat prin golfuri înguste și ramificare axate pe cursurile inferioare ale râurilor), în Marea Britanie, NV
Franței;
- cu poldere, în Olanda, la Marea Nordului.
g. Relieful petrografic este influențat de tipul de rocă:
- relieful carstic – pe calcare - cu peșteri, chei, doline, în Pod Karst (Slovenia), Alpii Dolomitici, Carpați, Caucaz, Maseta
Iberică, iar în România în Carpați , Pod. Mehedinți, Pod. Dobrogei de Sud.
- relieful leossoid – pe loess - cu crovuri, găvane, padine în Câmpia Europei de Est, Câmpia Germano-Poloneză, iar în
Romania, în Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podișul Dobrogei.
- pe conglomerate, cu sfincși, babe, ciuperci
3.2. UNITĂȚI MAJORE DE RELIEF DIN EUROPA
A. MUNȚII
I. Munți pe structuri caledonice:
1. MUNȚII SCANDINAVIEI (ALPII SCANDINAVIEI) – în V Pen. Scandinave, (în Norvegia și Suedia), cu altitudini de
peste 2000 m (2469m), relief glaciar, fiorduri și ghețari actuali.
2. MUNȚII GRAMPIANI - în N Marii Britanii (Scoția), cu altitudini reduse, peste 1300m (1343 m Vf. Ben Nevis).
3. MUNȚII PENINI - în Marea Britanie, sub 900 m, cu relief faliat, carstic.
4. MUNȚII CAMBRIENI - în SV Marii Britanii, 1100m altitudine, cu relief faliat, carstic.
II. Munți pe structuri hercinice:

1. MESETA SPANIOLĂ (IBERICĂ) - în peninsula Iberică (Spania), cu relief alcătuit din podișuri (600 – 1000 m) numite
mesetas, platouri vălurite, pietroase și culmi numite sierre/cordiliere reînălțate în orogeneza alpină (peste 2000 m), cu relief
glaciar.
2. MASIVUL CENTRAL FRANCEZ – în S Franței, peste 1800 m, cu relief vulcanic, carstic, pe structuri faliate.
3. MUNȚII JURA - pe teritoriul Franței, Elveției și Germaniei, sub 1800 m, relief pe structuri cutate, relief carstic.
4. MASIVUL ȘISTOS RENAN – în V Germaniei, 600 – 800 m, relief vulcanic.
5. MUNȚII PADUREA NEAGRĂ - în SV Germaniei, sub 1500 m, puternic erodați.
6. MUNȚII VOSGI – în V Franței, sub 1500 m, puternic erodați.
7. MUNȚII PĂDUREA THURINGIEI - în Germania, sub 1000 m
8. MUNȚII HARTZ - în Germania, 1000 m, aspect de platou.
9. MUNȚII METALIFERI – în Germania și Cehia.
10. MUNȚII SUDEȚI – în Germania, Polonia, Cehia.
11. MUNȚII URAL - la limita dintre Europa și Asia (în Rusia), cel mai lung lanț montan din Europa (peste 2000 km), peste
1800 m, puternic erodați cu aspect de dealuri în sud, cu relief carstic și vulcanic în centru și relief glaciar în nord.
7
III. Munți pe structuri alpine:
1. CORDILIERA BETICĂ - în S Spaniei, cu altitudini de peste 3000m, în Sierra Nevada.
2. MUNȚII PIRINEI - în NE pen. Iberice (între Spania și Franța), peste 3000 m, relief glaciar și ghețari actuali.
3. MUNȚII ALPI - între Marea Ligurică și depresiunea Panonică (1200km) (pe teritoriul statelor Monaco, Franța, Italia,
Elveția, Licthenstein, Germania, Austria și Slovenia), 4807m în vf. Mont Blanc, relief pe șisturi cristaline, carstic, glaciar,
ghețari actuali.
4. MUNȚII APENINI - în Peninsula Italică și N insulei Sicilia, 2900 m, relief vulcanic, vulcani activi (Vezuviu, Etna,
Stromboli).
5. MUNȚII DINARICI (ALPII DINARICI/DALMATICI) - în NV pen. Balcanice, de-a lungul litoralului Mării Adriatice
(Slovenia, Croația, Bosni-Herțegovina, Serbia, Muntenegru și Albania), peste 2500 m, relief carstic, pe șisturi cristaline.
6. MUNȚII CARPAȚI - între bazinul Vienei și valea Timokului (Austria, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina,
România și Serbia), 2655 m în vf. Gerlachovka din Munții Tatra (Slocacia), cu relief glaciar, carstic, vulcanic, pe sisturi
cristaline.
7. MUNȚII BALCANI (STARA PLANINA) - în N pen. Balcanice (Bulgaria, Serbia), 2300 m, relief carstic, pe sisturi
cristaline.
8. MUNȚII PINDULUI - în S peninsulei Balcanice (Grecia), peste 2900 m în vf. Olimp, relief carstic.
9. MUNȚII RODOPI - în S Bulgariei, 2000 m
10. MUNȚII RILA - în SV Bulgariei, 2900 m.
11. MUNȚII CAUCAZ - în SE Europei între Marea Neagră și Marea Caspică (Rusia, Georgia, Azerbaidjan și Armenia),
5642 m în vf. Elbrus, relief glaciar, vulcanic, carstic, ghețari actuali.
B. PODIȘURILE
I. Podișuri pe primul nucleu continental:
1. PODIȘUL FINLANDEI - în Finlanda, pe scutul baltic, relief glaciar.
2. PODIȘUL SUEDIEI (NORRLAND) - în Suedia, pe scutul baltic, relief glaciar.
3. PODIȘUL VOLÂNO-PODOLIC - în Ucraina, pe Platforma Est-Europeană, peste 400 m.
4. PODIȘUL VALDAI - în Rusia, pe Platforma Est-Europeană, peste 300 m.
5. PODIȘUL RUSIEI CENTRALE - în Rusia, pe Platforma Est-Europeană, 250m.
6. PODIȘUL VOLGĂI - în Rusia, pe Platforma Est-Europeană.
7. PODIȘUL DONEȚK - în Ucraina, pe Platforma Est-Europeană.
8. COLINELE POMERANIEI ȘI MAZURIEI - în Polonia, formante prin acumulări glaciare pe Platforma Est-Europeană.
II. Podișuri pe structuri hercinice:

1. PODIȘUL ARDENI - în Belgia, Franța și Luxemburg, 600–7000 m.
2. PODIȘUL BOEMIEI - în Cehia, peste 300 m.
III. Podișuri pe structuri alpine:

1. PODIȘUL KARST - în Slovenia, relief carstic
2. PODIȘUL BAVARIEI - în Germania, format prin acumulare, 400-1000m.
3. DEALURILE SUBCARPATICE – în România.
C. CÂMPIILE
I. Câmpii fluvio-glaciare:
1. CÂMPIA EST – EUROPEANĂ (EUROPEI DE EST) - a doua câmpie ca suprafață din lume (cca. 4 mil km2), între
Oceanul Arctic în N și Marea Caspică în S, (Belarus și Ucraina), pe primul nucleu continental, cu relief glaciar. Pe teritoriul
ei apar câmpii și podișuri joase cu altitudini între 28 și 400m.
2. CÂMPIA NORD – EUROPEANĂ (GERMANO-POLONEZĂ) – pe teritoriul statelor Olanda, Danemarca, Germania,
Polonia, Lituania, pe primul nucleu continental, are caracter fluvio-glaciar, cu relief glaciar, litoral, poldere (în Olanda) și alt.
sub 200 m.
3. CÂMPIA FINLANDEI (CÂMPIA LACUSTRĂ FINLANDEZĂ) - pe scutul baltic, cu caracter fluvio-glaciar, relief
glaciar și numeroase lacuri glaciare.
4. CÂMPIA FLANDREI – în Belgia
5. CÂMPIA SILEZIEI – în Cehia
8
II. Câmpii fluvio-lacustre:
1. CÂMPIA PADULUI - N Italiei, câmpie piemontană de acumulare fluvio-lacustră și alt. sub 200 m.
2. CÂMPIA PANONICĂ (DEPRESIUNEA PANONICĂ) - între Munții Alpi, Carpați și Dinarici, în Ungaria, Austria,
Slovacia, Serbia și România. Este câmpie de acumulare fluvio-lacustră cu alt. între 150 – 300m.
3. CÂMPIA ROMÂNĂ - în lungul Dunării, în România, câmpie de acumulare fluvio-lacustră, cu câmpii tabulare cu relief
pe loess, câmpii piemontane, câmpii de subsidență (de coborâre) și alt. între 10 – 300m.
4. CÂMPIA TRACIEI SUPERIOARE – în Bulgaria
5. CÂMPIA NIPRULUI – în Ucraina
III. Câmpii fluvio-marine (litorale):

1. CÂMPIA PRECASPICĂ (CÂMPIA MĂRII CASPICE) – pe teritoriul Rusiei, cu cele mai joase altitudini (-28 m),
relief eolian și cea mai mare deltă din Europa, Delta Volgăi.
2. CÂMPIA MĂRII NEGRE – în Ucraina
3. BAZINUL PARIZIAN – în Franța
4. BAZINUL ACVITANIEI – în franța
5. CÂMPIA ANDALUZIEI – SV Spaniei
6. CÂMPIA ARAGONULUI – NE Spaniei
7. CÂMPIA FLANDREI – în Belgia
8. CÂMPIA MĂRII BALTICE – în Estonia, Letonia, Lituania
9
3.3. RELIEFUL MAJOR AL ROMÂNIEI – TREPTE, UNITĂȚI MORFOSTRUCTURALE ȘI TIPURI DE
RELIEF
1. Caracteristici:
a. Proporționalitatea: 30% câmpii, 42% dealuri și podișuri, 28% munți
b. Dispunerea concentrică
c. Varietatea formelor și tipurilor de relief
d. Altitudinea: medie – 420 m, maximă – 2544 m în Vf. Moldoveanu (M-ții Făgăraș)
2. Formarea și evoluția reliefului:
- orogeneza caledonică: se formează Podișul Casimcei (alcătuit din șisturi verzi – cea mai veche unitate de relief)
- orogeneza hercinică: se formează M-ții Măcin;
- orogeneza alpină: se formează M-ții Carpați, iar la finalul acesteia și Subcarpații;
- după ridicarea Carpaților s-au format și celelalte unități de relief prin acumulări de sedimente (sedimentare); cea mai
nouă unitate de relief este Delta Dunării;
- în Cuaternar are loc glaciațiunea, care a afectat crestele mai înalte ale Carpaților Orientali și Meridionali (la peste 2000 m).
3. Unități morfostructurale:
a. Unități de platformă, formate prin acumulare (sedimentare): Câmpia Română, Câmpia de Vest, Dealurile
de Vest, Podișul Moldovei, Dobrogea de Sud, Podișul Getic, Depresiunea Transilvaniei, Delta Dunării;
b. Unitățile de orogen, formate prin cutarea (încrețirea) scoarței terestre: Carpații, Subcarpații, Podișul
Mehedinți, Dobrogea de Nord
3.4. UNITĂȚI MAJORE DE RELIEF DIN ROMÂNIA
I. MUNȚII CARPAȚI
Caractere generale
- Se întind de la bazinul Vienei (Austria) până la valea Timokului în Serbia, pe teritoriul a 8 state: Austria, Cehia,
Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, România și Serbia.
- Cuprind: - Munții Beskizi (cu Munții Tatra, cei mai înalți – 2655 m în Vârful Gerlachovka și Carpații Păduroși)
- Carpații Românești (Carpații Orientali, Meridionali și Occidentali)
- mod de formare: sunt munți tineri formați prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină
- au fost afectați de puternice erupții vulcanice, rezultând lanțul vulcanic Oaș-Gutâi-Țibleș-Călimani-Gurghiu-
Harghita, cel mai lung din Europa
- în Cuaternar crestele mai înalte, de peste 2000 m au fost afectate de glaciațiune, ce a dus la formarea reliefului
glaciar.
1. CARPAȚII ORIENTALI
- De la granița cu Ucraina în N până la Valea Prahovei în V
- Cuprind trei grupe:
1.1. CARPAȚII MARAMUREȘULUI ȘI AI BUCOVINEI (GRUPA NORDICĂ)

a. Limite: de la granița cu Ucraina în N pâna la pasul Tihuța, depresiunea Dornelor, pasul Mestecăniș și Depr. Câmpulung
Moldovenesc în S
b. Caracteristici ale reliefului:
- tipuri de roci: trei fâșii paralele de roci: vulcanice în V, șisturi cristaline în centru și roci sedimentare cutate (fliș) în E
- altitudini: max. 2303 m în vf. Pietrosul Mare din Munții Rodnei – cea mai mare din Orientali
- fragmentare mare
- tipuri si forme de relief:
- relief glaciar cu circuri glaciare, văi glaciare, creste ascuțite,
- relief vulcanic cu conuri și cratere
- relief pe șisturi cristaline cu masivitate mare
- relief pe fliș (pe gresii), în E
c. Subdiviziuni: Munții Rodnei, Maramureșului, Suhard, Obcinele Bucovinei, Oaș, Gutâiș Țibleș, Bârgăului.
10
1.2. CARPAȚII MOLDO - TRANSILVANI (GRUPA CENTRALĂ)
a. Limite: de la pasul Tihuța, depresiunea Dornelor, pasul Mestecăniș și Depr. Câmpulung Moldovenesc în N până la Valea
Oituzului în S
- tipuri de roci: trei fâșii paralele de roci: vulcanice în V, șisturi cristaline în centru și fliș în E
- altitudini: max. 2100 m în vf. Pietrosul din Munții Călimani
- fragmentare mare
- relief vulcanic cu conuri și cratere
- relief pe șisturi cristaline cu masivitate mare în centru
- relief pe fliș (pe conglomerate în Ceahlău), în E
- relief carstic, pe calcare cu peșteri , chei (Cheile Bicazului)
c. Subdiviziuni: Munții Călimani, Gurghiu, Harghita, Rarău, Bistriței, Ceahlău, Ciuc, Tarcău, Stânișoarei, etc.
1.3. CARPAȚII CURBURII (GRUPA SUDICĂ)

a. Limite: valea Oituzului în N până la Valea Prahovei în V
- tipuri de roci: doar fliș
- altitudini: max. 1954 m în vf. Ciucaș din Munții Ciucaș
- fragmentare mare
- relief pe fliș (pe conglomerate în Ciucaș - Sfinxul, Tigăile)
- relief carstic, pe calcare cu peșteri , chei
c. Subdiviziuni: Munții Vrancei, Ciucaș, Baiului, Bârsei, etc.
2. CARPAȚII MERIDIONALI
- De la Valea Prahovei în E până la Culoarul Timiș - Cerna în V
- Au cele mai mari altitudini din Carpații Românești
- Cuprind patru grupe:
2.1. GRUPA BUCEGI

a. Limite: de la Valea Prahovei în E până la Valea Dâmboviței în V
- tipuri de roci: șisturi cristaline, calcare și conglomerate
- altitudini: max. 2505 m în vf. Omu din Munții Bucegi
- au masivitate mare
- relief glaciar cu circuri glaciare, văi glaciare, creste ascuțite;
- relief pe conglomerate în Bucegi (Sfinxul, Babele)
- relief carstic, pe calcare cu peșteri (peștera Ialomiței), chei (Cheile Dâmbovicioarei)
c. Subdiviziuni: Munții Bucegi, Leaota și Piatra Craiului
2.2. GRUPA FĂGĂRAȘ

a. Limite: de la Valea Dâmboviței în E până la Valea Oltului în V
- tipuri de roci: șisturi cristaline și calcare
- altitudini: max. 2544 m în vf. Moldoveanu din Munții Făgăraș - cea mai mare din Carpați
- relief glaciar cu circuri glaciare, văi glaciare;
- relief carstic, pe calcare
c. Subdiviziuni: Munții Făgăraș, Cozia, Iezer
11
2.3. GRUPA PARÂNG
a. Limite: de la Valea Oltului în E până la Valea Jiului și Depr. Hațeg la V
- altitudini: max. 2519 m în vf. Parângul Mare din Munții Parâng
- relief glaciar cu circuri glaciare, văi glaciare;
- relief carstic, pe calcare cu peșteri (peștera Muierii), chei
c. Subdiviziuni: Munții Parâng, Șureanu, Cândrel, Lotru, Căpățânii
2.4. GRUPA RETEZT – GODEANU

a. Limite: de la Valea Jiului și Depr. Hațeg la E până la Culoarul Timiș - Cerna în V
- altitudini: max. 2509 m în vf. Peleaga din Munții Retezat
- relief glaciar cu circuri glaciare, văi glaciare, cu cea mai mare extindere din Carpați, în Munții Retezat;
- relief carstic, pe calcare, cu peșteri, chei (cheile Cernei)
c. Subdiviziuni: Munții Retezat, Godeanu, Cernei, Mehedinți, Vâlcan
3. CARPAȚII OCCIDENTALI
- De la Valea Dunării în E până la Valea Someșului în N
- Au cele mai mari mici din Carpații Românești
- Nu au relief glaciar
- Sunt discontinui fiind întrerupți de văile Timișului și Mureșului
- Cuprind trei grupe:
3.1. MUNȚII BANATULUI

a. Limite: de la Valea Dunării în S până la Valea Timișului în N
- tipuri de roci: predomină șisturile cristaline și calcare
- altitudini: max. 1446 m în vf. Semenic din Munții Semenic
- frgmentare ridicată
- relief carstic, pe calcare, cu peșteri, chei (cheile Nerei)
c. Subdiviziuni: Munții Semenic, Almăjului, Locvei, Aninei
3.2. MUNȚII POIANA RUSCĂ

a. Limite: de la Valea Bistrei în S până la Valea Mureșului în N
- tipuri de roci: predomină șisturile cristaline
- altitudini: max. 1374 m în vf. Padeșu
3.3. MUNȚII APUSENI

a. Limite: de la Valea Mureșului în S până la Valea Someșului în N
- tipuri de roci: „mozaic de roci”: șisturile cristaline, roci vulcanice, roci sedimentare (predomină calcarele)
- altitudini: max. 1849 m în vf. Bihor din Munții Bihor
- frgmentare ridicată
12
- în V, Dealurile și Câmpia de Vest, pătrund adânc în interiorul Apusenilor sub forma „depresiunilor-golf” (Zarand, Beiuș,
Vad-Borod)
- relief carstic, cu cea mai mare dezvoltare din Carpați, pe calcare, cu peșteri, (peștera Scărișoara, Urșilor, Vântului, etc)
chei (cheile Turzii, Someșului Cald, etc),
- relief vulcanic (Coloanele de bazalt de la Detunata) – m-ții Metaliferi
c. Subdiviziuni: Munții Bihor, Vlădeasa, Trascău, Metaliferi, Zarand, Pădurea Craiului, etc.
II. DEALURILE ȘI PODIȘURILE
4. DEPRESIUNEA COLINARĂ A TRANSILVANIEI

a. Poziție geografică: în centrul țării, în interiorul arcului carpatic.
- mod de formare: este o depresiune tectonică, formată odata cu Carpații prin scufundare lentă și acumulări de sedimente;
- tipuri de roci: roci sedimentare (argile, marne, gresii, conglomerate, nisipuri, pietrișuri)
- altitudini: 500 – 600 m, mai mari în E și mai mici în V (300 – 400 m); max. 1080m în Dealul Becheci.
- tipuri și forme de relief:
- relief pe structuri monoclinale cu cueste (pod. Somesan);
- relief pe structuri de tip „dom” (domuri gazeifere) în centru;
- relief pe structuri de „cute diapire”, cu sare, pe margini;
- relief pe argile cu alunecări de teren
- relief fluvial cu văi largi, terase și lunci.
c. Subdiviziuni:
- Zona marginală: în E – Subcarpații Transilvaniei; în S – Depr. Făgăraș pe Olt, Depr. Sibiu pe Cibin; în V– Culoarul Alba
Iulia-Turda, în N – „munți scufundați”, Deal Prâsnel, Deal. Preluca
- Zona centrala – Podisul Transilvaniei: în NV – Podisul Somesan; în centru – Câmpia Transilvaniei; în S – Podișul
Târnavelor
5. SUBCARPAȚII
a. Poziție geografică: la exteriorul arcului carpatic oriental și meridional, între valea Moldovei la N și valea Motrului la V.
- mod de formare: prin cutarea scoarței terestre în ultimele faze ale orogenezei alpine;
- tipuri de roci: sedimentare (argile, marne, conglomerate, nisipuri, pietrișuri);
- altitudini: 300 – 1000 m, max. 1218 m în Deal. Chiciora;
- relieful este format din depresiuni și dealuri înalte dispuse în șiruri paralele.
c. Subdiviziuni: Subcarpații Moldovei; Subcarpații Curburii; Subcarpații Getici
5.1. SUBCARPAȚII MOLDOVEI

a. Limite: între valea Moldovei la N și valea Trotușului la S
b. Caracteristici ale reliefului
- altitudini: 300 – 400 m în depresiuni, 500 – 600 m în dealuri, max. 911 m în Dealul Plesu.
- relief de tip subcarpatic cu un singur șir de depresiuni submontane, închise de un singur șir de dealuri;
- relief pe argile cu alunecări de teren și procese de torențialitate (ogașe, ravene);
5.2. SUBCARPAȚII CURBURII

a. Limite: între Valea Trotușului la N și Valea Damboviței la V
- altitudini: 700 – 800 m, max. 996m în Măgura Odobești
- cel mai complex sector al Subcarpaților alcătuit din două șiruri de depresiuni, închise de două șiruri de dealuri
- relief pe structuri de „cute diapire”, cu sare
- sensibilitate seismică;
- apariția unui fenomen foarte rar întâlnit, „vulcanii noroioși” (în depr. Policiori-Pâclele).
13
5.3. SUBCARPATII GETICI
a. Limite: între Valea Dambovitei la E și Valea Motrului la V
- altitudini: max. 1218 m în Dealul Chiciora
- relief de tip subcarpatic, alcătuit din două șiruri de depresiuni, închise de două șiruri de dealuri;
- relief pe structuri de „cute diapire”, cu sare
6. PODIȘUL MOLDOVEI
a. Poziție geografică și limite: în partea de E a țării, între Carpații Orientali (Grupa N), Subcarpații Moldovei la V și valea
Prutului la E.
- mod de formare: prin depuneri de sedimente
- tipuri de roci: sedimentare (argile, gresii, calcare, nisipuri, pietrișuri);
- altitudini: 300 – 400 m, mai mici în E (200 m) și mai mari în Pod, Sucevei, 600m; max. 688m în Dealul Ciungi
- tipuri și forme de relief
- relief pe structuri monoclinale cu platouri structurale și cueste (Coasta Iașilor);
- relief fluvial cu văi largi, terase și lunci.
c. Subdiviziuni: Podisul Sucevei în N, Câmpia Moldovei (Jijiei) în E, Podisul Bârladului în S
7. PODIȘUL GETIC (PIEMONTUL GETIC)

a. Poziție geografică și limite: în partea de S a țării, între Subcarpații Getici la N și Câmpia Româna la S
- mod de formare: prin depuneri de sedimente
- tipuri de roci: sedimentare (argile, gresii, nisipuri, pietrișuri);
- altitudini: scad de la N (700 m), la S (200 m);
- relief fluvial cu văi largi, terase și lunci;
- relief de tip piemont.
- este înclinat de la N la S
8. PODIȘUL MEHEDINȚI
a. Poziție geografică și limite: în partea de SV a țării, între valea Motrului la E și Valea Dunării la V
- mod de formare: prin cutarea scoarței odată cu Carpații, dar a rămas neînălțată;
- tipuri de roci: șisturi cristaline, calcare;
- altitudini: 500 – 600 m,
- relief carstic pe calcare, cu peșteri (Topolnița), chei (cheile Topolniței),
- unitate de podiș unică în România, deoarece se aseamană cu Carpații după modul de formare, tipuri de roci și
evoluție, iar ca altitudine se aseamană cu podișurile.
9. PODIȘUL DOBROGEI
a. Poziție geografică și limite: în SE țării, între Dunăre la V și Marea Neagră la E
- mod de formare: partea de N s-a format cutarea scoarței terestre în orogeneza caledoniană (Pod. Casimcei) și orogeneza
hercinică (Munții Măcin), iar partea de S prin acumulări de sedimente;
- tipuri de roci: șisturi verzi în Pod. Casimcei, granite în Munții Măcin, gresii, calcare în S și pe mari întinderi, loess;
- altitudini: 300 - 400 m, în N și sub 200 m în S; max. 467 m în vțrful Greci din Munții Măcin;
- relief compus din munți vechi, erodați în N
- relief carstic pe calcare (Peștera Gura Dobrogei);
- relief litoral în E
c. Subdiviziuni: Masivul Dobrogei de Nord; Dobrogea de Sud
14
10. DEALURILE DE VEST
a. Poziție geografică și limite: în V tarii, între Carpații Occidentali la E și Câmpia de Vest la V.
- mod de formare: prin depuneri de sedimente;
- tipuri de roci: sedimentare (argile, nisipuri, pietrișuri), iar pe alocuri apar roci cristaline și vulcanice (în Dealurile
Lipovei);
- altitudini: 200 - 400 m, mai ridicate pe rocile cristaline, 500 – 600 m în Dealurile Lipovei;
- relief de tip piemont cu înclinare de la E la V;
- relief fluvial cu văi largi și terase.
- sunt discontinui, lipsind în zona Munților Zarand
- patrund spre E, în Munții Apuseni sub forma „depresiunilor-golf”(Zarand, Beiuș, Vad-Borod).
c. Subdiviziuni: Dealurile Silvaniei și Crasnei (între Someș și Barcău); Dealurile Crișanei (între Barcău și Mureș);
Dealurile Banatului (între Mureș, și Dunăre, cu Deal. Lipovei, deal. Buziașului).
III. CÂMPIILE
11. CĂMPIA DE VEST

a. Poziție geografică și limite: în V țării, între Dealurile de Vest la Eși granița cu Ungaria și Serbia la V.
- mod de formare: prin acumulări de sedimente
- tipuri de roci: sedimentare (argile, nisipuri, pietrișuri, loess);
- altitudini: 100 – 150 m, mai mari în E și mai mici în V.
- relief eolian cu dune de nisip în Câmpia Carei;
- prezintă trei tipuri de câmpii:
- câmpii piemontane (înalte), la contactul cu muntele;
- câmpii tabulare (orizontale), cu interfluvii netede și întinse;
- câmpii de subsidență (joase), cu râuri având cursuri divagante în care se produc frecvent inundații și înmlăștiniri;
- pătrunde adânc în interiorul Munților Apuseni sub forma „depresiunilor-golf” (Zarand, Beiuș, Vad-Borod).
c. Subdiviziuni: Câmpia de Vest de la N de Mureș, Câmpia de Vest de la S de Mureș (Câmpia Banatului)
12. CÂMPIA ROMÂNA

a. Poziție geografică și limite: în S țării, între Podișul Moldovei, Subcarpații Curburii, Podițul Getic la N și Valea Dunării
la E, S și V.
- mod de formare: prin acumulari de sedimente
- tipuri de roci: sedimentare (nisipuri, pietrișuri, loess);
- altitudini: 50 – 100 m, mai mici în E (5 - 6 m în Câmpia Siretului Inferior) și mai mari în N (300 m în Câmpia Pitești);
- relief eolian cu dune de nisip în Câmpia Olteniei și în lungul văilor Ialomița, Călmățui și Buzău;
- relief de tasare în loess cu crovuri, găvane și padine în Cp. Bărăganului
- prezintă trei tipuri genetice de câmpii:
- campii piemontane (înalte), în N;
- campii tabulare (orizontale), cu interfluvii netede și întinse;
- campii de subsidență (joase), spre E si NE
c. Subdiviziuni:
- Câmpia Olteniei, între Dunăre și Olt – cuprinde câmpii tabulare;
- Sectorul Central (Câmpia Teleormanului), între Olt și Argeș – cuprinde câmpii piemontane (Piteștilor) și tabulare
(Găvanu-Burdea);
- Câmpia Bucureștilor (Ialomiței), între Argeș și Dâmbovița-Ialomița – cuprinde câmpii piemontane (Ploieștilor,
Târgoviștei), tabulare (Vlăsiei) și de subsidență (Titu);
- Câmpia Bărăganului, între Dâmbovița-Ialomița și Siret) – cuprinde câmpii tabulare;
15
- Câmpia Buzău – Siret (Sectorul Estic) – cuprinde câmpii piemontane (Râmnicului), tabulare (Tecuciului), de subsidență
(Buzăului, Siretului Inferior);
13. DELTA DUNĂRII

a. Poziție geografică și limite: în partea de SE a țării, între granița cu Ucraina la N, Podișul Dobrogei la S și Marea Neagră
la E
- mod de formare: prin bararea unui golf de mare cu un cordon litoral, rezultând lagune, care au fost apoi umplute cu
aluviuni aduse de fluviu; la formarea deltei au contribuit și curenții circulari din Marea Neagră, dar si mareele reduse
- tipuri de roci: sedimentare ( nisipuri și loess);
- altitudini: cele mai joase (0,5 m), max. 12,4 m în grindul Letea
- relief eolian cu dune de nisip pe grinduri
- uscatul deltaic (relieful pozitiv) reprezintă 25% din suprafața deltei și este format din:
- grinduri fluviale, dispuse longitudinal pe brațele Dunării, formate din aluviunile depuse de Dunăre;
- grinduri fluvio-maritime, dispuse transversal, perpendiculare pe brațele Dunării, formate de curenții marini și de
Dunăre: Letea, Caraorman, Sărăturile, etc
- grinduri continentale, resturi ale uscatului predeltaic: Chilia, Stipoc
- delta secundară de la gura brațului Chilia;
- bara de aluviuni de la gura brațului Sulina;
- insulele Sacalin de la gura brațului Sfăntu Gheorghe;
- ostroave.
- relieful submers (negativ) cuprinde brațele Dunării, lacuri, gârle, mlaștini
- este cea mai nouă unitate de relief, o câmpie în formare.
16
17
3.5. CLIMA EUROPEI
1. Factorii care influențează clima Europei:

• Poziția pe Glob – între 36º şi 71º lat. N  climă temperată ;
• Oceanul Atlantic și mările înconjurătoare favorizează formarea precipitaţiilor;
• Curentul cald al Atlanticului de Nord încălzeşte vestul Europei;
• Prezența Asiei determină un climat uscat în estul continentului (continentalismul)
• Munţii etajează elementele climatice;
2. Elementele climatice
a. Temperatura aerului
- Scade de la S la N (180C în S Europei și - 40C în NE Europei)
- Modul de calcul al temperaturii medii anuale: suma temp. medii lunare împărțit la 12 luni
suma temperaturilor medii lunare (tml1+tml2+….+tml12)
12 luni
- amplitudinea termică = diferența dintre temperatura maximă și cea minimă
At = t0max - t0min
b. Precipitațiile
- Scad de la V la E (1000mm/an în V și sub 500mm/an în E)
- Cele mai reduse în N Mării Caspice (sub 250mm/an)
- Modul de calcul al precipitațiilor medii anuale:
suma precipitațiilor medii lunare (ppml1+ppml2+….+ppml12)

12 luni
c. Vânturile
- Vânturile de Vest (predominante, umede) în vestul și centrul Europei
- Crivățul (uscat și rece) dinspre Asia spre Estul Europei
- Austrul (cald și uscat) în Sudul Europei
- Vânturile polare în N Europei
- Bora (rece și uscat) dinspre M-ții Dinarici spre Marea Adriatică
- Mistralul (rece și uscat) în sudul Franței
- Foehn-ul (cald și uscat) în depresiunile submontane
- Brizele marine și montane
3. Tipuri de climate:
❖ Climat subpolar
▪ Nordul extrem al Europei, Islanda, Insulele din Oc. Arctic;
▪ Temperaturi medii anuale 0 și - 40C (+ 100 vara şi – 60 iarna);
▪ Precipitaţii reduse, sub 500 mm/an;
▪ Verile sunt scurte si reci, iernile sunt lungi si geroase;
▪ Vânturi polare;
❖ Climat temperat rece
▪ Nordul Europei
▪ Temperaturi medii anuale 0 - 50C;
▪ Precipitaţii reduse, 500 - 600 mm/an;
▪ Verile sunt scurte si reci, iernile sunt lungi si geroase;
▪ Vânturi polare;
❖ Climat temperat oceanic
▪ Ţărmul Oc. Atlantic (vestul Europei);
▪ Temperaturi medii anuale 10 - 150 (+ 170 vara şi 00iarna);
18
▪ Precipitaţii bogate tot anul, 1000-2000 mm/an;
▪ Verile sunt racoroase, iernile sunt blande
▪ Vânturi de vest;
❖ Climat temperat continental
▪ Estul Europei;
▪ Temperaturi medii anuale 10 - 110 (+ 230vara şi – 150iarna);
▪ Precipitaţii reduse tot anul, 500-800 mm/an;
▪ Veri calde si uscate cu secete frecvente, ierni reci;
▪ Bate crivățul
❖ Climat mediteranean
▪ Ţărmul Mării Mediterane (sudul Europei);
▪ Temperaturi medii anuale 15 - 200(+ 270vara şi 80iarna);
▪ Precipitaţii 600-1000 mm/an;
▪ Veri calde si uscate, ierni blande si ploioase
▪ Vânturi – austrul, mistralul, bora, sirocco;
❖ Climat de tranziție
▪ Europa centrală
▪ Scăderea treptată a precipitațiilor și a influențelor circulației vestice și îmbinarea maselor de aer polare și
tropicale
❖ Climat montan
▪ Zona montană (Alpi, Caucaz, Carpaţi);
▪ Temperaturi medii anuale 0 - 100 (+ 200vara şi -150iarna);
▪ Precipitaţii 1000-2000 mm/an;
▪ Vânturi de Vest, Brize montane;
▪ Etajare climatică
❖ Climat semiarid
▪ La N de Marea Neagră până la Marea Caspică
▪ Precipițatii sub 350 mm/an
▪ Verile sunt foarte calde și secetoase și iernile geroase
19
20
3.6. PARTICULARITĂŢILE CLIMATICE ALE ROMÂNIEI
România dispune de un climat temperat continental moderat de tranziţie.
I. Factorii climatici
1. Poziţia României pe Glob pe paralela de 45 integrarea în cadrul climatului temperat
2. Poziţia în cadrul Europei, în partea central-sud estică  nuanţarea climatului temperat în climat temperat
continental moderat
3. Relieful influenteaza prin
- altitudine - determină scăderea temperaturii cu 6C/1000 m, creşterea cantităţii de precipitaţii şi scăderea presiunii
aerului  determină etajarea climatică: etajul montan, etajul de deal şi podiş, etajul de câmpie
- orientarea culmilor montane reprezintă o barieră orografică pentru masele de aer, astfel încât versanţii V sunt mai
umezi şi mai răcoroşi, iar cei E mai calzi şi mai uscaţi; tot orientarea culmilor, care împiedică pătrunderea maselor de
aer în anumite regiuni determină regionarea climatică a României
- în depresiuni şi culoarele de vale datorită stagnării maselor de aer reci se manifestă inversiuni termice (inversări ale
temperaturii - pe creste temperaturile sunt ridicate, iar pe fundul văii temperaturi coborâte) ce determină şi inversiuni
de vegetaţie
4. Marea Neagră - influenţează climatul pe o fâşie îngustă de 15-20 km  un climat cu temperaturi moderate şi
umiditate mai ridicată
II. Elementele climatice
1. Temperatura aerului
a. Temperatura medie anuală
- este de +10C pe ansamblul ţării
- scade cu altitudinea (0,6C/100 m) şi în latitudine (în S 11C în Lunca Dunării şi 8,5C în N)
b. Temperaturi extreme:
- s-au înregistrat datorită unor condiţii locale
- temperatura maximă absolută +44,5C-înregistrată la 10.08.1951 la Ion Sion (lângă Brăila)
- temperatura minimă absolută –38,5C-înregistrată la 25.01.1942 la Bod (lângă Braşov)
2. Precipitaţiile:
- media este de 637 mm/an
- cresc odată cu altitudinea – 388 mm/an în Delta Dunării și pe litoral şi peste 1200 mm/an la peste 2000 m (1400 mm/an în
M.Vlădeasa)
- scad de la V (630 mm/în - Câmpia de Vest) la E ( Bărăgan sub 500 mm/an)
3. Vânturile
- sunt determinate de circulaţia generală a maselor de aer
- vânturile de vest sunt predominate-bat dinspre V şi determină temperaturi moderate şi precipitaţii mai bogate
- crivăţul bate dinspre E-NE mai ales iarna, fiind rece şi uscat determinând geruri puternice şi viscole mai ales în E şi
SE României – pătrunde şi în Depresiunea Braşov unde poartă denumirea de Nemira
- austrul- un vânt cald şi uscat vara, cald şi umed iarna, bate în SV ţării
- brizele marine - în zonele de litoral moderează temperatura şi creşte umiditatea
- brizele de munte - bat în depresiuni şi culoare de vale ( se inversează de la zi la noapte)
- vânturi de tip foehn- se înregistrează pe versanţii opuşi circulaţiei generale vestice (SE Munţilor Apuseni, SE
Carpaţilor şi Subcarpaţilor Curburii, N Munţilor Făgăraş- Vântul Mare) fiind cald şi uscat
III. Regionarea climatică şi etajele climatice
A. NUANTELE CLIMATICE
Sunt determinate de influenţele climatice exterioare
1. Climat cu influenţe oceanice - în V şi Centru, determină temperaturi moderate, umiditate mai mare, bat vanturile de vest
2. Climat cu influenţe submediteraneene - în SV- ierni blânde şi veri mai puţin secetoase, bate austrul
3. Climat cu influenţe de tranziţie de la influenţele oceanice şi submediteraneene la cele continentale de ariditate - în
Centrul Cp. Romane, Pod. Getic si Subcarpatii Getici cu precipitaţii ce scad de la V la E
21
4. Climat cu influenţe continentale de ariditate - în E şi SE, cu precipitaţii reduse, geruri iarna şi secete frecvente vara, bate
crivatul
5. Climat cu influenţe scandinavo-baltice - în N Carpatilor Orientali si Pod. Sucevei, cu temperaturi mai scăzute şi
precipitaţii mai bogate (iarna în general solide)
6. Climat cu influenţe pontice - pe o fâşie îngustă de litoral (15-20 km), cu temperaturi moderate şi precipitaţii reduse, bat
brizele marine
B. ETAJELE CLIMATICE
1. Climatul alpin – la peste 1800 m in Orientali si peste 2000 m in Meridionali, t0m.a. sub 00C, precipitatii medii anuale
peste 1200 mm, bat vanturi puternice
2. Climatul montan – intre 1000 si 1800/2000 m, t0m.a. 0-60C, precipitatii medii anuale 1000-1200 mm, bat vanturi
puternice si brize montane
3. Climatul de dealuri inalte - intre 500 si 800 m, t0m.a. 6-80C, precipitatii medii anuale 600-800 mm
4. Climatul de dealuri joase - intre 200 si 500 m, t0m.a. 8-100C, precipitatii medii anuale 500-600 mm
5. Climatul campie – sub 300 m, t0m.a. 10-110C, precipitatii medii anuale sub 500 mm
6. Climatul de delta si litoral - t0m.a. peste 110C, precipitatii medii anuale sub 400 mm, bat brizele marine
7. Climatul de depresiuni (intramontane si submontane) – inversiuni de temperatura, bate foehn-ul (in depresiunile
submontane)
22
3.7. ZONELE BIOPEDOCLIMATICE ALE EUROPEI
Tipul de climă Vegetația Vegetaţia Fauna Solurile Localizare

Nordul extrem al
CLIMAT SUBPOLAR TUNDRA muşchi şi licheni renul, vulpea polară, Soluri de tundră
Europei
CLIMAT TEMPERAT TAIGA (PǍDURILE Ursul brun, elanul, Spodosoluri din Alpii Scandinaviei
Molid, pin, brad
RECE DE CONIFERE) râsul, castorul (podzol) până în munţii Ural
lupul, vulpea, mistretul,
CLIMAT TEMPERAT PǍDURI DE
pisica sălbatică, cerbul, Cambisoluri în Vestul şi Centrul
OCEANIC (şi zonele cu FOIOASE (cu frunze fag, stejar, tei,
căprioara, cinteza, argiluvisoluri Europei
umiditate mai ridicată) căzătoare)
ciocanitoarea
stejar, tei, frasin arţar, molisoluri
SILVOSTEPA lupul, vulpea, mistreţul E Europei
CLIMAT TEMPERAT carpen (cernoziom)
CONTINENTAL STEPA (ierburi Iepurele, popândăul, molisoluri
Colilia, pelinul E Europei
mărunte) şoarecele de stepă (cernoziom)
şacalul, broasca
CLIMAT VEGETAȚIE stejar, măslin, tufișuri testoasă, scorpionul,
terra rossa S Europei
MEDITERANEAN MEDITERANEANǍ de garriga și maquis magotul (specie de
maimuță)
există o etajare a Cambisoluri
capra negră, ursul
pădurilor de la poale argiluvisoluri Pirinei, Alpi, Balcani,
CLIMAT MONTAN ZONA MONTANǍ brun, vulturul pleşuv,
spre vârf: fag – stejar – podzoluri, alpine Carpaţi, Caucaz
acvila, marmota alpină
molid – pajişti alpine brun acide
23
3.8. VEGETAŢIA, FAUNA ŞI SOLURILE ROMÂNIEI
1. VEGETAŢIA ZONALĂ
Etajul climatic
Treapta de relief Vegetaţia Fauna Solurile Areale reprezentative
(caracteristici)
STEPA – ierburi Molisoluri Câmpia Bărăganului, Pod.
DE CÂMPIE
mărunte, xerofile Rozătoare (şoarecele de (cernoziom) Dobrogei de Sud
T ma – 10 - 11oC
o
ETAJUL DE SILVOSTEPA – câmp, iepurele), Câmpia de Vest, Câmpia
Pp ma – 400-600 mm/an
CÂMPIE (0 – 300 m) stepa cu pădure prepeliţa, dropia, Molisol Română, Câmpia Moldovei,
Vânturile de vest, crivăţul
(stejar pufos, stejar reptile Argiluvisol Dobrogea Centrală şi de
în est
brumăriu) Nord, Pod. Bârladului
ETAJUL DE PĂDURE DE
DE DEALURI JOASE Dealurile de Vest, Podişul
DEALURI ŞI STEJAR (cer,
Toma – 8 - 10oC Argiluvisol Getic, Podişul Bârladului,
PODIŞURI JOASE gârniţă, stejar Lupul, vulpea,
Pp ma – 500-600 mm/an Depr. Transilvaniei
(300 – 500 m) pedunculat, gorun) mistreţul, căprioara,
ETAJUL DE veveriţa,cinteza,
DE DEALURI ÎNALTE
DEALURI ŞI ciocănitoarea Podişul Sucevei, Subcarpaţi,
Toma – 6 - 8oC PĂDURE DE FAG Cambisol
PODIŞURI ÎNALTE Depr. Transilvaniei
Pp ma – 600-800 mm/an
(500 – 800 m)
Specii specifice pădurii
PĂDURE DE FAG Cambisol
de foioase
DE MUNTE
ETAJUL DE MUNTE
Toma – 2 - 6oC PĂDURE DE Ursul, râsul, cerbul, Carpaţi
(1000 – 1800 m)
Pp ma – 800-1200 mm/an CONIFERE cocoşul de munte, Spodosol (podzol)
(molid, pin, brad) găinuşa de alun
ALPIN
PAJIŞTI ALPINE
ETAJUL DE ALPIN Toma – 0 - 2oC Capra neagră, acvila de Spodosoluri (alpine Carpaţii Meridionali, Nordul
(ienupăr, jneapăn,
(peste 1800 m) Pp ma – peste 1200 munte brun acide) Carpaţilor Orintali
muşchi, licheni)
mm/an
2. VEGETAŢIA AZONALĂ
a) Vegetaţie: - de luncă sau zăvoaie (în Lunca Dunării): plop, arin, salcie, papură, stuf, rogoz.
- submediteraneană (sud-vestul ţării, sudul Dobrogei): liliac sălbatic, castan comestibil, smochin, iasomie.
- mlaştini, turbării.
b) Fauna azonală:
- submediteraneană: vipera cu corn, scorpionul, broasca ţestoasă.
- din luncă şi Delta Dunării: lebăda, pelicanul, egreta, peşti (păstrăv – la munte; clean, mreană – la deal; ştiucă, plătică, somn, crap, şalău – la câmpie; scrumbie,
sturioni, calcani, guvizi, hamsii – în Dunăre, Deltă şi Marea Neagră).
c) Soluri azonale:
- de luncă (aluvionare, hidromorfe, nisipoase) – în luncă şi Delta Dunării;
- nisipoase şi sărăturoase (halomorfe) - în sudul Olteniei.
24
3.9. HIDROHRAFIA EUROPEI
I. APELE CURGĂTOARE
- cel mai lung fluviu – Volga (peste 3500 km, izvorăște din Pod. Valdai și se varsă în Marea Caspică);
- al doilea fluviu este Dunărea (2860 km)
a. Regimul hidrologic
- complex – mai multe creșteri și scăderi de debit într-un an; râuri lungi cu debite bogate, care străbat unități de relief diferite sau
tipuri de climă diferite (Rin, Ron, Dunăre),
- simplu – o singură creștere și o singură scădere de debit într-un an. În funcție de zona climatică deosebim:
- tipul nordic – debite bogate tot anul, mai reduse iarna (Peciora, Dvina de Nord);
- tipul atlantic – debite bogate tot timpul anului (Sena, Tamisa, Loara);
- tipul estic – debite mici iarna și vara, mai bogate primăvara (Volga, Don, Nipru),
- tipul central – debite mari primăvara (Vistula, Oder, Elba);
- tipul mediteranean – debite mari iarna și primăvara și mici vara (Tibru).
b. Principalele râuri:
- tributare Oc. Arctic: Peciora (M. Barents), Dvina de Nord (M. Albă);
- tributare Mării Baltice: Vistula, Oder;
- tributare Mării Nordului: Elba, Wasser, Rin, Meuse, Tamisa;
- tributare Mării Mânecii: Sena;
- tributare Oc. Atlantic: Shannon, Loara, Garonne, Duero, Tejo, Guadalquivir;
- tributare Mării Mediterane: Ebru, Ron, Tibru, Pad, Marița;
- tributare Mării Negre: Dunăre, Nistru, Bugul de Sud, Nipru, Don (M. Azov);
- tributare Mării Caspice: Volga, Ural.
c. Densitatea rețelei hidrografice:
Drh = L
S
L – lungimea râurilor
S – suprafața bazinului hidrografic
II. LACURILE
- cele mai numeroase – Finlanda („țara celor 1000 de lacuri”)

1. Lacurile naturale:
a. Tectonice: Marea Caspică (371.000 km2 - Rusia), Balaton (Ungaria), Ohrid, Prespa (Macedonia);
b. Glaciare: - de calotă: Ladoga, Onega (Rusia), Lacurile Mazzuriene (Polonia), Finlanda
- montane: Geneva (Leman) (Elveția), Boden (Constantza - Germania, Austria, Elveția), Como, Garda, Maggiore
(Italia) – în M-ții Alpi; Bucura, Zănoaga, Bâlea, Lala (România) – în M-ții Carpați;
c. Vulcanice: Italia, Franța, Sf. Ana (Carpați);
d. Carstice: în Alpi, Dinarici, Carpați;
e. Limane: Nistrului, Tașaul, Techirghiol (NV M. Negre);
f. Lagune: Vistula (M. Baltică), Veneția (M. Adriatică);
2. Lacuri antropice:
- pe Volga: Volgograd, Samara, Novgorod;
- pe Dunăre: Porțile de Fier I și II;
- Pe Don, pe Nipru, etc;
III. GHEȚARII
- de calotă (continentali): Islanda, I-lele Svalbard, Novaia Zemlea;
- montani: M-ții Alpi, Pirinei, Scandinaviei, Caucaz.
25
3.10. HIDROGRAFIA ROMÂNIEI
I. APELE CURGĂTOARE
1. GRUPA RÂURILOR DE NORD-VEST ŞI VEST – se varsă în Tisa
1. Someşul –se formează prin confluenţa la Dej a Someşului Mare şi a Someşului Mic
2. Crişul Repede;
3. Crişul Negru ;
4. Crişul Alb;
5. Mureş – este cel mai lung râu interior din M. Hăşmaşul Mare; afluenţi: Târnava Mică şi Târnava Mare
6. Bega din M. Poiana Ruscă, singurul râu interior amenajat pentru navigaţie.
2. GRUPA RÂURILOR DE SUD-VEST – se varsă în Dunăre

1.Timişul din M. Semenic;
2. Cerna din grupa Retezat-Godeanu
3. GRUPA RÂURILOR DE SUD – se varsă în Dunăre

1. Jiu cu Motru
2. Olt – este cel mai lung râu interior în totalitate pe teritoriul ţării din M. Hăşmaşul Mare; afluenţi: Cibinul, Lotrul
3. Vedea cu Teleormanul
4. Argeşul cu Dâmboviţa
5. Ialomiţa cu Prahova
4. GRUPA RÂURILOR DE EST – se varsă în Dunăre

1. Siretul – este cel mai mare râu ca debit (222 m3/s) din ţară pentru că primește mulți afluenți mari: Suceava, Moldova,
Bistriţa, Trotuş, Buzău și Bârlad.
2. Prutul cu Jijia
26
5. GRUPA RÂURILOR DE SUD-EST (dobrogene) – se varsă în Mărea Neagră
- Cuprinde râuri scurte, cu debite mici, ce seacă uneori vara şi care se varsă în limanele sau lagunele de la Marea Neagră:
Telița, Taița, Casimcea
II. LACURILE
I. Lacuri naturale
A. Lacuri din zona montană:
1. Lacuri glaciare – s-au format în circurile glaciare prin topirea gheţarilor:
M. Rodnei (Lala) Grupa Făgăraş (Bâlea) Grupa Parâng, Grupa Retezat (Bucura, Zănoaga)
2. Lacuri carstice- au luat naştere în zone calcaroase prin dizolvarea calcarului - în M. Apuseni;
3. Lacuri vulcanice – s-au format în craterele vulcanilor stinşi: L. Sfânta Ana din Grupa Centrală
4. Lacuri de baraj natural - Lacul Roşu
B. Lacuri din zona de deal şi podiş:
1. Lacuri pe masive de sare - s-au format prin surparea unor vechi ocne de sare şi acumularea apei: Subcarpaţi Dep. Colinară a
Transilvaniei:
2. Lacuri carstice - Podişul Mehedinţi
C. Lacuri din zona de câmpie:
1. Lacuri de crov: s-au format pe loess, prin tasare, în Câmpia Bărăganului
2. Lacuri între dune de nisip: în C. Olteniei
3. Lacuri din Lunca Dunării:
4. Limanuri fluviale:- Pe Dunăre, Ilomița, Buzău
5. Limanuri maritime: sunt lacuri ce s-au format prin bararea gurilor de vărsare a unor râuri în mare, cu cordoane de nisip
formate de curenţii litorali: Babadag, Tașaul, Techirghiol, Mangalia
6. Lagune maritime: s-au format prin închiderea unor golfuri cu cordoane de nisip: Complexul lagunar Razim-Sinoe,
Siutghiol
7. Lacuri din Delta Dunării
II. Lacuri antropice

- Lacuri de acumulare:- au fost construite pentru valorificarea potenţialului hidroenergetic al râurilor, pentru alimentarea cu apă
a localităţilor, pentru irigaţii: pe Dunăre: Porţile de Fier I şi II, pe Prut: L. Stânca- Costeşti, pe Bistriţa: L. Izvorul
Muntelui, pe Argeş: L. Vidraru, pe Olt, pe Lotru: L. Vidra, etc.
APELE SUBTERANE
1. Apele freatice - se găsesc mai ales mai ales în zonele de câmpie şi terasele râurilor din zonele de deal
2. Apele de adâncime: - unele sunt termale, precum cele care apar în Câmpia de Vest, utilizate terapeutic la Băile Felix.
27
3.11. DUNĂREA
- 2860 km lungime (1075 km în România);
1. Sectoarele Dunării:
a. Baziaș – Porțile de Fier I (sectorul de defileu – 144km, cel mai lung din Europa)
b. Porțile de Fier I – Călărași (sectorul de luncă)
c. Călărași – Brăila (sectorul bălților)
d. Brăila – Marea Neagră (sectorul Dunării maritime sau de deltă).
2. Principalii afluenți din afara României: Tisa, Sava, Drava, Morava.
3. Importanța Dunării:
- cale de transport – leagă Marea Neagră de M. Nordului prin intermediul canalelor Dunăre-M. Neagră, Kiel;
- turism;
- alimentare cu apă a localităților;
- irigații;
- hidroenergie;
- piscicultură.
3.12. MAREA NEAGRĂ

- în SE Europei, mare continentală închisă;
- țărmuri puțin crestate: peninsula Crimeea, golful Odessa, insulele Șerpilor, Sacalin, strâmtoarea Bosfor, Marea
Azov;
- adâncimea maximă: 2245 m
- salinitatea este de 18 – 20 %0 până la 200 m și peste 22 %0 mai jos;
- dinamica (mișcarea) apelor: curenți circulari, paraleli cu țărmul, curenți de compensație între M. Neagră și M.
Mediterană prin cele două strâmtori (Bosfor și Dardanele), lipsesc curenții verticali și din această cauză la adâncimi de
peste 200 m se formează un gaz toxic, hidrogenul sulfurat (H2S), fapt ce împiedică existența vieții la aceste adâncimi
(fenomen unic în lume), lipsa mareelor.
Importanța Mării Negre:
- cale de transport
- turism;
- piscicultură;
- hidrocarburi (petrol și gaze) în platforma continentală.
28
3.13. RESURSELE NATURALE
1. EUROPA
a. Resurse de subsol
- rezerve de minereuri de fier: în Munţii Ural, Ucraina (Krivoi Rog), Suedia, Franța, etc.;
- minereuri neferoase (Cu, Pb, Zn, Au, Ag): Munţii Ural, Carpaţi, Scandinavia etc.;
- zăcăminte de petrol şi gaze: Marea Nordului, Marea Caspică şi Câmpia Precaspică, Subcarpaţi, Câmpia Română,
Câmpia Rusă (zona Volga – Ural), etc.;
- cărbuni: în Ural, Marea Britanie, Germania, Silezia (Polonia), Doneţk (Ucraina), România, etc;
- roci de construcţii: cariere de granit, bazalt, andezite, marmură (Italia, Grecia, România);
- zăcăminte de sare (România, Austria, Polonia, Germania, Marea Britanie, Spania ş.a.)
- bauxită (Spania, Ungaria, Grecia, Croaţia etc.),
- sulf (Italia), etc.
b. Resursele mediului
- resursele de apă - au o distribuţie neuniformă: cu rezerve mari (nordul Rusiei, Scandinavia), moderate (centrul
Europei) şi deficitare (în sudul şi estul continentului);
- resursele vegetale - sunt reprezentate de păduri, păşuni, fâneţe
- învelişul de sol - culturile agricole sunt în regiunile de câmpie şi dealuri şi sunt în întregime folosite;
- terenuri arabile – mai ales în E Europei;
- resursele piscicole – mai ales în Oceanul Atlantic.
2. ROMÂNIA
a. Resurse de subsol
- resurse de cărbuni: huilă în bazinul Petroşani, lignit în bazinul Motru-Rovinari;
- petrol şi gaze naturale: Câmpia Română, Subcarpaţi, Pod. Getic, Câmpa de Vest, platforma continentală a Mării Negre;
- gaz metan - Câmpia Transilvaniei și Pod. Târnavelor;
- minereuri neferoase: Grupa Nordică a Carpaţilor Orientali, Munţii Apuseni;
- minereuri de fier: Munţii Poiana Ruscă, M-ţii Banatului;
- bauxită: M-ţii Apuseni
- sare: Subcarpaţi, Depresiunea Transilvaniei;
- roci de construcţie: Carpaţi, Podişul Dobrogei (granit şi calcare), etc.
b. Resursele mediului
- resursele de apă: distribuite neuniform: cele mai mari cantităţi în zona montană, cele mai mici în Pod. Dobrogei;
- resursele vegetale: pădurile şi păşunile se găsesc cu precădere în Carpaţi şi Subcarpaţi;
- învelişul de sol: cele mai fertile soluri sunt în câmpii şi Pod. Dobrogei;
- ape geotermale: în Câmpia şi Dealurile de Vest.
29
4. ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ ȘI ECONOMICĂ ALE EUROPEI ȘI ALE
ROMÂNIEI
4.1. EUROPA – POPULAȚIA ȘI CARACTERISTICILE EI DEMOGRAFICE
1. DENSITATEA POPULAȚIEI
- Calculul densității populației:
D = P (populația) (loc./km2)
S (suprafața)
- Densitatea medie = 70 loc/km2 (locul II, după Asia)

- cele mai mari densități:
• Statele mici: Monaco (peste 16 000 loc/km2- loc I pe Glob), Vatican, Malta (peste 1000 loc/km2)
• Statele bine populate din Europa Centrală și de Vest (peste 100 loc/km2)
• În jurul marilor orașe, zonele litorale (100 – 300 loc/km2)
- cele mai mici densități:
• peninsula Scandinavă, Țările Baltice, N Rusiei (sub 50 loc/km2)
• cea mai mică densitate – Islanda, cu 2 loc/km2).
2. MIȘCAREA NATURALĂ A POPULAȚIEI

- valori reduse ale natalității (N): 11 - 12‰
- valori moderate ale mortalității (M): 11‰
- bilanțul natural (Bn) (sporul natural-Sn) este negativ în Europa de Est și Centrala, apropiat de 0‰ în Europa de
Vest și pozitiv în Islanda, Irlanda, Albania, Andorra, Liechtenstein.
• Calculul bilanțului natural în valori absolute: Bn(Sn) = N – M
- Cauze ale bilanțului natural negativ: natalitate redusă, mortalitate medie datorită îmbătrânirii populației
- Pe ansamblu populația scade lent și îmbătrânește
- Europa se încadrează în tipul demografic modern, cu deficit natural de populație
3. MOBILITATEA TERITORIALĂ A POPULAȚIEI

- Cauzele migrațiilor: economice (din fostele țări comuniste spre Europa de Vest), sanitare sau educaționale (pentru
tratament sau studii), turism.
- Calculul bilanțului migratoriu (M): M=I–E
-
▪ I = numarul de imigranți (cei care sosesc)
▪ E = numarul de emigranți (cei care pleacă)
4. STRUCTURA POPULAȚIEI
a. Structura etnolingvistică: popoare romanice, germanice, slave, alte popoare (finlandezi, unguri, greci, albanezi, etc)
b. Structura religioasă: predomina creștinismul (catolici, ortodocși, protestanți), iudaismul (evrei), islamismul
(musulmani)
5. STRUCTUTA PROFESIONALĂ/OCUPAȚIONALĂ
- În Europa Centrală și de Vest predomină populația ocupată în domeniul serviciilor (sectorul terțiar); sunt societăți
puternic urbanizate
- În Europa de Est, inclusiv în țările foste comuniste, se înregistrează o pondere ridicată a populației ocupate în
agricultură (sectorul primar).
30
4.2. ROMÂNIA – POPULAȚIA ȘI CARACTERISTICILE EI DEMOGRAFICE
1. EVOLUȚIA NUMERICĂ A POPULAȚIEI

- a avut o evoluție diferită de cea a Europei: evoluție lentă pâna în perioada interbelică, iar în perioada comunistă a
crescut pâna la 23 mil. loc. (datorită politicii demografice nataliste);
- după 1990 populatia a scăzut, datorită mai multor cauze:
• migrațiile
• degradarea vieții sociale și economice (scăderea nivelului de trai)
• șomajul
• lipsa de perspectivă și realizare individuală
• liberalizarea avorturilor
- în prezent: peste 19 mil. loc.
2. MIȘCAREA NATURALĂ A POPULAȚIEI

- Valori reduse ale natalității - 10‰
- Mortalitatea – 11,9‰
- Bilanțul natural este negativ: -1,9‰ (mai mic în mediul urban decât în cel rural)
3. MOBILITATEA TERITORIALĂ A POPULAȚIEI

- După 1960 – exodul rural-urban
- Dupa 1989 – migrația de reîntoarcere datorită regresului economic, scăderii numărului de locuri de munca, obținerea
titlului de proprietate asupra pământului, etc.
- În ultimii ani – accentuarea migrației externe din cauze economice, spre Europa de Vest, SUA, Canada, Australia.
4. DENSITATEA POPULAȚIEI
- Densitatea medie – 90 loc/km2
- Cea mai mare densitate – în jurul Bucureștiului (184 loc/km2)
- Densități de peste 100 loc/km2: Câmpia Româna, Pod. Sucevei, Culoarul Siretului, Câmpia de Vest;
- Cele mai mici densități (sub 25 loc/km2) – munții înalți, Delta Dunării
- Pe județe: cea mai mare densitate: jud. Prahova (176 loc/km2);
cea mai mică densitate: jud. Tulcea (30 loc/km2).
5. STRUCTURA POPULAȚIEI
a. Structura etnica: români (89,5%), maghiari (6,6%), rromi (2,5%), germani (0,3%), ucrainieni, ruși-lipoveni, turci,
etc.
b. Structura religioasa: ortodocși (86,7%), romano-catolici (4,7%), greco-catolici (0,9%), reformați, penticostali,
baptiști, etc.
c. Structura pe grupe de vârstă și sexe:
• Populația tânară – 16% (în scădere)
• Populația vârstnică – 14% (în creștere)
d. Structura ocupațională:
• Sectorul primar (agricultură): peste 30%
• Sectorul secundar (industrie): peste 25%
• Sectorul terțiar (servicii): peste 10%
e. Structura pe medii:
• Urban – 52,7%
• Rural 47,3%
4.3. SISTEMUL DE ORAȘE AL EUROPEI
1. VECHIMEA ORAȘELOR
a. Orașe antice:
• Grecești: Atena, Corint, Marsilia, Tomis, etc.
• Romane: Roma, Londinium (Londra), Lutetia (Paris), Vindobona (Viena), Colonia (Koln), Napoca,
Apullum, etc.
b. Orașe medievale: Madrid, Amsterdam, Hamburg, Budapesta, Moscova, Praga, Kiev, Sofia, București, etc.
31
c. Orașe din epoca modernă: Manchester, Liverpool, Odessa, Rotterdam, Sankt Petersburg, etc.
d. Orașe din epoca contemporană – după al doilea razboi mondial, mai ales în țările comuniste.
2. ORAȘE DUPĂ MARIMEA DEMOGRAFICĂ

a. Megalopolisuri:
• englez – Middland (peste 33 mil. loc.) - partea central-nordică a Angliei: Londra, Birmingham,
Manchester, Liverpool, Sheffield, Nottingham, Leeds.
• german – Ruhr (peste 25 mil. loc.)-partea V a Germaniei: Sttutgard, Frankfurt, Koln, Dusseldorf, Essen,
Duisburg, Dortmund.
• olandez – Randstad-Holland (peste 10 mil. loc.) - în V Olandei: Amsterdam, Haga, Rotterdam, Utrecht.
b. Aglomerații urbane între 5 și 10 mil. loc.: Moscova (peste 10 mil. – cel mai mare oraș al Europei), Paris, Londra,
Sankt Petersburg, Madrid, etc.
c. Orașe între 1 și 5 mil. loc.: Bucuresti, Viena, etc.
3. ORAȘE DUPĂ FUNCȚIA ECONOMICĂ

a. Orașe cu funcție industrială: Birmingham, Donetk, Torino, etc.
b. Orașe cu funcție comercială: Anvers, Lyon, etc.; porturi specializate: cărbune (Cardiff), grâu (Odessa), lemn
(Arhanghelk), etc.
c. Orașe cu funcție culturală: Viena, Paris, Roma, Cannes, etc.
d. Orașe cu funcție universitară: Cambridge, Oxford, etc.
e. Orașe cu funcție de servicii: stațiuni balneoclimeterice (Vichy, Karlovy Vary), stațiuni turistice (Chamonix,
Innsbruck), noduri de căi de comunicație, etc.
f. Orașe cu funcție portuară: Rotterdam, Hamburg, Gdansk, Duisburg, Constanta, etc.
4.4. SISTEMUL DE AȘEZĂRI AL ROMÂNIEI
I. AȘEZĂRILE RURALE (SATELE) – tipologie (clasificare):

1. După modul de grupare a gospodariilor în teritoriu:
a. Risipite – la munte cu gospodăriile situate la distanțe mari unele de altele (crânguri în Apuseni, cătune în Obcine);
b. Răsfirate – în zonele de deal și podiș, gospodăriile fiind despărțite de grădini, livezi, vii (Pod. Sucevei, Subcarpați,
Câmpia Transilvaniei, munții josi, etc.),
c. Adunate – în câmpie și dealuri joase, gospodăriile fiind grupate strâns unele lângă altele (Bărăgan, Câmpia de Vest,
Sudul Olteniei, etc).
Tipuri subsidiare:
a. compacte – casele lipite perete de perete (Pod. Târnavelor, în jurul orașelor din depresiuni: Brașov, Sibiu,
Făgăraș, etc);
b. lineare/satul drum – înșirat de-a lungul unei căi de comunicație sau în lungul unei văi (Pod. Getic, Pod.
Moldovei, Dealurile Sălajului);
2. După mărimea demografică:
a. mici – sub 500 loc. – zona montană (crânguri în Apuseni);
b. mijlocii – între 500 și 1500 loc. – zona deluroasă;
c. mari – între 1500 și 3000/4000 loc. – zona de câmpie, Pod. Sucevei;
d. foarte mari – peste 3000/4000 loc. – Pod Sucevei, zona de câmpie, în apropierea marilor orașe, terasele Dunării.
3. După funcțiile economice:
a. Agricole – cerealiere (la câmpie), pomi-viticole (zonele deluroase), zootehnice (la munte);
b. Miniere;
c. Forestiere;
d. Piscicole;
e. Agroturistice;
f. Mixte.
II. AȘEZĂRILE URBANE (ORAȘELE) – tipologie (clasificare):

1. După vechime:
a. Orașe antice:
• Colonii grecești: Histria, Callatis (Mangalia), Tomis (Constanța);
• Daco-romane: Napoca (Cluj Napoca), Potaissa (Turda), Apullum (Alba Iulia), Drobeta (Drobeta Turnu
Severin), Dierna (Orșova), etc.;
32
b. Orașe medievale/feudale: Brașov, Sibiu, Sighișoara, Bistrița, Iași, Suceava, Timișoara, Târgu Mureș, Târgu
Neamț, București, etc.;
c. Orașe din perioada modernă și contemporană: Reșița, Hunedoara, Alexandria, Petroșani, etc.;
2. După marimea demografică:
a. Foarte mari: București (2 mil. loc);
b. Mari: 100 000 – 350 000 loc.: Iași, Timișoara, Cluj Napoca, Constanța, Craiova, etc.;
c. Mijlocii: 50 000 – 100 000 loc.;
d. Mici: 25 000 – 50 000 loc.;
e. Foarte mici: sub 25 000 loc.
Unitatea de relief Orașul Râul Nr. locuitori

Miercurea Ciuc Olt 25 000 – 50 000
1. Carpații Orientali Sfântu Gheorghe Olt 50 000 – 100 000
Brașov - 100 000 – 300 000
2. Carpații Meridionali Petroșani Jiu 50 000 – 100 000
Reșița Bârzava 50 000 – 100 000
3. Carpații Occidentali Hunedoara - 50 000 – 100 000
Deva Mureș 50 000 – 100 000
Piatra Neamț Bistrița 100 000 – 300 000
4. Subcarpații Moldovei Bacău Siret 100 000 – 300 000
Onești Trotuș 50 000 – 100 000
Râmnicul Vâlcea Olt 100 000 – 300 000
5. Subcarpații Getici
Târgu Jiu Jiu 50 000 – 100 000
Cluj Napoca Someșul Mic 100 000 – 300 000
Sibiu Cibin 100 000 – 300 000
Târgu Mureș Mureș 50 000 – 100 000
6. Depresiunea
Alba Iulia Mureș 50 000 – 100 000
Transilvaniei
Mediaș Târnava Mare 50 000 – 100 000
Turda Arieș 50 000 – 100 000
Bistrița Bistrița Ardeleană 50 000 – 100 000
Iași Bahlui 100 000 – 300 000
Botoșani - 100 000 – 300 000
Suceava Suceava 100 000 – 300 000
7. Podișul Moldovei
Roman Siret 50 000 – 100 000
Vaslui Bârlad 50 000 – 100 000
Bârlad Bârlad 50 000 – 100 000
Constanța - 100 000 – 300 000
8. Podișul Dobrogei
Tulcea Dunăre 50 000 – 100 000
9. Podișul Getic Drobeta Turnu Severin Dunăre 100 000 – 300 000
Baia Mare - 100 000 – 300 000
10. Dealurile de Vest Zalău - 50 000 – 100 000
Lugoj Timiș 50 000 – 100 000
Satu Mare Someș 100 000 – 300 000
Oradea Crișul Repede 100 000 – 300 000
11. Câmpia de Vest
Arad Mureș 100 000 – 300 000
Timișoara Bega 100 000 – 300 000
Craiova Jiu 100 000 – 300 000
Slatina Olt 50 000 – 100 000
Alexandria Vedea 50 000 – 100 000
Pitești Argeș 100 000 – 300 000
12. Câmpia Română Târgoviște Ialomița 50 000 – 100 000
București Dâmbovița 2 mil.
Ploiești - 100 000 – 300 000
Buzău Buzău 50 000 – 100 000
Focșani - 50 000 – 100 000
33
Slobozia Ialomița 50 000 – 100 000
Galați Dunăre 100 000 – 300 000
Brăila Dunăre 100 000 – 300 000
Călărași Dunăre 50 000 – 100 000
Giurgiu Dunăre 50 000 – 100 000
III. ORGANIZAREA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ

- Județe: 41 județe + municipiul București; cel mai mare, Timiș, cel mai mic, Ilfov;
- Municipii: 84 municipii din care 41 sunt reședințe de județ.
- Orașe: 286
- Comune: 2700
- Sate: peste 13 000.
Gruparea județelor pe regiuni de dezvoltare economică:

1. Regiunea de NE:
a. Suceava (SV) – Suceava
b. Botoșani (BT) – Botoșani
c. Neamț (NT) – Piatra Neamț
d. Iași (IS) – Iași
e. Bacău (BC) – Bacău
f. Vaslui (VS) – Vaslui
2. Regiunea de SE:
a. Vrancea (VN) – Focșani
b. Galați (GL) – Galați
c. Buzău (BZ) – Buzau
d. Brăila (BR) – Brăila
e. Tulcea (TL) – Tulcea
f. Constanța (CT) – Constanța
3. Regiunea de S:
a. Prahova (PH) – Ploiești
b. Dâmbovița (DB) – Târgoviște
c. Argeș (AG) – Pitești
34
d. Ialomița (IL) – Slobozia
e. Călărași (CL) – Călărași
f. Giurgiu (GR) – Giurgiu
g. Teleorman (TR) – Alexandria
4. București + judetul Ilfov (IF) – Buftea
5. Regiunea de SV:
a. Vâlcea (VL) – Râmnicu Vâlcea
b. Olt (OT) – Slatina
c. Dolj (DJ) – Craiova
d. Gorj (GJ) – Târgu Jiu
e. Mehedinți (MH) – Drobeta Turnu Severin
6. Regiune de V:
a. Hunedoara (HD) – Deva
b. Caraș Severin (CS) – Reșița
c. Timiș (TM) – Timișoara
d. Arad (AR) – Arad
7. Regiunea de NV:
a. Bihor (BH) – Oradea
b. Cluj (CJ) – Cluj Napoca
c. Sălaj (SJ) – Zalău
d. Satu Mare (SM) – Satu Mare
e. Bistrița Năsăud (BN) – Bistrița
f. Maramureș (MM) – Baia Mare
8. Regiunea Centru:
a. Mureș (MS) – Târgu Mureș
b. Alba (AB) – Alba Iulia
c. Sibiu (SB) – Sibiu
d. Brașov (BV) – Brașov
e. Covasna (CV) – Sfântu Gheorghe
f. Harghita (HR) – Miercurea Ciuc
35
4.5. EUROPA – ACTIVITĂȚILE ECONOMICE
I. AGRICULTURA
1. Cultura plantelor
- cereale: grâu porumb, secară, orz, ovăz – regiunile de câmpie și dealuri joase;
- plante tehnice: floarea soarelui sfecla de zahăr;
- cartoful (regiuni mai umede și răcoroase);
- fructe: citrice (în Europa de Sud – Italia, Spania, Grecia), prune, pere, mere (în Europa Centrală și de Vest);
- viticultura (Europa de Sus și SE – Franța, Italia, Spania);
- măslinul (Europa de Sud – Grecia, Italia, Spania);
- flori: lalele (Olanda), trandafiri (Bulgaria);
- tutun: Rep. Moldova
2. Creșterea animalelor
- bovine – Rusia, Franșa, Germania, Marea Britanie, Olanda;
- ovine – Europa de Sud și Est, Marea Britanie;
- porcine – Germania, Rusia, Polonia, Spania, Franța, Ucraina;
- caprine – Europa de Sud și SE
- cabaline – Europa de Est
II. INDUSTRIA
1. Industria energiei electrice
a. Termocentrale: Rusia, Germania, Marea Britanie, Ucraina;
b. Hidrocentrale: Norvegia, Suedia, Elveția, Austria;
c. Atomocentrale: Franța, Lituania, Belgia, Suedia;
d. Centrale solare: Franța, Italia, Spania;
e. Centrale eoliene: Germania, Olanda;
f. Centrale mareemotrice: Franța;
g. Centrale geotermale: Islanda, Italia.
2. Industria siderurgică și metalurgia neferoasă: folosește ca materie primă minereuri de fier, mangan și cărbuni
superiori (huilă): Rusia, Germania, Franța, Ucraina, Marea Britanie, Polonia.
3. Industria constructoare de mașini: autoturisme (Germania, Franța, Italia, Spania), aeronautică (Franța, Marea
Britanie, Germania), mecanică fină și automatizare (Danemarca, Elveția, Austria, Olanda), construcții navale
(Danemarca, Islanda, Germania).
4. Industria chimică și petrochimică: Germania, Franța, Italia, Rusia, Marea Britanie.
5. Industria lemnului: Rusia, Finlanda, Norvegia, Germania, Italia, Franța.
6. Industria ușoară și alimentară:
a. Ușoară: bumbac (Marea Britanie, Franța, Italia, Germania), lână (Marea Britanie, Franța, Italia, Germania),
mătase naturală (Italia, Franța, Elveția);
b. Alimentară: brânzeturi (Franța), lactate (Olanda), vinuri (Franța, Italia, Spania), bere (Germania), ulei de măsline
(Grecia, Spania, Italia).
III. SISTEME DE TRANSPORT

1. Transporturile feroviare
- densitate mare în Europa Centrală și de Vest și foarte mică în nordul Europei (clima, relieful) și în Pen. Balcanică
(relieful, condițiile economice);
- viteză mare de deplasare în unele țări: TGV – Franța, Germania;
- tunele feroviare: (Simplon II între Elveția și Italia – cel mai lung tunel feroviar), poduri, viaducte și tunele
submarine (Eurotunelul între Franța și Marea Britanie, pe sub Marea Mânecii).
2. Transporturile rutiere
- distribuția și gradul de modernizare sunt inegale, influențate de relief, climă, suprafețe acoperite cu apă, resursele
financiare;
- tunele și poduri (Oresund, între Danemarca și Suedia – cel mai lung pod din lume)
3. Transporturile maritime
- porturi maritime: Rotterdam (Olanda) – locul I pe glob, Anvers (Belgia), Hamburg (Germania), Le Havre, Marsilia
(Franța), Constanța.
36
4. Transporturile fluviale
- fluvii pentru navigație: Rin (cu cel mai mare trafic fluvial), Volga, Dunăre, Tamisa, Sena;
- canale de navigație: Dunăre-Main-Rin, Kiel, Dunăre-Marea Neagră;
- porturi fluviale: Duisburg (Germania) – cel mai mare de pe glob, pe Rin, Basel (Elveția), pe Rin, Viena, Bratislava,
Budapesta, Belgrad, Galați pe Dunăre, Paris pe Sena, Londra pe Tamisa.
5. Transporturile aeriene
- cea mai mare frecvența și densitate este în Europa de Vest și Centrală, datorită legăturilor transoceanice;
- aeroporturi: Heathrow – Londra (cel mai mare din Europa), Charles de Gaulle – Paris, Leonardo da Vinci – Roma;
Moscova – 24 aeroporturi (din care 4 internaționale), Londra – 21 aeroporturi _din care 3 internaționale), Paris – 3
internaționale, etc.
IV. TURISMUL
- Europa atrage cel mai mare număr de turiști și are cele mai mari venituri din turism, în țări ca Franța, Spania, Italia,
Germania, Marea Britanie, San Marino, Andorra, Liechtenstein;
- Principalele tipuri de turism:
- balneo-maritim: litoralul Mării Mediterane (Franța, Spania, Italia, Grecia, Turcia) și insulele aferente, litoralul
Mării Negre (Ucraina, Rusia, Bulgaria, România), litoralul atlantic (Marea Britanie, Franța, Spania, Portugalia);
- montan și de sporturi de iarnă: M-ții Alpi (Chamonix-Franța, Davos-Elveția, Innsbruck-Austria), M-ții Carpați
(Zakopane-Polonia, Poiana Brașov-România);
- de cură balneară: Vichy-Franța, Baden-Baden – Germania, Karlovy-Vary – Cehia;
- cultural-istoric: Roma, Paris, Londra, Atena, Barcelona, Florența, Veneția, etc.
4.6. ROMÂNIA – ACTIVITĂȚILE ECONOMICE

I. AGRICULTURA
- Factorii: poziția geografică, relieful variat, condițiile climatice, solurile fertile;
1. Cultura plantelor
a) Cereale (grâu, porumb, secară, orz, ovăz) - regiunile de câmpie și dealuri joase, etc.
- Sunt utilizate în industria morăritului și panificației, ca furaj pentru animale;
b) Plante tehnice
- Floarea soarelui – în S și E (Cp. Română, Pod. Dobrogei, Pod. Moldovei)
- plante uleioase folosite în industria uleiurilor vegetale.
- Sfecla de zahăr – planta zaharoasă - Cp. Română, valea Siretului. Cp. De Vest, Pod. Moldovei, Pod. Dobrogei, Depr. Brașov
- este folosită în industria zahărului: Roman, Bod, etc.
c) Cartoful – în zonele mai reci: Pod. Sucevei, Depr. Giurgeu, Ciuc, Brașov;
a) Legume și leguminoase pentru boabe – în luncile râurilor și zonele periurbane; folosite în industria conservelor:
Tecuci, Suceava, etc
b) Pomicultura – predomină prunul și mărul – Subcarpați, Depr. Transilvaniei, Banat, Dobrogea; folosite în industria
conservelor: Topoloveni
c) Viticultura – necesită lumină, caldură și terenuri nisipoase: Subcarpații Curburii, Pod. Moldovei, Pod. Dobrogei,
Pod. Transilvaniei; Centre viticole importante: Iași, Murfatlar, Jidvei, Panciu, etc
2. Creșterea animalelor
a) Bovinele – mai ales în zonele înalte din nordul Moldovei, (jud. Suceava-loc I, Neamț)
b) Porcinele - în zonele de câmpie și dealuri joase (Banat, E Cp. Române, Transilvania);
c) Ovine și caprine – în zonele joase (Dobrogea, Cp. Române, Cp. de Vest, E Moldovei) și în zonele de tradiție
montane (S Transilvaniei, Depr. Brașov);
d) Avicultura (creșterea păsărilor) – în apropierea marilor orașe;
e) Apicultura (creșterea albinelor) – Cp. Română, Dobrogea, Pod. Moldovei, Delta Dunării;
f) Sericicultura (creșterea viermilor de matase) – Banat, Oltenia
II. INDUSTRIA
1. Industria extractivă
a) Cărbunii – depr. Petroșani (huila), Bazinul Motru-Rovinari (lignit)
b) Petrolul – Pod. Getic, Subcarpați, Cp. Română, Cp. de Vest, Platforma continentala a Mării Negre;
c) Gazele naturale – Pod. Transilvaniei (Cp. Transilvaniei, Pod. Târnavelor) – gaz metan și din regiunile
petroliere – gaze asociate;
d) Minereuri de fier – M-ții Banatului, m-ții Poiana Ruscă;
37
e)Minereuri complexe (cupru, plumb, zinc) – Grupa Nordică a Carpaților Orientali, M-ții Apuseni;
f)Metale auro-argentifere - Grupa Nordică a Carpaților Orientali, M-ții Apuseni;
g)Bauxita - M-ții Apuseni;
h)Sare – Subcarpați, marginile Depr. Transilvaniei, Pod. Sucevei.
2.Industria energiei electrice
a)Termocentrale – Turceni, Rogojelu (jud. Gorj), Mintia-Deva, Ișalnița – Craiova, Luduș-Iernut, București, etc;
b)Hidrocentrale – Porțile de Fier I și II pe Dunăre, Stejaru pe Bistrița, Vidraru pe Argeș, Lotru-Ciunget pe Lotru,
Stânca Costești pe Prut, pe Olt (cele mai multe), Siret, Sebeș, etc;
c) Atomocentala - Cernavoda
3. Industria siderurgică (metalurgia feroasă) – foloșeste ca materie primă minereurile de fier, mangan, cocs (din
huilă) și produce oțel, fontă, laminate: Galați, Hunedoara, Reșița;
4. Industria metalurgiei neferoase
a) Prelucrarea minereurilor complexe (Cu, Pb, Zn) – Baia Mare, Zlatna
b) Prelucrarea bauxitei - alumina la Oradea și Tulcea, aluminiu la Slatina
5. Industria constructoare de mașini
a) Utilaje și echipamente tehnologice – Ploiești (utilaj petrolier), Baia Mare, Petroșani (utilaj minier);
b) Tractoare și mașini agricole – București, Brașov;
c) Mijloace de transport – Reșita, Craiova (locomotive), Arad (vagoane), Câmpulung (autoturisme de teren),
Pitești, Craiova (autoturisme de oraș), București (autobuze), Galați, Brăila, Constanța (șantiere navale), Brașov,
Bacău (aeronave), etc
6. Industria chimică – folosește ca materii prime sare, gaz metan, cărbuni, petrol, lemn, etc
a) Industria petrochimică – principalele rafinării: Ploiești, Brazi, Pitești, Borzești, Midia-Năvodari;
b) Medicamente – Iași, București, Cluj Napoca, Timișoara, Târgu Mureș;
c) Celuloză și hârtie – Brăila, Constanța, Bacău, Piatra Neamț;
7. Industria lemnului
o Principala zona forestieră – Carpații Orientali
a) Industria mobilei – Brașov, Iași, București, Suceava, Târgu Mureș.
8. Industria materialelor de construcții – folosește ca materii prime roci de construcție
a) Industria lianților (ciment, var) – folosește calcarul: Turda, Bicaz, Câmpulung;
III. SISTEME DE TRANSPORT

- Distribuția rețelei feroviare și rutiere este impusă de dispunerea arcului carpatic (existând două inele concentrice –
intacarpatic și extracarpatic), de rețeaua hidrografică (dispunere radiară, urmând văile principale), de poziția
capitalei (Bucureștiul reprezintă principalul nod feroviar, rutier și aerian).
1. Transporturile feroviare
- Densitate mică in jud. Tulcea și foarte mare în Ilfov;
- Este organizată pe 9 magistrale feroviare:
o M1: București – Timișoara – Moravița sau Jimbolia;
o M2: București – Arad – Curtici;
o M3: București – Oradea – Episcopia Bihorului;
o M4: București – Satu Mare – Halmeu;
o M5: București – Suceava – Vicșani;
o M6: București – Iași – Ungheni;
o M7: București – Galați;
o M7: București – Constanța – Mangalia;
o M9: București – Giurgiu.
- Puncte de frontieră: Negru Vodă, Giurgiu (spre Bulgaria), Moravița, Jimbolia (spre Serbia), Curtici, Episcopia
Bihorului, Valea lui Mihai, Carei (spre Ungaria), Halmeu, Vicșani (spre Ucraina), Ungheni (spre Rep. Moldova).
2. Transporturile rutiere
- Lungime și densitate mai mari decât rețeaua feroviară;
- Pătrund în zone mai greu accesibile; există și șosele de mare altitudine (Transfăgărășanul, Transalpina);
- Autostrazi: București – Pitești (96 km), București – Constanța;
- Drumuri europene:
o E60 – din Europa Vestică și Centrală prin: Borș – Oradea – Cluj Napoca – Târgu Mureș – Brașov –
Ploiești – București – Slobozia – Constanța;
o E70 – din Europa Sudică prin: Moravița – Timișoara – Lugoj – Drobeta Turnu Severin – Craiova –
Pitești – București – Giurgiu – spre Bulgaria;
38
o E85 – din Polonia, Ucraina prin: Siret – Suceava – Roman – Bacău – Focșani – Buzău – București –
Giurgiu – spre Bulgaria
- Puncte de frontieră: Giurgiu, Vama Veche (spre Bulgaria), Moravița, Jimbolia (spre Serbia), Nădlac, Vărșand,
Borș (spre Ungaria), Siret, Halmeu (spre Ucraina), Albița (spre Rep. Moldova).
- Poduri rutiere: Giurgiu – Ruse, Fetești – Cernavodă, Giurgeni – Vadu Oii, toate peste Dunăre.
3. Transporturile fluviale
- Dunărea fluvială (Baziaș – Brăila) – cu adâncimi mici; porturi fluviale: Moldova Veche, Orșova, Drobeta Turnu
Severin; Calafat, Turnu Măgurele, Giurgiu, Oltenița, Călărași;
- Dunărea maritimă (Brăila – Sulina) – cu adâncimi mai mari; porturi fluvio-maritime: Brăila, Galați (cel mai
mare), Tulcea, Sulina;
- Canalul Bega – singurul râu amenajat pentru navigație; port fluvial intern: Timișoara.
4. Transporturile maritime
- Porturi maritime: Constanța (cel mai mare port la Marea Neagră, Mangalia, Midia-Năvodari.
5. Transporturile aeriene
- Principalul centru aviatic este București, cu două aeroporturi: Băneasa (Aurel Vlaicu) și Otopeni (Henri
Coandă); Alte aeroporturi: Constanța (Mihail Kogălniceanu), Timișoara, Arad, Cluj Napoca, Iași, Sibiu, Satu
Mare, etc.
IV. TURISMUL
- Potențial turistic natural și antropic bogat, dar insuficient valorificat;
- Principalele tipuri de turism practicate:
o Balneomaritim: Mamaia, Eforie, Mangalia, Saturn, Jupiter, Venus, Neptun, etc.
o Balneoclimateric: (legat de izvoare minerale și termale): Băile Herculane, Băile Felix, Ocna Sibiului;
Sovata, Băile Olanesti, Băile Govora, etc.
o Turism montan și de sporturi de iarnă: Poiana Brașov, Predeal, Sinaia, Bușteni, Păltiniș, etc.
o Turism cultural-istoric (legat de vizitarea unor obiective istorice, arhitectonice și de artă, etnografice și
folclorice): Bucovina și Maramureș, sudul Transilvaniei, orașele medievale.
o Drumețiile practicate, mai ales, în regiunile montane.
o Turismul în Delta Dunării.
39
5. ȚĂRILE VECINE CU ROMÂNIA
5.1. UCRAINA
- în N și E României;
- stat cu ieșire la Marea Negră și Marea Azov;
a. Relieful:
- variat, dar predomină podișurile și câmpiile;
- format predominant pe primul nucleu continental, dar și pe structuri alpine;
- principalele unități de relief: Podișul Podolic, Colinele Donețkului, Câmpia Niprului (cu relief glaciar), Câmpia Mării
Negre, Munții Carpații Păduroși (cu 2061m, alt. maximă), Munții Crimeii.
b. Clima: temperat continentală și cu nuanțe mediteraneene în Pen. Crimeea.
c. Hidrografia: Nipru, Nistru, Bugul de Sud, Doneț, Dunăre, Tisa, Prut, Siret.
d. Vegetația: păduri de foioase, păduri de amestec (foioase și conifere), stepă și silvostepă.
e. Populația: peste 46 mil. loc. formată din ucrainieni și ruși; cea mai mică rată a natalității din Europa, datorită procesului
de îmbătrânire a populației, declinului economic, poluării radioactive; de origine slavă; religie ortodoxă.
f. Orașele: capitala: Kiev; alte orașe: Odessa, Harkov, Donețk, Krivoi Rog, etc.
g. Economia:
- Resurse subsolice importante: cărbuni (loc III în Europa), minereuri de fier (loc. II), mangan (cele mai mari din
lume), uraniu, titan, sulf, grafit;
- Industria: extractivă, energetică (mai ales nucleară), siderurgică, constructoare de mașini, chimică,
petrochimică;
- Agricultura: cereale, cartof, plante tehnice, viticultura (Pen. Crimeea), pomicultura, creșterea animalelor
(bovine și porcine);
- Transporturile: rutiere (cea mai mare rețea de autostrăzi din Europa de Est), fluviale, feroviare, maritime
(porturi: Odessa, Sevastopol);
- Turismul: litoralul ucrainean al Mării Negre, mai ales Crimeea.
5.2. BULGARIA
- în S României;
- stat cu ieșire la Marea Negră.
a. Relieful:
- variat, dar predominant înalt;
- format pe structuri alpine
- principalele unități de relief: M-ții Balcani (Stara Planina), M-ții Rila, cu peste 2900 m, M-ții Rodopi, M-ții Pirin, Pod.
Prebalcanic, Câmpia Înaltă a Dunării, Câmpia Traciei (Matiței)
b. Clima: temperat continentală în Nord și mediteraneană în Sud.
c. Hidrografia: Dunărea, Marița, Struma.
d. Vegetația: păduri care acoperă1/3 din suprafața țării, vegetație mediteraneană în sud (migdali, chiparoși, castani).
e. Populația: peste 7 mil. loc. formată din bulgari, turci, rromi; spor natural și migratoriu negativ; de origine slavă; religie
ortodoxă.
f. Orașele: capitala: Sofia; alte orașe: Varna, Burgas, Ruse, Plovdiv, etc.
g. Economia: se află în tranziție spre economia de piață;
- Resurse subsolice variate dar reduse cantitativ: cărbuni, minereuri neferoase, petrol, gaze naturale;
- Industria: textilă și alimentară (ramuri tradiționale), energetică (energia nucleară), siderurgică, constructoare de
mașini, chimică;
- Agricultura: tutun (loc. II pe glob), trandafiri (3/4 din producția mondială de ulei de trandafir), viticultura,
cereale, plante tehnice;
- Transporturile: mai dezvoltate cele feroviare, maritime (porturi: Burgas, Varna);
- Turismul: litoralul bulgăresc al Mării Negre (Balcik, Varna, Burgas, Albena, Nisipurile de Aur, etc).
40
5.3. REPUBLICA MOLDOVA
- în E României;
a. Relieful:
- dealuri joase și câmpii pe primul nucleu continental;
- principalele unități de relief: Pod. Moldovei de Nord, Pod. Moldovei Centrale, Pod. Nistrului, Câmpia Colinară a
Moldovei de Nord, Câmpia Moldovei de Sud, Câmpia Nistrului.
b. Clima: temperat continentală.
c. Hidrografia: Prut, Nistru, Dunărea, lacul de acumulare Stânca Costești pe Prut.
d. Vegetația: stepă și silvostepă, păduri de foioase.
e. Populația: peste 4 mil. loc.formată din români moldoveni, ruși; spor natural pozitiv, de origine romanică; religie ortodoxă.
f. Orașele: capitala: Chișinău; alte orașe: Tiraspol, Bălți, Cahul, Tighina, Soroca, etc.
g. Economia: caracter agrar, fiind puternic marcată de modelul sovietic;
- Resurse subsolice sunt puține: cărbuni, roci de construcție;
- Industria slab dezvoltată: textilă, alimentară, constructoare de mașini;
- Agricultura: tutun, viticultura, cereale, pomicultura, plante tehnice;
5.4. SERBIA
- în SV României;
a. Relieful:
- urcă în trepte de la N la S;
- principalele unități de relief: Câmpia Voivodinei (câmpia Dunării), Câmpia Moravei, M-ții Serbiei, M-ții Dinarici (cu
peste 2600 m)
b. Clima: temperat continentală.
c. Hidrografia: Dunărea (cu afluenții Tisa, Sava, Morava, Timiș, Timok), lacul de acumulare Porțile de Fier I, pe
Dunăre.
d. Vegetația: păduri de foioase.
e. Populația: cca.10 mil. loc. formată din sârbi, albanezi, români, maghiari; spor natural negativ, de origine slavă; religie
romano-catolică.
f. Orașele: capitala: Belgrad; alte orașe: Novi Sad, Nis, Pristina, etc.
g. Economia: a înregistrat o puternică recesiune după 1990 și mari pierderi după bombardamentele NATO din 1999;
- Resurse subsolice variate dar reduse cantitativ: cărbuni, cupru;
- Industria: siderurgică, metalurgie neferoasă, constructoare de mașini, chimică, petrochimică;
- Agricultura: pomicultura (loc. I în Europa și loc. II pe glob la prune), cereale, plante tehnice, creșterea
porcinelor;
- Transporturile: rețea feroviară și rutieră diversificată;
- Turismul: dezvoltat, principalul centru turistic fiind orașul Belgrad (Orașul Alb, nume dat de slavi datorită zidurilor
albe ale cetății antice).
5.5. UNGARIA
- în NV României;
a. Relieful:
- predominant de câmpie;
- principalele unități de relief: Câmpia Panonică (cu mai multe compartimente: Câmpia Tisei, Câmpia Nyrului, Câmpia
Cumaniei, Câmpia Balatonului, Câmpia Mică), iar în N sunt ramificații ale Carpaților: M-ții Bukk, M-ții Matra.
b. Clima: temperat continentală de tranziție.
c. Hidrografia: Dunărea (cu afluenții Tisa, Drava, Raba), lacul tectonic Balaton.
d. Vegetația: predominant stepă (pustă) și silvostepă, dar și păduri de foioase.
e. Populația: cca. 10 mil. loc. formată din maghiari, rromi, germani, români; spor natural negativ; de origine ; religie
romano-catolică.
f. Orașele: capitala: Budapesta; alte orașe: Debrecen, Szeged, Pecs, Miskolc, etc.
g. Economia: sectorul serviciilor este componenta de bază la realizarea PIB-ului;
- Resurse subsolice sunt puține: bauxită, minereuri neferoase, gaze naturale;
- Industria: constructoare de mașini, ușoară și alimentară;
- Agricultura: cereale, plante tehnice, viticultura, pomicultura;
- Transporturile: feroviare, rutiere, fluviale;
- Turismul: cultural-istoric, și balneoclimateric; importante sunt regiunea Balaton, Budapesta și regiunea m-ților
Matra și Bukk.
41

Geografie BAC

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geografie BAC

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAP.

I EUROPA ȘI ROMÂNIA – ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZĂ

1. SPAȚIUL ROMÂNESC ȘI SPAȚIUL EUROPEAN

a. Poziția geografică pe glob:

a. Poziția geografică pe glob:

2. HARTA POLITICĂ A EUROPEI

A. Europa Centrală: 3. Suedia – Stockholm

3.1. RELIEFUL MAJOR AL EUROPEI – TREPTE, UNITĂȚI MORFOSTRUCTURALE ȘI TIPURI DE

3.2. UNITĂȚI MAJORE DE RELIEF DIN EUROPA

II. Munți pe structuri hercinice:

II. Podișuri pe structuri hercinice:

III. Podișuri pe structuri alpine:

III. Câmpii fluvio-marine (litorale):

3.4. UNITĂȚI MAJORE DE RELIEF DIN ROMÂNIA

1.1. CARPAȚII MARAMUREȘULUI ȘI AI BUCOVINEI (GRUPA NORDICĂ)

1.3. CARPAȚII CURBURII (GRUPA SUDICĂ)

2.1. GRUPA BUCEGI

2.2. GRUPA FĂGĂRAȘ

2.4. GRUPA RETEZT – GODEANU

3.1. MUNȚII BANATULUI

3.2. MUNȚII POIANA RUSCĂ

3.3. MUNȚII APUSENI

II. DEALURILE ȘI PODIȘURILE

4. DEPRESIUNEA COLINARĂ A TRANSILVANIEI

5.1. SUBCARPAȚII MOLDOVEI

5.2. SUBCARPAȚII CURBURII

7. PODIȘUL GETIC (PIEMONTUL GETIC)

11. CĂMPIA DE VEST

12. CÂMPIA ROMÂNA

13. DELTA DUNĂRII

1. Factorii care influențează clima Europei:

suma precipitațiilor medii lunare (ppml1+ppml2+….+ppml12)

România dispune de un climat temperat continental moderat de tranziţie.

II. Elementele climatice

III. Regionarea climatică şi etajele climatice

Tipul de climă Vegetația Vegetaţia Fauna Solurile Localizare

c. Densitatea rețelei hidrografice:

- cele mai numeroase – Finlanda („țara celor 1000 de lacuri”)

2. GRUPA RÂURILOR DE SUD-VEST – se varsă în Dunăre

3. GRUPA RÂURILOR DE SUD – se varsă în Dunăre

4. GRUPA RÂURILOR DE EST – se varsă în Dunăre

II. Lacuri antropice

3.12. MAREA NEAGRĂ

4.1. EUROPA – POPULAȚIA ȘI CARACTERISTICILE EI DEMOGRAFICE

- Densitatea medie = 70 loc/km2 (locul II, după Asia)

2. MIȘCAREA NATURALĂ A POPULAȚIEI

3. MOBILITATEA TERITORIALĂ A POPULAȚIEI

1. EVOLUȚIA NUMERICĂ A POPULAȚIEI

2. MIȘCAREA NATURALĂ A POPULAȚIEI

3. MOBILITATEA TERITORIALĂ A POPULAȚIEI

4.3. SISTEMUL DE ORAȘE AL EUROPEI

2. ORAȘE DUPĂ MARIMEA DEMOGRAFICĂ

3. ORAȘE DUPĂ FUNCȚIA ECONOMICĂ

4.4. SISTEMUL DE AȘEZĂRI AL ROMÂNIEI

I. AȘEZĂRILE RURALE (SATELE) – tipologie (clasificare):

II. AȘEZĂRILE URBANE (ORAȘELE) – tipologie (clasificare):

Unitatea de relief Orașul Râul Nr. locuitori

III. ORGANIZAREA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ

Gruparea județelor pe regiuni de dezvoltare economică:

III. SISTEME DE TRANSPORT

4.6. ROMÂNIA – ACTIVITĂȚILE ECONOMICE

III. SISTEME DE TRANSPORT

S-ar putea să vă placă și