Sunteți pe pagina 1din 57

MATERIAL BAC - GEOGRAFIE dup program 2021 

`paot #6654 

CUPRINS Europa și România – elemente geografice de baza

1. Spațiul românesc și spațiul european


1. Spatiul romanesc si spatiul european
- Europa 2 EUROPA
- Romania 4
Penultimul continent din punct de vedere al suprafeței (10.180.000km; respectiv 7,05% din uscatul
2. Elemente fizico-geografice definitorii ale Europei si ale Romaniei planetei) si al treilea din punct de vedere demografic (+700M loc. dar numai 12,5% din populatia
Globului).
- relieful major 6
- clima 41
- hidrografia - aspecte generale; Dunarea si Marea Neagra 53
- invelisul biopedogeografic 60
- resursele naturale 66
3. Elemente de geografie umana ale Europei si ale Romaniei
- harta politica a Romaniei; Romania ca stat al Europei 71
- populatia si caracteristicile ei geodemografice 73
- sistemul de orase al Europei 83
- activitatile economice - caracteristici generale 90
- sisteme de transport 101
4. Tarile vecine Romaniei 105

Prezinta tarmuri festonate, cu numeroase:


● peninsule: Pen. Iberica, Pen. ltalica, Pen. Balcanici, Pen. Scandinava, Pen. Kola, Pen.
Iutlanda;
● insule: Arhipelagul Britanic (format din insulele Marea Britanie, lrlanda, Hebride, Orkney),
lslanda, Arh. Azore, Madeira și Canare (aflate în Oceanul Atlantic), Baleare, Corsica, Sicilia,
Sardinia, Malta, Creta, Cipru (aflate în Marea Mediterană);

Cuprinde două grupări regionale de state: una militară (NATO) si alta economica (UE) si un număr de
46 de state, dintre care cel mai mare ca suprafață și populație este Rusia și cel mai mic este Vatican.

2
Continentul european este încadrat de limitele: Europa înglobează 46 de state, Rusia fiind cel mai mare ca suprafață și populație, iar Vaticanul, cel
NORD - Oceanul Arctic mai mic, dintre care unele au o mare putere economică (Germania, Franța, Marea Britanie și alte
VEST - Oceanul Atlantic membre UE, plus Rusia), exercitând o importantă influență strategică, politică, militară pe plan
SUD - Marea Mediterană și Marea Neagră mondial.
EST - Munții Ural (Rusia)
SUD - EST - Munții Caucaz
ROMÂNIA
Este situată în emisfera nordica, uscatul continental fiind încadrat:
- latitudinal între 36° (Punta de Tarifa) și 71°08’ (Capul Nord - Nordkinn)
- longitudinal între 9°34’ long. V (Capul Roca - Cabo da Roca) și 67°30’ long. E (N-E Munților
Ural). - stat central european de mărime medie,
aflat la distanțe relativ egale între vestul și
Dacă se au în vedere extremitatile insulare, atunci în
nord se ajunge la 81°49’ lat. (Capul Fligeli, estul Europei.
- situata în emisfera nordică fata de Ecuator
arhipelagul Franz Joseph), iar în vest pana la 24°30’
long. V (Bjargtangar, Islanda). (paralela de 0°) si in emisfera estica fata de
meridianul Greenwich (meridianul de 0°), la
intersecția paralelei 45° lat. N și
Deci, continentul se întinde între latitudinile nordice
de 36° si 71° și între longitudinile de 10°V și 68°E, meridianului de 25° long. E.
dar teritorii care aparțin geografic și politic de
Europa se gãsesc și dincolo de aceste coordonate. Strabaterea paralelei de 45 lat. N situează
România la jumătatea distanței dintre
Europa intra în contact direct cu Asia; distanțele Ecuator (S) și Polul Nord (N).
dintre extremități sunt de circa 4000km de la nord la Strabaterea meridianului de 25 long. E
sud și peste 5000km de la vest la est. situează România la distanță egală
(2.900km) de Oceanul Atlantic (V) și
Munții Ural (E).
Personalitatea continentului este pusă în evidență de:
➔ un contur extrem de festonat, lungimea țărmurilor depășind 80000km; Localizarea lat. și long. Determina pe teritoriul României o clima temperata, cu un caracter
continental moderat, cu nuanțe de tranziție.
➔ un relief complex, cu o allt. Medie de cca 300m (doar 1,5% sunt intaltimi de peste 2000m),
care cuprinde deopotriva unități vechi, create inca din precambrian, langa altele (alpine și
cuaternare);
Vecinii Romaniei:
➔ climate aparținând dominant zonei temperate, dar cu nuanțe mai blande (oceanice,
NORD - Ucraina
mediteraneene), toate fiind favorabile locuirii si unor activități economice multiple;
EST - Republica Moldova și Ucraina
➔ resurse de apa relativ reduse (1,4M km³), o rețea de rauri cu o repartitie si scurgere variabile SUD-EST - Marea Neagră
(cele mai mari în N-E și E; debite mari la la cele din N, V și scăzute in S și S-E), un număr SUD - Bulgaria
mare de lacuri cu origine variată (domina cele glaciare din N și din munții înalți), numeroase SUD-VEST - Serbia
amenajari pentru reținerea apei și folosirea ca sursa energetică (în munții), pentru irigații (mai NORD-VEST - Ungaria
ales în E continentului), transport etc.;
➔ intens populat: densitatea medie 71 loc./km², (superioară celei mondiale), gazda primei Extremitățile geografice ale României:
explozii demografice și urbane de pe Glob, locație a multor aglomerații urbane; ponderea NORD - Horodistea
populației urbane (cea mai ridicată dintre continentele planetei) este de peste 70%; SUD - Zimnicea
EST – Sulina
➔ leagăn al unor civilizații străvechi (greaca/elenistică, romană, bizantină etc.) si al cultului
VEST – Beba Veche
creștin.
Europa a fost locul de plecare in marile expediții ale descoperirilor geografice din sec. XV-XVIII, Spațiul românesc corespunde interferentei structurilor geologice
care au dus la lărgirea orizontului cunoașterii, dar si la constituirea imperiilor coloniale și generarea și de relief ale Europei de Est cu cele din Europa Centrala; ale
celor mai însemnate conflagrații militare mondiale. maselor de aer provenite din toate direcțiile; ale zonelor
Continentul european este leagănul a doua dintre cele mai importante blocuri regionale de pe Glob,
unul militar, euroatlantic (NATO, 1949), al doilea economic (CEE/UE, 1957). biopedogeografice etc.

3 4
Personalitatea României este data de mai mulți factori: 2. ELEMENTE FIZICO-GEOGRAFICE DEFINITORII ALE EUROPEI
România este o țară carpato danubiano (danubiana)-pontica: ȘI ALE ROMÂNIEI
● tara carpatica, 2/3 din lungimea totala a lantului carpatic se afla pe teritoriul tarii;
Munții alcătuiesc axul sistemului orografic, cu unitati dependente de ei. ★ RELIEFUL MAJOR
Constituie un ,,castel’’ al apelor romanesti, determina etajarea biopedoclimatica, Desfășurarea și fizionomia unităților de relief este dependentă de condițiile genetice si de
influenteaza si nuantarile climatice regionale si au avut si o mare importanta in varsta.
dezvoltarea vietii economice.
RELIEFUL EUROPEI
● tara danubiana (dunareana): 2/5 (1.075km sau 38%) din lungimea Dunarii traverseaza
teritoriul tarii noastre; Dunarea constituie o insemnata artera hidrografica, folosita pentru
navigatie si legaturi vechi inca din Antichitate, resurse de peste etc., un ridicat potential
energetic si o importanta sursa de alimentare cu apa a localitatilor si a sistemelor de
irigatii.
● tara pontica: Romania are deschidere la Marea Neagra (Pontus Euxinus) pe circa 244km.
Iesirea la mare permite realizarea, mai intai, de legaturi economice cu orase si state din
sudul Europei, inca din Antichitate, apoi cu state din centrul si vestul Europei de pe
intregul mapamond. Fapte ce facilitează României comerțul internațional prin transporturi
maritime, dezvoltarea turismului balneo-maritim, accesul la resursele de hidrocarburi din
platforma continentala, pescuitul ș.a.
Pe scurt, Romania mai este numita şi spaţiul „carpato-danubiano-pontic", deoarece ea este conturata
după forma cercului Carpaților Românești si este mărginită în partea de sud de fluviul Dunărea, iar în
partea de est de Marea Neagra( de unde si pontic-Pontus Euxinus pe vremea Imperiului Roman).
Este situata pe axa geoeconomica Marea Nordului – Marea Neagra, prin canalul Dunare-Main-Rin.

Romania a participat la ambele conflagrații mondiale, din prima ieșind castigatoare (formarea
Romaniei Mari), din cea de a doua, perdanta (Basarabia, Nordul Bucovinei si Tinutul Herta fiind
rupte din trupul tarii).

Romania este un stat european de marime medie atat ca suprafata, cat si ca populatie. Are 42 de
judete si o pozitie geopolitica si strategica distincta in spatiul european si mondial.

MEMBRU NATO 2004,


MEMBRU UE 2006 Cele mai mici altitudini ale reliefului Europei coboară până la -28 m, în preajma Mării Caspice şi în
polderele olandeze şi urcă la 4807 m în Munţii Alpi (vf. Mont Blanc) şi la 5642 m în Munţii Caucaz
(vf. Elbrus).

TREPTE ALTITUDINALE MAJORE


- câmpii cu altitudini între -28 m şi 200 m deţin 57 % din suprafaţa continentului ;
- podişuri, dealuri înalte şi munţi joşi, cu altitudini cuprinse între 500 şi 1000 m au o
pondere de 10 %;
- munţii cu altitudini de peste 1000 m deţin 6 % din suprafaţa continentului.
Mai mult de 50% din suprafața continentului este ocupată de treaptă cea mai joasã de relief, campiile.
Se adăuga alte campii, mai puțin extinse, precum Câmpia Panonică, Câmpia Română si Câmpia
Padului. Cele mai întinse sunt Câmpia Europei de Est si Campia Nord-Europeana. Un loc special în
peisaj îl detin câmpiile si regiunile joase litorale, rãspândite de-a lungul coastelor.

5 6
Unitatile tectono-structurale
Evolutia geologica a continentului, în relatie cu elementele structurale si petrografice, a imprimat
peisajului caracteristici distincte, care permit delimitarea unor unitati majore de relief:
Unitatile de relief pe structuri precambriene ocupa cea mai mare parte a jumãtatii estice si se
dezvolta fie pe Scutul Baltic (Podisul Norrland, Câmpia Finlandei), fie pe Platforma Est-Europeanã
(Câmpia Europei de Est).
Unitatile de relief pe structuri caledonice se gasesc în partea de nord-vest a continentului. Structurile
cutate caledonice se reflectã în relief prin munti cu altitudini reduse, datorate eroziunii îndelungate
(Muntii Scandinaviei, Muntii Scotiei). În unele regiuni, structurile cutate originale au fost acoperite
de depozite care au generat câmpii de acumulare, cum este cazul în nord-vestul Câmpiei
Nord-Europene.
Unitatile de relief pe structuri hercinice sunt raspândite din Peninsula Iberica si sudul Marii Britanii
pâna în extremitatea estica a Europei si au aspect de podisuri sau munti josi. Meseta spaniola, Podisul
Central Francez, Podisul Boemiei, Muntii Ural fac parte din aceasta categorie. Acolo unde structurile
hercinice au fost puternic erodate si acoperite ulterior de depozite sedimentare, au luat nastere câmpii
de acumulare. Jumatatea de vest a Câmpiei Nord-Europene se gaseste aproape integral pe fundament
hercinic.
Unitatile de relief pe structuri alpine sunt rezultatul ultimei orogeneze care a marcat Europa si sunt
reprezentate în principal de lantul montan care ocupã mare parte din sudul continentului, incluzând
Muntii Pirinei, Alpi, Carpati, Balcani si Caucaz. Tot din categoria unitatilor de relief pe structuri
alpine fac parte si unele câmpii de acumulare (Câmpia Padului, Câmpia Panonicã).

Relieful Europei s-a format in etape si in moduri variate, deosebindu-se:


- EUROPA CALEDONIANA, orogeneza caledoniana
Muntii Scandinavici
Muntii Cambrieni, Penini

- EUROPA HERCINICA, orogeneza hercinica


masive joase (Cornwall, Masivul Armorican, Masivul Central Francez, Masivul Renan,
Muntii Vosgi, Muntii Padurea Neagra, Podisul Boemiei, Podisul Lysa Gora si Masivul
Dobrogei de Nord); Din punct de vedere tectonic, continentul aparține Placii Euroasiatice. Cea mai mare parte (peste
Muntii Ural. 60%) este foarte veche, aparținând unor unități de platforma precambriana (N si E) si unui sistem
de munti paleozoici (Pen. Scandinava, Arhipelagul Marea Britanie).
- EUROPA ALPINA, În paleozoicul superior s-au realizat unități hercinice (un uriaș lanț muntos din Franța si pana in
orogeneza alpina Crimeea, plus Munții Ural), care au fost peneplenizate și, în buna masura, acoperite de sedimente noi.
Cordiliera Beltica, De la finele mezozoicului, acum circa 70M ani, și până în prezent au rezultat lanțurile montane alpine
Muntii Pirinei, (Pirinei, Alpi, Carpati si Caucaz, inclusiv muntii din peninsulele Europei Sudice).
Muntii Alpi, Muntii
Apenini, Muntii
Dinarici, Muntii UNITĂȚI MAJORE DE RELIEF
Carpati, Muntii
Balcani (Stara 1. MUNTI - care apartin unor sisteme formate in trei etape distincte:
Planina) si Muntii
Caucaz; ➔ la inceputul paleozoicului: masivele din roci cristaline caledoniene din Scandinavia,
Scotia si Tara Galilor, Irlanda etc., fragmentate tectonic in blocuri ridicate ulterior la
inaltimi cuprinse intre 300 si aprox. 2500m (max. in Alpii Scandinaviei);
➔ la finele paleozoicului: sistemul hercinic, reprezentat in prezent de munti josi si de
podisuri (roci cristaline si magmatice) desfasurate, fragmentar, din Peninsula Iberica si
Franta (in Masivul Central si Bretagne), prin Centrul Europei pana in Rusia (lantul
montan Ural); in Romania se afla in Muntii Macin;

7 8
➔ de la finalul mezozoicului si in neozoic: sirul montan Pirinei-Alpi-Carpati-Balcani, MUNTII (ALPII) SCANDINAVIEI situati in Peninsula Scandinava pe teritoriul Suediei si
din care se desprind lanturile de masive in peninsule; alcatuiti din roci cristaline, Norvegiei, au rezultat la finele precambrianului si la inceputul paleozoicului; au fost nivelati de catre
sedimentare (calcare si flis), vulcanice. eroziune, dar si ridicati de miscarile tectonice, astfel incat astazi formeaza un lant de masive cu
inaltimi de 800-2460m. Se termina prin versanti abrupti spre ocean si ceva mai domoli spre Podisul
MUNTII ALPI Suediei. Calota glaciara a creat platouri (pe cele mai inalte si astazi sunt ghetari) si vai cu versanti
Se desfasoara pe teritoriul a 7 state: Italia, Franta, Elvetia, Austria, Germania, Lichtenstein si prapastiosi, care in vest formeaza fiorduri.
Slovenia. ➔ mod de formare: in orogeneza caledoniana prin incretirea scoartei terestre;
➔ mod de formare: in orogeneza caledoniana, prin incretirea scoartei tereste; ➔ tipuri de roci: predomina sisturile cristaline vechi, puternic metamorfozate, gnaisuri si
➔ tipuri de roci: sisturi cristaline, calcare si conglomerate; granituri (roci dure);
➔ altitudini: alt. max. 4807m in Mont Blanc (Franta); ➔ altitudini: depasesc 2000m, val. max. 2469m în Vf. Galdhopiggen (Norvegia)
➔ grad de fragmentare: munti masivi, cu o fragmentare medie; ➔ tipuri genetice de relief: frecvente sunt platourile înalte, hornurile, circurile si văile glaciare
➔ orientarea culmilor: V-E intre Marea Ligurica si Campia Panonica; (relief glaciar), fiorduri;
➔ tipuri genetice de relief: relief glaciar cu ghetari permanenti (in masivele Mont Blanc ➔ alte aspecte specifice ale reliefului: dupa topirea ghetarilor de calota, munții au fost antrenați
Jungfrau, Cervino etc.), relief carstic dezvoltat pe calcare si dolomite intr-o miscare de intaltare pe verticala.
➔ alte aspecte specifice ale reliefului: reprezinta un important castel de ape, colectorii principali
sunt: Dunarea, Rinul, Ronul si Padul; MUNȚII DINARICI (ALPII DINARICI)
Alpii Dinarici sunt un sistem montan situat in sudul Europei, în Peninsula Balcanica, desfasurandu-se
MUNTII CARPATI pe teritoriul a 6 state: Slovenia, Croația, Bosnia si Herțegovina, Serbia, Muntenegru, Albania.
Sunt situati intre bazinul Vienei si Valea Timokului, desfasurandu-se pe teritoriul a 8 state: Austria, ➔ mod de formare: s-au format in orogeneza alpina, prin incretirea scoartei terestre;
Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, Romania si Serbia. ➔ tipuri de roci: predomina calcare mezozoice;
➔ mod de formare: in orogeneza caledoniana, prin incretirea scoartei tereste si eruptii vulcanice; ➔ altitudini: depasesc 2000m, val. max. 2692m in Vf. Jezerski (Albania);
➔ tipuri de roci: roci vulcanice, metamorfice si sedimentare; alcatuirea geologica a Carpatilor ➔ orientarea culmilor: generala de NV-SE, sub forma unor siruri paralele;
este mai complexa decat cea a Alpilor (sisturi cristaline, roci vulcanice si flis) ➔ tipuri genetice de relief: carstic si glaciar;
➔ altitudini: alt. max. 2655m in Vf. Gherlakowka, Muntii Tatra (Slovacia); ➔ alte aspecte specifice ale reliefului: prezenta reliefului carstic a condus la formarea tarmului
➔ grad de fragmentare: mult mai puternic fragmentat decat Alpii, prin depresiuni, culoare de dalmatic (relief litoral).
vale, chei si defilee;
➔ orientarea culmilor: au un traseu sinuos; MUNȚII CAUCAZ
➔ tipuri genetice de relief: sunt prezente toate tipurile de relief vulcanic, glaciar, carstic, pe Sunt un lanț muntos situat la granita dintre Asia si Europa, care se intinde intre Marea Neagra si
conglomerate, granituri etc. Marea Caspica, strabatand teritoriul Georgiei, Armeniei, Azerbaidjanului si Rusiei.
➔ mod de formare: s-au format in orogeneza alpina, prin incretirea scoartei terestre;
MUNTII CAMBRIENI SI PENINI, situati in Marea Britanie.
➔ tipuri de roci: granituri, roci vulcanice, calcare si conglomerate;
➔ mod de formare: in orogeneza caledoniana, prin incretirea scoartei tereste; ➔ altitudini: alt. max. 5642m in Vf. Elbrus, Rusia;
➔ tipuri de roci: Muntii Penini prezinta roci carstice in zona centrala;
➔ orientarea culmilor: generala de V-E;
➔ altitudini: reduse, pana in 1000m;
➔ tipuri genetice de relief: prezinta relief glaciar, cu existenta ghetarilor actuali;
➔ orientarea culmilor: generala N-S (Muntii Penini)
➔ tipuri genetice de relief: relief carstic dezvoltat in partea centrala si relief glaciar;
MUNTII APENINI
Apeninii sunt un lant muntos din Italia, care se intinde pe o lungime de 1200km din sudul tarii pana
MUNȚII PIRINEI
in in nordul tarii, unde sunt limitati de Campia Padului.
Se desfasoara intre Golful Biscaya si Marea Mediteraneana, formand o granita naturala intre Spania
Acesti munti sunt destul de fragmentati, includ vulcani activi (Etna) si stinsi (Vezuviu), lacuri
si Franta.
vulcanice (Bolsena, Albano) si sunt afectati de cutremure.
➔ mod de formare: s-au format in orogeneza alpina, prin incretirea scoartei terestre; Pirineii sunt
➔ mod de formare: s-au format in orogeneza alpina, prin incretirea scoartei terestre;
mai vechi decat Alpii, sedimentele lor fiind depuse in paleozoic si mezozoic; ➔ tipuri de roci: roci vulcanice, sisturi cristaline, roci sedimentare;
➔ tipuri de roci: roci sedimentare, dure;
➔ altitudini: alt. max. 2912m in Vf. Corno Grande (Gran Sasso d’Italia);
➔ altitudini: alt. max. 3404m in varful Pic d’Aneto, Spania.
➔ orientarea culmilor: NV-SE;
➔ grad de fragmentare: slab fragmentati;
➔ tipuri genetice de relief: vulcanic si glaciar;
➔ orientarea culmilor: generala de V-E;
➔ tipuri genetice de relief: prezinta relief glaciar si sunt ghetari permanenti;
MUNTII URAL
In estul ecestei subdiviziuni (Europa Estica) se afla Muntii Ural, cel mai lung lant muntos de pe
continent (peste 2000km), care constituie o parte importanta a limitei dintre Europa si Asia. Fiind

9 10
munti vechi, hercinici, au altitudini reduse, sub 2000m (alt. max. 1894m in Vf. Narodnaia). Sunt ➔ campia este acoperita la suprafata de formatiuni cuaternare glaciare, fluvio-glaciare,
bogati in resurse minerale: minereuri de fier, neferoase (bauxita, cupru s.a.), carbuni, diamante etc. fluviale, maritime si eoliene;
➔ mod de formare: in orogeneza hercinica, prin incretirea scoartei tereste; ➔ in sectorul vestic, unde sunt poldere, campia este sub nivelul marii, uscatul fiind
➔ tipuri de roci: predomina rocile dure; mentinut prin indiguiri (Olanda -10m, -23m);
➔ orientarea culmilor: generala de N-S; ➔ este o campie valurita, acoperita cu loess, fragmentata de numeroase rauri;
➔ tipuri genetice de relief: relief glaciar (piscuri, morene si vai glaciare) (N), relief carstic si
vulcanic (Centru) si relief deluros (S). CAMPIA EUROPEI DE EST - campie pe structura de podis;
Aici se afla cea mai intinsa campie de pe Glob, Campia Est-Europeana (circa 4 mil. km²), joasa (de
regula sub 200m alt.), intrerupta de unele regiuni ceva mai inalte, care nu depasesc insa 350m
MUNTII PINDULUI (Podisul Valdai 343m, Podisul Central Rusesc 250m). Aceasta este drenata de numeroase fluvii, intre
Muntii Pindului sunt situati in S-V Peninsulei Balcanice. care Volga, Don, Nipru, Nistru, Pecioara s.a.; are soluri foarte fertile si detine mari resurse de
➔ mod de formare: s-au format in orogeneza alpina, prin incretirea scoartei terestre; minerale.
➔ tipuri de roci: predomina rocile ce apartin flisului, dar prezinta si roci carstice; ➔ altitudini cuprinse intre -28m in Campia Precaspica, 343m in Podisul Valdai si 464m in
➔ altitudini: depasesc 2000m, val. max. 2911m in Vf. Mytikas (Grecia); Colinele Timan;
➔ orientarea culmilor: generala de N-S; ➔ din punct de vedere tectonic, se suprapune peste Placa Est-Europeana, avand un fundament
➔ tipuri genetice de relief: relief carstic bine dezvoltat; precambrian larg boltit si modelat de calota glaciara in jumatatea nordica;
➔ in nordul acestei campii relieful este dominant de formele rezultate din procesul de acumulare
2. PODISURI SI DEALURI. desfasurate dominant in centrul si estul Europei; au inaltimi glaciara care se intrepatrund cu cele fluvio-glaciare;
de 300-800m si origine variata: ➔ o caracteristica a acestei campii este si faptul ca marile fluvii au dispunere N-S: Nipru, Don,
➔ unitati din roci magmatice sau cristaline foarte vechi in Ucraina, Rusia, Germania, Volga etc.
Cehia, Finlanda, Suedia etc,;
➔ masive izolate si acoperite partial de roci sedimentare recente in Rusia, Polonia, CAMPIA PANONICA - campie fluvio-lacustra; situata pe cursul mijlociu al Dunarii, in
Ungaria; Bazinul Panonic.
➔ dealuri, rezultate din fragmentarea podisurior situate la marginile muntilor. ➔ s-a format prin colmatarea Marii Panonice;
➔ are un fundament faliat si cazut in trepte, cu compartimente mai joase (sub 150m) si mai
● Pe structuri vechi, ale Platformei Est-Europene inalte (intre 150 si 300m), dominante de masive cristaline si munti insulari (Bakony 704m,
- Podisul Donetk (Ucraina); Vertes 480m);
- Podisul Central Rus (Rusia); ➔ campia prezinta multe diviziuni: Campia Tisei, Campia Dunarii de Mijloc (a Cumaniei),
- Podisul Dobrogei (Romania); Campia Bratislavei etc.
● Pe structuri caledonice: ➔ este traversata de Dunare si cativa afluenti mai importanti ai acesteia: Tisa, Drava, Sava si
- Podisul Norland (Suedia); Morava.
- Podisul Smaland (Suedia);
- Podisul Finlandei (Finlanda); CAMPIA PADULUI - campie fluvio-lacustra; situata in N-E Italiei, intre Muntii Alpi in
● Pe structuri hercinice: nord, Muntii Apenini la sud, Marea Adriatica si Muntii Dinarici la est.
- Podisul Boemiei (Cehia); Campia Padului s-a format prin colmatarea unui fost golf marin cu depozite aduse de rauri din Muntii
- Podisul Podolic (Ucraina); Alpi si Apenini. Napoleon Bonaparte a numit-o ,,cea mai fertila campie a lumii’’ si reprezinta,
● Pe structuri mai noi: intr-adevar, principala zona agricola a Italiei.
- Piemont (Italia);
CAMPIA PRECASPICA - campie fluvio-litorala;
3. CAMPII, ocupa peste 50% din Europa, avand altitudini sub 250m. Sunt campii litorale Situata in proximitatea Marii Caspice.
(Franta, Anglia, nordul Germaniei si Poloniei, Olanda etc.), campii dezvoltate prin umplerea ➔ campie formata, pe de o parte, prin colmatarea cu sedimente marine si retragerea apelor ca
unor bazine tectonice (Panonia, Pad, sudul Spaniei etc.) sau prin sedimentarea unor platforme urmare a coborarii nivelului cu -28m sub nivelul Oceanului Planetar, iar pe de alta parte, cu
vechi coborate (Campia Rusa, Campia Romana, Campia Germano-Poloneza etc.). aportul aluviunilor aduse de apele curgatoare care se varsa in Marea Caspica (Volga, Ural etc.)
➔ aceasta campie detine cea mai mare delta din Europa (Delta Volgai);
CAMPIA NORD-EUROPEANA (GERMANO-POLONA) - campie fluvio-glaciara ➔ in partea de sud a campiei, in sectorul dintre fluviile Volga si Ural, apar si forme de relief
➔ Este situata in unitatile hercinice la sud, Marea Baltica si Marea Nordului la nord. eolian (dune de nisip);
➔ altitudini cuprinse intre 0-300m;
➔ Modelata glaciar in quaternar, prezinta relief glaciar (lacuri glaciare);
➔ pe cuprinsul sau sunt aliniamente de morene glaciare si sandre; INSULE, formate din munti alcatuiti din roci eruptive, cristaline, cu inaltimi sub 1500m;
campiile sunt reduse.

11 12
ALTE TIPURI DE RELIEF SPECIFICE In zonele mai netede, calota glaciară a erodat scoarța, formând depresiuni (cuvete) în care s-au
➔ suprafete de eroziune, care in masivele vechi sunt peneplene fragmentate si ridicate acumulat ulterior lacurile glaciare. Totodată ghețarii au depus sedimentele sub formă de coline și
variat, iar in muntii din sistemul alpin sunt nivele de creste, platouri largi sau movile, numite morene, kamesuri, eskere, drumlinuri etc. ce conferă reliefului un aspect vălurit. Alte
fragmentate din 3-4 etape de evolutie. lacuri glaciare s-au acumulat între aceste proeminențe, explicând prezența numeroasă a acestora în
➔ terase si lunci, avand intre 4-8 trepte desfasurate in lungul vailor din muntii si Finlanda, Suedia, NV Rusiei, Câmpia Germano-Polonă și Câmpia Mării Baltice.
podisurile din Europa Centrala si de Sud.
➔ piemonturi si glacisuri, sub forma de campii, dar si de podisuri, prezente in Europa Prezența numeroasă a lacurilor glaciare
Sudica, mediteraneana, ele marginind muntii la contactul cu depresiunile. în Finlanda, comparativ cu Norvegia:
➔ relief glaciar a fost creat de calota glaciara din nordul Europei (Scandinavia, Marea Finlanda are un relief predominant de
Britaniei, nordul Germaniei, Polonia si Rusia), si de ghetarii din masivele cu inaltimi câmpie, predispus mult mai ușor la
mai mari de 1800m din sistemul alpin. Au rezultat circuri, vai, praguri, campii de modelarea glaciară de calotă pe
eroziune, morene etc. suprafețe întinse, lacurile glaciare
➔ relief carstic (pesteri, avenuri, doline, chei etc.), format in principal in calcare, este acumulate ulterior având dezvoltare
bogat reprezentat in Europa; de altfel, isi trage numele de la Podisul Karst din mare în teritoriu.
Slovenia, unde a fost studiat prima data.
In Europa se afla cea mai lunga pestera de pe Glob (Höloch, Elvetia), pestera cu cea
mai lunga stalactita (Cuevas de Nerja, Spania) si stalagmita (Krásnohorská, Slovacia).
Acest tip de relief se formeaza si in gips (Optimisticeskaia, Ucraina) si sare (6S,
Romania).
➔ relief vulcanic ce cuprinde vulcanii si platourile din pliocen, precum si vulcanii activi
din cuaternar ( Veziuviu, Etna, Vulcano, Stromboli etc.).
➔ relief eolian format din campuri de dune, in S-V Frantei, in Campia Marii Caspice etc.
➔ relief litoral cu faleze, plaje, cordoane de nisip care inchid limane si lagune. Dupa
geneza sunt tarmuri cu fiorduri (Europa de Nord), cu riass (Marea Britanie, N-V Chiar dacă au dimensiuni mult
Frantei), cu canale sau dalmatic (V Croatiei), cu delte (Volga, Dunarea etc.), estuare mai mici, lacurile glaciare au
(Elba, Tamisa).
apărut și în munții înalți (inclusiv
în Carpați), fie în circuri, fie în
LAGUNA= întinderi de apă din regiunile litorale, rezultate în urma închiderii parțiale a golfurilor spatele unor morene frontale.
prin cordoane de nisip (grinduri), construite de curenții de apă și valuri. Când se formează la ieșirea
unui curs de apă spre un mare fluviu sau spre mare, ele poartă denumirea de LIMANE.

GLACIATIUNEA PLEISTOCENA

Pleistocenul a cunoscut o alternanță de faze glaciare, mult mai reci decât în prezent și interglaciare
(mai calde și asemănătoare cu epoca noastră). În timpul fazelor glaciare ghețarii s-au dezvoltat foarte EUROPA
mult, acoperind Europa Nordică și Munții Alpi în întregime. SUBDIVIZIUNI
Calotele (nord-europeană, islandeză, alpină) erau alcătuite din mase enorme de gheață, având grosimi
de 1-3 km. Acestea nu erau statice. În zonele interioare (nuclee) își măreau volumul prin formarea EUROPA NORDICA (SCANDINAVIA,
continuă de gheață. Prin această creștere, gheața exterioară era împinsă spre margini, până la TARILE BALTICE, DANEMARCA, INSULELE
contactul cu banchiza arctică și nord-atlantică (zonele nordice), respectiv până în zonele cu DIN NORDUL OCEANULUI ATLANTIC).
temperaturi pozitive din Europa Centrală unde se topea. Procesul de deplasare a gheții calotelor poate
fi observat și astăzi în Groenlanda și Antarctica. Și ghețarii din zonele montane înalte se deplasau/ se
deplasează dinspre circuri (nucleele glaciare) spre poalele munților, adică în lungul văilor. Reprezinta unul dintre spatiile continentale foarte
vechi (formatiuni precambrian, cu relief nivelat si
Cert este că deplasarea și presiunea uriașă a gheții modelează relieful prin eroziune (exarație), fragmentat in unitati care au suferit fie usoare
transport și acumulare. Europa nordică este plină de astfel de forme de origine glaciară. ridicari (podisurile din Suedia, centrul si nordul
nordul Finlandei; masive si culme deluroase etc.),

13 14
fie coborari (de ex. Marea Baltica, depresiunile Ladoga, Onega, Vänner, Vatter, campiile litorale in
care rocile vechi sunt acoperite de nisipuri si pietrisuri glaciare dispuse sub forma de coline). Calota
glaciara din pleistocen a creat o campie de eroziune, morene etc., iar in depresiuni, prin acumularea
apei, s-au format lacuri, remarcandu-se in acest sens Finlanda.

PENINSULA SCANDINAVA
1. MUNTII (ALPII) SCANDINAVIEI
2. PODISURI VECHI CALEDONICE: PODISUL SUEDIEI SI PODISUL FINLANDEI

INSULELE ATLANTICE (MAREA BRITANIE, IRLANDA, ISLANDA SI CELE DINTRE


ACESTEA)
Au un relief dependent de miscarile orogenice care au creat muntii caledonici (in Scotia, Irlanda,
nordul Angliei), ulterior nivelati, fragmentati tectonic si ridicati ca masive joase; sunt si podisuri si
campii acoperite de sedimente. Eruptiile din lungul riftului atlantic sau de pe fracturi profunde au
creat vulcani activi in Islanda, iar glaciatiunea de calota care i-a acoperit a dat circuri, vai, morene
glaciare, fiorduri etc.

ISLANDA - INSULA VULCANICA (Hekla, Askja etc.)


Din cauza pozitiei geografice si geologice pe care o are Islanda, in regiune sunt foarte raspanditi si
numerosi vulcanii activi. Si asta pentru ca aceasta mica tara insulara se afla situata pe o falie/ fractura
tectonica activa de sub Oceanul Atlantic pe unde iese magma, chiar in varful unui punct fierbinte, un
lant muntos subacvatic din Oceanul Atlantic. In Islanda exista 130 de vulcani, dintre care 18 erup de
cand s-a format aceasta tara.

Islanda se află la contactul de tip rift (dorsala medio-atlantică) între plăcile tectonice Nord-americană
și Eurasiatică. Acestea se depărtează una de cealaltă, iar magmele ies la suprafață prin fracturile
EUROPA CENTRALA (OCEANUL ATLANTIC-VALEA NISTRULUI)
scoarței, generând fenomenele vulcanice.
➔ Fracturile scoarței (rifturi, subducții, falii) sunt corelate adesea cu mișcările seismice, erupțiile
vulcanice și prezența lanțurilor montane (caledonice, hercinice, alpine). NORD
● CAMPIA NORD-EUROPEANA (GERMANO-POLONA) - campie fluvio-glaciara

CENTRU
● ANSAMBLU DE PODISURI SI MASIVE HERCINICE
(sisturi cristanline si granite, partial acoperite de roci sedimentare) cu inaltimi variabile, dar relativ
reduse, sub 2000m alt. (Masivul Central Francez, cu vulcani din cuaternar, 1885m, Masivul Renan,
Muntii Vosgi, Muntii Padurea Neagra, Masivul Harz, Podisul Boemiei, Podisul Lisa Gora s.a.).
Masivul Central se aseamănă cu munții prin modul de formare, prin roci (metamorfice și vulcanice -
câteva sute de vulcani stinși) și prin altitudine (circa 1800 m). Se aseamănă cu podișurile prin
aspectul relativ neted și rotunjit, cu puține vârfuri proeminente spectaculoase sau creste ascuțite.

SUD
● SISTEMUL MUNTOS ALPI-CARPATI-BALCANI
Alcatuit din roci cristaline, calcare su flis, cu inaltimile cele mai mari din Europa (4807m in Mont
Blanc), exceptand Caucazul. Exista suprafete de eroziune, forme glaciare si periglaciare, carstice,
defilee, precum si bazine tectonice umplute cu sedimentar neozoic si cu relief de dealuri, podisuri
(Transilvania), sau campii (Viena, Panonic, Dunarea inferioara). Lantul muntos Jura (lung de peste
600km si lat de circa 80km), se desfasoara pe teritoriul a trei tari (Franta, Elvetia si Germania), si are
altitudine maxima 1718m in Vf. Crêt de la Neige).

15 16
PENINSULA ITALICA (ITALIA,
EUROPA ESTICA (VALEA NISTRULUI - MUNTII VATICAN, SAN MARINO)
URAL) De forma foarte alungita (,,cizma italica’’),
marginita de marile Tireniana, Ionica si Adriatica,
este ocupata in cea mai mare parte de de lantul
Cuprinde cea mai mare parte din continent, fiind dezvoltata peste Muntilor Apenini, care se continua in Insula
platforma rusa, constituita in precambrian (sisturi cristaline si Sicilia.
granite). Relieful nivelat a fost fragmentat in blocuri ce au suferit In N-E se afla Campia Padului, joasa, axata pe
ridicari in sectoarele de podisuri joase (sub 400m) ori coborari, atunci fluviul omonim, care separa Muntii Apenini de
cand au fost acoperite de apele marii si s-au acumulat sedimente. Muntii Alpi.
Exista campii acoperite cu depozite glaciare (in N, N-V, coline alungite), loessoide si nisipoase (la
nord de Marea Caspica).
In est sunt Muntii Ural , iar in Crimeea un fragment masiv calcaros (1000-1500m alt.). PENINSULA BALCANICA
Dominant formata din munti din sistemul alpin:
Alpii Dinarici sau Alpii Dalmatici (cu alt. ce
EUROPA SUDICA (PENINSULARA SI INSULARA) ating 2500m), care se desfasoara pe cca 1000km
de-a lungul litoralului Marii Adriatice, Muntii
Stara Planina sau Balcani (alt. max. 2376m in Vf.
Botev), Muntii Rodopi (alt. max. 2191m in Vf.
PENINSULA IBERICA (PORTUGALIA, SPANIA, ANDORRA) Goliam Perelik), Muntii Rila, din S-V Bulgariei,
Aflata in S-V continentului, formata din podisuri (600-1000m), renumitele mesetas, platouri valurite, cel mai inalt lant muntos din peninsula (2925m in
de regula pietroase, si cordilierele care le inconjoara: Cordillera Cantabrica (2655m in Picos de Vf. Musala). Se adauga unele podisuri (Podisul
Europa), Cordillera Ibérica, Sierra Morena s.a. Munti mai inalti se afla in S-E, Cordillera Betica Prebalcanic, cel mai intins) si campii (Campia
(800km lungime, 3478m alt. max. in Vf. Mulhacén) si N-E, Muntii Pirinei (alt. max.3404m in Vf. Pic Maritei, Campia Savei, Campia Traciei de Nord).
d’Aneto). Se adauga unele campii, putin intinse, axate pe principalele cursuri de apa (Guadalquivir in Spre deosebire de celelalte doua peninsule (Iberica
Campia Andaluziei, Ebro - campia omonima), exceptie facand Alentejo, din sudul Portugaliei. si Italica), are tarmuri foarte fragmentate, cu
numeroase golfuri, stramtori, peninsule si insule.

EUROPA INSULARA

In jurul continentului sau in marile care patrund in interiorul sau exista numeroase insule (mai ales in
Marea Mediterana, Marea Nordului si Marea Baltica, precum si in Oceanul Atlantic), intre care:

● ARHIPELAGUL BRITANIC (315000km²), care include insulele Marea Britanie, Irlanda,


Hebride, Orkney etc.
● ARHIPELAGUL CICLADELOR 2600km², numeros ca insule si insulite (aproape 360),
situat in Marea Egee;
● ARHIPELAGUL AZORE cca 1500km²;
● ARHIPELAGUL MADEIRA 780km²;
● ARHIPELAGUL CANARE 7240km², Oceanul Atlantic dar in largul tarmului Africii; alt.
max. 3781m (vulcanul Pico de Teide, insula Tenerife).

● MARI INSULE DIN MAREA MEDITERANEANA


- SICILIA 25400km², alt. max. 3340m, vulcanul Etna, predominant muntos;
- SARDINIA 23800km², alt. max. 1834m in Vf. Punta La Marmora;
- CORSICA 8700km², alt. max. 2710m in Vf. Monte Cinto;
- CIPRU 9250km², predominant muntos;

17 18
- CRETA 8300km², relief muntos, alt. max. 2456m in Vf. Idi);
- RHODOS 1400km², cu relief colinar).

RELIEFUL ROMÂNIEI

Relieful României este caracterizat


prin patru elemente: varietate,
proporționalitate, complementaritate și
dispunere simetrică, dat fiind numărul
mare de forme de relief, repartiția
aproximativ egală a

19 20
principalelor unități de relief și gruparea reliefului. Terasele fluviatile sunt în număr de 6-8 în munți și dealuri înalte, 3-5 în dealuri joase și mai puțin de
trei în câmpii. Luncile sunt forme de relief create de râuri În ultima parte a cuaternarului (holocen).
În România, din punct de vedere altimetric, relieful se înscrie între 0m si 2544m (Vf. Moldoveanu).
Desfasurarea generala a reliefului este in trepte dispuse concentric in jurul Carpaților. Relieful glaciar este alcătuit din circuri, văi, praguri, morene, custuri, create de ghețarii care în
Acești munți apar ca un inel (străpuns de defilee și depresiuni), cu înălțimi frecvent între 800-2500m, pleistocenul superior se aflau în Carpați la altitudini mai mari de 1800m (Făgăraș, Bucegi, Parâng,
in interiorul lor aflându-se Depresiunea colinara a Transilvaniei (400-800m), iar la exterior Retezat, Godeanu, Rodnei).
Subcarpatii (500-800m) ,podisurile si dealurile (300-600m),cele două campii întinse (Campia
Romana si Campia de Vest ) și un podis jos (Dobrogea ),sub 300 m altitudine . Relieful carstic este prezent în Munții Aninei, Munții Apuseni și în Carpații Meridionali etc. și în
● Etajarea altimetrica se reflectă in distribuția caracteristicilor climatice ,de vegetatie , edafice, podișurile Mehedinți, Dobrogea. Un relief similar este creat pe masivele de gipsuri și mai ales de sare
de dezvoltare a așezărilor și în specificul activităților, la fel ca si întregul continent . (în Subcarpați - Meledic, unde se află peștera 6 S, Slănic, Telega etc.).
● Ponderea unitatilor de relief (munți 28% , podisuri 17%,dealuri 25% și campii 30%) indica o
distributie relativ proporțională a marilor unități, predominante fiind, însă, cele sub altitudinea Relieful vulcanic formează cel mai lung lanț stins de acest fel din Europa
de 600m . (Oaș-Gutâi-Țibleș-Călimani Gurghiu-Harghita) sau apare sub forma de măguri, creste (Ciomatu,
● Evenimentele geologice dependente de tectonica placilor, au impus crearea treptata a Detunatele, Dobrogea de N-V), defilee (pe Crișul Alb, Mureș etc.)
unitatilor structurale si de relief .
● Astfel, se desting: unitati de platforma, definitivate in prima parte a paleozicului (care Relieful eolian este legat de masele de nisip din Bărăgan, sudul Olteniei, Câmpia Carei etc., pe
constituie fundamentul reliefului de la exteriorul Carpatilor; exceptie Dobrogea centrala, unde grindurile din Delta Dunării (Letea, Caraorman, Sărăturile etc.)
apare la zi) si unitati de orogen, rezultate din deplasarea (ciocnirea) microplacilor (moessica,
transilvana, panonica etc.) la contactul cu sectorul est-european al placii euroasiatice (unitatile Relieful ruiniform creat prin eroziune diferențială (coloane, ziduri, babe, sfincși etc.) în
carpatice, lantul si masivele vulcanice, Subcarpatii, Depresiunea coliniara a Transilvaniei, conglomerate ,gresii (Ceahlău, Bucegi).
Podisul Mehedinti). Ele au influentat jocul pe verticala al unitatilor de platforma in neozoic,
ridicarea cu intensitate variabila a Carpatilor si in cuaternar a unitatilor limitrofe lor pana la Relieful litoral este format din plaje (printre cele mai dezvoltate de pe continent), cordoane de nisip,
altitudinile actuale. lagune, limane si faleze.

● Exista patru tipuri majore de relief, cu numeroase subtipuri:


➔ relieful montan este format din Carpați (alt. medie 950m, fragmentare Unitățile de orogen sunt munți, podișuri sau dealuri formate prin cutare (uneori și erupții vulcanice)
accentuata de natură tectonică și prin adancirea raurilor; pasuri, trecători, în diverse perioade (caledonică, hercinică, alpină).
depresiuni, culoare de vale, care asigura condiții bune de habitat și activități Unitățile de orogen, în special cel alpin, sunt mai active tectonic deoarece se află la contactul
economice variate) si de un fragment hercinic (Munții Macin). În Carpați se plăcilor/microplăcilor tectonice, cu falii profunde și active. Se produc mai multe cutremure (Vrancea,
disting: masive formate din roci cristaline (masivitate, înălțimile cele mai mari, Europa Sudică etc.).
etaje alpine si subalpine), roci sedimentare (conglomerate, gresii, marne etc.,
mai joase si bine impadurite), roci vulcanice (altitudini de la 500m la 2000m; Platformele sunt suprafețe netede și joase nivelate prin eroziune (peneplenizate/pediplenizate). Sunt
un lant aproape continuu in Carpatii Orientali, si munti izolati in Muntii încadrate la erele geologice mai vechi (precambrian sau paleozoic) și sunt acoperite cu sedimentar
Apuseni; de asemenea, apar mai multe depresiuni tectonice. acumulat ulterior.
Unitățile de platformă sunt mai rigide, deoarece sunt de obicei în interiorul plăcilor tectonice. Se
➔ relief de dealuri si podisuri se afla in interiorul si la exteriorul Carpatilor, au produc cutremure mai rar sau deloc și sunt mai slabe (Platforma Est-europeană, Câmpia Română).
altitudini variate, structura monoclinala sau cutata, o fragmentare care impune
culoare de vale si depresiuni ce alterneaza cu dealuri (o dinamica deosebita a - unități de orogen cutate: Carpații, Subcarpații, Pod. Mehedinți, Munții Măcin;
proceselor de versant si albie). - unități formate prin depunere de sedimente pe un fundament orogenetic carpatic/intraalpin
scufundat: Depr. Col. a Transilvaniei, Câmpia de Vest;
➔ relief de campie, care se desfasoara in sud si vest, a rezultat in cuaternar prin - unități piemontane, formate prin depunere de sedimente pe rama inferioară a orogenului
umplerea bazinelor lacustre (getic si, respectiv, panonice cu sedimente; este carpatic, care au fost ridicate ușor de acesta, cu structură monoclinală (deci necutată): partea
format din campuri largi separate de vai; exista campii de subsidenta de glacis, nordică a Podișului Getic, Dealurile de Vest;
piemontale, de terase etc.; sunt unitati in care s-au impus peisaje antropizate si - unități de platformă, formate prin depunere de sedimente pe un fundament vechi: Pod.
antropice. Moldovei, Câmpia Română, partea sudică a Podișului Getic, Pod. Dobrogei de Sud;
- unitate de platformă formată prin nivelarea/eroziunea (peneplenizarea) orogenului
Suprafețele de eroziune și nivele de vale, prezentate și în munții României, sunt mărturii ale caledonian: Pod. Dobrogei Centrale (Pod. Casimcei).
modelării spațiului montan și de podiș în neozoic; (poduri interfluviale netede la diferite altitudini).

21 22
N, N-V spre S, S-E, direcție modificată apoi spre vest de horstul hercinic dobrogean.
SUBDIVIZIUNI Carpații sunt caracterizați prin prezența unor numeroase depresiuni intramontane și văi transversale,
totale sau parțiale (Dunărea, Jiul, Oltul, Râul Bistrița, Mureș, Crișul Repede, etc.) Ei au o vechime de
204 milioane ani.

➔ CARPAȚII ORIENTALI

Se desfășoară de la granița cu Ucraina și până la Valea Prahovei, având o lățime de peste 100km;
au altitudini între 1800-2300m (Pietrosul Rodnei).
În cadrul lor se disting: munți vulcanici, depresiuni (cele mai mari din România - Maramureș, Dorna,
Gheorgheni, Ciuc, Brașov), masive din roci cristaline și sedimentar mezozoic (Maramureș, Rodnei,
Giumalău, Rarău, Bistriței, Hășmaș, Ciuc) și munți din sedimentar flisoid; au vai transversale și
depresiuni, ce facilitează habitatul și comunicarea. Apare relieful glaciar (în Munții Rodnei) și cel
carstic.

1. MUNTII CARPATI

Carpații în România constituie 54% din lanțul desfășurat între Bazinul Vienei și Valea Timocului,
ocupând o suprafață de 66000km²; au o altitudine
medie de 1130 m, dar 11 vârfuri depășesc 2500m,
înălțimile maxime depășind rar 2500m (în Bucegi,
Munții Făgărașului, Parângului, Retezatului). Domină
regiunile vecine prin versanți povarniti cu diferențe de
nivel de 300-1000m. S-au constituit din cretacicul
superior și pana la pliocen, mișcările tectonice din
cuaternar ridicându-i la cotele actuale. Eroziunea a
creat culoare de vai, depresiuni, pasuri care separ mai
multe subunități.
Carpații românești fac parte din sectorul estic al
sistemului muntos alpin, bine individualizat prin
direcția generală a culmilor principale, prin altitudine,
prin masivitate și structură. Rezistența Platformei
Ruse le-a impus Carpaților la formare odirecție de la

23 24
GRUPA NORDICA A CARPATILOR ORIENTALI (CARPATII MARAMURESULUI SI mase de roci magmatice, iar periferic din calcare (Piatra Craiului, Vânturarița-Buila, Orăștiei); se
BUCOVINEI) impun prin masivitate, înălțimi de peste 1900m, chei (Argeș, Olteț, Jaleș) sau defilee (Olt, Jiu, Cerna
- orientarea culmilor: culmi paralele pe direcția NV - SE, curbate în partea de sud; etc.), relief glaciar (Făgăraș, Retezat-Godeanu, Parâng, Bucegi etc.), existența unor noduri orografice
- altitudini: munti de inaltime mijlocie de peste 2000m, cu alt. max. de 2303m in Vf. Pietrosu, din care diverg culmi pe care se păstrează cele trei suprafete de nivelare; sunt munții cu cea mai clară
Muntii Rodnei; delimitare a etajelor alpin, subalpin si forestier.
- mod de formare: s-au format in orogeneza alpina; cele mai vechi portiuni sunt cele cu roci Se divid în grupele Bucegi (Bucegi, Piatra Craiului și Leaota, culoarul depresionar Rucăr-Bran),
tari (sisturi cristaline), apoi cele de roci sedimentare (flis), iar la sfarsitul neozoicului au avut Făgăraș (o unitate monolit in nord, cu lungime de peste 80 de km în masivele Iezer, Ghițu, Frunți,
loc eruptii vulcanice in urma carora s-a format lantul muntos din vest; Cozia, in sud, si o parte din depresiunea Țara Loviștei, în centru), Parâng (asocierea a cinci masive -
- tipuri de roci: roci vulcanice (andezite si balzatice), sedimentare cutate (flis) si metamorfice Parâng, Șureanu, Căpățânei, Lotrului și Cindrel, separate de culoare de vale adânci de depresiunile
(sisturi cristaline); Brezoi și Vidra) Retezat (masivul Godeanu, din care diverg Retezatul, Valcanul, Tarcu, Cernei și
- gradul de fragmentare: puternic fragmentati de depresiuni, văi și trecători; au o depresiune Mehedinți).
intramontană mare: Depresiunea Maramureșului, închisă spre S și SV de munții vulcanici;
- tipuri genetice de relief: relief vulcanic; relief glaciar in Muntii Rodnei; relief carstic pe
ramura sudică a Munților Rodnei și Suhard.
GRUPA CENTRALA A CARPATILOR ORIENTALI (CARPATII MOLDO-TRANSILVANI)
- orientarea culmilor: NV-SE;
- altitudini: valori mijlocii; inaltimi max. depasesc 2000m in Muntii Calimani (2100m, Vf.
Pietrosu);
- mod de formare: s-au format in orogeneza alpina;
- tipuri de roci: roci vulcanice, sedimentare si metamorfice;
- gradul de fragmentare: puternic fragmentati;
- tipuri genetice de relief: relief vulcanic (lacul vulcanic Sf. Ana), relief carstic (in Muntii
Hasmasu Mare - Cheile Bicazului), relief pe conglomerate (in Muntii Ceahlau);

GRUPA SUDICA A CARPATILOR ORIENTALI (CARPATII CURBURII)


- orientarea culmilor: NV-SV;
- altitudini: valori mijlocii; cele mai mici din Carpatii Orientali, alt. max. 1954m in Vf. Ciucas,
Muntii Ciucas;
- mod de formare: s-au format in orogeneza alpina prin incretirea scoartei terestre, iar in
cadrul grupei nu mai apar munti vulcanici;
- tipuri de roci: alcatuiti in totalitate din roci sedimentare cutate (flis);
- gradul de fragmentare: puternic fragmentati; prezinta vai si depresiuni intramontane
(Depresiunea Brasovului - cea mai intinsa depresiune intramontana din Carpatii romanesti);
- tipuri genetice de relief: relief dezvoltat pe conglomerate (turnuri, babe);
- aceștia pătrund sub forma unor pinteni in Subcarpații de Curbura, ceea ce le oferă
complexitate.

➔ CARPAȚII MERIDIONALI

Carpații Meridionali reprezintă cea mai masivă, GRUPA BUCEGI


tipică și spectaculoasă regiune montană a țării, - orientarea culmilor: V-E;
având unele similitudini cu Alpii. Parte distinctă a - altitudini: alt. ridicate, val. max. în Munții Bucegi (Vf. Omu - 2505m);
Carpaților Meridionali, Munții Făgăraș, cei mai - mod de formare: s-au format în orogeneza alpina prin cutare si inaltare tectonică;
spectaculoși, înalți și sălbatici munți ai României. - tipuri de roci: roci dure (sisturi cristaline) si roci sedimentare (conglomerate);
- gradul de fragmentare: slab fragmentati, doar pe margini;
Se află între Valea Prahovei și culoarul depresionar - tipuri genetice de relief: relief pe conglomerate (Babele si Sfinxul din Muntii Bucegi), relief
Timiș-Cerna. Sunt alcătuiți din șisturi cristaline și glaciar, relief carstic (Peștera și Cheile Dambovicioarei);

25 26
GRUPA FAGARAS ➔ CARPAȚII OCCIDENTALI
Grupa montană Iezer-Păpușa-Făgăraș este grupa majoră estică a Carpaților Meridionali. Grupa, așa
după cum îi arată și numele cuprinde două grupe montane cristaline cu altitudini de 2.400 - 2.500m,
numite munți, și trei grupe montane (sau sub-grupe montane) cu altitudini de 1.500 - 1.600 de metri,
Se desfășoară de la Dunăre (S) la Someș (N). Constituie cea mai frecventată unitate, alcătuită din roci
numite masive:
eruptive, sisturi cristaline, sedimentare; are înălțimile duse (Vf. Cucurbăta 1849m), un număr mare de
Munții Iezer-Păpușa - cel mai înalt vârf, 2462 m, Vârful Roșu, Munții Iezer-Păpușa
depresiuni tectonice (Vad-Borod, Beiuș, Brad-Hălmagiu, Bozovici etc.) și de defilee (cel mai lung pe
Masivul Ghițu - cel mai înalt vârf, 1622 m, Vârful Ghițu, Masivul Ghițu
Dunăre, de la Baziaș la Orșova; pe Mureș în aval de Deva, Crișul Repede etc.), masivele cristaline
Masivul Frunții - cel mai înalt vârf, 1534 m, Vârful Munțișor, Masivul Frunții
ocupă sectoarele principale ale grupelor, din ele desprinzandu-se în munți mai josi.
Munții Făgăraș - cel mai înalt vârf, 2544 m, Vârful Moldoveanu, Munții Făgăraș
Masivul Cozia - cel mai înalt vârf, 1668 m, Vârful Ciuha Mare, Masivul Cozia, cunoscut și sub
numele de Vârful Cozia, Masivul Cozia.
- orientarea culmilor: Munții Făgăraș V-E;
- altitudini: cuprinde cele mai mari înalțimi din Carpații românești, (varful Moldoveanu
2544m și vârful Negoiu - 2535m, din Munții Făgăraș);
- mod de formare: s-au format in orogeneza alpina prin cutare si inaltare tectonică;
- tipuri de roci: alcatuiti in totalitate din roci metamorfice;
- gradul de fragmentare: munti masivi dar slab fragmentati;
- tipuri genetice de relief: relief glaciar (pe crestele Făgărașului sunt înșirate lacuri glaciare
(Bâlea, Capra, Podragul);

GRUPA PARANG
Grupa montană Șureanu-Parâng-Lotrului este grupa majoră centrală a Carpaților Meridionali. Grupa
cuprinde șase grupe montane (sau, uneori sub-grupe) cristaline cu altitudini cuprinse între 2.000 și
2.500m, numite toate munți. Grupa majoră centrală a Carpaților Meridionali este cea mai omogenă
din cele patru grupe ale acestora atât petrografic, cât și ca distribuție geografică și altitudine.
- orientarea culmilor: NV-SE;
- altitudini: alt. ridicate de peste 2000m, val. max. in Vf. Parangu-Mare 2519m;
- mod de formare: s-au format in orogeneza alpina prin incretirea scoartei terestre;
- tipuri de roci: alcatuiti in general din sisturi cristaline, roci calcaroase pe versantii sudici
(Munții Capatanii), dar prezinta si intruziuni granitice (patrunderea magmei prin fisurile
scoartei terestre si consolidarea lenta a acesteia, rezultand roci magmatice intruzive);
- gradul de fragmentare: munti masivi, slab fragmentati;
- tipuri genetice de relief: glaciar si carstic;

GRUPA RETEZAT-GODEANU
Se află în vestul Carpaților Meridionali, între râurile Jiu și Strei la est și Culoarul Timiș-Cerna la vest.
La nord, Culoarul Bistrei îi desparte de Munții Poiana Ruscă, iar la sud intră efectiv în contact cu
Podișul Mehedinți și Subcarpații Olteniei.
- orientarea culmilor: E-V;
- altitudini: alt. ridicate de peste 2000m, val. max. in Muntii Retezat (Vf. Peleaga - 2509m);
- mod de formare: s-au format in orogeneza alpina prin incretirea scoartei terestre;
- tipuri de roci: alcatuiti in general din roci dure (sisturi cristaline), iar la capatul vestic (Muntii
Cernei si Mehedinti) sunt alcatuiti din calcare si comglomerate;
- gradul de fragmentare: munti masivi, slab fragmentati (formează o grupare bine închegată
cu masivitate ridicată, înconjurată de regiuni joase);
- tipuri genetice de relief: glaciar si carstic;
- pe culmile cele mai înalte ale munților se întâlnesc urmele vechilor ghețari (creste dințate,
numeroase circuri, văi glaciare).

27 28
La sud de Mureș sunt Munții Banatului (Semenic, Almăj, Locvei, Aninei, Dognecei, cu depresiunile
Bozovici,Carașova-Reșița-Brebu) și Munții Poiana Ruscă, iar la nord Munții Apuseni (Munții
Bihor, Vlădeasa și Muntele Mare, din care se despre Munții Meseș și Munții Plopiș, în nord Munții Mod de
Pădurea Craiului, Codru Moma, în vest, Munții Metaliferi și Trăscău în sud și sud-est). CARPATII
GRUPE
Orientare Altitudini formare -
Tipuri de roci
Grad de Tipuri genetice de
ROMANESTI a culmilor maxime orogeneza fragmentare relief
aplina
GRUPA APUSENI
- orientarea culmilor: culmile montane pornesc digitat (dispuse ca degetele unei maini Grupa nordica - inaltime prin incretirea
roci vulcanice,
puternic
deschise) spre est sau spre vest din masivul central Bihor, Vladeasa, Muntele Mare, Gilau; Carpatii mijlocie; scoartei terestre fragmentati de relief vulcanic si
NV-SE sedimentare (flis) si
Maramuresului si alt.max. si eruptii depresiuni, vai relief glaciar
- altitudini: munti scunzi, alt. max. in Muntii Bihorului (Vf. Bihor - 1849m); metamorfice
Bucovinei 2303m vulcanice si trecatori
- mod de formare: s-au format in orogeneza alpina prin incretirea scoartei terestre si prin
eruptii vulcanice (Muntii Metaliferi); valori
Grupa centrala - prin incretirea relief vulcanic,
- tipuri de roci: alcatuiti dintr-un mozaic de roci, format din sisturi cristaline, calcare si roci Carpatii
mijlocii; alt.
scoartei terestre
roci vulcanice,
puternic relief carstic si
magmatice (granituri si bazalturi); CARPATII NV-SE max. depasesc sedimentare si
Moldo-Transilvan si eruptii fragmentati relief pe
ORIENTALI 2000m metamorfice
- gradul de fragmentare: puternic fragmentati de culoare de vai si depresiuni; relieful se i vulcanice conglomerate
(2100m)
caracterizeaza prin discontinuitate, redata de patrunderea in interiorul Muntilor Apuseni a
Dealurilor si Campiei de Vest sub forma unor ,,depresiuni golf’’; puternic
- tipuri genetice de relief: relief carstic reprezentat de chei (Cheile Turzii, Cheile Hasdate), Grupa sudica -
valori
prin incretirea roci sedimentare
fragmentati
relief dezvoltat pe
pesteri (Pestera Ursilor, Scarisoara, Meziad, Vantului - cea mai lunga pestera din tara), NE-SE mijlocii; alt. prin vai si
Carpatii Curburii scoartei terestre cutate (flis) conglomerate
max. 1954m depresiuni
platouri (Complexul Cetatile Ponorului); relief vulcanic (maguri vulcanice, coloane de bazalt)
intramontane
si platforme de netezire situate la intaltimi mari; relief structural - munti-bloc.
roci dure (sisturi slab relief pe
altitudini prin cutare si
cristaline) si roci fragmentati, conglomerate,
MUNȚII POIANA-RUSCA Grupa Bucegi V-E ridicate; alt. inaltare
sedimentare doar pe relief glaciar si
- orientarea culmilor: E-V sub forma unor platouri netede; max. 2505m tectonica
(conglomerate) margini relief carstic
- altitudini: munti scunzi, alt. max. in Vf. Pades 1374m;
altitudini prin cutare si
- mod de formare: s-au format in orogeneza alpina prin incretirea scoartei terestre si prin slab
Grupa Fagaras V-E ridicate; alt. inaltare roci metamorfice relief glaciar
eruptii vulcanice; max. 2544m tectonica
fragmentati
CARPATII
- tipuri de roci: sisturi cristaline si marmura (cariera de la Ruschita); MERIDIONALI altitudini sisturi cristaline (in
- gradul de fragmentare: munti masivi si slab fragmentati; munti masivi,
ridicate de prin incretirea general), roci relief glaciar si
- tipuri genetice de relief: relief carstic si relief vulcanic (maguri la vest de Deva); Grupa Parang NV-SE
peste 2000m scoartei terestre calcaroase si roci
slab
relief carstic
fragmentati
(2519m) magmatice intruzive
GRUPA MUNȚILOR BANATULUI
alt. ridicate de sisturi cristaline (in munti masivi,
- orientarea culmilor: N-S; Grupa
E-V peste 2000m
prin incretirea
general), calcare si slab
relief glaciar si
- altitudini: alt. scăzute, val. max. in Vf. Semenic 1446m; Retezat-Godeanu scoartei terestre relief carstic
(2509m) conglomerate fragmentati
- mod de formare: s-au format in orogeneza alpina prin incretirea scoartei terestre;
relief carstic (chei,
- tipuri de roci: alcatuiti dintr-un mozaic de roci, format din sisturi cristaline, calcare, prin incretirea mozaic de roci: sisturi puternic pesteri, platouri);
conglomerate si gresii; pornesc munti scunzi
scoartei terestre cristaline, calcare si fragmentati de relief vulcanic
Grupa Apuseni digitat spre cu alt. max.
- gradul de fragmentare: fragmentati de culoare depresionare, depresiuni joase si pasuri; si eruptii roci magmatice culoare de vai (maguri, coloane);
E sau V 1849m
- tipuri genetice de relief: relief petrografic (pe sisturi cristaline s-au individualizat vulcanice (granituri si bazalturi) si depresiuni relief structural
platouri/suprafete netede la mari inaltimi: Muntii Semenic si Almaj, iar pe calcare s-au (munti-bloc)
individualizat chei si pesteri: Muntii Aninei); CARPATII E-V sub
munti scunzi
prin incretirea
munti masivi, relief carstic si
OCCIDENTALI Grupa Poiana forma unor scoartei terestre sisturi cristaline si
cu alt. max. slab relief vulcanic
Rusca platouri si eruptii marmura
1374m fragmentati (maguri)
netede vulcanice
culoare
alt. scazute cu mozaic de roci: sisturi relief petrografic:
prin incretirea depresionare,
Grupa Banatului N-S valoare max. cristaline, calcare, platouri netede,
scoartei terestre depresiuni
1446m conglomerate si gresii chei si pesteri
joase si pasuri

29 30
2. Depresiunea colinară a Transilvaniei a. ZONA SUBMONTANA MARGINALA;
b. PODISUL TRANSILVANIEI:
Se numeste depresiune pentru ca este inconjurata de inelul carpatic. Aceasta depresiune apartine ● Podisul Somesan;
arcului carpatic, avand in fundament roci asemanatoare Carpatilor peste care s-au depus sedimente in - altitudini: medie 400=600m;
urma scufundarii bazinului transilvanean. Dealurile care compun Depresiunea Colinara a - mod de formare: prin scufundare lenta si umplerea treptata cu sedimente pe care a fost
Transilvaniei sunt mai domoale si mai netede. sculptat relieful coliniar actual;
- tipuri de roci: roci sedimentare: argile, nisipuri, conglomerate si gresii;
Zona centrală este formată din Podișul Someșan, Câmpia Transilvaniei (cu aspect deluros și - tipuri genetice de relief: format din dealuri de podis cu culmi netede, pante reduse si
altutudini caracteristice dealurilor, este numită „câmpie” datorită utilizării agricole) și Podișul vai largi cu lunci si terase; tipurile genetice de relief sunt cele specifice reliefului
Târnavelor (cu subunitățile Podișul Târnavelor – propriu-zis și Podișul Hârtibaciului alături de petrografic, pe roci sedimentare.
Podișul Secașelor – în sud).
● Campia Transilvaniei;
Incadrată în cea mai mare parte de Carpați, reprezintă peste 1/10 din suprafața țării, are înălțimi de - altitudini: variaza intre 450-500m;
400-800m, cute diapire (pe laturile de est, sud și parțial vest), cute dom (în centru) și o desfășurare - mod de formare: prin scufundare lenta si umplerea treptata cu sedimente pe care a fost
monoclinala a stratelor (în nord-vest și nord și la contactul cu muntele, în sud). Există văi largi și sculptat relieful coliniar actual;
depresiuni (Făgăraș, Sibiu, Alba-Iulia-Turda etc.), cu terase și lungi, cu versanți afectați de ravenari, - tipuri de roci: roci sedimentare moi: argile, nisipuri, pietrisuri;
alunecari si interfluvii cu caracteristici de dealuri sau de podisuri structurale (în nord și nord-vest). - tipuri genetice de relief: domina argilele, care determina frecvente alunecari de teren
numite glimee (alunecari de teren in trepte);

● Podisul Tarnavelor;
- altitudini: variaza intre 450-500m in partea de vest si 700m in partea de est;
- mod de formare: prin scufundare lenta si umplerea treptata cu sedimente pe care a fost
sculptat relieful coliniar actual;
- tipuri de roci: roci sedimentare moi;
- tipuri genetice de relief: domina argilele care determina frecvente alunecari de teren de
timp glimee; este prezent si relieful structural prin domurile gazeifere.

3. Unitățile extracarpatice

Constituie 4/5 din suprafața țării, înglobează dealuri (de la 300 la 900m), podișuri (între 10 și 600m),
câmpii (sub 300m) prezintă un grad de fragmentare accentuat de dealuri și redus in campii si în
Dobrogea. Sunt alcătuite dintr-un fundament vechi, din roci cristaline și dintr-o suprastructură
sedimentară groasă determinate la suprafață cu o pătură de loess. Fără excepție Dobrogea centrala și
de nord, Podișul Mehedinți și Subcarpații, fiecare cu o structură cutată în epoci diferite.

SUBCARPATII (16400km²) se desfasoara la exteriorul Carpatilor, intre vaile Moldova si Motru,


fiind formati din unul-doua siruri de dealuri (inaltimi de 500-1000m) si depresiuni; au luat nastere
prin cutarea si inaltarea inegala a sedimentelor acumulate intr-o depresiune tectonica. Sunt
fragmentati de mai multe generatii de vai cu terase dar si cu versanti intens afectati de siroire si
alunecari.

SUBCARPATII MOLDOVEI (sir de depresiuni si unul de dealuri)


- altitudini: cuprinse intre 300-400m in depresiuni si 500-600m in dealuri, cu valoare maxima
de 911m in Dealul Plesului;
- mod de formare: s-au format prin incretirea scoartei terestre la sfarsitul orogenezei alpine;
- tipuri de roci: roci sedimenare: argile, marne, gresii, conglomerate;
- gradul de fragmentare: prezinta un numar mare de rauri si paraie care fragmenteaza puternic
SUBDIVIZIUNI: relieful si creeaza depresiuni inchise la exterior de dealuri;
- tipuri genetice de relief: relief petrografic, forme de relief: alunecari de teren, ravene.

31 32
SUBCARPATII CURBURII 4. PODISURILE
(structura complexa reflectata
in doua siruri de dealuri si
depresiuni si in cea mai activa PODISUL MOLDOVEI (22 200
dinamica a proceselor de km2), alcătuit la suprafață din roci
degradare a terenurilor) sedimentare mio-pliocene, în strate care
- altitudini: alt. situate se înclină de la nord-vest la sud-est.
intre 200-100m, cu val. Adâncirea Siretului, Prutului și a râurilor
max. in Magura afluente a dus la crearea de forme de
Odobestilor (996m); relief structural (cueste) pe care se
- mod de formare: s-au produc șiroiri, alunecări, dar și la
format prin incretirea separarea subunităților: Podișul Sucevei
scoartei terestre la (în nord, altitudinea maximă este de 688
sfarsitul orogenezei m în Dealul Ciungi), Câmpia Moldovei
alpine; (cea mai joasă, alunecări, curgeri
- tipuri de roci: roci noroioase de amploare), Podișul
sedimentare: argile, Bârladului (șiroiri bogate).
marne, gresii, nisipuri,
pietrisuri; ● PODISUL SUCEVEI
- gradul de - altitudini: variate intre
fragmentare: alcatutiti 500-600m;
din doua siruri de - mod de formare: prin
depresiuni, inchise de sedimentare cu sedimente aduse
doua siruri de dealuri; de rauri din Carpati;
- tipuri genetice de relief: relief petrografic; forme de relief: alunecari de teren, ravene. - tipuri de roci: gresii, nisipuri,
pietrisuri si argile;
Ravena - formațiune a eroziunii actuale de adâncime, întâlnită pe terenurile în pantă și - tipuri genetice de relief: relief
provenită prin accentuarea eroziunii pe ogașe. Prezintă adâncimea între 2-10 m, lățimea
până la 80-100 m, iar lungimea de câteva zeci de metri până la câțiva km. Poate fi simplă structural (vizibil prin relieful
sau ramificată. Fundul ravenei se prezintă în trepte datorită alernanței rocilor cu coeziuni structurilor monoclinale cu
diferite. Ravena evoluează rapid către torent dacă nu se aplică măsuri de combatere. principala forma de relief - cuesta); relief sculptural.

● CAMPIA MOLDOVEI (Campia Colinara a Jijiei)


SUBCARPATII GETICI (doua siruri de depresiuni) - altitudini: medii de 200m;
- altitudini: altitudini mai ridicate, de peste 1000m la vest de Arges si din ce in ce mai mici - mod de formare: prin sedimentare diferentiata, care a avut loc in domeniul marin, si
catre vest, decat in celelalte ramuri subcarpatice, cu o valoare maxima in Dealul Chicioara prin procese de eroziune;
(1218m); - tipuri de roci: marne, argile, nisipuri;
- mod de formare: s-au format prin incretirea scoartei terestre la sfarsitul orogenezei alpine; - tipuri genetice de relief: relief structural (vizibil prin relieful structurilor monoclinale
- tipuri de roci: roci sedimentare: argile, marne, gresii, nisipuri, pietrisuri. cu principala forma de relief - cuesta); relief sculptural (actiunea factorilor climatici:
- gradul de fragmentare: precipitatii, temperaturi, vant).
- tipuri genetice de relief: relief petrografic, forme de relief: alunecari de teren, ravene.
● PODISUL BARLADULUI
- altitudini: medii de 400-500m, val. max. 561m;
- mod de formare: prin sedimentare diferentiata, care a avut loc in domeniul marin, si
prin procese de eroziune;
- tipuri de roci: marne, argile, nisipuri;
- tipuri genetice de relief: relief structural (vizibil prin relieful structurilor
monoclinale cu principala forma de relief - cuesta); relief sculptural (actiunea
factorilor climatici: precipitatii, temperaturi, vant).
- frecvente alunecarile de teren.

33 34
PODISUL DOBROGEI
(10 400 km2):
Dobrogea de Sud, (strate
sedimentare relativ orizontale,
peste un fundament
precambrian); Dobrogea
Centrală (o peneplenă care
retează depozite foarte vechi)
și Dobrogea de Nord (în
nord-vest un rest de munți
hercinici, cu altitudinea
maxima de 567m, iar in rest
dealuri din roci sedimentare si
vulcanice mezozoice).

● Masivul Dobrogei de
Nord are alt. cuprinse intre
250-467m, platouri netede,
dealuri si depresiuni.

● Podisul Dobrogei de
Sud are relief de dealuri joase - altitudini: scad de la nord (600-700m) la sud (200-300m), la contactul cu Campia Romana;
(200m); fundament alcatuit - mod de formare: prin retragerea lacului cuaternar spre est, prin depunerea sedimentelor,
din roci tari (gresii si calcare) urmata de eroziune si acumulare piemontala (de unde si numele Piemontul Getic);
peste care s-a depus un strat - tipuri de roci: roci sedimentare: gresii, marne, argile, cu intercalatii decarbuni si spre
gros de loess. suprafata pietrisuri (pietrisuri de Candesti);
- tipuri genetice de relief: interfluvii netede (inguste in nord si se extind in sud, devenind
- altitudini: altitudinile variază între 200 și 400 m, cu valoarea maximă în Vf. Grec (467 m) platouri intinse) sau usor rotunjite; in partea de nord apare relieful petrografic, versantii fiind
din Munții Măcinului; afectati de torenti si alunecari de teren.
- mod de formare: prin cutare (încrețire) în două orogeneze diferite: Podișul Casimcei
(Dobrogea Centrală) în orogeneza caledonică, iar Munții Măcin (Dobroge Nordică) în
orogeneza hercinică; Podișul Dobrogei de Sud s-a format prin sedimentar într-o veche PODISUL MEHEDINTI (760km²) este alcatuit din platouri si culmi (600-700m), separate de vai
platformă (calcare și gresii), peste care s-a depus un strat gros de loess; adanci; predomina relieful carstic (Pesterile Topolnita, Ponoare).
- tipuri de roci: pe structură cutată: granituri, calcare vechi, șisturi verzi (cele m vechi din - altitudini: medii de 500-600m
țară), iar pe structură orizontală: strate calcaroase acoperite de loess; - mod de formare: prin incretirea scoartei terestre in orogeneza alpina (odata cu Carpatii
- tipuri genetice de relief: relieful structural (pe structurile cutate au rămas resturi de munți, Meridionali), dar inaltimile reduse il asaza in randul podisurilor;
dealuri de podiș cu culmi netede, depresiuni și platouri netede, iar pe structurile orizontale - tipuri de roci: sisturi cristaline si calcare vechi;
apar dealuri de podiș joase și văi adânci și seci. - tipuri genetice de relief: relief carstic (pesteri, poduri naturale, chei, doline);
- unitate de relief ,,unicat’’ in tara noastra, datorita genezei asemanatoare Carpatilor si
altitudinilor de dealuri.
PODISUL GETIC (13 950km2) este alcătuit la suprafață din nisipuri, pietrișuri, argile. Relief de
interfluvii netede (lătimea crește spre sud) care scad altimetric de la 600—700 m la cca 300m; pe DEALURILE DE VEST (banato-somesene) sunt alcatuite din roci sedimentare peste blocuri
versanții văilor există alunecări, torenți, ravene. Se divid în subunități cu caracteristici de podiș cristaline scufundate. Formeaza, la marginea muntilor, o prispa care este fragmentata de vai largi
(Cotmeana, Olteț, Strehaia) sau de dealuri fragmentate. (coboara spre vest de la 400 la 200m); exista si maguri din roci vulcanice sau cristaline. Se divid in
- Platforma Strehaia (intre Dunare si Jiu); - altitudini: medii 200-400m;
- Platforma Jiului (intre Jiu si Gilort); - mod de formare: prin sedimentare cu materiale transportate de rauri din Carpatii Occidentali;
- Platforma Oltetului (intre Gilort si Olt); - tipuri de roci: nisipuri, pietrisuri si argile;
- Platforma Cotmeana (intre Arges si Oltet); - tipuri genetice de relief: depresiuni ,,golf’’ (dealuri prelungi, inclinate, care patrund printre
- Platforma Argesului (intre Arges si Olt); culmile muntoase ale Apusenilor); vai largi, cu lunci si terase.
- Platforma Candesti (intre Dambovita si Arges).

35 36
- campii de terase, la vest de Arges: Campia Burnaz, Boianu, Olteniei s.a.
- campii de subsidență (intre Arges si Siret): Campia Titu, Buzaului, Siretului;
- campii tabulare (la est de Arges): Campia Vlasiei, Baraganului, Brailei s.a.

SUBDIVIZIUNILE CAMPIEI ROMANE:


- Campia Olteniei: Campia Blahnitei, Bailestilor, Romanatilor este strabatuta de raul Jiu, in
partea centrala fiind constituita din camp de terase, campii acoperite de acumulari de nisip;
- Sectorul Olt-Arges: cu unitatea piemontala Campia Pitestilor si unitatile tabulare: Campia
Boianului, Gavanu-Burdea si Burnazului;
- Campia Bucurestilor: cu unitatile piemontale Campia Pitestilor si unitatile tabulare Campia
Vlasiei, Mostistei si Calnaului;
- Campia Baraganului: campie tabulara, neteda, acoperita cu dune de nisip si crovuri;
CAMPIILE SI DELTA DUNARII

CAMPIA ROMANA (52600km²)


- altitudini: alt. medii 50-90m, val. minima de 5m la confluența Siretului cu Dunăre și maximă
de 300m in Campia Pitestilor; alt. scad de la N-S si de la E-V;
- mod de formare: prin sedimentare cu sedimente aduse de catre rauri din munti; prin
colmatarea lacului cuaternar;
- tipuri de roci: nisipuri, pietrișuri și argile, peste care s-a depus un strat de loess de grosimi
diferite (mai subțiri in vest si mai groase in est);
- tipuri genetice de relief: specifice sunt terasele, dunele de nisip (Campia Olteniei) si
crovurile (Câmpia Bărăganului).

Este alcatuita din:


- campii piemontale si de glacis la contactul cu dealurile: Campia Pitesti, Targoviste, Ploiesti,
Ramnicului;

37 38
CAMPIA DE VEST
(banato-somesana) are peste
17000km² si s-a format in
cuaternar.
La contactul cu dealurile si
muntii exista campii inalte
(terase, glacisuri), iar spre
vest campii joase,
mlastinoase, subsidente.
altitudini: medii de 100m;
mod de formare: prin
sedimentare cu sedimente
aduse de catre rauri din
regiunile mai inalte;
tipuri de roci: pietrisuri,
nisipuri, argile si loess;
tipuri genetice de relief:
specifice sunt dunele de
nisip si crovurile;

DELTA DUNARII
Caracteristici ale reliefului:
- altitudini: este cea mai joasă treaptă de relief a României, cu valoarea minimă de 0,5 m și
maximă de 12 m (în Grindul Letea);
- mod de formare: este cea mai nouă regiune de câmpie a țării, care s-a format pe Iocul unui
golf al Mării Negre, prin acțiunea Dunării și a Mării Negre. Formarea deltei se datorează
mai multor factori:
● panta redusă a fluviului și a platformei continentale;
● existența unei mari cantități de aluviuni transportate de Dunăre;
● curenții circulari ai Mării Negre, care au contribuit la formarea grindurilor
fluvio-maritime;
● mareele mici;
● oscilațiile nivelului Mării Negre din Cuaternar;
- tipuri de roci: nisipuri, loess;
- tipuri genetice de relief: grinduri și ostroave (grinduri fluvio-maritime: Grindul Letea,
Caraorman, Sărăturile, grinduri continentale și grinduri fluviale);
- alte caracteristici: Delta Dunării are 3 brațe principale: Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe.
Brațul Chilia transportă 60% din volumul de apă și formează o deltă secundară la vărsare,
brațul Sulina este canalizat, dragat și folosit pentru navigație, iar brațul Sfântu Gheorghe este
puternic meandrat.

39 40
Factorii genetici de ordin general sunt radiația solară globală și circulația maselor de aer. Primul, cu
rol esențial în distribuția regimului căldurii (scade cu valoare anuală de la circa 160 kcal./cm² în sud
la sub 80 kcal/cm² în extremitatea nordică), al doilea, determinat de poziția geografică a continentului
pe Glob, situează Europa în spațiul de acțiune dinamică a vânturilor de vest și a celor polare.

Așezarea geografică latitudinală (în concordanță cu radiația solară) primul factor care
influențează clima țărilor europene. Statele din
sud receptează circa 140-150 kcal/an, cele din
centrul Europei 130-100 kcal/an, iar cele din
nord sub 100 kcal/an.

Din ocean se evaporă o cantitate uriașă de


umiditate transportată deasupra continentului de
masele de aer cu circulație vestică. Cu cât se
îndepărtează de Atlantic spre estul Europei, cu
atât masele de aer pierd din umiditate, iar
cantitatea anuală de precipitații se reduce.

Celelalte întinderi de apă (Marea Mediterană,


Marea Neagră, Marea Baltică, Oceanul Arctic)
sunt moderatori termici locali, de mai mică
importanță și cu influență limitată la câțiva
kilometri sau zeci de kilometri de la țărm.
Din punct de vedere al precipitațiilor, aceste
mări pot să aibă influență nulă asupra regimului
★ CLIMA de pe continent, mai ales dacă masele de aer nu au o mișcare dominantă spre acesta.

În mare parte, Europa se suprapune zonei temperate și doar puțin zonei reci (nordul Scandinaviei și al ● Prezenta Oceanului Atlantic
Rusiei, Islanda și insulele din Oc. Arctic). - actiune moderatoare pentru clima;
- actiunea curentului cald al Atlanticului de Nord (Gulf Stream), care transporta cantitati
imense de energie calorica din zona intertropicala spre latitudinile nordice ale Europei,
determina crearea uneia dintre cele mai importante anomalii termice de pe Glob. Astfel, in
timpul iernii, abaterile spectaculoase de la normala sunt inregistrate indeosebi pe tarmul vestic
al Scandinaviei si in Islanda, unde valoarea abaterilor termice poate ajunge la 15-20 grade.
● Contururile sinoase ale tarmurilor Europei
- rol moderator climatic;
● Existenta enormei mase continetale in est
- accentueaza contrastele termice, generand astfel amplitutdini termice ridicate;
- duce la scaderea cantitatii de precipitatii din vestul spre estul Europei;
● Relieful
- altitudine si orientarea principalelor lanturi muntoase:
lanturi muntoase orientate V-E: permit patrunderea maselor de aer oceanice (ex: Muntii Alpi)
lanturi muntoase orientate N-S: baraj orografic (ex: Muntii Scandinaviei).
Relieful cauzează etajarea climatică pe altitudine, în sensul că temperaturile scad, iar precipitațiile
(de obicei) cresc odată cu creșterea altitudinii. De asemenea, precipitațiile solide, nebulozitatea și
ceața sunt mai frecvente. Presiunea atmosferică scade, vânturile sunt mai puternice (cu precădere în
zonele expuse), se formează brizele montane (de vale dimineața, de versant seara). La altitudini foarte
mari, în condiții de temperaturi scăzute tot timpul anului și precipitații solide mai abundente, se
formează și se mențin ghețarii montani și de platou: la peste 3000 m (în Alpi, Pirinei, Caucaz) la
peste 500 m (Munții Scandinaviei) sau peste 350 m (Islanda). Limbile ghețarilor din zona temperată

41 42
pot coborî până la 1650 m (Alpi, ghețarul Aletsch) sau 1900 m (Caucaz). De asemenea, minighețari În Europa, se disting mai multe tipuri de climat:
pot fi observați și în munții mai joși de 3000 m (Pirin, Apenini, Dinarici, Munții Apuseni cu doi
ghețari subterani). ● Climat arctic și subarctic (polar și subpolar)
La latitudini mai mari de Cercul Polar, unde se manifestă circulația vanturilor polare.
Circulația maselor de aer este influențată de dezvoltare și evoluția unor centre de presiune (maximă și - ocupă partea nordică a continentului;
minimă) situați în afara continentului sau pe marginile acestuia (Anticiclonul Azorelor, Depresiunea - temperaturi medii anuale sub 0℃;
Islandeză, Anticiclonul Groenladez, Anticiclonul Siberian, în sezonul rece și Depresiunea - precipitații reduse de 580 mm/an, dominant sub formă de zăpadă;
central-asiatică, în sezonul de vară). Raporturile dintre acestea determină deplasarea pe continent a - veri scurte răcoroase cu valori între 10-15℃ (2-3 luni/an), ierni lungi și geroase (cca. 5-6 luni
unor mase de aer diferite (polare - foarte reci și relativ uscate; atlantice - răcoroase și umede, cu temperaturi medii negative);
mediteraneene/nord-africane, calde și umede, continentale care sezonier pot fi reci sau calde, dar
uscate etc.), de unde caracteristici variate in regimul precipitațiilor, temperaturilor etc. ● Climat temperat-oceanic
Caracteristic Europei de Vest între (40°și 70° latitudine), supusă unei circulații permanente a maselor
Ponderea acestora este variabila atat ca durata, cat si ca extensie spatiala, ceea ce a condus la de aer vestice, umede și răcoroase. Nuanțarile sunt determinate de diferența, mărime radiației solare,
diferențierea de climate diversificate de factorii regionali (desfășurarea lanțurilor montane, poziția de influență termică a Curentului Golfului în partea nordică și de desfășurarea lanțurilor montane.
bazinelor marine, curenții oceanici etc.). Mediile temperaturilor lunare scad de la sud la nord în sezonul rece, de la 8℃ la -1℃, iar în cel cald
de la 22℃ la 15℃; precipitațiile medii anuale scad de la peste 1.000mm la 800-900mm, dar cu o
Dispunerea culoarelor de vale generează fenomene meteo-climatice regionale și locale. De repartiție lunara apropiată cantitativ (multe în iulie și octombrie-decembrie).
exemplu, vânturile de vest se canalizează pe Culoarul Rhonului și apoi ies pe coasta Mediteranei sub - zona aflata sub influenta directa a Oceanului Atlantic (Arhipelagul Britanic, vestul Peninsulei
forma unui vânt violent, numit mistral. Acesta poate fi alimentat și de descărcările de aer rece de pe Scandinave, vestul Campiei Germano-Polone, N-V Peninsulei Iberice, cea mai mare parte a
platourile Masivului Central, afectând activitatea agricolă și portuară din regiune. Frantei);
- temperaturi medii anuale de 10-15℃ (ierni blande cu temperaturi pozitive si veri cu
Așadar, principalii factori care influențează clima statelor din Europa sunt: temperaturi moderate) ;
- așezarea geografică și radiația solară, care determină scăderea temperaturii de la sud spre nord; - precipitatii abundente sub forma de ploaie (1000-2000mm/an) - distibuite relativ uniform pe
- raportul dintre ocean și continent, care explică scăderea precipitațiilor de la vest spre est; parcursul anului, cu un usor maxim de toamna;
- principalii centri barici, care generează vânturile dominante; - Vanturile de Vest.
- relieful, prin altitudine și orientarea culmilor.
● Climat temperat-continental
- partea de est a continentului; teritoriile de la est de Carpati si est de Marea Baltică;
- temperaturi medii anuale 8-10℃ (veri calduroase 20-23℃ si ierni racoroase aprox. -3℃ ) cu
amplitudini termice mari;
- precipitatii medii de 500-600mm/an, distribuite neuniform, cu un maxim de primavara-vara;
- vanturile din est (continentale), crivatul;

● Climatul subtropical (mediteranean)


Cuprinde sudul peninsular, unde circulația vestică se îmbină cu cea din nordul african și de pe Marea
Mediterană. Două sezoane (iarna răcoroasă și umedă, vara foarte caldă), între care trecerea este
scurtă. Temperaturile medii lunare sunt în jur de 10℃ iarna și peste 25 ℃ vara; precipitațiile anuale
de 600-900mm (dominant în octombrie și aprilie).
- Austru, Mistral, Sirocco, brize marine.

● Climatul Europei Centrale (de tranziție)


Este caracteristic din estul Franței și până în țara noastră; îi sunt specifice slăbirea treptată a
circulației maselor vestice și îmbinarea cu influențele maselor provenite din nord, sud sau est.
Ca urmare, temperaturile medii sunt negative 1-3 luni, dar vara se mențin la 15-18℃; precipitațiile
anuale scad de la vest (800mm) la est (500mm).

● Climate ale masivelor montane


Lanturile de munti se desfasoara in toate unitatile climatice.La baza muntilor sunt caracteristicile
unității, iar de la circa 800m altitudinile intervine etajarea (scăderea temperaturilor, creșterea

43 44
umidității și a precipitațiilor). În munții din sud și din centru, temperatura media anuală de 0℃ se
înregistrează la circa 3000m altitudine, iar în nordul continentului la 500m; precipitațiile cresc la
1000-1500mm/an.

45 46
EUROPA - VANTURI

47 48
ETAJE DE CLIMA - Etajarea altitudinală

Etajul climatic de câmpie


Distributie spatială: este specific Câmpiei Moldovei, Câmpiei Române, Câmpiei de Vest,
Podișului Dobrogei de Sud și Deltei Dunării.
Caracteristici
➔ Temperaturi cuprinse între 100 C— 11 0 C;
➔ Precipitatii mai mici de 500 mm;
➔ Vânturi — crivățul în partea de est și austrul în partea de vest.

Etajul de dealuri și podișuri


Distributie spatială: Podișul Bârladului, Podișul Sucevei, Podișul Târnavelor, Câmpia
Transilvaniei, Podișul Someșan, Dealurile de Vest și Subcarpații Moldovei Curburii și Getici
și Masivul Dobrogei de Nord.
Caracteristici
➔ Temperaturi cuprinse între 60 C — 100 C;
➔ Precipitatii cuprinse între 500-800 mm/an
➔ Vânturi — crivățul în partea de est, austrul în partea de vest, foehnul pe catenele
montane adăpostite, Vântul Mare în Depresiunea Făgăraș și Vânturile de Vest.

Etajul montan
Climatul Carpatilor este propriu intervalului altimetric de la 800 la 2544m. Ii sunt specifice iernile
lungi, temperaturi medii anuale care scad de la 6-8℃ la -2℃ (pe crestele alpine), inghet frecvent
peste 8 luni, zapezi posibile de la 6 la 10 luni, precipitatii care valoric cresc cu altitudinea de la
800-850mm/an la mai mult de 1400mm/an; vanturi puternice si fenomene meteorologice puternice
(viscole, chiciura, polei etc.).
Distributie spatiala: specific tuturor unitatilor montane;
Caracteristici
➔ Temperaturi cuprinse între 60 C — 100 C;
➔ Precipitatii medii cuprinse între 500-800 mm/an
➔ Vânturi specifice — vanturi de vest si foehn, brize montane, vanturi locale.

CLIMA ROMANIEI

In Romania, dezvoltarea in altitudine a Carpatilor pana la 2544m impune mai intai o etajare
climatica, iar prin desfasurarea in suprafata efectul de bariera climatica (slabeste spre est actiunea
maselor de aer vestice, modifica directia celor estice si nordice; le opreste pe cele sudice).
Depresiunile si culoarele de vale largi, carpatice, produc modificari ale directiei de deplasare a
aerului, stagnarea maselor de aer rece, ceturi si inversiuni de temperatura. Pe o fasie ingusta, in estul
Dobrogei, se resimt influentele moderatoare, din punct de vedere termic, ale Marii Negre.

Efectele circulatiei maselor de aer:


- vestice 45%: determina precipitatii si valori termice moderate
- nordice si nord-estice: determina scaderea temperaturilor si precipitatii bogate)
- nord-estice si estice: determina iarna, geruri si secete vara
- sudice, fie umede si calde (mediteraneene), fie calde si uscate (din nordul Africii si Orientul
Apropriat).

49 50
Climatul continental este caracteristic unităților de deal, podișuri și câmpie din estul și sud-estul moderate (medii anuale de 10-11℃), precipitatii bogate (600-1000mm) iarna, primavara, veri mai
României (Moldova, Dobrogea și Câmpia Română la est de Argeș). Iarna sunt geruri frecvente, putin secetoase decat in est.
viscole, iar vara temperaturi, ridicate, secete, uscăciune, zile tropicale, vânturi uscate (suhovei, - temperaturi moderate iarna;
austru); temperaturile medii anuale sunt de 9℃ (N) și 11℃ (S), precipitațiile sunt de 350—500 mm - ploi bogate toamna;
(cad primăvara și vara sub formă de averse; iarna, ninsorile viscolite dau troiene). - bate austrul;
- Campia de Vest si Dealurile de Vest (la sud de Bega), Muntii Banatului, Podisul Mehedinti,
Se pot diferenția un climat litoral (moderat datorită enței Mării Negre, brizelor), unul de câmpii și Campia Olteniei;
podișuri joase (uscat și cu temperaturi ridicate) și altul de dealuri (la peste 400 m, mai umed și mai
răcoros). Se separa un climat de dealuri si campii (mai uscat), dealuri subcarpatice si podisuri (mai racoros si
mai umed in raport de altitudine) si altul de munte (precipitatii bogate).
Teritoriul ocupat de România este supus unor influențe climatogene complexe. În acest spațiu se
manifestă cu intensități variabile mai mulți factori: poziția pe Glob, circulația generală a maselor de aer, Climat de tranzitie
distanța fata de suprafețele acvatice extinse și prezența arcului carpatic - temperaturi mai ridicate iarna decat in partea de est;
- precipitatiile scad semnificativ catre est;
INFLUENTE CLIMATICE - in est bate crivatul, iar in vest bate austrul;
- Partea centrala a Campiei Romane; Subcarpatii Getici; Podisul Getic;

Climat de ariditate
- continentalism termic accentuat (veri foarte calde si ierni foarte reci).
- secete frecvente;
- bate crivatul (geros iarna si secetos vara);
- Campia Moldovei, Podisul Barladului, Campia Baraganului, Podisul Dobrogei;

Climat cu influente baltice


- temperaturi foarte scazute iarna;
- precipitatii bogate, iarna mai ales sub forma de ninsoare, iar vara sub forma de precipitatii
abundente;
- Podisul Sucevei, Obcinele Bucovinei si nordul Subcapatilor Moldovei.

Climat cu influente pontice


- temperaturi moderate iarna; veri calde;
- precipitatii reduse (sub 400mm/an);
- bat brizele marine;
- zona litorala pe o fasie de 25-30km departare de tarm; Delta Dunarii.
Climat cu influente oceanice
- diferente mici de temperatura intre anotimpurile extreme;
- precipitatii bogate datorita actiunii vanturilor de vest;
- Campia de Vest si Dealurile de Vest (la nord de Bega), Muntii Apuseni, Muntii Poiana Rusca,
Podisul Transilvaniei;
- masele de aer vestice sunt frecvente si impun o nuanta mai racoroasa si umeda, cu fenomene
meteorologice atenuate.

Se diferențiază un climat de dealuri joase și câmpii, (temperaturi mai ridicate și precipitațiiîn jur de
500 mm), unul de dealuri înalte (îndeosebi în centrul si estul Transilvaniei, cu 600-700 mm
precipitații si 6-8℃ tempratură anuală) și altul de culoare (mai uscat, în sudul și sud-vestul nifestări
foehnale).

Climat cu influente submediteraneene


Cuprinde Banatul si Oltenia unde, alaturi de circulatia vestica, se adauga frecvente patrunderi ale
maselor de aer dinspre Marea Mediterana. Exista ieri blande, mai scurte ca durata, temperaturi

51 52
★ HIDROGRAFIA — sudic: fluviile care ajung în Marea Mediterană; scurgere bogată iarna, dar și primăvara,
pentru cele care au obârșii în Muntii Alpi (Rhonul, Padul); debite foarte mici vara și toamna, când
EUROPA unele râuri seacă;
EBRU - al doilea rau ca marime din Peninsula Iberica, dupa Tajo;
RON - izvoraste din Elvetia de sub ghetarul Rhone din Alpi;
PAD - cel mai mare rau al Italiei si dreneaza Campia Padului;
Factori care influenteaza hidrografia: STRUMA - strabate teritoriile Bulgariei si ale Greciei;
1. zonele climatice MARITA - cel mai lung rau al Peninsulei Balcanice;
- variatii in teritoriu ale densitatii retelei hidrografice; TIBRU - trece prin Roma;
- variatii spatiale ale regimului de scurgere, ale fenomenelor termice si de inghet, ale
alimentarii raurilor. — central: se varsă în Marea Baltică sau Marea Neagră; regim complex cu ape mari primăvara,
2. configuratia masei continentale viituri vara, ape mici toamna și iarna;
- masa continentală compactă: râuri lungi, bazine hidrografice mari; VOLGA, NIPRU, MAREA NEAGRA:
DUNARE; DUNAREA - Izvoraste din Muntii Padurea Neagra si strabate 10 state;
- masa continentală fragmentata: rauri scurte, bazine hidrografice scurte; Rauri din NISTRUL - formeaza un liman la gura de varsare;
Arhipelagul Britanic, Peninsula Italica, Scandinava etc. NIPRUL - strabate capitala Ucrainei, Kiev;
3. relieful MAREA BALTICA:
- fragmentare VISTULA - strabate Varsovia;
ODER/ODRA - strabate orasul Frankfurt an der Oder (Germania);
Europa dispune de importante resurse de apă, apartinând unor tipuri variate, care sunt însă neuniform MAREA AZOV - DONUL formeaza delta la gura de varsare;
distribuite.
Apele subterane au dezvoltare mare în formatiunile sedimentare. Contribuie, în funcție de climat, cu
— estic: pentru fluviile ce ajung în Marea Caspică, cu ape mici, iarna și vara, și debite bogate,
10—25% la volumul de apă ce se scurge pe râuri (mare în vestul și centrul Europei, mic în estul
primăvara; (VOLGA SI URAL - formeaza delta la gura de varsare);
acesteia; variații sezoniere la cele din sud).

Râurile Europei apartin unor bazine hidrografice mari, care au caracter exoreic și endoreic (tributare
Mării Caspice). Regimul de scurgere este condiționat de diverși factori.
Fluviile Europei se varsă prin delte (Dunărea, Volga, Padul, Tibrul, Rhonul, Rhinul, Vistula etc.),
estuare (Elba, Tamisa), dar și în limane sau lagune (nord-vestul Mării Negre etc.).

Se disting câteva tipuri de scurgere:


— nordic: fluviile care se varsă în Oceanul Arctic; scurgerea este redusă în sezonul rece din
cauza înghetului; dezghetul, care se transmite treptat dinspre sud, provoacă inundatii în nord, unde
albiile sunt încă înghețate; debite mari la finele primăverii și vara (Peciora, Dvina de Nord);

— vestic: fluviile care se varsă în Oceanul Atlantic; scurgerea bogată în tot timpul anului, cu un
maxim evident iarna;
TAJO - cel mai mare rau al Peninsulei Iberice, trece prin Lisabona;
DUERO - formeaza un estuar la gura de varsare, strabate orasul Porto;
GUADIANA SI GUADALQUIVIR;
MAREA MANECII: SENA - formeaza un estuar de varsare si curge prin Paris;
GOLFUL BISCAYA: LOARA - cel mai lung fluviu al Frantei, formeaza un estuar la gura de
varsare.
MAREA NORDULUI:
ELBA - afluentul Vltava traverseaza Praga;
RIN - formeaza un estuar la gura de varsare si curge prin Paris;
ARHIPELAGUL BRITANIC: retea densa si rauri scurte:
SHANNON - Irlanda; se varsa printr-un estuar;
TAMISA - trece prin Londra si se varsa printr-un estuar;

53 54
Lacurile. In secolul al XX-Iea au fost realizate numeroase canale navigabile, care leagă diferite râuri din
În Europa există foarte multe, au o repartiție neuniformă, o geneză a depresiunii lacustre variată: marile bazine hidrografice. Cele mai multe sunt în Rusia (asigură legături între râurile din
- TECTONICĂ bazinele tributare mărilor Baltică, Caspică și Azov), Germania, Franța.
➔ Marea Caspică, rest din marea sarmatică, 371 000 km2, 980 m adâncime maximă;
➔ Ladoga - cel mai mare lac european; Cele mai importante fluvii europene ca lungime, bazin hidrografic, debite sunt:
➔ Onega - lac cu origine mixta, tectono-glaciara; Volga (3 696 km, 1,36 mil. km2; 8 060 m3/s),
➔ Balaton - Ungaria; Dunărea (2 860 km, 817 000 km2, 6 480 m3/s),
➔ Neusiedler- Austria (80%) si Ungaria (20%); Nipru (2 285 km, 504 000 km2, 1 610 m3/s),
➔ Neagh - Irlanda; Donul (1970 km, 422 000 km2, 935 m3/s),
- GLACIARĂ (în Peninsula Scandinavă, numai în Finlanda sunt peste 55 000, nordul Câmpiei Peciora (1810 km, 322 000 km2, 4 000 m3/s),
Germano-Poloneze și al Marii Câmpii Ruse, muntii Alpi, Carpați etc.), Rhin (1320 km, 252 000 km2, 2 500 m3/s).
➔ Geneva - traversat de la est la vest de fluviul Ron;
➔ Boden (Konstanz) - localizat pe teritoriul Germaniei, Elvetiei si Austriei si situat pe
cursul Rinului; ROMÂNIA
➔ Lugano - ⅔ Elvetia si ⅓ Italia;
➔ Como si Garda - Italia;
➔ Lacurile Mazuriene - Polonia. Râurile României apartin în proportie de 98% bazinului Dunării (doar în estul Dobrogei sunt
- VULCANICĂ câteva, mai mici, care se varsă în lacuri) și sunt încadrate în mai multe grupe hidrografice.
➔ Bolsena, Albano în Peninsula Italică; Alimentarea se face din: precipitații (dominant), ape subterane, ghețari, lacuri etc. Evoluția în timpul
➔ Nemi în Masivul Central Francez; anului a temperaturilor și a modului de cădere a precipitațiilor influențează mărimea debitelor și
➔ Sfânta Ana în Munții Carpați; înregistrarea unor fenomene hidrologice specifice (ape mari, viituri, ape mici), însoțite în situații
- CARSTICĂ (Alpi, Dalmația), extreme de manifestare de revărsări, inundații sau secări.
- lagune, limane (nord-vestul Mării Negre, sudul Franței etc.), Râurile României asigură un volum de scurgere de 37 mld. m3, care se adaugă la cele 170 mld. m3
- de baraj natural sau antropic, numeroase, mai ales în Rusia, Norvegia, Elveția, Austria, ale Dunării (la Baziaș). Aparțin unor bazine hidrografice mari (Someșul 15 015 km2, Mureșul 27
România etc. 830 km2, Oftul 24050 km2, Jiul 10 km2, Argeșul 12 590 km2, Siretul 2 830 km2, Prutul 28 396
km2).

Debitele foarte mari, impuse de situații variate (topirea bruscă a zăpezii și ploi bogate; viituri
asigurate de ploi de durată sau cu volum mare de apă etc.), au provocat revărsări și inundații
catastrofale (1966 în Banat, 1969, pe Buzău, 1970, în Transilvania și Maramureș, 2002, în Banat,
2005,. în sudul și estul țării, 2006, de-a lung ul Dunării). Intervalele secetoase lungi determină
debite foarte mici, iar la unele râuri (sud, sud-estul României) determină chiar secarea albiilor.

SISTEMUL DE RAURI AL ROMANIEI


- Grupa raurilor N-V (maramuresana): Bazinul hifrografic al Tisei.
- Grupa raurilor vestice (somesano-maramuresana): Bazinele hidrografice Somes, Cris,
Mures.
- Grupa raurilor S-V (banateana): Bega, Timis, Cerna.
- Grupa sudica: Jiu, Olt, Arges, Dambovita, Ialomita.
- Grupa estica: Siret, Suceava, Moldova, Bistrita, Trotus, Buzau, Barlad, Prut.
- Grupa hidrografica dobrogeana: rauri care ajung direct in mare sau in limane (Casimcea,
Mangalia si Techirghiol).

In România se află peste 4 000 de lacuri (mai mult de jumătate sunt naturale), în toate unitătile
geografice. În etajele alpin și subalpin sunt lacuri glaciare (Bucura cel mai extins, Zănoaga cel mai
adânc, Bâlea, Gâlcescu, Podragu, Lala). Pe văile din munți si dealuri, predomină lacurile de baraj
antropic pentru hidroenergie (Izvorul Muntelui, pe Bicaz, Vidraru, Vidra, pe Lotru și altele pe Olt,
apoi pe Ialomița, Buzău, Someșul Cald etc.), iazuri (în Câmpia Transilvaniei și Câmpia Moldovei),
lacuri sarate (Slanic, Ocnele Mari, Turda, Ocnele Sibiului etc.), in vechi ocne de sare prăbușite. În

55 56
câmpii există în principal iazuri și bălți (în Lunca Dunării), dar și lacuri sărate (Amara, Lacu Sărat
ș.a.). Pe tărmul Mării Negre se află limane fluvio-maritime (Techirghiol, Tatlageac) și lagune etc.

➔ Lacuri naturale
GLACIARE
- Muntii Retezat Godeanu
Bucura - cel mai mare lac glaciar;
Zanoaga - cel mai adanc lac glaciar;
- Muntii Fagaras - Balea
- Muntii Rodnei - Buhaescu
- Muntii Parang - Galcescu

IN MASIVE VULCANICE (Sf. Ana)


DE BARAJ NATURAL (Lacul Rosu)
FORMATE IN MASIVE DE SARE (Grupa nordica: Costiui, Ocna Sugatag)

ANTROPICE
- Grupa Centrala Orientali: Lacul Izvorul Muntelui (pe Bistrita).
- Grupa Fagaras: Lacul Vidraru (pe Arges)
- Grupa Parang: Lacul Vidra (pe Lotru)
- Muntii Banatului: Portile de Fier (pe Dunare).

➔ Lacuri de dealuri si podisuri


IAZURI - utilizarea apei in irigatii sau pescuit (Campia Moldovei, Podisul Barladului, Depresiunea
Colinara a Transilvaniei).
LACURI FORMATE IN MASIVE DE SARE
- Subcarpatii de Curbura
- Subcarpatii Getici (Ocnele Mari)
- Depresiunea Colinara a Transilvaniei (Ocna, Dej, Turda, Ocna Mures, Ocna Sibiului,
Sovata Lacul Ursului)
LIMANURI FLUVIATILE - Podisul Dobrogei DUNĂREA
- lungime: 2860 km
- suprafața bazinului hidrografic: 805.300 kmp
➔ Lacuri din zona de campie - debitul mediu la intrarea în deltã: 6450 mc/s
LACURI DE CROV - Campia Baraganului (Ianca, Plopu, Movila Miresii, Lacul Sarat)
LIMANE FLUVIO-MARITIME - Litoralul Marii Negre (Babadag, Tasaul, Techirghiol, Dunărea este al doilea fluviu din Europa ca lungime, debit și suprafață a bazinului hidrografic, dar,
Mangalia, Agigea, Agighiol) prin mulțimea țărilor și prin varietatea culturala si economica a regiunilor strabatute este de departe
LAGUNE - Razim, Sinoe cel mai important fluviu al continentului.
LACURI DE AGREMENT - Baneasa, Mogosoaia, Tei, Floreasca.
Dunărea izvorăște din Munții Pădurea Neagră (de sub vârful Kandel, la 1240m altitudine prin
➔ Lacuri de delta (Puiu, Rosu, Dranov) pâraiele Brigach și Breg), iar în bazinul său se includ râuri din 14 state, cu obârșii în munții Alpi,
Carpați, Dinarici, Balcani, Rodopi etc. Trece prin patru capitale (Viena, Bratislava, Budapesta,
Belgrad), realizează mai multe defilee în Germania, Austria, Ungaria și Slovacia, România și Serbia,
este navigabilă în aval de Ulm, iar prin canalele Main-Rhin și Cernavodă-Constanța realizează o
legătură navigabilă mai scurtă între Marea Nordului și Marea Neagră.

Afluentii principali sunt, în ordinea descrescătoare a debitelor: Sava (1564 mc/s), Tisa, Inn, Drava,
Siret, Morava (sârba), Lech, Enns, Isar, Olt, Vah, Traun, Morava (ceha), Prut (110 m/s).

Regimul scurgerii este influențat de varietatea reliefului și a nuantelor climatice (oceanice,


mediteraneene și continentale) din bazinul hidrografic. Astfel, în cursul superior și mijlociu,

57 58
alimentarea este nivo-pluviala și chiar glaciarã, prin afluenþii alpini. Apele cele mari sunt în iunie și Apa are o salinitate care variază la suprafață ~18%, aportul de apa dulce al Dunarii, Nistrului,
cele mai mici iarna, dar se constatã o uniformitate mai mare a distributiei debitelor de-a lungul Niprului; în schimb, sub 200m se menține la 22% și are un continut ridicat în hidrogen sulfurat care
lunilor. În cursul inferior, maximul scurgerii este în aprilie-mai, iar minimul toamna. se acumuleaza in lipsa curentilor verticali. Are și o dinamică activă prin valuri, curenți determinati
de vânt.
Tronsonul românesc al Dunãrii. Pe o lungime de 1075km, între Baziaș și gurile de varsare, Dunărea Vietuitoarele trăiesc lângă țărmuri, dar și în larg, însă numai până la adâncimea de 200 m, întrucât
uda teritoriul românesc, ceea ce înseamnã aproape 40% din tot cursul. Aceasta porțiune corespunde hidrogenul sulfurat impiedica manifestarea vietii.
cursului inferior al fluviului și cuprinde mai multe sectoare, având caracteristici diferite.

Trei importante
canale:

1. Rin - Main -
Dunăre: realizeazã
legatura dintre Marea
Neagră si Marea
Nordului;
2. Dunăre - Marea
Neagră: scurteazã
distanța fluviala dintre
Europa Centrala și
Marea Neagră;
3. Bâstroe: evita delta
secundara a brațului
Chilia, afectatã puternic
de colmatare; impact
negativ major asupra Curentii de suprafata se datoreaza vanturilor de N-E si au un caracter circular.
mediului.
Curentii de compensatie duc la transferul de ape cu Marea Mediterana (ape mai sarate dinspre Marea
Mediterana si mai putin sarate dinspre Marea Neagra).

★ ÎNVELIȘUL BIOPEDOGEOGRAFIC
EUROPA
MAREA NEAGRA
Diversitatea condițiilor climatice și a reliefului a determinat, pe fondul evoluției cuaternare a
Marea Neagră reprezintă un rest din marea sarmatică (ce se întindea de la bazinul Vienei la Marea sistemelor naturale din Europa, gruparea actuală a formațiunilor vegetale și a asociațiilor faunistice,
Caspică), mare care, după ce a fost un lac în cuaternar, a ajuns la configurația actuală în holocen prin precum și a solurilor (diversitatea zonelor biopedogeografice). Acestea au o dublă desfășurare:
stabilirea legăturii cu Marea Egee. latitudinală și altitudinală - în munți, ca fâșii care se succed altimetric.

Marea Neagrã face parte din bazinul mediteranei europene, fiind compartimentul sau cel mai izolat.
Bazinul este dezvoltat și pe scoarța oceanica și pe scoarta continentala, iar relieful include platforma ➔ Zona de tundră cuprinde spații restrânse din extremitatea nordică a continentului (în special
continentala, versantul continental ºi câmpia abisalã. Principalii afluenti sunt Dunarea, Nistrul, Bugul Islanda, nordul Scandinaviei, Peninsula Kola), acolo unde climatul este subpolar.
de Sud, Niprul, Donul, Kubanul, iar din Asia Mica, Kâzâl Irmak și Sakarya. Cel mai mare aport de - Temperaturile scăzute și durata scurta a sezonului de vegetație (2-3 luni) impun o vegetatie
ape si de aluviuni îl are Dunarea. specifica formată din stâncărie și asociații de licheni și arbuști (mesteacănul pitic, sălcii
pitice, ienupăr pitic etc.)
Marea Neagră este situată în sud-estul Europei și comunică, prin strâmtorile Bosfor și Dardanele, cu - În ciuda condițiilor aspre, un numãr mare de mamifere trãiesc în tundra (renul european, ursul
Marea Egee și, prin strâmtoarea Kerci, cu Marea Azov. Are o suprafață de 413 490 km2, o lungime a polar, vulpea polarã, iepurele polar). Cele mai multe dintre pãsãri migrează în sezonul rece
țărmului de 4 340 km, o peninsulă importantă (Crimeea, în nord), câteva golfuri (Odessa — cel mai (gasca polara, rata de ghețuri); există și specii sedentare (potârnichea de tundra); au o mare
mare, Varna, Burgas, Sinope etc.), trei insule (Șerpilor, Sacalin și Kefken) și un relief cu o platformă rãspândire mustele si tântarii.
litorală extinsă în nord-vest și nord (35% din suprafața mării), un taluz continental care coboară - Solurile de tundra sunt foarte sărace, reci și suprasaturate cu apă (turboase) și au grosimi
accentuat de la 200 m la 1 600 m și o zonă cu adâncimi mari — minimum 2 245 m). foarte mici (0,5-1 m ); sub aceastã adâncime, stratul de sol și rocã (numit pergelisol sau
permafrost) pe o grosime de 150-400 m este permanent înghețat. Acest lucru determinã
frecvente înmlastiniri și formarea turbariilor.

59 60
➔ Zona de taiga (păduri de conifere) are o dezvoltare largă , fiind reprezentată de păduri de locul lor a fost luat de formațiuni vegetale secundare, mai scunde, numite maquis, garriga și
molid, brad, zadă, mesteacăn, în care viețuiesc numeroase mamifere (ursul, lupul, vulpea, hermelina, frigana, în care domina arbustii si tufisurile rezistente la seceta.
elanul etc.) și păsări; solurile sunt din clasa podzolurilor. - Solurile au fertilitate mare, reprezentative fiind kastanoziomurile (soluri maronii și roșii).
Padurile de conifere (boreale) reprezinta partea europeanã a celei mai extinse paduri a planetei, Utilizarea agricola îndelungatã, defrisarile masive, relieful accidentat si ploile cu caracter
taigaua euroasiatica. Aceasta este prezentă în Scandinavia si nordul Câmpiei Est-Europene. torențial au făcut ca solurile regiunii mediteraneene sã fie afectate de degradare (în special
- Dominã molidul, în asociație cu pinul si mesteacãnul. prin siroire).
- Conditiile climatice sunt aspre, continentale, cu ierni lungi și reci, cu amplitudini termice - Dintre elementele faunistice reprezentative se numără: vipera cu corn, broasca testoasa,
anuale ridicate si cu precipitatii reduse (sub 600 mm). sacalul, muflonul, scorpionul.
- Solurile sunt acide, cu fertilitate scăzută, reprezentative fiind podzolurile.
- Fauna este saraca în specii. Mamiferele sunt reprezentate de renul de padure, ursul brun,
zibelina, iar păsările de ierunca si cocos de munte. Etajele de vegetație (desfasurare altitudinala) au la baza vegetația zonei, iar numărul etajelor se
micsoreaza spre latitudinile polare.
➔ Zona nemorală (păduri de foioase) are o mare extindere în partea central-vestică a - paduri de amestec: 800/1000 - 12000m
continentului, dar și în peninsule. Aceste pãduri au cea mai mare extindere în regiunile cu climat - paduri de conifere: 1200 - 1600/1800m
oceanic, moderat termic si umed, dar pot fi întâlnite, sub forma unei fâsii subtiri, pana la Ural. - etajul subalpin: 1600/1800 - 2200m
Este formată dominant din două tipuri: pădurile de fag (pe terenurile mai umede și răcoroase; spre - etajul alpin: 2200/2300 - 3200m
est se îmbină cu carpenul) și padurile de stejar (la sud, necesită temperaturi mai mari și mai puțină - etajul glaciar, periglaciar: peste 3200m
umezeală). Alături de acestea există specii de tei, frasin, arțar, ulm etc., numeroși arbuști și multe
ierburi.Au si un strat arbustiv bine dezvoltat (alun, soc, sânger).
- Fauna este variată și include, dintre mamifere, cãprioara, mistrețul, jderul, veverita, lupul,
vulpea, iar dintre pasari - mierla, privighetoarea, pupaza, grangurul.
- Tipurile de sol aparțin claselor luvisoluri și cambisoluri, cu fertilitate moderata, au cea mai
mare răspândire în aceasta zona biogeografica.

➔ Zonele de silvostepă și stepă sunt caracteristice regiunilor cu climat secetos din estul
continentului. Prima face trecerea de la păduri (specii de stejar termofil, frasin, tei etc., diverși
arbuști) la ierburi xerofile și mezofile (rezistente la uscăciune).
Zona silvostepei și a stepei continua spre est zona pădurilor de foioase, continentalismul fiind factorul
climatic cu rol hotărâtor în înlocuirea treptată a pădurii cu vegetatia stepica.
Aceasta zona se întinde din bazinul Dunării inferioare pânã la Ural.
Trecerea de la pădure la stepa propriu-zisa se face prin silvostepa, în care cresc și pâlcuri de păduri de
stejar.
Vegetatia stepei este alcatuita din ierburi mărunte, xerofite, dominante fiind gramineele (negara,
paius).
- Solurile tipice sunt cele din clasa molisoluri, în special cernoziomurile, de mare fertilitate.
- Fauna este formatã din rozãtoare mici (hârciog, șoarece de câmp, iepure), pãsãri care
cuibãresc pe sol (potârnichea, dropia, uliul), reptile și numeroase insecte. În nordul Mãrii
Caspice, pe fondul unui climat temperat-continental excesiv, cu precipitaþii anuale sub 200
mm, s-au format deserturi si semideserturi, în care cresc rare plante xerofile.

➔ Zona mediteraneanã (padurile si tufisurile xerofite) include tarmurile si insulele


mediteraneene, pânã la altitudini de circa 1.400 m.
Vegetatia originalã este formatã din pãduri sempervirescente în care arborii dominanti sunt stejarul
verde (de stâncã), stejarul de plută, stejarul de Kermes, pinul maritim, pinul de Alep, iar arbustii sunt
mãslinul, roscovul, mirtul, leandrul, fisticul.
- Cele cinci milenii de populare a acestui spațiu geografic au dus la degradarea profundă
(favorizată și de climatul secetos) a pădurilor, prezente astăzi doar pe mici areale. Treptat,

61 62
ROMÂNIA

ZONA DE STEPA ȘI SILVOSTEPA 0-200m


- STEPA se întâlneste în regiunile cu cele mai mici cantități de precipitații si in dealuri joase,
adică în cea mai mare parte a Podisului Dobrogei și în partea extrem estică a Câmpiei
Române (Campia Baraganului si Siretului Inferior). Stepa se dezvolta pe cernoziomuri și
soluri balane, soluri cenusii (molisoluri). Locul vegetației inițiale a fost luat de culturi
agricole, dar și de pajiști.
Vegetatia (ierburi marunte, arbusti) si fauna (rozatoare, pasari, reptile, nevertebrate).
- SILVOSTEPA ocupă suprafețele de pâna la 200-250m alt. cu precipitatii ceva mai bogate
(sudul si estul Câmpiei Române, Câmpia de Vest, Câmpia Moldovei, vestul Dobrogei); arborii
caracteristici sunt stejarul brumariu si stejarul pufos (stepa cu palcuri de padure, stejar
termofil, ierburi - fauna de stepa, rozatoare dar in paduri apar vulpea si ursul); se asociază cu
molisolurile, în special cernoziomuri levigate, soluri cenusii. Preponderent, peisajele au fost
schimbate prin extinderea suprafeței agricole și a asezărilor.

ZONA DE PADURE
1. PADURILE NEMORALE DE FOIOASE ca unitate zonala de vegetatie, se gãsesc în
câmpiile înalte din sudul si vestul țării, în Podisul Moldovei, Podisul Transilvaniei si Podisul Getic,
pâna la altitudini de 350m.
Sunt alcătuite din specii de stejar (cer, gârniță si stejar pedunculat).
Solurile sunt, în special, din clasa argiluvisoluri.
Prezența formelor de relief cu altitudini mai mari de 200-300 m pe suprafețe importante face ca
tipurile de vegetatie altitudinala sã ocupe peste jumatate din teritoriul tãrii. Trecerea de la un etaj sau
subetaj la altul se face prin paduri de amestec (stejar - fag; fag - conifere). Se succed umãtoarele etaje
biogeografice:
Etajul padurilor de foioase are cea mai mare desfãsurare, de la 200-300 m pânã la 1.200 m. Cuprinde
douã subetaje: al gorunului (specie de stejar), dezvoltat în regiuni deluroase si de podis pânã la
altitudini de 500 m, pe argiluvisoluri, si al fagului, în dealurile înalte si muntii josi; solurile apartin în
general clasei cambisoluri. Pãdurile de foioase sunt populate de cãprioare, mistreti, lupi, vulpi, jderi
etc.
➔ ETAJUL STEJARULUI (200-500m)
- Podisul Moldovei (Pod. Sucevei si Barladului), Podisul Getic, centrul Depresiunii
Colinare a Transilvaniei, nordul Campiei Romane, Dealurile de Vest.
- vegetatie: cer, garnita, gorun, stejar, tei, ulm, frsin, artar, carpen.
- fauna: lup, cerb, caprioara, pasari.
- vegetatie: soluri brun-roscate.
➔ ETAJUL FAGULUI (500-1200m)
- Podisul Moldovei, Subcarpati, dealurile peritransilvane, Podisul Getic, Depresiunea
Colinara a Transilvaniei;
- vegetatie: fag, paduri de amestec: fac cu stejar, fag cu molid;
- fauna: lup, vulpe, caprioara, cerb, mistret, ras, pasari, reptile;
- soluri: soluri brune și brune acide (cambisoluri).

2. PADURILE BOREALE DE CONIFERE


➔ ETAJUL CONIFERELOR boreal (1200-1800m)
Etajul pădurilor de conifere, cuprinde molizi, brazi (în bază și pe versanții însoriți), zadă, pini, iar la
altitudini mari, zâmbru. Solurile sunt acide (dominant podzoluri), iar fauna cuprinde urși, cerbi, râși,
lupi, cocoșul de munte, găinușa de alun etc. Defrișările masive, produse în ultimele secole (pentru

63 64
pășunat, cherestea), au condus la coborârea antropică a limitei superioare a pădurii și au favorizat
accelerarea proceselor de pe versant, și din albiile râurilor.
In nordul tãrii, si între 1.400 si 1.850 m, în sud, incluzând numai regiuni carpatice. Cea mai extinsã
suprafata forestiera a tãrii este pãdurea de conifere din Carpatii Orientali. În depresiunile
intramontane, inversiunile termice aduc aceste pãduri sub limita altitudinalã precizatã. Arborele
dominant este molidul. Solurile sunt din clasa spodosoluri (podzoluri si brune podzolice). Fauna
include cerbul carpatin, ursul brun, râsul, cocoșul de munte s.a.

ZONA ALPINA peste 1800m


➔ ETAJUL SUBALPIN 1800-2000/2200m
Include muntii si versantii cu altitudini între 1700/1850m si 2000/2200 m si cuprinde tufisuri de
rasinoase (jnepeni, ienuperi), care se dezvoltã pe soluri humico-silicatice si pe podzoluri.
➔ ETAJUL ALPIN peste 2000-2200m
Caracterizeazã muntii cu altitudini mai mari de 2000/2200 m. Durata scurtã a sezonului de vegetatie
nu permite dezvoltarea vegetaþiei arboricole, ci numai a pajistilor, a muschilor si a lichenilor, cel mai
raspândit tip de sol fiind cel humico-silicatic. Aceste ultime etaje sunt populate de capre negre,
marmote (reintroduse prin colonizare), acvile.
Etajele subalpin și alpin au în alcătuire tufărișuri de ienupăr, jneapăn, afini, merișor cu diverse
asociatii de ierburi (în primul) și diferite specii de ierburi, mușchi, licheni care alternează cu stâncărie
(în cel de al doilea). ★ RESURSELE NATURALE
Solurile sunt subțiri. Fauna cuprinde capra neagră, marmota, specii de vulturi, insecte.
O bună parte din tufărișuri au fost îndepărtate pentru extinderea pășunilor, dar practicarea abuzivă a
acesteia, ca și turismul necontrolat, au condus la degradarea terenurilor. EUROPA
În lungul râurilor, pe nisipuri, pe terenurile sărăturate sau pe cele cu exces de apă, indiferent de zonă
sau de etaj, s-au individualizat areale de vegetație și soluri cu caracter azonal. RESURSELE DE SUBSOL
Condițiile naturale ale Europei, dar și ale țării noastre oferă o diversitate de resurse de subsol, dar în
PADURILE NEMORALE (DE FOIOASE), ca unitate zonala de vegetatie, se gãsesc în câmpiile cantități variabile.
înalte din sudul si vestul țării, în Podisul Moldovei, Podisul Transilvaniei si Podisul Getic, pâna la Distribuția lor este dependentă de structurile geologice în care s-au format în diferite perioade de
altitudini de 350m. timp. In acest sens pot fi separate: unități în care precumpănesc rezerve:
Sunt alcătuite din specii de stejar (cer, gârniță si stejar pedunculat). - minereuri de fier (în Muntii Ural și Peninsula Crimeea, în nordul Norvegiei, în bazinul
Solurile sunt, în special, din clasa argiluvisoluri. francez Lorena etc.)
Prezența formelor de relief cu altitudini mai mari de 200-300 m pe suprafete importante face ca - minereuri neferoase (muntii Oaș-Gutâi și Metaliferi în România, Scandinavia etc.)
tipurile de vegetatie altitudinala sã ocupe peste jumatate din teritoriul tãrii. Trecerea de la un etaj sau - zăcăminte de petrol și gaze (Marea Nordului, Marea Caspică și câmpiile limitrofe,
subetaj la altul se face prin paduri de amestec (stejar - fag; fag - conifere). Se succed umãtoarele etaje Subcarpatii și Câmpia Română, Depresiunea colinară a Transilvaniei, Marea Neagră în
biogeografice: nord-vest, Câmpia Rusă în bazinul Peciora etc.)
Etajul pãdurilor de foioase (nemoral) are cea mai mare desfãsurare, de la 200-300 m pânã la 1.200 m. - bazine carbonifere (Ural, Wales, Northumberland, Ruhr, Silezia, Asturia, Depresiunea
Cuprinde douã subetaje: al gorunului (specie de stejar), dezvoltat în regiuni deluroase si de podis Petroșani, Podișul Getic),
pânã la altitudini de 500 m, pe argiluvisoluri, si al fagului, în dealurile înalte si muntii josi; solurile - cariere de granit, bazalt, andezite, marmură (Italia, Grecia, România),
aparþin în general clasei cambisoluri. Pãdurile de foioase sunt populate de cãprioare, mistreti, lupi, - zăcăminte de sare (România, Austria, PoIonia, Germania, Marea Britanie, Spania ș.a.),
vulpi, jderi etc. - bauxită (Spania, Ungaria, Grecia, Croația etc.), sulf (Italia) etc.

VEGETATIA AZONALA este reprezentatã de vegetatia de lunca, de mlastini (eutrofe si oligotrofe), RESURSELE DE SOL
de terenuri nisipoase, de terenuri sãrãturoase si de stâncarie. Cea mai extinsã suprafatã ocupata cu Cele propice culturilor sunt în întregime agricole sunt folosite; concentrate în regiunile de câmpie și
vegetatie intrazonala este Delta Dunãrii. dealuri și țiul montan și de dealuri înalte, fragmentate, solurile asigură folosirea terenurilor ca pășuni.
În Europa, ca și în țara noastră, se acordă o atenție crescândă pentru limitarea acțiunii factorilor
care ar putea genera degradarea solurilor prin procese de eroziune, spălare în suprafață, alunecări
etc., dar și modificări ale fertilității (de exemplu, chimizări accentuate).
În cea mai mare parte a sa, Europa dispune de conditii naturale favorabile proceselor pedogenetice.
Intra în categoria zonelor improprii culturilor agricole doar cele subpolare si cele montane înalte.
Mai mult, regiuni care dispun de cele mai bune conditii de solificare se suprapun unor întinse

65 66
câmpii (Est-Europeana, Panonicã, Româna). În acelasi timp, puterea economicã a permis tarilor cu Energie solara: Franta, Spania, Germania.
soluri mai putin favorabile sã îmbunatateascã starea lor prin lucrari de fertilizare, desecare si
irigare.

În general, cele mai importante zãcãminte de minereuri sunt localizate în Rusia (fara a lua în calcul si
zacamintele siberiene), detasându-se în mod deosebit regiunea Uralului. Aici, pe lângã imensul
RESURSELE DE APA zacamânt de fier de la Magnitogorsk, se gasesc si minereuri de nichel, cupru, bauxita s.a. Alte
Resursele de apă au o distribuție neuniformă: regiuni cu rezerve mari (nordul Rusiei, Scandinavia), zacaminte mari de minereuri feroase sunt în exploatare în Ucraina (Krivoi Rog, Doneþk), Suedia,
moderate (centrul Europei) și deficitare (în sudul și estul continentului). Luxemburg, Franta. Bauxita se aflã în cantittti mai mari în Rusia (Peninsula Kola, regiunea
Lacurile sunt folosite pentru piscicultură, agrement, iar în regiunile cu deficit de umiditate și pentru Leningradului), Ungaria (la nord de Lacul Balaton), în Peninsula Balcanica (Podisul Karst), Franta
irigatii (la noi, în regiunile de câmpie și de dealuri). (Les Baux, de unde se trage si numele minereului). În ceea ce priveºte substanþele nemetalifere, sunt
Necesarul de apă tot mai mare în condițiile diminuării rezervelor impune programe de de retinut, exploatãrile de fosfati (Germania, Franta, Rusia) si cele de sare gema (Germania, Marea
gospodărire rațională a potențialului existent combinat cu amenajări complexe în bazinele
Britanie, România).
hidrografice.
Marile artere hidrografice dispun de un potențial energetic ridicat, în bună măsură valorificat în
Scandinavia, Alpi, Rusia etc. Marile fluvii sunt navigabile, iar o bună parte din apa râurilor este
folosită în alimentație, în irigarea terenurilor cu diverse culturi, în activitățile industriale etc. PADUREA. În Europa, limitele naturale ale padurii sunt latitudinale (70°N), altitudinale (Alpi - 2000
Energie hidroelectrica: Norvegia, zona Muntilor Alpi; m, Muntii Scandinaviei – 300-700 m), de ariditate (400-500 mm anual). În primele doua cazuri, este
Energie geotermala: Italia, Islanda; vorba de durata prea scurta a sezonului de vegetatie, care impiedica dezvoltarea vegetatiei
Ape minerale: Franta (Vichy), Cehia (Karlovy Vary). arborescente, iar în ultimul caz, de insuficienta precipitatiilor.
Aceste limite aratã conditii prielnice dezvoltãrii vegetatiei forestiere. Gradul mare de populare a dus
RESURSELE ATMOSFERICE SI EXTRAATMOSFERICE înca din antichitate la restrângerea considerabila a suprafetelor forestiere, însa continentul rãmâne,
Energie eoliana: Olanda, Germania, Danemarca, Marea Britanie. totusi, printre cele mai împadurile, dar cu diferențe notabile între tari.

67 68
Perspectiva tot mai evidenta a epuizarii resurselor de combustibili fosili, într-o epoca dependenta de
consumul de energie, a dus la cãutarea altor solutii. În 1954 a fost pusa în functiune prima centralã
nucleara, la Obinski (URSS). Astazi, unele tãri europene obtin peste o treime din energia lor electricã
în acest mod (Franta, Belgia, Finlanda, Suedia).

RESURSELE NATURALE ALE ROMANIEI

INDUSTRIA ROMANIEI
România, la fel ca și Europa, dispune de resurse minerale variate, majoritatea însă cu rezerve
reduse, exceptând sarea și materialele de construcție (marmură, bazalt, calcar ș.a.). În anumite
perioade, România s-a înscris în rândul principalilor producători mondiali pentru anumite
resurse: petrol, gaze naturale, sare ș.a.

Industria metalurgică. Siderurgia. România are tradiție în acest domeniu, primele furnale fiind
construite în urmă cu peste 200 de ani, mai întâi la Reșița, apoi la Hunedoara. Cunoaște o dezvoltare
puternică, în fapt megalomană (având în vedere lipsa de materii prime) în perioada comunistă, când
s-au adăugat mari combinate (Galați, Călărași), plus multe uzine specializate: oțeluri speciale
(Târgoviște), țevi (Iași, Roman), sârmă și produse din sârmă (Buzău, Câmpia Turzii) ș.a.

Metalurgia neferoasă. Cea mai importantă subramură este, în prezent, cea a aluminiului (uzina
ALRO Slatina fiind una dintre cele mai mari din Europa), pe bază de alumină de la Oradea (care a
utilizat, la început, bauxită exploatată în munții Pădurea Craiului) și de la Tulcea (de la inceput
bauxita din import). Se adauga metalele pretioase (aurul si argintul) exploatate inca din Antichitate,
care sunt concentrate in doua areale: Muntii Metaliferi, din S-E Muntilor Apuseni (Criscior-Brad,
Sacaramb, Baita, Rosia Montana s.a). PETROLUL
Zone de extractie
Anumite industrii s-au dezvoltat la noi la scurt timp după ce au apărut pe plan mondial: - Subcarpatii Curburii: rafinarea se face la Ploiesti, Brazi, Brasov si Campina;
siderurgia, termo energia, hidroenergia, exploatarea și rafinarea petrolului, industria celulozei și - Subcarpatii Moldovei - depresiunea Tazlau - Casin; rafinarea se face la Onesti si Darmanesti;
hârtiei, industria locomotivelor, a utilajului petrolier etc. - Subcarpatii Getici - Babeni, Albeni;
Industria prelucrătoare a României, deși a cunoscut un ritm ridicat în ultimii ani (5,7% în 2005 - Podisul Getic - la Ticleni si Balteni;
și circa 8% în 2006), pe ansamblul perioadei 1996-2005 a înregistrat doar 1,1%. - Campia Romana - in zona Videle;
- Campia de Vest - Suplacu de Barcau;
In țara noastră mai sunt, în cantități reduse, rezerve de minereuri radioactive, mangan, fier, bauxită, - Platforma Continentala a Marii Negre;
antracit etc. și, în cantități mari, roci de construcții. GAZELE NATURALE
Zone de extractie
În România, limitele naturale ale pãdurii sunt altitudinea de 1600- 1800 m si climatul cu nuante de - din structuri geologice numite domuri, in Depresiunea Colinara a Transilvaniei (Campia
excesivitate din sud-estul tarii, în care s-a dezvoltat stepa. Repartitia padurilor pe zone geografice Transilvaniei si Podisul Tarnavelor;
este urmãtoarea: 66% la munte, 24% la deal si 10% la câmpie. Astãzi, suprafetele forestiere - Subcarpatii de Curbura, Podisul Getic, Campia Brailei, Campia Ploiesti - Targoviste, Campia
reprezintã 27% din teritoriul tãrii. Pãdurea continua sã fie una dintre resursele importante ale tãrii, Ialomitei);
lemnul si produsele din lemn fiind, dupa 1990, printre produsele de bazã la export, iar taierile Medias, Copsa Mica, Ludus, Glodeni, Slanic Moldova, Darmanesti, Baicoi, Urlati, Plopeni,
ilegale si pierderile naturale nu sunt compensate, în ciuda actiunilor de împadurire. Videle etc.
În România, din aceasta categorie de resurse, cele mai însemnate sunt cele de minereuri neferoase CARBUNII
(auro-argintifere si complexe), localizate în Apuseni si în nordul Carpatilor Orientali, si de sare, Carbuni superiori - huila si antracit:
localizate în Subcarpati si Depresiunea Transilvaniei. Minereurile de fier sunt reduse, cel mai mare Bazinul Petrosani (huila);
zãcãmânt fiind în Muntii Poiana Ruscã; exista si un zacamânt de bauxita în Muntii Padurea Muntii Banatului (huila) (Anina si Cozla);
Craiului. Schela (antracit).
Carbuni inferiori - lignit, carbune brun, turba;

69 70
Podisul Getic (lignit), in bazinul Motru - Rovinari;
Muntii Banatului (lignit), la Anina; Statele europene, dupa forma de guvernamânt:
Subcarpatii de Curbura; - republici parlamentare (Austria, Bulgaria, Italia, Polonia, România, Slovacia, Ungaria etc.),
Muntii Baraolt (lignit); - republici prezidentiale (Albania, Finlanda, Franþa, Moldova, Portugalia, Ucraina etc.) s
Depresiunea Vad-Borod, din Muntii Apuseni (lignit); - monarhii (Marea Britanie, Belgia, Norvegia, Olanda, Spania, Danemarca, Suedia,
Depresiunea Comanesti (carbune brun); Luxemburg, Monaco etc.).
Depresiunea Brad, din Muntii Apuseni (carbune brun); Forma diferitã de guvernãmânt nu împiedicã buna colaborare dintre þãrile Europei. Totodatã, statele
Depresiunea Dornelor (turba); europene sunt fie state unitare (Franþa, România), fie structuri federale (Germania, Austria, Rusia).

URANIUL - Carpatii Occidentali si Orientali (Crucea).

MINEREURI
➔ DE FIER: Muntii Poiana Rusca;
➔ AURO-ARGENTIFERE (aur si argint):
Muntii Metaliferi:
Se prelucreaza la Baia Mara si Zlatna.
➔ COMPLEXE (cupru, plumb, zinc, aluminiu)
Carpatii Maramuresului si Bucovinei, Muntii Apuseni;
Cupru - se prelucreaza la Baia Mare;
Plumb si zinc - aceleasi zone de extractie (Ignis si Poiana Rusca) si se prelucreaza la Baia
Mare si Copsa Mica;
Aluminiu - se extrage din bauxita, care este exploatata din Muntii Padurea Craiului.

SOLUL. România dispune de resurse importante de sol, ceea ce rezulta si din structura fondului
funciar: suprafata agricola: 62%, terenul arabil: 40%. Solurile cu cea mai mare fertilitate reprezinta
27%. Însã conditiile climatice impun anumite restrictii naturale si deci lucrari specifice. Este vorba de
faptul cã o parte din terenuri, mai ales în sud-estul tarii, necesitã irigatii; evaporatia puternica din
zonele cu pânza freatica aproape de suprafata duce la saraturarea solurilor.

3. Elemente de geografie umană ale Europei și ale României

★ HARTA POLITICĂ A EUROPEI; ROMÂNIA CA STAT AL EUROPEI


ROMANIA CA STAT EUROPEAN
Pe harta Europei existã în momentul de fata 46 de state independente și un singur teritoriu dependent,
neautonom și cu statut special (Gibraltar, dependent de Marea Britanie). Romania este un stat central-european de mãrime mijlocie, atât ca suprafata, cât si ca numãr de
locuitori. Prin spatiul geografic pe care îl ocupa, teritoriul Romaniei a fost dintotdeauna atât o zonã
Suprafata statelor europene. Dupa întinderea teritoriului national, tarile Europei se împart în state privilegiata din anumite puncte de vedere (de exemplu, datoritã varietatii cadrului natural), cât si una
mari, cu o suprafata de peste 300.000 km² (Rusia, Ucraina, Franta, Spania, Suedia, Germania, defavorizata, din altele (permanent la intersectia dintre interesele marilor puteri mondiale). În
Polonia), state mijlocii (Austria, Elvetia, Portugalia, Ungaria, România, Bulgaria) si state mici decursul evolutiei sale, dezvoltarea economico-sociala a spatiului românesc a cunoscut si perioade de
(Muntenegru, Slovenia, Estonia). O alta categorie o constituie statele de dimensiuni liliputane, progres, si de stagnare, dar si de regres.
reprezentate de Vatican, Andorra, San Marino, Malta, Monaco si Liechtenstein).
Ca multe alte state europene, astăzi unitare, și România a cunoscut, multă vreme, o existență
Topul celor mai mari state europene dupa populatie: în principate separate, în număr de trei (Moldova, Țara Românească și Transilvania), care s-au unit
Rusia, Germania, Regatul Unit, Franta, Italia, (de peste 50 mil. loc.), Spania, Ucraina, Polonia, definitiv în 1918. Spre deosebire de majoritatea statelor europene, cele trei principate care,
Romania, Tarile de Jos. (de peste 17 mil. loc.). unindu-se, au alcătuit apoi România s-au aflat, din Evul Mediu până în epoca modernă, din punct

71 72
de vedere geopolitic, în zona de intersectare a intereselor marilor puteri, respectiv marile imperii 1. DENSITATEA POPULATIEI
expansioniste (Imperiul Otoman, Rusia Țaristă și Imperiul Habsburgic/ Austro-Ungar).
Victimă a Tratatului (Pactului) germano-sovietic (Ribbentrop-Molotov, 1939), din cauza căruia ● Factori:
a pierdut Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, România va fi afectată, după al Doilea - fizico-geografici (suprafața teritoriului, relieful, clima, hidrografia, fertilitatea solurilor,
Război Mondial, și de intrarea în sfera de influență a Uniunii Sovietice, cunoscând un regim varietatea resurselor naturale etc.);
comunist și, implicit, o izolare de Europa democratică. - socio-economici (factori istorici, politicile demografice, sistemele economice etc.);
După prăbușirea regimului comunist (1989), România va cunoaște o evoluție similară celorlalte ● Diferențieri regionale:
state ex-comuniste, propunându-și ca obiectiv prioritar integrarea în structurile euroatlantice, ceea ce - densităti mici (sub 50 loc./km2)
a și reușit, dar de fiecare dată nu în primul „val", ci în cel de al doilea (în NATO în 2004, iar în ● Islanda (cea mai mică densitate: 3,1 loc./km2), Norvegia, Suedia, Finlanda,
Uniunea Europeană, în 2007). Estonia, Letonia, Federația Rusă etc.
Ca formă de stat, România este o republică, având ca șef de stat un președinte. - densități ce depășesc 200 loc./km2:
● Regatul Unit al Marii Britanii și al Irandei de Nord, Belgia, Olanda, Germania,
Liechtenstein, Italia, Monaco.
★ POPULATIA ȘI CARACTERISTICILE EI GEODEMOGRAFICE
Densitate mare - peste 100 loc/km2
- zona metropolelor:
POPULATIA EUROPEI Moscova, Sankt Petersburg,
Kiev, București, Istanbul,
Budapesta, Atena, Madrid,
Paris, Roma, Copenhaga,
Praga;
- zona concentrărilor
urbane: Ruhr și mare parte
din restul Germaniei,
Randstad-Holland,
Milano-Torino,
Londra-Birmingham,
Katowice (Polonia);
- câmpiile litorale: în
Portugalia, Spania, Franța,
Italia;
- văi: Rin (Germania, Olanda),
Rhon (Franța), Pad (Italia).

Densitate medie - 10-100 loc/km2


Densitate mică - sub 10 loc/km2
- centrul și nordul
Scandinaviei (Norvegia,
Suedia, Finlanda);
- nordul Rusiei;
- Islanda;
- M-ții Grampian/ M-ții
Scoției (Regatul Unit);
- M-ții Alpi, Carpați, Balcani;
- zona Mării Caspice;

Cauzele densității mari


Densitatea ridicată a populației
apare în țări care au cunoscut de
timpuriu revoluția industrială

73 74
(Regatul Unit, Germania, Olanda, Belgia, Franța) sau în țări dezvoltate ulterior (Spania, Italia). De Situatii:
asemenea, valorile densității cresc în zona concentrărilor urbane, sau în cele dezvoltate turistic și - daca N>M, atunci bilantul natural este pozitiv (spor natural)
portuar-comercial. Relieful constituie factorul primordial al densității ridicate prin prezența câmpiilor - daca N<M, atunci bilantul natural este negativ (deficit natural)
interioare (Bazinul Parisului, Câmpia Londrei, Câmpia Nord-europeană etc.) sau a celor litorale Valori pozitive: Islanda, Irlanda, Andorra, Liechtenstein;
(țărmul nord-vestic al Italiei, Coasta de Azur din Franța, Estul Spaniei, țărmul Portugaliei etc.). Valori in jurul valorii de 0: Europa Nordica si Vestica;
Numărul mare de imigranți da, grad de urbanizare ridicat, relief și condiții climatice favorabile Valori negative: Europa de Est si Centrala (ex: Letonia, Ucraina, Romania);
locuirii.

Cauzele densității mici


Densitatea scăzută este determinată de condițiile climatice ostile (Islanda, Norvegia, Suedia,
Finlanda), relieful montan (Elveția, Austria, nordul Marii Britanii), ghețarii (Islanda, Elveția),
vulcanismul activ (Islanda) sau extinderea mediului pădurii de conifere (Rusia, Finlanda). SPERANTA DE VIATA LA
NASTERE (durata medie a vietii)
2. DINAMICA NATURALA A POPULATIEI - indicator care reda numarul
mediu de ani pe care ii are
NATALITATE de trait un nou-nascut daca
Definitie: Nr. de nascuti-vii in decurs de un an, raportat la o mie de locuitori; ar trai tot restul vietii in
Factori de influenta; nivelul de trai, politicile demografice ale statului, structura conditiile mortalitatii pe
populatiei pe grupe de varsta si sexe, mentalitatea, nivelul de educatie, varste din perioada de
nuptialitatea, varsta medie la casatorie, divortialitatea, prescriptii religioase etc. referinta;
- speranta de viata la nastere:
- influentata foarte mult de
MORTALITATEA GENERALA rata mortalitatii infantile;
Definitie: Nr. de decese in decurs de un an, raportat la o
mie de locuitori;
Factori de influenta: standardul de viata, educatia,
sistemul sanitar si calitatea serviciilor medicale,
structura populatiei pe grupa de varsta si sexe, pe medii
de rezidenta (urban-rural), conditiile climatice, alimentatia, accidentele, conflictele geopolitice etc,

MORTALITATE INFANTILA
Definitie: Nr. de decese din primul an de viata raportat la nr.
de nascuti vii din acel an;

Factori de risc
Endogeni: care țin de mamă sau de copil; 3. DINAMICA MIGRATORIE A POPULATIEI
Exogeni: Defintie: deplasarea in spatiu a oamenilor in limitele unor state si in afara acestora;
- de mediu natural: clima, sezonul, caracteristicile geografice ce pot suprasolicita Factori: econimici (necesitatea asigurarii unor conditii mai bune de viata), socio-politici, demografici,
organismul copilului – încă inadaptat; educationali, sanitari etc.
- asistența medicală a gravidei și ulterioară a copilului;
- planificarea familială – astfel încât copiii să fie doriți și să nu aibă risc de abandon; MIGRATIILE INTERNE
- socio-economici: nivelul scăzut de educație al mamei, starea civilă (mama Exodul rural (deplasarea populatiei din mediul rural in cel urban);
necăsătorită), venitul familiei, domiciliul instabil sau condițiile de locuit inadecvate, Navetismul (migratia pendulara)
alimentația incorectă (ritm, calitate, cantitate).
MIGRATIILE EXTERNE (internationale) - imigratiile si emigratiile
Imigranti - persoane care sosesc in alta tara decat in cea de origine pentru a-si stabili un nou
BILANT NATURAL domiciliu;
Definitie: diferenta dintre natalitatea si mortalitatea popolatiei, exprimata in ‰ Emigrantii - persoane care pleaca in alta tara, parasindu-si domiciliul;
Calcul: BN = N - M - directia generala de emigrare: Din Europa Estica in cea Vestica (din cauza decalajelor de
dezvoltare economica si ale nivelului de trai);

75 76
- state receptoare de emigranti: Germania, Regatul Unit al Marii Britanii, Franta, Spania, Italia - unitatea confesională europeană prin creștinism, cu cele trei ramuri principale:
etc. romano-catolicism(60%): Italia, Vatican, Spania, Portugalia, Belgia, Olanda, Ungaria,
- state furnizoare de emigranti: Bulgaria, Grecia, Croatia, Romania, Letonia, Lituania etc. Polonia, Letonia etc.
Brain drain (exodul creierelor) - emigrarea masiva a unor grupuri de intelectuali cu o calificare protestantism: luterani (Germania, Olanda, Austria), calvinisti (Elveția, Cehia, Ungaria),
profesionala superioara din statele mai slab dezvoltate spre cele dezvoltate. anglicani (Marea Britanie).
ortodoxism: preponderent in Europa de Est si S-E (România, Bulgaria, Serbia, Muntenegru,
Grecia, Macedonia, Rep. Moldova, Federatia Rusa, Belarus, Ucraina);
BILANTUL MIGRATORIU - islamism: Bosnia si Hertegovina, Albania (singura tara europeana in care cultul dominant nu
- diferenta dintre imigratie si emigratie este cel crestin).
BM = I - E

BILANTUL TOTAL AL POPULATIEI Structura populatiei pe grupe de varste:


BT = BN + BM factori: fertilitatea, natalitatea, mortalitatea (generala si infantila), mobilitatea teritoriala a populatiei;
- populatia tanara (0-14 ani): 17%
4. STRUCTURILE GEODEMOGRAFICE - populatia adulta (15-64 ani): 65-70%
- populatia varstnica (peste 65 ani): 13-18%
STRUCTURA ETNOLINGVISTICA
Cea mai mare parte a Europei este inclusa in marea ramura a limbilor indo-europene: Fenomenul de imbatranire demografica (cresterea ponderii populatiei varstnice in cadrul
- romanice sau latine: Romania, Franta, Italia, Spania, Portugalia; populatiei totale):
- germanice: Germania, Austria, Elvetia, Suedia, Norvegia, Islanda, Danemarca, Belgia, Astăzi, populatia Europei scade și îmbătrânește într-un ritm ingrijorator. Pe întreg continentul, rata
Olanda, Luxemburg; fertilitatii este în prezent atât de scazuta (10 la mie, cea mai mica din lume), încât populatia Europei
- slave: Rusia, Ucraina, Belarus, Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Slovenia, Croatia, se va reduce considerabil în urmãtorii 50 de ani. Reducerea populatiei, combinata cu cresterea
Muntenegru, Serbia; sperantei de viaþã, poate avea consecinte economice si politice alarmante.
- baltice: Lituania, Letonia; - Italia, Grecia, Germania, Portugalia, Finlanda, Bulgaria;
- fino-ugrice: Ungaria, Estonia, Finlanda; - cauze: migratia persoanelor tinere; scaderea natalitatii; cresterea duratei medii de viata;
- alte limbi: Grecia, Albania, Irlanda; - efecte: modificarea structurii populatiei; forta de munca insuficienta;
- Elvetia - stat multilingvistic intrucat sunt declarate limbi oficiale germana, franceza, italiana
si retoromana. Structura populatiei pe medii de rezidenta (rural-urban)
- in Europa predomina populatia urbana (73%), ponderea rurala fiind de 27%;
- statele liliputane au un procent maxim de populatie urbana: Vatican, Monaco;
STRUCTURA CONFESIONALĂ - state cu grad ridicat de urbanizare: Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord (87%),
Olanda (85%), Germania (77%), Italia (76%), Spania, Portugalia (74%).

STRUCTURA POPULATIEI PE SECTOARE DE ACTIVITATE (structura economica)


● sector primar: agricultura, sivicultura, vanatoare, pescuit - 15%
● sector secundar: industrie, minerit, constructii - 23%
● sector tertiar (servicii) - 60%
● predominarea populatiei active ocupate in sectorul tertiar in majoritatea statelor din Europa
Occidentala si Centrala, ceea ce reflecta si gradul de dezvoltare a acestora;
● sectorul primar inregistreaza ponderi mai mari in cadrul statelor cu o economie predominant
agrara (Albania, Republica Moldova, Macedonia, Bosnia-Hertegovina etc.)

77 78
POPULATIA ROMANIEI

România are o populatie de 19 milioane de locuitori. Tendința dinamicii numărului de locuitori este
negativă în ultima vreme. Această reducere a numărului populatiei, caracteristică de altfel întregului
continent, este datorată faptului că atât sporul natural, cât și cel migratoriu sunt negative, sporul a
devenit negativ începând cu 1990, iar sporul natural, doi ani mai târziu, acesta din urmă afectând
viitorul demografic al țării.
Diferențierile teritoriale sunt determinate, ca în cazul aproape al tuturor țărilor, de gradul de
favorabilitate a condițiilor naturale, gradul de urbanizare, de cauze de ordin demografic, istoric,
economic etc.

1. DENSITATEA POPULATIEI - medie 84 loc/km²


- cele mai mari densități: Ilfov, Prahova, Iasi;
- cele mai mici densități: Tulcea, Harghita, Bistrita-Nasaud, Mehedinti.

2. DINAMICA NATURALA A POPULATIEI

NATALITATEA - tendinta de scadere


- cauze: socio-economice, culturale, schimbarea valorilor si mentalitatilor;

MORTALITATEA GENERALA - tendinta de crestere


Principalul factor care a dus la creșterea mortalității este scăderea natalității: Născându-se tot mai
puțini copii, proporția vârstnicilor a crescut (fenomenul de îmbătrânire demografică), deci și numărul
deceselor, raportat la 1000 de locuitori a crescut.
- emigrația unei părți consistente de populație tânără și adultă a dus, de asemenea, la creșterea
proporției vârstnicilor, deci și la creșterea mortalității.
Intr-o populație îmbătrânită sunt mai multe decese decât într-o populație tânără.
Alte cauze: standardul de viata; scaderea nivelului de trai; sistemul sanitar deficitar; starea precara de
sanatate a populatiei;

79 80
MORTALITATEA INFANTILA - tendinta de scadere (5.8‰ 2020) urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, și care trăiește astăzi în state ca Republica Moldova
Cauze: și Ucraina, foste componente ale Uniunii Sovietice;
- standardul de viata; ● o altă parte se află, din vremuri mai vechi, mai ales în țări de la sud de Dunăre, în Peninsula
- educatie sanitara deficitara; Balcanică (Bulgaria, Grecia, Albania, Serbia ș.a.), unde poartă denumiri diferite (aromâni,
- alimentatie necorespunzatoare; istroromâni, meglenoromâni/meglenovlahi, macedoromâni/vlahi etc.);
- dificultati in cadrul sistemului sanitar etc. ● o altă parte este rezultatul emigrației, în principal din secolul al XX-Iea, români și
descendenți ai acestora existând în mai multe regiuni ale lumii:
- în Europa, îndeosebi în Franța, Spania, Italia, Belgia ș.a.; în America, mai ales în S.U.A., cu două
BILANT NATURAL - negativ concentrații importante (Marile Lacuri—Atlantic, cu poli de atracție precum Detroit, Cleveland,
Cauze: demografice (scaderea ratei fertilitatii si natalitatii), sociale (valori si concepte specifice Chicago, New York, Pittsburgh și, respectiv, California);
socitatilor capitaliste, efect al migratiei) si politice (ineficienta politicilor pronataliste). - în Australia, cu concentrările din sud-est (Sydney—Melbourne—Adelaide) și sud-vest (Perth);
- în Asia, ieșind în evidență Israelul, în care evreii de origine română, emigrați după cel de-al Doilea
Război Mondial, constituie în prezent a treia grupare importantă, după cea rusă și cea poloneza.

4. STRUCTURILE DEMOGRAFICE

Structura etnică. Conform recensământului din anul 2011, populația minoritară reprezintă un
procent de circa 11% din totalul de 20,1 milioane de locuitori. Cele mai importante minorități
din România sunt
- maghiară – 1,23 milioane de locuitori (circa 58,9% din totalul minorităților);
- romi – 0,62 milioane (29,8% din minoritari);
- ucraineni – 50,9 mii de locuitori (2,44% din minoritari);
- germani – 36 de mii (1,73%);
- turci – 27,7 mii (1,33%);
- ruși-lipoveni – 23,49 mii (1,13%);
- sub 1% pondere (fiecare) din minoritari (20 de mii de locuitori sau mai puțin) – tătari,
sârbi, slovaci, bulgari, croați, greci, evrei, italieni, polonezi, cehi și alte minorități.
- De asemenea in România se află si comunități de arabi, afro-români, chinezi,
vietnamezi, indieni, pakistanezi etc.
SPERANTA DE VIATA LA NASTERE (durata medie a vieții): 76.5 ani - tendinta de crestere:
73.1 ani la barbati si 79.9 ani la femei

3. DINAMICA MIGRATORIE A POPULATIEI

Migratie interna
In perioada comunista: exodul rural (migratia rural-urban), efect al industrializarii fortate a oraselor;
Dupa anul 1990: dinspre mediul urban catre cel rural (exod urban sau exurbanizarea).

Migratie externa
Cauze: socio-economice, politice;
Efecte: scaderea populatiei Romaniei, modificarea structurilor populatiei;
Spre deosebire de Europa Occidentală, din România au plecat puțini români în decursul timpului, cel
mai important exod având loc la granița dintre secolele al XIX-Iea și al XX-Iea, când mai ales
locuitori din sudul Transilvaniei au emigrat în America. Un al doilea val de emigrație s-a înregistrat
după căderea regimului comunist, când cei care au părăsit țara s-au îndreptat în continuare spre
America anglo-saxonă, dar în plus și spre Europa Occidentală, plus Australia.
În prezent, numărul românilor care trăiesc în afara granițelor țării este estimat între 10 și 15 milioane.
Au dobândit însă acest statut din motive diferite:
● o parte importantă constituie, în fapt, populația unor teritorii românești (Basarabia, nordul
Bucovinei și ținutul Herța), aflate la est și nord de Prut, rupte din frupul etnic omogen, ca

81 82
Structura confesională. Ca și în restul Europei, imensa majoritate a populației României este FUNCTII ECONOMICE:
creștină, în principal creștin-ortodoxă, adăugându-se alte culte creștine (romano-catolici, reformați, - INDUSTRIALE: Birmingham, Manchester, Katowice, Essen, Torino, Krivoi Rog etc.
penticostali, greco-catolici, prezenți mai ales în Transilvania), dar și mozaism, islamism, precum și - COMERCIALE: Lyon, Cracovia, Genova, Leipzig, Venetia etc.
unele secte religioase. - PORTUARE: Rotterdam, Anvers, Hamburg, Gdansk, Odessa, Arhanghelsk, Constanta etc.
- FINANCIARE: Londra, Paris, Frankfurt am Main, Zurich etc.
Structura pe grupe de varste. - TURISTICE: Vichy, Chamonix, Nisa, Karlovy, Vary, Innsbruck etc.
- diminuarea ponderii populatiei tinere (0-16 ani) si cresterea ponderii populatiei adulte (16-65) - CULTURALE: Roma, Atena, Oxford, Cambridge, Heidelberg etc.
si varstince (peste 65 ani);
- cauze: scaderea natalitatii, migratii; FORMELE DE AGLOMERARE URBANA:
- efecte: imbatranirea demografica; Multe orașe europene s-au dezvoltat și extins foarte mult, constituind aglomerații urbane,
concentrări urbane (conurbatii) și chiar megalopolisuri.
Structura pe sectoare de activitate - metropole - numar mare de locuitori (peste 1 mil.);
- cresterea ponderii populatiei ocupate in sectorul tertiar (servicii) - conurbatii si interconurbatii - orase avand același profil economic (si situate la distanțe
- cresterea ponderii populatiei ocupate in sectorul primar (agricultura) mici unul de celalalt): Rin-Ruhr (Germania), Yorkshire (Marea Britanie), Silezia
- scaderea ponderii populatiei ocupate in sectorul secundar (industrie) Superioara etc.
- populatia activa ocupata: 37% sector primar, 27% sector secundar si 36% secor tertiar. Între aglomerațiile urbane se impun Moscova (12,2 mil.loc.), Marele Paris (9,8 mil loc.), Greater
London/Marea Londră (7,4 mil loc.), Aglomerația Berlin (4,1 mil loc.) ș.a.
- megalopolisuri: superasezari urbane;

★ SISTEMUL DE ORASE AL EUROPEI


Cele mai reprezentative megalopolisuri se află în Europa Occidentală:
- Megalopolisul englez, care ocupă partea central-nordică a Angliei, concentrând mai mult
Primele orase europene au aparut în spatiul antic mediteranean si s-au extins mai târziu si în zonele
de jumătate (cca 33 mil. loc.) din populația Marii Britanii; include, în afară de Marea
atlantice si central-europene. În timpurile moderne are loc o veritabila explozie urbanã, ceea ce face
Londră, orașe mari și cunoscute, precum Birmingham, Manchester, Liverpool, Sheffield,
ca orasul sã fie una dintre trasaturile definitorii ale civilizatiei europene contemporane.
Nottingham, Leeds.
- Megalopolisul german, din vestul țării, aglutinat în jurul conurbației urbane Ruhr—Rhin, a
Exceptand Australia, care este o tara-continent, Europa este cel mai urbanizat continent, in doar trei
cărui populație însumează peste 25 mil. loc.; între numeroasele orașe se înscriu Stuttgart,
tari (Albania, Bosnia-Hertegovina, Republica Moldova), populatia fiind inca usor preponderent
Frankfurt am Main, Kôln, Dăsseldorf, Essen s.a.
rurala.
- Megalopolisul olandez sau Randstad—Holland, care ocupă jumătatea vestică a țării,
concentrând 60% din populația Olandei (cca 10 mil. loc.); include cele două capitale
Geneza: Istoria urbana a Europei este indelungata, primele orase fiind intemeiate in urma cu circa 4
(Amsterdam și Haga), precum și alte mari orașe precum Rotterdam, Utrecht ș.a.
milenii, ca un produs al civilizatiei mediteraneene minoice, repezentativ fiind orasul Cnossos, de pe
insula Creta. Centrele urbane vor prolifera insa in mod deosebit in timpul afirmarii civilizatiilor
- Megalopolisul BLUE BANANA format din megalopolisul englez, german si olandez.
greaca si romana.
- Megalopolisul GOLD BANANA format din nordul Italiei,sudul Frantei si N-E Spaniei
- antice: Atena, Marsilia (Massalia), Istanbul (Byzantion), Varna (Odessos), Constanta (Tomis),
(Milano-Torino-Nisa-Marsilia-Barcelona).
Histria, Mangalia (Callatis), Roma, Londra (Londinium), Paris (Lutetia), Koln (Colonia),
Viena (Vindobona), Cluj-Napoca (Napoca);
Megalopolisul European cuprinde peste 100 de orașe, fiecare având cel puțin 100.000 de locuitori.
- medievale (generatia foarte bogata si importanta; orase medievale de regula inconjurate de
El se desfasoarã din Anglia pânã în nordul Italiei, pe circa 1.000 km lungime. În cadrul
ziduri): Bruges, Anvers, (Belgia), Amsterdam, Madrid, Sevilla, Kiev, Praga, Moscova,
Megalopolisului European se remarcã douã regiuni urbane foarte întinse: Randstad - Holland, din
Budapesta etc.
Olanda, si regiunea Ruhr - Valea Rinului, din Germania.
- moderne (produs al revolutiei industriale si mai numeroase decat generatiile anterioare):
Manchester, Liverpool, Amsterdam, Odessa, Rotterdam, Essen, St. Petersburg etc.

În perioada de după al Doilea Război Mondial s-a manifestat o adevărată „explozie” de centre urbane
în țările comuniste (inclusiv România), înființate fie prin acordarea de statut urban unor sate sau
comune (care, practic, nu îndeplineau un minimum de cerințe în domeniu), fie prin înființarea pe
teren gol, în jurul unor mari obiective industriale nou construite, cum au fost Nowa Huta (Polonia),
Dunaujvăros (Ungaria), Eisenhăttenstadt (Germania), Novo Lipețk (Uniunea Sovietică/Rusia),
Victoria (România) ș.a.

83 84
- Funcții:
administrativă (oraș-capitală);
industrială (industria automobilelor, avioanelor, parfumurilor etc.);
de transport: cel mai mare nod de comunicații-magistrale feroviare și rutiere, aeroporturi
internaționale (Orly, Charles de Gaulle), rețea densă de metrou și TGV;
cultural-științifică: Universitatea Sorbona;
turistică: Turnul Eiffel, Catedrala Nôtre Dame, Arcul de Triumf etc.

LONDRA

Rival al Parisului, orașul este situat în zona de câmpie din sud-esul Angliei, pe fluviul Tamisa, la 60
de km de vărsarea acestuia în Mașea Nordului.
Capitala Regatului Unit (inițial doar a Angliei) este, la fel ca și capitala Franței, un oraș vechi
(numele său fiind tot celtic, la fel ca și in cazul Parisului, respectiv Londinium) și cunoaște o
dezvoltare spectaculoasă tot începând cu Evul Mediu. Va beneficia din plin de statutul de reședință
a celui mai mare imperiu colonial pe care l-a cunoscut omenirea. A rămas până astăzi unul dintre
cele mai mari și influente centre comerciale și financiar-bancare ale lumii (bursa de valori din
Londra este unul dintre „barometrele” stării mondiale).
Londra este și un mare centru industrial, cu o producție diversificată, de la nave maritime și avioane
la microprocesoare și produse de lux, fiind, ca și Parisul, una din „capitalele” mondiale ale modei. Se
adaugă funcția de transport, care plasează capitala britanică între metropolele în domeniu, deosebit
de semnificative fiind aeroportul Heathrow (de regulă, aeroportul cu cel mai mare trafic din Europa),
metroul (cel mai vechi, inaugurat în 1863, și cel mai lung din lume, având 409 km) și Eurotunelul
(unul din punctele terminus).
De asemenea, este un mare centru cultural-artistic (de exemplu, Covent Garden este unul dintre cele
trei mari teatre de operă din lume), universitar (faimoasa London School of Economics and Social
Sciences, printre alte institutii de învățământ superior) și turistic. În acest ultim domeniu se impun
British Museum (comparabil cu Luvru), Turnul Londrei, Big Ben (ceasul Londrei), Parlamentul,
palate (între care cel regal, Buckingham), catedrale (Westminster și Saint Paul s.a.).
- poziție geografică: situat în Câmpia Londrei, pe râul Tamisa; .
PARIS - Funcții:
administrativă (oraș-capitală);
Unul dintre marile orașe ale continentului și capitală a Franței, Parisul este situat în partea centru comercial și financiar-bancar (Bursa de valori din Londra);
central-nordică a țării, pe fluviul Sena, care îi dă un farmec aparte. Deși este o așezare veche, centru industrial (nave maritime, avioane, produse de lux etc.);
fondată de tribul celtic al parisilor, de unde și numele, cunoaște o dezvoltare deosebită începând cu transport — se remarcă aeroportul Heathrow, Eurotunelul;
Evul Mediu, istoria sa identificându-se, practic, cu cea a Franței. turistică: British Museum, Big Ben, Parlamentul, Palatul Buckingham etc.
Parisul este unul dintre marile centre economice și financiar-bancare, nu numai europene, ci cultural-științifică.
mondiale. Are o industrie diversificată, de la autoturisme și avioane la parfumuri și cosmetice, fiind
una dintre „capitalele” lumii în domeniu, ca și în cel al modei, de altfel. Este, totodată, cel mai MOSCOVA
important nod de transport al Franței: de aici pornesc 11 magistrale feroviare (unele deservite de
trenuri de mare viteză —TGV), inclusiv cea în care se înscrie Eurotunelul, și 25 magistrale rutiere, la Cel mai mare oraș al Europei (10,2 milioane de locuitori; aglomerația urbană adaugă încă 2 milioane
care se adaugă rolul de a fi una dintre plăcile turnante ale traficului aerian continental și mondial (se de locuitori) este situat în centrul părtii europene a Rusiei, pe malurile râului omonim, într-o zonă de
impune aeroportul Charles de Gaulle). coline joase. Este mai „tânăr” decât celelalte mari orașe de astăzi ale Europei, fiind fondat în secolul
Capitala franceză găzduiește una dintre cele mai renumite universități din lume (Sorbona, al XII-Iea și, spre deosebire de celelalte capitale europene, a cunoscut și o sincopă privitor la această
fondată în secolul al XIII-Iea), unul dintre cele mai mari (între primele cinci) și renumite muzee din functie (între 1712 și 1922 locul de capitală a Rusiei i-a fost luat de Sankt Petersburg/ „Leningrad", în
lume (Louvre/ Luvru), numeroase alte atracții turistice (Turnul Eiffel, Arcul de Triumf, Obeliscul din perioada comunistă).
Luxor, Catedrala Notre-Dame, Domul Invalizilor - care adaposteste sarcofagul lui Napoleon - Moscova este unul dintre cele mai mari centre economice ale lumii:
numeroase palate etc. - industrial: peste 1 500 de întreprinderi, în care se realizează o producție extrem de variată;
- poziție geografică: situat în Câmpia Parisului, traversat de fluviul Sena; - de transport: unul dintre marile noduri de comunicații de pe Glob, din care pleacă uriașe
magistrale rutiere și feroviare (între care cea mai lungă cale ferată din lume, Transsiberianul),

85 86
plus patru aeroporturi și trei porturi fluviale, ultimele asigurând legătura Moscovei cu nu mai BRUXELLES
putin de cinci mări (Marea Neagră, Marea Azov, Marea Caspică, Marea Baltică și Marea
Albă); în plus, cel mai monumental și cel mai utilizat (peste 3 milioane de călători anual) Considerat, nu fara motiv, capitala Vechiului Continent, orasul Bruxelles este situat în centrul
metrou din lume. geografic al Europei Occidentale, reprezentând inima acestei regiuni geografice. Asezat în centrul
Se adaugă funcția cultural-științifică: renumite teatre (între care Balșoi Teatr), muzee (Galeriile Belgiei, la aproximativ 100 km de litoralul atlantic, orasul are o clima caracterizata de veri racoroase
Tretiakov, muzeul-panoramă Borodino ș.a.), biblioteci (Biblioteca Rusă de Stat este una dintre cele (temperatura medie este de 19- 20C), ierni blânde si precipitatii bogate aduse de vântul de vest.
mai mari din lume), aproape 100 de universitati (intre care ,,Lomonosov’’, printre cele mai mari de pe Centrul Bruxelles-ului este locuit în majoritate de valoni, vorbitori de limbã francezã, în timp ce
Glob) etc. Nici atractia turistica nu este de neglijat: complexul Kremlin (cetate, palate - intre care cartierele mãrginase, cu vile, sunt locuite de flamanzi, care sunt vorbitori de limba olandezã. În plus,
Marele Palat, catedrale - Uspenski si Blagovescenski, biserica Vasile Blajenii etc.), Arcul de Triumf, exista si importante colonii strãine (de exemplu, italieni).
muzee etc. Pe lânga rolul de capitalã a Belgiei, Bruxelles-ul îl îndeplinește si pe acela de capitala a Uniunii
- Poziție geografică: în Câmpia Europei de Est, pe râul Moscova; cel mai mare oraș al Europene. De aceea, cele mai importante institutii ale UE îsi au sediul aici (Sediul Comisiei
Europei (11.514.330 locuitori); Europene, al Consiliului Europei si al unei camere a Parlamentului European). Tot aici se afla Sediul
- Funcții: NATO, al carui cartier general se afla într-o suburbie a orasului numitã Evere, si Sediul Euratomului.
administrativă (oraș-capitală); De altfel, unul dintre simbolurile orasului Bruxelles este uriasul model al atomului, constructie din
industrială; fier având o înaltime de 103 m, realizatã în 1958 cu ocazia Expozitiei Mondiale. Orasul este celebru
transport — de aici pleacă Transsiberianul — cea mai lungă cale ferată din lume; aeroportul si datorita dantelelor de Brabant, arta dantelariei luând nastere în a doua jumãtate a secolului al
Seremetievo; XV-lea.
cultural-științifică;
turistică: Piața Roșie din Moscova.
ROMANIA
ROMA (,,Cetatea Eterna’’, ,,Orasul celor sapte coline’’)

Putine orașe de pe întinsul planetei se pot lăuda cu o faimă simiIară acestui oraș, care, dintr-o mică BUCUREȘTI
cetate, s-a metamorfozat în capitala celui mai mare imperiu al Antichității, Imperiul Roman, din care
a făcut parte și Dacia străbună. Oraș situat în sudul țării, în inima Câmpiei Române, într-o regiune bogată cândva în păduri și
Nici unui alt oraș-capitală nu i s-au atribuit atâtea epitete: „Cetatea Eternă” (întrucât a fost puternică înzestrată cu ape — este străbătută de râurile Dâmbovița (canalizat) și Colentina (practic o
și a dăinuit până în zilele noastre), „Orașul de pe Șapte Coline” (marcând realitatea dezvoltării pe succesiune de lacuri), care contribuie în prezent la farmecul său.
chiar atâtea proeminențe), „Orașul Sfânt”(întrucât găzduiește de aproape două milenii sediul Menționat în 1459 ca reședință domnească a lui Vlad Tepeș, devine capitală permanentă a Țării
papalității). Românești (în 1659), apoi a Principatelor Românești (1862) și a României Mari (din 1918).
Spre deosebire de alte capitale ale unor state importante europene, Roma nu este cel mai important In prezent a devenit una dintre metropolele Europei, a doua ca mărime în regiune, fiind depășită
centru economic (inclusiv financiar-bancar) al Italiei, fiind depășită de orașe ca Milano ori Torino. doar de Istanbul, cu functii complexe:
In schimb, este unul dintre marile centre cultural-artistice, științifice și universitare ale lumii: cea - puternic centru industrial (cu o producție în bună măsură restructurată și performantă);
mai mare universitate europeană (La Sapienza, totodată una dintre cele mai vechi de pe Glob), - de transport: din București pleacă 9 magistrale feroviare și 9 rutiere — între care două
numeroase academii, teatre, muzee etc. Dar, mai ales, este unul dintre cele mai vizitate orașe din autostrăzi, are două aeroporturi internaționale — „Henri Coandă" (Otopeni) și „Aurel Vlaicu"
lume, grație celor aproape 2 000 de monumente istorice și de artă, între care cele datând din (Băneasa) — si unicul metrou din țară, cu o rețea de 74 km;
Antichitate (Colosseum, un uriaș amfiteatru, arcurile de triumf, între care cele ale lui Constantin cel - comercial, similar marilor orașe de pe Glob, cu complexe comerciale (gen Mall, Metro,
Mare și Septimiu Sever, Columna lui Traian), bazilicile, bisericile și catedralele, piețele și fântânile Carrefour, Bricostore, Billa, Kaufland ș.a.), o mare diversitate a restaurantelor, cafenelelor
(Fontana di Trevi, Fontana dei Fiumi/Fântâna Fluviilor ș.a.). etc.;
Una dintre cele șapte coline ale Romei, găzduiește statul Vatican, sediul Papalitătii și al unor mari - financiar-bancar: pe lângă băncile românești, sunt prezente multe dintre marile bănci
valori arhitecturale și artistice: Catedrala Sf. Petru, Muzeele Vaticanului (inclusiv faimoasa Capelă mondiale, mai ales europene (ING Bank, ABN AMRO, Raiffeisen, Credit Anstalt, Societati
Sixtină) ș.a. Generale ș.a.);
- pozitie geografica: in centrul Peninsulei Italice, traversata de Tibru; - cultural-știintifice si de Învățământ: unele dintre cele mai mari și reprezentative instituții de
- Functii: învățământ superior (Universitatea din București, fondată în 1864, Academia de Studii
turistica: Colosseum, Columna lui Traian; Economice, fondată în 1913, Politehnica Bucuresti, Academia de Arhitectură ș.a.), cinci
o enclava a Romei este si statul Vatican: Catedrala Sf. Petru etc. academii (între care Academia Română, fondată în 1866, cel mai reprezentativ for științific),
transport: aeroportul Leonardo da Vinci - Fiumicino. Opera Națională, Filarmonica George Enescu, mai multe teatre etc.
Bucureștiul este primul centru turistic al țării, cu o rețea hotelieră bogată, multe unități fiind
integrate în cunoscute rețele internaționale (Inter.Continental, Hilton, Sofitel, Marriot ș.a.) și cu
multe atracții turistice, între care:
● Complexul Curtea Veche, cu ruinele Palatului Voievodal (secolele xv-xvł);

87 88
● biserici și mânăstiri: Antim, Darvari, Plumbuita, Stavropoleos, Sf. Gheorghe Vechi,
Kretzulescu, Domnița Bălașa, Patriarhia ș.a
● palate și clădiri monumentale: Șuțu, Ghica-Tei, Palatul Regal, Cercul Militar Național,
Palatul CEC, Palatul de Justiție, Ateneul Român, Parlamentul/ „Casa Poporului” ș •
● Muzee: Muzeul Satului (unul dintre cele mai mari și bine orga nizate din lume), Muzeul
Național de Istorie, Muzeul Național de Artă, Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”
ș.a.;
Datorită unei arhitecturi și unei atmosfere similare celor din orașele Europei Occidentale, mai ales
Parisului, Bucureștiul a fost numit, între cele două războaie mondiale, „Micul Paris", un renume pe
care, în prezent, caută să îl redobândească.

IAȘI

Cel mai mare oraș din estul țării (Moldova), în Câmpia Moldovei, pe valea Bahluiului, amplasat ca și
Roma pe șapte coline (Copou, socola, Galata ș.a.), este un oraș medieval (sec. al XIV-Iea), dezvoltat
În jurul unei cetăți, ars și jefuit de nenumărate ori, dar refăcându-se de fiecare dată. Capitală a
Moldovei timp de 300 de ani, până la Unirea Principatelor, Iașiul este astăzi un mare centru
economic, în principal industrial, cu o producție foarte variată, preponderent privată, dar grefată pe
vechile sectoare (metalurgie, industrie de utilaje, ușoa ră, alimentară etc.) și comercial (la fel ca în
cazul Capitalei sunt prezente marile tipuri de complexe comerciale).
Foarte importantă este funcția turistică: palate (Alexandru Ioan Cuza, Cantacuzino—Pașcanu, Mihai
Sturza, Palatul Culturii ș.a.), case vechi (Dosoftei, Balș, Ghica ș.a.), multe fiind case memoriale
(Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Ion Creangă — „Bojdeuca din Țicău” ș.a.), dar mai ales
biserici și mânăstiri (Trei Ierarhi, Galata, Golia, Cetățuia ș.a.).
Totodată, Iașiul este al doilea mare centru universitar și cultural-știintific al țării, cu o mare
universitate, teatre, muzee etc., de el fiind legate nume sonore ale culturii românești, de la cronicari
(Miron Costin, Grigore Ureche, Ion Neculce) la Dimitrie Cantemir și, apoi, Eminescu si Sadoveanu.

BRASOV
★ ACTIVITATI ECONOMICE
Brașovul este un oraș aparte ca poziție geografică și istorie. Este cel mai mare centru urban din Caracteristici generale
regiunea montană a țării, ocupând, de regulă, locul al doilea, între orașele țării, după Capitală (după
1990 a pierdut, temporar, acest rang, din cauza reîntoarcerii în regiunile natale a unor familii de Europa concentrează toate activitătile economice prezente pe întinsul Globului, dar ponderea și,
muncitori stabilite aici în perioada comunistă). implicit, importanța acestora în populația ocupată și, respectiv, crearea PIB-ului diferă față de alte
Situat în Depresiunea Brașovului, dominat fiind de câteva masive montane (Tâmpa, Postăvaru, continente: predomină serviciile, urmate de industrie, pe ultimul loc plasându-se activitătile primare
Piatra Mare), orașul, de tip medieval (datând din sec. al XIII-Iea), va deveni un foarte important (în principal agricultura). Rămân însă diferențieri regionale, Europa Occidentală (nucleul Uniunii
centru comercial și meșteșugăresc, iar în secolul trecut, un mare și complex centru economic. Europene de astăzi) fiind mai dezvoltată decât regiunea ce include fostele țări comuniste din Europa
Deși a pierdut ceva din puterea economică de altădată, rămâne în continuare un însemnat centru Centrală ori cea care grupează fostele republici unionale, devenite independente în 1991, odată cu
industrial (cu mărci de renume, precum, „Tractorul", „Rulmentul” ș.a.) și de transport. dezmembrarea Uniunii Sovietice.
O mare șansă a Brașovului a rămas funcția sa turistică, fiind centrul celei mai importante zone Industria rămâne variată, dar cunoaște în ultimele decenii o metamorfozare continuă, în sensul
turistice montane din țara noastră. Aici se află cea mai importantă stațiune montană și de sporturi de declinului industriilor poluante sau demodate, de regulă mari consumatoare de resurse, în favoarea
iarnă din țară (Poiana Brașov) și numeroase monumente istorice si de artă: fortificații medievale industriilor de vârf.
(Cetățuia, turnuri, bastioane), biserici (Biserica Neagră, sec. XIV—XV, cu una dintre cele mai mari Celelalte activități economice au cunoscut metamorfoze (o agricultură foarte performantă, căi de
orgi din Europa, Sf. Nicolae, Sf. Bartolomeu ș.a.), case vechi (Casa Negustorilor, Casa Kammer ș.a.), comunicații diversificate și moderne, mijloace de transport cu viteze sporite și nepoluante) impunând
case vechi (Casa Negustorilor, Casa Kammmer s.a.), muzee (Muzeul vechii carti romanesti, Muzeul un model vestic, care s-a extins treptat și în restul continentului.
breslelor s.a.).

89 90
EUROPA ● Cartofii: Rusia, Ucraina, Polonia, Germania, Belarus, Olanda ș.a;
SECTOARE ECONOMICE Continentul european este și un mare producător de fructe, deținând supremația mondială la
măsline și struguri, îndeosebi datorită țărilor mediteraneene, impunându-se Italia, Spania și
1. SECTORUL PRIMAR (agricultura, sivicultura, vanatoare, pescuit) Grecia, la măsline, Italia, Franța, Spania, Portugalia, România, la struguri. Deține, de asemenea,
supremația la prune (2/5 din producția mondială, datorită unor țări ca Serbia, România, Germania
Agricultura Europei și Franța) și are o productie semnificativă de pere (circa 1/3; Italia, Spania, Germania, Franta).

Ponderea populației ocupate în agricultură este încă foarte ridicată în unele țări, mai ales în cele foste
Cresterea animalelor (zootehnia). Această ocupație, de asemenea cu vechi traditii, are în prezent
comuniste (Albania — peste 50%, Republica Moldova — circa 20%, Bosnia-Herțegovina, România
un caracter preponderent intensiv, industrial, mai ales în Europa Occidentală; formele de creștere
ș.a.); dintre țările occidentale doar Portugalia și Grecia au o pondere mai ridicată (în jur de 10%).
tradițională, pastorală (a ovinelor, în principal, urmate de bovine), pe pășuni naturale se întâlnesc mai
ales în Europa Răsăriteană și regiunea mediteraneană.
Europa se evidențiază, în ansamblu, printr-o agricultură intensivă caracteristică mai puțin evidentă
Se remarcă țări ca Danemarca, Olanda, Elveția, Suedia, Germania. Astfel se explică faptul că, în
însă în jumătatea răsăriteană. Pe ansamblu sunt prezente, în proporții aproximativ egale, atât cultura
ciuda ponderii reduse în șeptelul mondial, Europa domină în domeniul laptelui și produselor lactate,
plantelor, cât și creșterea animalelor. Deși este continentul care dispune de ea mai mică pondere a
asigurând mai mult de jumătate din producția mondială de brânzeturi și peste o treime din cea de
populației ocupate în agricultură (mai ales în Europa Occidentală), el are producții semnificative pe
lapte și unt.
plan mondial mari producții la hectar.
Pe ansamblul Europei, patru țări detin cele mai mari efective (Franta, Germania, Marea Britanie,
În țările foste comuniste, procesul firesc de retrocedare a proprietăților (care a dus însă, în multe
Rusia, dar ordinea difera: locul intai fiind detinut la bovine de Rusia, la ovine de Marea Britanie, iar
cazuri, la o fărâmițare excesivă a acestora, ceea ce a făcut dificile lucrările agricole mecanizate) și
la porcine de Germania.
deficitul de mijloace tehnice au afectat din plin producția agricolă.
2. SECTORUL SECUNDAR (industria si constructiile)
Cultura plantelor. Continentul dispune de un important fond funciar (circa 300 mil. ha) și de o
însemnată suprafață amenajată pentru irigații, mai ales în țări care se confruntă cu un considerabil
Europa, leagănul revoluției industriale (din Marea Britanie, legată de dezvoltarea industriei
deficit de umiditate în perioada de vegetație.
extractive), este unul dintre cele mai industrializate continente. Dar, din cauza acestui proces,
Europa este, de mai multă vreme, cel mai mare producător mondial la anumite culturi:
amplificarea industriei extractive a dus la epuizarea sau reducerea drastică a unor resurse naturale
● Dintre cereale, detine supremația mondială la secară (aceasta cultivându-se aproape
importante.
exclusiv pe continentul nostru), orz și ovăz (toate acestea mai ales în jumătatea estică), dar
și grâul ocupă un loc important (asigură circa 1/3 din producția mondială, grație
Industria extractivă. In prezent, doar un număr redus de țări europene mai au o industrie
contribuției Rusiei, Franței, Germaniei, Ucrainei ș.a.);
extractivă semnificativă, și acestea îndeosebi din Est (Rusia, Ucraina, Polonia).
● Plantele industriale: mai ales la două culturi tradiționale europene, cum sunt sfecla de
- carbuni: Germania, Ucraina
zahăr (4/5 din producția mondială; Rusia, Ucraina, Franța, Germania, Polonia ș.a.) și
- fier: Suedia, Ucraina, Rusia
floarea-soarelui (peste juv tate; Rusia, Ucraina, România, Franța, Ungaria, Spania ș.a.);
- petrol: Marea Britanie, Norvegia
- gaze naturale: Marea Britanie, Norvegia, Olanda
- sare: Germania, Franta, Marea Britanie, Polonia, Romania

Industria prelucrătoare. Este o ramură bine dezvoltată, cu traditie mai ales în vestul și centrul
continentului. De altfel, primele țări care au pășit pe calea revoluției industriale au devenit cele mai
dezvoltate și se înscriu și astăzi în rândul marilor puteri economice de pe Glob.
Initial, localizarea industriei (siderurgie, construcții de mașini, carbochimie) a fost determinată de
existența zăcămintelor carbonifere și de minereuri de fier, bazinele cu aceste materii prime evoluând
spre regiuni industriale, cum sunt Yorkshire (Marea Britanie), Ruhr (Germania), Silezia Superioară
(Polonia), Donețk (Ucraina) — pe bază de cărbune, Lorena (Franța), Krivoi Rog (Ucraina) —- pe
bază de minereuri de fier. Pentru țările importatoare de materii prime apare localizarea litorală, în
porturi (Rotterdam, Amsterdam în Olanda, Sena inferioară în Franța, estuarul Tamisei în Marea
Britanie și cel al El" bei în Germania ș.a.). Se adaugă localizarea în marile centre urbane ale fiecărei
țări europene, dar astăzi este tot mai prezent fenomenul invers, de desființare și reconversie a
spațiilor industriale.

91 92
Europa are o industrie extrem de diversificată, remarcându-se, totuși, câteva ramuri: Intre țările în care producția este dominată de hidroenergie se înscriu, în principal, tări lipsite de
a. siderurgia (fontă, oțel) și metalurgia neferoasă (aluminiu, cupru, zinc ș.a.), astăzi cu o combustibili minerali, axate pe regiuni montane, precum țările scandinave (Norvegia aproape 100% -
pondere în descreștere în totalul mondial, principalele țări producătoare fiind Rusia, singura care dispune de petrol, Suedia 50%) și alpine (Elveția 70% si Austria 60%). Există însă și
Germania, Franța, Marea Britanie, Polonia; țări în care, deși ponderea hidroenergiei nu este foarte mare, producția obtinută în hidrocentrale este
b. industria constructoare de mașini, caracterizată printr-un înalt nivel tehnologic și reprezentativă (de exemplu Rusia, Ucraina ș.a.).
concentrare în mari unități productive. Se remarcă prin construcția de autoturisme (Germania, Europa este continentul pe care au apărut primele centrale atomice și care deține cele mai multe țări
Franța și Spania, care ocupă Iocurile 2—3 și, respectiv 6 pe Glob, Marea Britanie și Italia), care au centrale nucleare. Între țările cu o pondere însemnată a atomoenergiei se înscriu: Franța si
aeronautică (Franța, Marea Britanie și Rusia), echipamente și utilaje industriale; Lituania, care împart locul 1, cu ponderi apropiate (78-80%), numai că Franța are o producție de 30
c. industria chimică și petrochimică, foarte diversificate, prezente în foarte multe țări, dar de ori mai mare decât Lituania în menea centrale. Alte țări cu pondere (și, implicit, producție) impors
impunându-se Germania, Franța, Italia, Rusia, Marea Britanie; tantă sunt: Belgia (57%), Suedia (49%), urmate de Ucraina (47%) Bulgaria (37%), Ungaria (36,2%),
d. energia electrică Germania (28%).
e. industriile ușoară (textilă, confectii, incălțăminte, marochinărie ș.a.) și alimentară (lactate, Pe continentul nostru au fost construite primele centrale geotermale (Larderello, Italia, dar cea mai
brânzeturi, vinuri, băuturi spirtoase etc.), bine dezvoltate și de o diversitate ieșită din comun. mare producție în astfel de centra. le o obtine Islanda) și mareomotrice (Rance, Franța), de pe Glob,
Europa a dominat multă vreme în producția de bere (Germania, care încă detine locul 3, dar există și centrale solare (Franța, Italia, Spania), precum și eoliene (mai ales în Germania și țările
Marea Britanie, Olanda, Belgia, Cehia, Danemarca ș.a.) și își menține această poziție în nordice).
domeniul vinurilor (peste 2/3 din total: Franța, Italia, Spania, Grecia ș.a.);
f. exploatarea (Rusia și țările scandinave) și prelucrarea lemnului (aceleași, plus Germania,
Franța, Italia, Marea Britanie, Spania, România ș.a.);
g. materiale de construcții, o ramură cu producție în descreștere, mai ales în țările din Europa
Occidentală, întrucât este foarte poluantă.

INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE


Această ramură industrială este foarte importantă, constituind o dominantă a economiei moderne si a
modului de viață al societătii contemporane. Tocmai de aceea producția de energie electrică (kWh/
loc.) este un indicator ce se ia în calcul pentru a stabili niveIul de dezvoltare al unei țări.

Sursele de energie
Europa, de altfel ca întreaga planetă, încă folosește preponderent, în producția energiei electrice,
resurse energetice primare, respectiv combustibili minerali fosili: cărbuni, petrol și gaze naturale
(în prezent, rezervele sunt reduse, concentrate într-un număr restrâns de țări europene). Continentul
dispune și de alte resurse energetice, însă doar parțial utilizate, cum este cazul hidroenergiei, ori
doar în mod simbolic valorificate (energiile solară, eoliană, geotermală, mareomotrică).
Potențialul hidroenergetic este, de asemenea, redus, cu excepția Rusiei, numai că cea mai mare
pondere a acesteia se află în Siberia, care apartine Asiei, nu Europei; se mai adaugă unele țări centrate
pe principalele lanturi muntoase (cele scandinave, alpine etc.).
Alte surse de energie:
- solară (mai ales în zona sudică a continentului),
- eoliană (în zonele înalte și în cele litorale),
- geotermală (zona Mării Mediterane, Islanda),
- mareomotrică (mai ales Marea Mânecii și Marea Nordului);
- se adaugă uraniul, dar care numai Rusia are o productie reprezentativă.

Industria energiei electrice


Structura producției de energie a continentului este similară celei mondiale: predomină
termoenergia, diferența fiind asigurată aproape în totalitate de hidroenergie și atomoenergie.
Majoritatea producătorilor importanți de energie electrică europeni au o balanță dominată de
termoenergie: Rusia (65%), Germania (63%), Marea Britanie (73%), Italia (80%), Spania (60%),
Ucraina (70%); și România se înscrie în această categorie.

93 94
3. SECTORUL TERTIAR (serviciile) ➔ cultural-istoric, cu o impresionantă concentrare de creatii umane (cetăți, palate, castele,
edificii religioase, case vechi, muzee etc.)
COMERȚUL numeroase centre urbane fiind adevărate „orașe-muzeu” (Paris, Londra, Berlin, Roma,
Europa este un continent al consumului, evidențiindu-se atât prin comertul interior, cât și prin cel Florența, Veneția, Madrid, Barcelona, Lisabona, Praga, Atena, Bruxelles, Bruges, Dubrovnik,
exterior. Aceasta este, în fapt, o expresie a creșterii complexității vieții sociale și economice și a Stockholm, Sankt Petersbturg, Sibiu, Brașov ș.a.);
puterii de cumpărare a populației.
Comerțul interior. În domeniul comertului interior, extraordinarei varietăți de produse
comerciale, îi corespunde o mare diversitate de tipuri de magazine de desfacere, unele ROMANIA
constituind adevărate rețele (Big, Carrefour, Kaufland, Mega Image etc.).
Mai recent a apărut o nouă formă, aflată în rapidă expansiune, și anume comerțul electronic. 1. SECTORUL PRIMAR
Comerțul exterior. Nivelul de dezvoltare și puterea economică a Europei se reflectă, printre
altele, în comerțul exterior. Deși, cu excepția Rusiei, nici o altă țară europeană nu se înscrie între Factori care favorizeaza dezvoltarea:
primele zece din lume, nici ca suprafață, nici ca populație, nu mai putin de șase țări europene se Terenurile arabile dețin 40% din suprafața țării, iar fondul forestier, mai mult de un sfert din
înscriu între primii zece mari exportatori mondiali: Germania, Franța, Italia, Marea Britanie, întinderea țării.
Olanda și Belgia. De pildă, Germania, care ocupă locul 14 ca populatie, dar numai 61 ca suprafață,
este cel mai mare exportator al lumii, detinând 1/10 din totalul comertului mondial. AGRICULTURA
Fiind, cu câteva exceptii, țări lipsite de combustibili minerali și minereuri, la import predomină Multă vreme, specificul agriculturii românești a fost dat de păstorit, practicat sub mai multe forme,
tocmai aceste materii prime, la care se adaugă multe produse agricole caracteristice altor regiuni inclusiv cel transhumant. Începând însă cu secoIul al XIX-Iea, după Pacea de la Adrianopole,
geografice (cafea, cacao, ceai, fructe tropicale etc.). principatele românești și, apoi, România se remarcă prin cultura și exportul cerealelor, țara noastră
Din același motiv, în principal, lipsa de materii prime de bază, multe țări europene au balanța fiind supranumită „grânarul Europei".
comercială deficitară, valoarea importurilor depășind-o pe cea a exporturilor, în unele cazuri Varietatea culturilor este însă destul de mare, influențele de climă mai caldă și umedă permițând și
balanța fiind chiar dezechilibrată, ca în cazul Greciei (importurile depășesc de 3 ori exporturile), cultura unor plante ca orezul, sorgul, tutunul, piersicul, caisul ș.a.
al Portugaliei (raportul fiind de 1:2), Spaniei, Marii Britanii s.a. Evoluția, în general, nefavorabilă a producției de cereale din ultimii 10-15 ani și frecvența crescândă
In schimb, alte tări au o balantă excedentară, fie datorită competitivități produselor lor (Germania, a intervalelor secetoase au făcut ca România să fie, în unii ani, importatoare în domeniu.
Olanda, Irlanda, Danemarca, Suedia ș.a.), fie grație exporturilor de mari cantități de materii prime
de maximă necesitate, cum este cazul Rusiei (petrol, gaze naturale, minereuri de fier etc.), Gratie poziției geografice, precum și reliefului variat, țara noastră dispune de un fond funciar bun la
Norvegiei (petrol). nivel european, cu o pondere ridicată a terenurilor arabile, a fondului forestier și însemnate întinderi
cu pășuni și fânețe naturale. Relieful, variat și dispus în mai multe trepte, și clima temperat
TURISMUL continentală sunt favorabile practicării unor culturi foarte importante pentru hrana populației și pentru
Continentul nostru este leagănul turismului mondial, care a luat naștere, la începutul secolului al export sau utilizabile ca materii prime în industria prelucrătoare.
XIX-Iea, în Anglia ca o „modă”. Dezafectarea celei mai mari părți din vastele sisteme de irigație a dus la scăderea drastică a
Europa atrage, anual, cel mai mare număr de vizitatori și realizează cele mai mari încasări din turism, suprafețelor irigate; în ultimii ani are loc un proces de refacere rapidă a instalațiilor respective,
remarcându-se, de mai multă vreme triada Franța—Spania—Italia (cu 40—70 mil. turiști și venituri suprafața iri gată fiind în prezent de circa 1,5 mil. ha.
de peste 30 mld. $ fiecare), urmate de Germania, Marea Britanie, Austria, Grecia ș.a.
În plus, ministatele (mai ales San Marino, Andorra, LiechtenStein, Luxemburg) au, de regulă, ca Cultura cerealelor. Deși, mai ales după cel de al Doilea Război Mondial, cultura plantelor a
principală sursă de venituri, turismul. cunoscut o mare diversificare, cerealele au rămas predominante, în principal grâu și porumb.
Pe continentul european se practică, în principal, trei mari tipuri de turism, la toate deținând Graul se cultivă în regiunile joase, îndeosebi în Câmpia Română, Dobrogea (centrală și de sud) și
supremația mondială: Câmpia Moldovei.
➔ balneo-maritim, litoralul mediteranean concentrând cel mai mare lanț de stațiuni, multe fiind Porumbul are o extensiune mai mare, adăugându-se Podișul Getic, Podișul Transilvaniei, întregul
de renume mondial (Nisa, Cannes - Franța, Marbella, Estepona, Palma de Mallorca Spania, Podiș al Moldovei, Câmpia de Vest, unele depresiuni montane, Lunca Dunării ș.a.
San Remo, Portofino, Ischia - Italia, Antalya - Turcia ș.a.); Unele plante industriale se cultivă din vremuri străvechi, precum cânepa și inul (atât pentru ulei, cât
se adaugă litoralul Mării Negre (Ialta - Ucraina, Soci - Rusia, Varna - Bulgaria, Mamaia - și pentru fuior), dar în ultima vreme ocupă suprafețe tot mai restrânse. In schimb, altele, intrate mult
România ș.a.), mai târziu în cultură în țara noastră, ocupă astăzi suprafețe însemnate și plasează România pe locuri
litoralul atlantic (Whitby - Marea Britanie, Biarritz - Franța, San Sebastian - Spania, Estoril importante, ca de pildă floarea-soarelui (locul 3 în Europa și 8 pe Glob) și sfecla de zahăr. Se
Portugalia ș.a.) și cel al Mării Nordului, Mării Baltice, Mării Mânecii etc.; cultivă astăzi, grație a climatizării, în bună măsură în Câmpia Română, Podișul Moldovei, Câmpia de
➔ montan și de sporturi de iarnă, grație în principal stațiunilor din Alpi (Chammonix - Franța, Vest, Podișul Dobrogei; sfecla de zahăr se cultivă și în Depresiunea Colinară a Transilvaniei.
Cortina ďAmpezzo - Italia, Davos - Elveția, Innsbruck - Austria, Garmisch Partenkirchen - La rândul său, cartoful, s-a aclimatizat bine, astăzi România fiind unul dintre principalii producători
Germania), dar și celor din Carpați (Tatranska Polianka - Slovacia, Zakopane - Polonia, europeni (locurile 8-10) și chiar mondiali (locurile 12-14).
Poiana Brașov - România ș.a.);

95 96
Factorii naturali foarte favorabili au favorizat viticultura. Astăzi, România se înscrie printre primii Industria constructiilor de mașini. Această industrie a cunoscut cea mai mare dezvoltare și
producători mondiali de struguri și, implicit, de vin (locurile 8-10 pe Glob). diversificare în perioada socialistă, când a devenit principala ramură a industriei românești,
Există multe podgorii renumite, cum sunt Panciu-Odobești, Dealu Mare, Cotnari, Iași, Huși, afirmându-se și pe plan mondial pentru anumite subramuri. În bună măsură importante și in utilaj
Murfatlar, Jidvei, Alba-Iulia, Recaș, Pâncota, Teremia Mare, Sadova, Greaca. INDEOSEBI IN petrolier (Ploiești); mașini-unelte, îndeosebi strunguri (Arad, București, Târgoviște); rulmenți
SUBCARPATII CURBURII (Brașov, Bârlad, Alexandria, Ploiești); material rulant (locomotive, care se produc de aproape 150
La rândul ei, pomicultura este practicată, la fel ca viticultura, din vechime, în principal în regiunile de ani la Reșița, mai nou și la București și Craiova); vagoane, inclusiv pentru metrou la Arad și
colinare și de podiș. Speciile dominante sunt: prunul (cu suprafețe în descreștere continuă) și mărul București); autoturisme (FORD-Craiova;Mioveni/Pitești-Arges) și autoturisme de teren („ARO”
(cu o tendință inversă). Cea mai întinsă regiune pomicolă se desfășoară din Vrancea până în la Câmpulung); nave maritime de mare capacitate la Constanța, inclusiv mineraliere și petroliere de
Mehedinți. SUBCARPATII GETICI peste 250 000 tdw.
Alte bazine pomicole: Hațeg, Iași, Baia Mare, Bistrița, Sibiu, Fălticeni-Rădășeni, Domașnea și altele.
Din celelalte specii, suprafețe mai mari ocupă piersicul, cu mari livezi îndeosebi în Dobrogea, părul, Industria chimică și petrochimică. Dezvoltată și diversificată excesiv în ultimele decenii ale
cireșul și vișinul (mai ales în sudul și vestul țării). secolului al XX-Iea, această industrie cunoaste în prezent mari dificultăți legate de aprovizionarea cu
materii prime și, mai ales, de desfacerea producției. Indeosebi este afectată petrochimia, în România
Creșterea animalelor. Efectivele de animale au cunoscut, practic, o scădere aproape continuă din existând o capacitate de rafinare a petrolului de peste 30 de milioane de tone anual (în mare parte
cauza dificultăților generate de tranziție. nefuncțională), mari combinate petrochimice (Brazi-Ploiești, Borzești-Onești, Pitești,
Bovinele se cresc, în continuare, îndeosebi în regiunile mai înalte (montane, colinare, de podiș), pe Midia-Năvodari), numeroase întreprinderi care produc cauciuc sintetic, materiale plastice, fire și
baza, în principal, a pășunilor și fânețelor naturale. Se remarcă nordul Moldovei (îndeosebi Podișul fibre sintetice etc.
Sucevei și sudul Câmpiei Moldovei), Maramureșul, nordul și estul Transilvaniei. Unele subramuri își asigură materiile prime din țară: industria produselor clorosodice, pe bază de
Ovinele, multă vreme specifice regiunilor montane și colinare, care și astăzi dețin efective sare (zăcămintele de acest fel fiind încă mari) și industria celulozei și hârtiei, care folosește ca
semnificative (Carpații Meridionali, Carpații Orientali, Podișul Moldovei), au cunoscut, în ultimele materie primă lemnul de rășinoase, paiele și stuful.
decenii ale secolului al XX-Iea, o creștere importantă a efectivelor în Dobrogea (mai ales în județul
Constanța), Câmpia Română (în județele Brăila, Galați ș.a.) și Câmpia de Vest (îndeosebi în județul Industria lemnului. Dacă centrele industriei de prelucrare primară (bușteni, cherestea etc.) sunt
Arad). legate de principalele domenii forestiere ale țării (Carpații - mai ales cei Orientali - și Subcarpații),
Porcinele. Intrucât creșterea acestora este condiționată de cultura porumbului și a cartofului, cele mai cele de prelucrare superioară (combinate, fabrici de mobilă etc.) sunt condiționate și de marile centre
mari efective se găsesc în regiunile care îndeplinesc această condiție, cum sunt Banatul (în principal consumatoare (principalele orașe, în pri mul rând Capitala) sau portile de export (de exemplu,
judetul Timiș), estul Câmpiei Române (în județele Ialomița, Călărași, Brăila), Transilvania (mai ales Constanta).
în județele Mureș și Brașov). In România se practică, de asemenea, creșterea cabalinelor (locul 2 pe
continent, după Rusia), a păsărilor, pe tot cuprinsul țării, dar mai ales în zonele cerealiere, apicultura Industria materialelor de construcții. Dispunând de o gamă nu numai variată, ci și cu mari rezerve
și sericicultura. de roci de construcție, România și-a dezvoltat o importantă industrie prelucrătoare în domeniu, atât de
lianți (mai ales ciment) și prefabricate din beton, cât și de sticlă și de cristal.
Dacă, în ceea ce privește industria cimentului, investitorii majori străini sunt semnificativi (îndeosebi
2. SECTORUL SECUNDAR (industria si constructiile) grupul francez Lafarge și cel elvețian Holcim), în schimb, în domeniul ceramicii fine, al sticlăriei (cu
o mare tradiție — peste 300 de ani vechime) și cristalurilor s-au impus mai ales micii investitori.
INDUSTRIA ROMÂNIEI Industria ușoară și alimentară. Bazate, în principal, pe materii prime locale și având, de regulă, o
- varietatea resurselor naturale, insa cu rezerve diminuate; mare tradiție, dar și o mare cerere pe piață, aceste industrii au fost și rămân importante și
diversificate, dar dependente de producțiile agricole și animaliere, de privatizare, de in vestitiile
INDUSTRIA METALURGICĂ. străine etc.
Siderurgia. România are tradiție în acest domeniu, primele furnale fiind construite în urmă cu peste Aceste industrii sunt extrem de variate și cunosc cea mai largă repartiție teritorială pe cuprinsul țării,
200 de ani, mai întâi la Reșița, apoi la Hunedoara. Cunoaște o dezvoltare puternică, în fapt practic neexistând nici un oraș românesc fără întreprinderi de acest gen; se adaugă multe așezări
megalomană (având în vedere lipsa de materii prime) în perioada comunistă, când s-au adăugat mari rurale. Tot mai multe subramuri ale industriei ușoare (textile, confectii, încălțăminte) și alimentare
combinate (Galați, Călărași), plus multe uzine specializate: oțeluri speciale (Târgoviște), țevi (Iași, (vinuri în principal) au devenit competitive pe piața mondială în ultima vreme.
Roman), sârmă și produse din sârmă (Buzău, Câmpia Turzii) ș.a.
Metalurgia neferoasă. Cea mai importantă subramură este, în prezent, cea a aluminiului (uzina Industria usoara si alimentara
ALRO Slatina fiind una dintre cele mai mari din Europa), pe bază de alumină de la Oradea (care a
utilizat, la început, bauxită exploatată în munții Pădurea Craiului) și de la Sursele de energie
România încă folosește, la fel ca întregul continent, preponderent în producția energiei electrice,
Tulcea (de la început bauxită din import). Se adaugă metalele prețioase (aurul și argintul), resurse energetice primare, respectiv combustibili minerali fosili. Dispune și de alte resurse
exploatate încă din Antichitate, care sunt concentrate în două areale: Munții Metaliferi, din sud-estul energetice, însă doar parțial utilizate, cum este cazul hidroenergiei, ori doar în mod simbolic
Munților Apuseni (Criscior-Brad, Săcărâmb, Băița, Roșia Montană ș.a.). (energiile solară, eoliană, geotermală).

97 98
Din cauza exploatării și utilizării intensive, combustibilii minerali fosili și-au redus substanțial
rezervele, precum și producția, nemaisatisfăcând necesarul de consum intern: COMERTUL
● petrolul (doar cu puțin peste 5 mil. tone) se exploatează, în prezent, în principal în estul Dificultățile întâmpinate de economia românească în perioada de tranziție - între care scăderea
Câmpiei Române (arealele Videle și Urziceni) și pe platforma continentală a Mării Negre; producției industriale, principala furnizoare de produse pentru export - se reflectă si în balanta
● gazele naturale (sub 15 mld. m3 anual), exploatate în Podișul Transilvaniei (gaz metan), comercială externă. Ca urmare, deși a avut loc o atenuare a decalajului în ultimii 8-10 ani,
Câmpia Română și Câmpia de Vest (gaze de sondă); • cărbunii, care ocupă primul loc, atât ca predomină încă importurile, rezultând un deficit comercial substanțial (importurile depășesc cu 1/3
rezerve, cât și ca producție (aceasta scăzând însă, fiind în jur de 30 mil. tone). Cele mai exporturile). Structura comerțului exterior constituie o oglindă sugestivă a ceea ce produce
importante bazine huilifere sunt Petroșani și Munții Banatului, iar de lignit cele din Podișul și competitiv țara noastră și de ce anume are nevoie astăzi.
Subcarpatii Getici (Motru-Rovinari, Alunu-Cucești). Exporturile românești sunt dominate, în prezent, de patru categorii de produse:
● articole manufacturate, în principal, confectii și încălțăminte, dar si mobilă ș.a., care ocupă
Industria energiei electrice primul loc (30% din valoarea totală);
Pe teritoriul țării există foarte multe termocentrale și hidrocentrale, dar majoritatea au capacitate ● mașini, echipamente și mijloace de transport, cu o pondere de un sfert în totalul exporturilor,
redusă. Mai mari sunt: reflectând o anumită tradiție și, în același competitivitate pe piața internațională pentru
- termocentralele Turceni (singura care depășește 2500 MW), ROgojelu (aflată în prezent în asemenea produse;
conservare), Ișalnița-Craiova, toate în Oltenia, Brăila (a doua ca mărime, aproape 2000 MW), ● combustibili minerali, lubrifianți, metale și produse metalice (fon. tă, oțel, aluminiu ș.a.), care
Mintia-Deva, Luduș-lernut, Brazi, București (Grozăvești, București Vest, București Sud) ș.a.; contribuie cu circa 1/7 la valoarea expor_ turilor (pondere în scădere), reflectând încă
- cele două hidrocentrale de pe Dunăre, ambele în colaborare cu Serbia (Porțile de Fier 1, 2 160 specializarea României pe piața mondială din perioada economiei planificate.
MW, Porțile de Fier 11, 880 MW), Lotru-Ciunget (550 MW, cea mai mare de pe râurile In schimb, în ciuda unei îndelungate tradiții, animalele vii, produsele animaliere, vegetale și
interne), pe Lotru, Vidraru, pe Argeș, Stejaru-Bicaz, pe Bistrița și Mărișel, pe Someș (fiecare alimentare au o pondere extrem de redusă, reflectând în bună măsură dificultățile cunoscute de
din cele trei având cu puțin peste 200 MW). agricultura românească în perioada de tranziție.
- Pe anumite râuri s-au construit adevărate salbe de hidrocentrale: Olt (32, nefinalizate însă Importurile românești sunt dominate de două categorii de produse:
toate), Argeș (15), Bistrița (13), Sebeș (3). ● produse finite, îndeosebi mijloace de transport (autovehicule, mai ales autoturisme),
- Unica atomocentrală este la Cernavodă, în care a fost dat în folosință doar unul dintre cele aparatură și echipamente electrice, produse chimice, textile, confecții, încălțăminte etc., care
cinci grupuri (în 2007 sau 2008 se va mai adăuga încă unul). dețin aproape jumătate din totalul importurilor;
● materii prime (îndeosebi petrol, gaze naturale, minereuri de fier și neferoase, metale etc. ori
bumbac, lână, piei ș.a.), care detin aproape o cincime din total, achiziționate pentru a suplini
insuficiența lor în plan local și pentru a acoperi între altele: minimul necesar pentru
funcționarea parțială a unor industrii dezvoltate excesiv în perioada economiei planificate
(petrochimie, siderurgie, metalurgie neferoasă etc.) și necesarul de materii prime pentru
industriile care funcționează și sunt competitive (textile, confecții, încălțăminte etc.).

TRANSPORTURILE
- feroviare: 9 magistrale feroviere; cai ferate dispuse radiar-concentric (orientarea retelei de cai
ferate este influentata de prezenta arcului carpatic si de pozitia sudica a capitalei);
- rutiere: principalele drumuri europene E60, E70, E85; sosele la mare altitudine:
Transfagarasanul, Transalpina;
- navale: fluviale (pe Bega, pe Canalul Dunare-Marea Neagra si pe Dunare) - porturi fluviale:
Drobeta-Turnu Severin, Giurgiu, Calarasi etc.
maritime - porturi maritime: Constanta, Mangalia, Tulcea, Sulina;
porturi fluvio-maritime: Galati, Braila, Tulcea, Sulina;
- aeriene: 17 aeroporturi;

TURISMUL
România are un bogat potențial turistic, atât natural, cât și antropic, însă insuficient valorificat.
Există circa 4 200 de unități turistice de cazare (cu o capacitate de circa 300 000 de locuri), dintre
care mai mult de jumătate în hoteluri și moteluri. Deși, în ansamblu, se constată o ușoară scădere
a capacitătii de cazare față de perioada de dinainte de 1989, au apărut multe hoteluri
ultramoderne, unele făcând parte din lanturi internaționale de renume (Hilton, Inter.Continental,
Sofitel, ș.a.), s-a diversificat gama restaurantelor cu specific (italian, grecesc, arab, chinezesc
3. SECTORUL TERTIAR (serviciile) etc.), a sporit considerabil numărul pensiunilor agroturistice etc.

99 100
Anual vin în România circa 6 milioane de străini, dar cea mai mare parte a acestora o reprezintă Pentru asigurarea fluenței căilor ferate și rutiere au fost străpunse lanturi muntoase (uneori zone
persoane care se deplasează, de fapt, în alt scop decât cel turistic și doar circa un sfert sunt cazați submarine, ca în cazul Eurotunelului), prin tunele, și traversate cursuri de apă, pe viaducte și poduri.
în unități turistice. Cea mai mare parte a vizitatorilor străini (circa două treimi) provin din țările
vecine (Ungaria și Republica Moldova — circa jumătate, Bulgaria, Serbia); dintre țările
occidentale, cei mai mulți turiști provin din Germania si Italia. ➔ Transporturile feroviare sunt cele mai dense si electrificate în proporție de peste 45%, iar în
Se practică mai multe tipuri de turism: unele state din Europa Occidentală au fost introduse trenuri de mare viteză (ex. TGV - ul, în Franța),
● balneomaritim (cură heliomarină): un întreg lanț de stațiuni — Mamaia, Eforie Nord, Eforie care scurtează considerabil timpul călătoriei în condiții de confort sporit; cele mai noi, date în
Sud, Mangalia Nord (Saturn, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Neptun, Olimp), Mangalia; folosință în 2007, ating 575 km/h.
● balneoclimateric (legat de izvoare minerale, izvoare termale, factori climatici etc.), România Magistralele feroviare leagă vestul de estul continentului (Lisabona–Paris–Varșovia–Moscova) ori
dispunând de circa 160 de stațiuni de acest fel, inclusiv cele de interes local; renumite sunt marile orașe și capitale (Moscova–Chișinău–București–Sofia; Berlin–Budapesta–București ș.a.).
Băile Herculane, Băile Felix, Ocna Sibiului, Sovata, Băile Olănești, Băile Govora, Pentru buna funcţionare a rețelei feroviare au fost construite numeroase tuneluri: Simplon
Călimănești, Băile Tușnad, Slănic Moldova, Amara s.a.; e turism montan și de sporturi de (Elveţia–Italia), Saint Gothard (Elveţia), Eurotunelul (Marea Britanie–Franța) ș.a.
iarnă (pentru acestea din urmă fiind necesare amenajări speciale și dotări — pârtii de schi,
mijloace de transport mecanic pe cablu, precum telecabinele, teleschiuri ș.a.); cele mai ➔ Transporturile rutiere dispun de mari sisteme de autostrăzi în Europa Occidentală (în
frecventate stațiuni de acest fel sunt Poiana Brașov, Predeal, Sinaia, Bușteni/ Păltiniș, Spania, Germania, Franța, Olanda, Belgia ş.a.) și sunt completate de numeroase tuneluri și poduri
Semenic, Borșa s.a.; (Øresund, leagă Danemarca de Suedia).
● cultural-istoric, legat de vizitarea unor obiective istorice, arhitectonice și de artă (cetăți,
castele, palate, biserici, mânăstiri, case vechi, muzee, case memoriale etc.) ori etnografice și Au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în ultimele decenii, rezultând o rețea de căi rutiere
folclorice; se remarcă Bucovina (cu cele cinci biserici cu fresce exterioare - Voronet, (peste 6,6 mil. km), modernizată în proporție tot mai mare, dublată de o creștere a parcului de
Moldovita s.a. — și alte biserici și mânăstiri, precum Putna, Dragomirna ș.a.), Maramureșul autovehicule (peste 230 mil. de autoturisme, locul 2, după America, și peste 40 mil. de vehicule
(cu biserici și porți monumentale din lemn), sudul Transilvaniei (cu cetăți țărănești și palate, comerciale, locul 3, după America și Asia).
biserici, case vechi etc. în orașe ca Brașov, Sibiu, Făgăraș ș.a.), București, Iași, Cluj-Napoca, Un aspect al modernizării îl reprezintă rețeaua de autostrăzi, caracteristică mai ales Europei de
Alba Iulia, Timișoara, Oradea, Târgoviște ș.a.; Vest, unde se remarcă țări ca Germania și Spania (circa 12 000 km fiecare), Franța (10 400 km),
● drumețiile/turism montan, practicate mai ales în regiunile montane pentru a vedea creații ale Italia (6 500 km), Marea Britanie (3 500 km).
naturii cum sunt cheile, peșterile, cascadele, formele de relief antropomorfe și zoomorfe etc.;
● un loc deosebit îl reprezintă Delta Dunării, care ocupă un loc aparte atât în Europa, cât și pe
Glob. ➔ Transporturile pe apă cuprind:
a. Transporturile fluviale se realizează pe Dunăre, Rin, Ron, Elba, Vistula, Volga, Don, Nipru etc.,
unele fiind legate prin canale (Mittelland, Canal du Midi, Dunăre–Main–Rin). Ele au contribuit la
dezvoltarea unor mari sisteme portuare fluviale: Duisburg (pe Rin, cel mai mare din lume), Viena,
Budapesta, Belgrad, Paris, Lyon, Moscova, Varșovia, Galați etc.
★ SISTEME DE TRANSPORT Au o vechime considerabilă și completează rețeaua terestră de căi de comunicație, atât pentru materii
prime' cât și pentru călători. Cursurile de apă sunt legate între ele și completate de o adevărată rețea
Sisteme de transport în Europa de canale, care însumează circa 14 000 km², ceea ce reprezintă 1/3 din rețeaua de transport interior a
continentului, fără Rusia.
Europa dispune de cel mai diversificat, dens și complementar sistem de transport de pe Glob: toate Rusia (inclusiv partea asiatică) are cea mai mare rețea navigabilă de pe Glob: 102 000 km, din care
tipurile de căi de transport (feroviare, rutiere, fluviale, maritime, aeriene, speciale), formând o rețea 17 000 km canale, punctul central fiind fluviul Volga, una dintre cele mai importante artere
din ce în ce mai complexă, și mijloacele de transport aferente, infrastructură (instalațiile care navigabile ale Europei.
deservesc transporturile), curenții și rutele de transport. Există, de asemenea, numeroase noduri Alte mari artere fluviale de transport sunt Rhinul (cu cel mai mare trafic — peste 300 mil. tone anual;
rutiere: locuri în care se intersectează mai multe căi de comunicație de același fel sau diferite, cum și cel mai mare port fluvial de pe Glob, Duisburg, peste 100 mil. tone), Dunărea, Sena, Tamisa ș.a.
sunt toate capitalele europene (dar mai ales Paris, Londra, Roma, Berlin, Moscova), plus numeroase
alte orașe (Rotterdam, Frankfurt am Main, Lyon, Milano ș.a.). b. Transporturile maritime. Beneficiind de numeroase facilități naturale (țărm dantelat, estuare
pătrunse adânc în inima continentului), Europa a cunoscut, încă din Antichitate, o vie activitate
În vederea asigurării unei mai bune legături și circulații a mărfurilor și persoanelor au fost stabilite, portuară, mai întâi în bazinul Mării Mediterane, apoi și în cel al altor mări. Dezvoltarea portuară,
la nivelul continentului (mai puțin Rusia), nouă coridoare principale de transport paneuropean, în trei îndeosebi a fațadei atlantice, s-a amplificat o dată cu revoluția industrială și constituirea imperiilor
dintre acestea fiind inclusă și România: IV (Berlin - Budapesta - București - Sofia - Istanbul), VII coloniale.
(calea navigabila transcontinentala Dunare - Main - Rhin) si IX (Helsinki - Sankt Petersburg - Transporturile maritime se realizează pe oceanele și mările vecine. Porturile care le deservesc sunt
Chisinau - Bucuresti - Plovdiv, Bulgaria). complexe (Rotterdam – cel mai mare din Europa, Anvers, Hamburg, Marsilia, Le Hâvre, Malmö,
Londra, Algeciras, Barcelona, Genova, Constanța, Pireu ș.a.) și specializate pe tipuri de mărfuri:
cărbuni (Cardiff, Gdansk), minereu de fier (Narvik), cereale (Odessa), lemn (Arhanghelsk) ș.a.

101 102
Pentru scurtarea distanțelor dintre mări au fost săpate canalele Kiel (Germania) și Corint Suceava, Iași, Galați, Constanța, Giurgiu), aproape toate continuându-se și dincolo de frontieră,
(Grecia). dintre care cinci se înscriu, totodată, în principalele coridoare feroviare europene.
Inaugurarea Canalului Suez (1869) a dus la reînviorarea activității porturilor mediteraneene. Un nou Principalele noduri feroviare sunt: Bucureşti, Ploieşti, Braşov, Timişoara, Arad, Simeria, Teiuş
proces de revigorare, dar la nivelul marii majorități a porturilor europene, are loc după al Doilea (Alba), Paşcani, Făurei, Filiaşi etc.
Război Mondial datorită intensificării schimburilor comerciale și, în cadrul acestora, creșterii
spectaculoase a cantității de materii prime importate (petrol, minereuri ș.a.). ➔ Reţeaua de căi rutiere (magistralele rutiere)
De altfel, în prezent, predomină mărfurile debarcate (circa 2/3 din total, în cea mai mare parte Reţeaua de căi rutiere cuprinde: autostrăzi (A1: Bucureşti–Piteşti, în construcţie spre Nădlac; A2:
materii prime). Intre marile porturi ale continentului se înscriu: Rotterdam (cu un trafic de peste 300 Bucureşti– Constanţa; A3: Bucureşti–Ploieşti ş.a.); drumuri europene sau şosele internaţionale
mil. tone anual, ocupând, de regulă, locul 1 pe Glob), Anvers/ Antwerpen, Hamburg, Londra, Le (E60, E70, E85 ş.a.), drumuri judeţene ş.a.
Havre, Marsilia, Barcelona, Constanta s.a. Deși aproape 10 drumuri naționale se continuă și în afara granitelor țării, dintre acestea se remarcă
patru, care se înscriu în rute internaționale importante:
➔ Transporturile aeriene Au cunoscut o remarcabilă dezvoltare, Europa ocupând locul secund, TEM (Autostrada Transeuropeană), cu sectorul românesc pe ruta
după America de Nord, atât la numărul pasagerilor transportați (implicit călători/ km), cât și la tone/ Nădlac-Arad-Sebeș-Pitești-București-Constanța;
km. Cea mai mare frecvență a transporturilor aeriene și cea mai densă rețea se întâlnește în Europa de E60 (care vine de la Hamburg, Germania): Oradea—Brasov— București—Constanța;
Vest și Centrală, datorită intenselor legături transoceanice (peste Oceanul Atlantic). E70, vine dinspre Serbia (Stamora-Moravita), străbate sudul țării (Timișoara - Craiova - București -
Pe continentul european se află unele dintre cele mai mari aeroporturi de pe Glob: Heathrow Giurgiu) și se continuă spre Bulgaria (Varna) și Turcia (Istanbul);
(Londra), Frankfurt am Main (Germania), Charles de Gaulle (Paris), Schiphol (Amsterdam), E85, dinspre Polonia (Varșovia) și Ucraina (Lvov - Cernăuți), pe ruta Siret - Suceava - Buzău -
Șeremetievo (Moscova), Leonardo da Vinci (Roma). Marile metropole au mai multe aeroporturi: Urziceni - București - Giurgiu, spre Bulgaria (Sofia).
Moscova (24, dintre care 4 internaționale), Londra (21; 3 internaționale), Parisul (3 internaționale). Deosebit de importate pentru transporturile rutiere sunt podurile construite peste Dunăre
(Calafat–Vidin, Giurgiu–Ruse, Feteşti–Cernavodă, Giurgeni–Vadu Oii).
➔ Transporturi speciale. Și această formă de transporturi este bine dezvoltată în Puncte de frontieră sunt la: Giurgiu şi Vama Veche (cu Bulgaria), Moraviţa şi Jimbolia (cu Serbia),
Europa,inclusiv în țara noastră, fiind reprezentate de conducte (îndeosebi cele pentru petrol și Nădlac, Vărşand şi Borş (cu Ungaria), Siret şi Halmeu (cu Ucraina), Albiţa (cu republica Moldova).
gazenaturale), linii electrice de înaltă tensiune, telecomunicațiile, cu o impresionantă
dezvoltare și extindere a internetului, care a devenit indispensabil. ➔ Transporturile pe apă (arterele navigabile)
Europa are o rețea bogată de cursuri de apă, dar navigația se practică aproape exclusiv pe Dunăre.
România se inscrie în artera fluviilor și canalelor (Rhin—Main—Dunăre), care traversează Europa
Sisteme de transport în România pe direcția NV—SE, între Marea Nordului (Rotterdam, multă vreme cel mai mare port al lumii) și
Marea Neagră (Constanța, cel mai mare port din acest bazin).
In România, sistemele de transporturi se caracterizează printr-o reţea diversificată de căi Principalul port maritim, Constanța (inclusiv Midia-Năvodari), cu o capacitate de peste 50 de
de comunicaţie şi mijloace de transport, predominând traficul auto şi feroviar. Distribuţia reţelei milioane de tone anual, asigură practic aproape în întregime legăturile comerciale ale țării noastre cu
feroviare şi rutiere este impusă de dispunerea arcului carpatic, de reţeaua hidrografică şi de poziţia foarte multe state care au ieșire la Oceanul Planetar.
capitalei în partea central-sudică a ţării (oraşul Bucureşti fiind principalul nod feroviar, rutier, aerian). a. Căile fluviale sunt: Dunărea (Dunărea fluvială, cu porturile fluviale Moldova Veche, Orşova,
Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Turnu Măgurele, Giurgiu, Olteniţa şi Călăraşi şi Dunărea maritimă,
Țara noastră are un sistem de transport similar celui continental, incluzând toate tipurile de căi de cu porturile fluvio-maritime: Brăila, Galaţi, Tulcea şi Sulina), Canalul Dunărea–Marea Neagră (cu
comunicație și mijloace de transport, dar nu în toate cazurile la nivelul cerințelor. lungimea de 64 km) şi Bega (cu lungimea de 40 km şi port la Timişoara).
Marile artere rutiere și feroviare au, de regulă, trasee paralele, aceeași destinație externă și puncte de b. Transporturile maritime se realizează la Marea Neagră, beneficiind de porturile: Constanţa (cel
frontieră comune sau apropiate, unele înscriindu-se în așa-numitele coridoare europene de transport. mai mare de la Marea Neagră), Mangalia şi Midia-Năvodari.
Spre deosebire de Europa, atât în privința rețelei feroviare, cât mai ales a celei rutiere, în afara
sistemului radiar (influențat de capitala țării), se poate distinge, în țara noastră, și un sistem ➔ Transporturile aeriene (rutele aeriene)
concentric, impus de arcul carpatic și de alte unități mari de relief. Dintre cele 17 aeroporturi românești se distinge București-Otopeni („Henri Coandă"), cu o capacitate
Principalul nod rutier, feroviar și aerian este Capitala, de unde se distribuie radiar principalele de 3 milioane de pasageri anual, care asigură legături cu circa 50 de mari orașe de pe Glob. Spre
magistrale și rute de transport. deosebire de acesta, care este exclusiv internațional, celelalte sunt fie numai interne, fie mixte
(București-Băneasa/ „Aurel Vlaicu", Constanța-Mihail Kogălniceanu, Timișoara, Arad, Satu Mare,
➔ Reţeaua de căi ferate este organizată pe magistrale, unele înscriindu-se în principalele Cluj-Napoca).
coridoare feroviare europene (Bucureşti–Timişoara, Bucureşti–Arad, Bucureşti–Suceava ş.a.). Transporturile aeriene dispun de aeroporturi internaţionale la: Bucureşti, Timişoara, Arad, Oradea,
Puncte de frontieră feroviare sunt: Negru Vodă şi Giurgiu (spre Bulgaria), Moraviţa şi Jimbolia Satu Mare, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Sibiu, Iaşi, Bacău, Constanţa ş.a.
(spre Serbia), Curtici, Episcopia Bihorului, Valea lui Mihai şi Carei (spre Ungaria), Halmeu şi Vicşani
(spre Ucraina), Ungheni (spre Republica Moldova).
Rețeaua feroviară românească cuprinde în prezent 9 magistrale, care pornesc din București spre
orașe, de regulă mari, aflate în apropierea granitelor țării (Timișoara, Arad, Oradea, Satu Mare,

103 104
ȚĂRILE VECINE ROMÂNIEI 4. Apele
- râurile care apartin bazinului Mării Negre sunt afluenţi ai Dunării, precum: Iskăr, Osăm, Lom;
România se învecinează - spre Marea Egee curg Mariţa, Struma şi Tundja;
cu: Republica Moldova, - litoralul bulgar are o lungime de 378 km;
Ucraina, Bulgaria, Serbia 5. Vegetaţia
şi Ungaria. - padurile ocupă 1/3 din suprafata ţării, în sud găsind condiţii prielnice de dezvoltare migdalii,
Două dintre aceste ţări sunt chiparosii, castanii (în sud);
membre ale Uniunii - în nord-est apar asociatii de stepa şi silvostepă;
Europene şi ale
Organizaţiei Tratatului 6. Populaţia
Atlanticului de Nord: - nr de loc – 7,7 mil.
Bulgaria si Ungaria. - bilantul natural este negativ;
- densitatea medie – 70 loc/kmp;
- valori mai mari ale densitaţii se înregistrează în Depresiunea Sofia, pe Valea Mariţa, în zona
premontană dunăreană şi în regiunea Varna;
- 80% bulgari, 10% turci, şi circa 5% rromi;

7. Orase
- capitala: SOFIA – 1.1 mil. loc;
- Plovdiv (341 464 loc.), Varna (312 026loc.), Burgas (189 259 loc.), Ruse (158 201loc.).

8. Economia
- se află în tanziţie spre economia de piaţă şi se confruntă cu o serie de dificultăţi legate de rezursele
de
subsol variate, dar modeste;
BULGARIA - în ultimii ani se remarcă un însemnat reviriment, după o cădere economică apropiată de colaps;
- resursele de subsol – lignit, minereuri neferoase, petrol şi gaze naturale;
1. Poziţia geografică - energia nucleară asigură ~ 40% din producţia de energie electrică, în special la centrala Koslodui,
- suprafata – 110 970 kmp; situată pe Valea Dunării.
- situată în partea de est a Peninsulei Balcanice; - industria produce oţel, utilaje industriale, produse electronice şi electrotehnice, îngrăşăminte
- graniţa dintre România şi Bulgaria este stabilită pe Dunăre, între gura de vărsare a râului Timok şi chimice, produse alimentare (vinuri şi ţigarete);
Silistra/Ostrov, după care se continuă până la Vama Veche, pe ţărmul Mării Negre.
- sectorul terestru al graniţei dintre România şi Bulgaria se înscrie în Podişul Dobrogei.

2. Relieful
- predominant înalt, munţii şi podişurile ocupând suprafeţe mai întinse decât câmpiile;
- Munţii Stara Planina se desfăşoară sub forma a două culmi paralele, în partea centrală a ţării, de la
graniţa de vest la ţărmul Mării Negre; în nord se desfăşoară în continuarea Munţilor Carpaţi, dincolo
de Valea Timokului şi ating altitudinea maximă de 2376m în vf, Botev;
- depresiunea Kazanlâk/Valea Trandafirilor separă Munţii Stara Planina de Munţii Sredna Gora;
-în sudul şi sud-vestul ţării, sunt Munţii Rila, cu altitudinea maximă de 2925m vf. Musala, Munţii
Rodopi (2191m) şi Munţii Pirin (2914m), formaţi din cristalin, cu forme masive şi cu relief glaciar.
- între Stara Planina şi fluvial Dunărea, se desfăşoară Câmpia Inaltă a Dunării;
- între Munţii Rodopi şi Sredna Gora se desfăşoara Câmpia Traciei Superioare, drenată de fluviul
Mariţa;

3. Clima
- temperat continentală la nord de Stara Planina şi mediteraneeanaă la sud de ei, cu precădere în
Câmpia Maritei.
- precipitaţiile variază între 450-550mm/an, în câmpie şi 850-1200mm/an, în munţi;

105 106
SERBIA - deţine locul I în Europa la producţia de prune şi locul II pe Glob la producţia de mere;
- se cresc porcine;
1. Poziţia geografică - reţeaua de transport este diversificată şi in bună măsura modernizată (autostrăzile deţin 540 km)
- suprafata – 88 361 kmp; - dupa desprinderea Muntenegrului din Federaţie, Serbia nu mai are iesire la Marea Adriatică
- situată la SV de teritoriul României; - principalul centru turistic este Belgradul, renumir prin băile romane ale Antichităţii şi zidurile albe
- graniţa cu România se desfăşoară între confluenţa Timokului cu Dunărea, păna la Beba Veche. ale cetăţii, de unde şi numele dat de slavi de “Oraşul Alb”.
- între Baziaş şi Timok, graniţa urmează cursul Dunării.

2. Relieful
- urcă în trepte de la nord la sud: câmpii, dealuri, munţi.
- în nord se află Câmpia Voivodinei, sector al Câmpiei Panonice, care este traversată de Dunăre şi
presărată, pe alocuri, cu vechi masive muntoase joase;
- în centru se află Câmpia Moravei şi o regiune colinară puţin inaltă,
- la est, la graniţa cu România şi Bulgaria se află Munţii Serbiei şi platoul Miroč;
- în sud şi sud-vest, se desfăşoară un sector al Alpilor Dinarici, cu cele mai mari altitudini din ţară.

3. Clima
- temperat continentală;
- Munţii Dinarici constituie o barieră între Marea Adriatică şi Depresiunea Panonică, impiedicând
pătrunderea aerului maritime spre continent, fapt ce explică scăderea cantităţilor de precipitaţii de la
vest la est.

4. Apele
- reţeaua de ape este colectată de Dunăre prin Tisa, Timiş, Sava, Morava, Timok.
- la Porţile de Fier au fost amenajate, în colaborare cu România, un lac de acumulare, o hidrocentrală
şi un sistem de navigaţie;
5. Vegetaţia
- pădurile de foioase ocupă suprafeţe importante în partea centrală;

6. Populaţia
- nr de loc – 10 043 000 mil. loc.
- bilantul natural este negativ;
- densitatea medie – 114 loc/kmp;
- sârbi (62%), albanezi (16.5% concentrate in Kosovo), maghiari (3.3% in principal în provincial
Vojvodina), români (1.4% tot în Voivodina);
- ponderea populaţiei urbane este una dintre cele mai reduse de pe continent (57%);

7. Oraşele
- capitala: BELGRAD – 1.2 mil.loc;
- alte oraşe: Novi Sad, Niš, Priština

8. Economia
- s-a confruntat în ultimii 20 de ani cu puternica recesiune care a marcat-o după dezintegrarea
Iugoslaviei.
- bombardamentele NATO, din perioada martie – iunie 1999, au provocat mari distrugeri
infrastructurii şi industriei, iar nivelul economic al ţării a ajuns la 50% din cel inregistrat în 1990.
- dispune de resurse naturale variate (cupru, magnezit, carbine inferior), dar cu rezerve reduse.
- se remarcă două regiuni industriale semnificative: regiunea Belgrad şi Culoarul Moravei, cu ramuri
trediţionale şi de vârf;
- agricultura are o structură echilibrata, cultivându-se cereale, plante tehnice;

107 108
UNGARIA 6. Populaţia
- nr de loc – 9,7 mil. loc. (2020)
1. Poziţia geografică - bilantul natural este negativ;
- suprafata – 93 030 km²; - densitatea medie – 107 loc/km²;
- situată la NV de România, frontiera între acestea desfăşurându-se între Beba Veche şi Halmeu; - maghiari (84.4%), rromi (5.3% cea mai mare pondere din Europa), ruteni, germani, români;;
- graniţa este terestră, în cea mai mare parte; - ponderea populaţiei urbane este una dintre cele mai reduse de pe continent (57%);
- pe cursul inferior al Mureşului se află un segment din frontiera Ungariei cu România.
7. Oraşele
2. Relieful - capitala: BUDAPESTA – 1.7 mil.loc, despărţită de Dunăre în două părţi: Buda, în vest, şi Pesta, în
- peste 2/3 din suprafaţa Ungariei este ocupată de câmpie; est, care au existat ca duă oraşe separate până în 1873;
- in centrul şi estul ţării se desfăşoară mai multe compartimente ale Câmpiei Panonice, unel ai - alte oraşe: Debrecen, Miskolc, Szeged, Pecs, Gyor;
coborâte – Câmpia Tisei, altele mai ridicate – Câmpia Cumaniei, sau inalte – Câmpia Balatonului, cu
altitudini cuprinse între 150 şi 300m. 8. Economia
- Câmpia Tisei, numită şi Alföld (pământ jos) se întinde la est de albia râului Tisa şi este o regiune - acceptată în UE la 1 mai 2004, Ungaria a facut eforturi de modernizare economică;
aluvială fertilă, străbătută de râurile care curg dinspre Carpaţi. În apropiere de Szeged se înregistrează - în prezent are o structură a PIB-ului similară ţărilor occidentale (serviciile contribuind cu peste 2/3);
altitudinea cea mai coborâtă, de 78 m.; - se impun industria constructoare de maşini, chimică şi petrochimică, plus ramurile uşoară şi
- în Câmpia Nyrului (în jurul oraşului Debrecen) se află un sector de dune de nisip; alimentară;
- Câmpia Cumaniei, numită şi Felföld (pământ înalt), reprezintă sectorul dintre Tisa şi Dunăre, - balanţa agricolă este excendetară;
caracterizat prin altitudini ce depaşesc în general 100m, prin dune de nisip, lacuri sărate, cursuri de - se cultivă cereale, plante tehnice, vită-de-vie (renumitele vinuri de Tokay), pomi fructiferi
apă rare. - constituie alături de Elveţia şi Austria o regiune de transit intre sudul şi nordul Europei;
- cele două compartimente formează Câmpia Panonică propriu-zisă; - căile de comunicaţie feroviară, rutieră şi fluviatilă trec prin capitală;
- partea cuprinsă între Dunăre, Drava şi şirul munţilor Bakony – Verttes, numită Câmpia Balatonului - legătura feroviară dintre România şi Ungaria se asigură indeosebi prin punctele de frontieră Curtici
sau Dunantul, este dominată de masivul cristalin Mecsek şi are relief deluros; şi Episcopia Bihorului, iar cea rutieră prin Borş şi Nădlac;
- în NV ţării, suprapusă unui sector al Depresiunii Bratislavei, se desfăşoară Câmpia Mică sau - regiuni turistice importante sunt: capitala, regiunea balneară a Balatonului, complexul Vişegrad,
Kisalföld, cu aspect de şes neted, cu altitudini de 100 – 160 m. regiunea munţilor Matra şi Bukk; predomină turismul cultural-istoric, urmat de cel balneoclimateric.
- munţii ocupă suprafeţe reduse şi au altitudini mici: Munţii Matra – cei mai inalţi din Ungaria, cu vf.
Kekes, de 1015m, Munţii Bukk şi Zemplen, ramificaţii ale Carpaţilor;

3. Clima
- temperat-continentală de tranziţie între cea oceanică şi cea continentală, cu ierni reci şi veri
călduroase şi precipitaţii relativ reduse;
- cantitatea de precipitaţii anuale scade spre interiorul ţării de la 600 – 800 mm, în Câmpia
Balatonului, la 500 mm, în sectorul de confluenţă a Crişului cu Tisa.
- temperatura medie anuală este de 10 C.

4. Apele
- reţeaua hidrografică este reprezentată de Dunăre, care străbate ţara pe direcţiile vest-est şi nord-sud,
în partea centrală, şi drenează întreaga suprafaţă a ţării;
- râul Raba străbate Kisalfold-ul, iar Alfold este străbătută de Tisa, în intregime îndiguită, care
primeşte apele Someşului, Crişului şi Mureşului.
- în sud curge Drava, care formează graniţa cu Croaţia;
- în vest, la poalele Munţilor Bakony, se află cel mai mare lac din Ungaria, Lacul Balaton legat de
Dunăre prin Canalul Sio.

5. Vegetaţia
- pădurile de fag şi stejar acoperă regiunea muntoasă, Câmpia Panonică fiind domeniul silvostepei şi,
în special al stepei, numită “pustaă” (ierburi mărunte, xerofile);

109 110
UCRAINA 7. Oraşele
- capitala: KIEV – 2.6 mil.loc;
1. Poziţia geografică - alte oraşe: Harkov (1.4 mil. loc), Dnepropetrovsk (1.05 mil. loc.), Odessa (1mil. loc.) Doneţk (999
- suprafata – 603 700 km² ; 975 loc).
-este unul din marile state ale Europei, ocupând locul al II-lea, ca suprafată, după Federaţia Rusă şi al
IV-lea, ca număr de locuitori; 8. Economia
- graniţa cu România este formată din două sectoare: în nord, începând de la Halmeu pană la - dispune de importante resurse de subsol, în Donbass, pentru cărbune superior.
Oroftiana - producţia de cărbuni o situează pe locul al III-lea în Europa;
pe Prut, din care, pe o distanţă de 60km, urmează cursul Tisei, şi in est, pe braţul Chilia şi pe - se adaugă bazinul de lignit al Niprului;
ramificaţia - prin producţia de minereu de fier, Ucraina ocupă locul al II-lea pe Glob;
acestuia, Musura, până la mare. - cele mai mari zăcăminte de mangan din lume se află în Bazinul Nikopol, iar pentru producţia de
- Peninsula Crimeea corespunde, administrative, Republicii Autonome Crimeea. titan, Ucraina ocupă locul al II-lea pe Glob;
- la sulf natural, Ucraina deţine cele mai mari zăcăminte din lume, iar la zăcămintele de grafit, cele
2. Relieful mai mari resurse din Europa.
- variat; - industria este concentrată în sectorul suprapus bazinului carbonifer al Doneţk-ului;
- aproape jumătate din teritoriul Ucrainei este ocupat de Podişul Podolic, din partea central-vestică a - Ucraina este un important producător de energie electrică ( centrale nucleare);
ţării şi de Colinele Doneţkului, din nordul Mării Azov. - se perfecţionează continuu producţia de lansatori, sateliţi şi echipament pentru cercetarea
- valorile altrimetrice maxime de 471m în Podişul Podolic şi de 367 m în Colinele Doneţului. cosmosului;
- sub raport geologic podişul are un fundament Precambrian, alcătuit din granite şi gnaise, acoperit cu - producător important al tehnicii de război: tancurile, avioanele de transport de război, complexele de
o cuvertură sedimentară, cu depozite loessoide; rachete antiaeriene, echipamentul optic;
- în partea centrală a Ucrainei se află Câmpia Niprului, cu altitudini reduse (100-150 m), modelată - Ucraina este cunoscută prin producţia de cereale (locul al IV-lea în Europa), de floarea-soarelui
de calota glaciară care a avansat pana la 50 0 lat. N şi a lăsat depozite morenaice. (locul al II-lea pe Glob), sfecla de zahăr, cartofi şi prin efectivele de bovine;
- în sudul ţării, Câmpia Mării Negre se suprapune unei depresiuni tectonice umplută cu depozite - viticultura este specifică Peninsulei Crimeea, iar pomicultura, regiunilor transcarpatice şi
neogene, in care predomină calcarele. subcarpatice;
- munţii ocupă suprafeţe restrânse: Carpaţii Păduroşi, în vestul ţării şi Munţii Crimeii, în sud - în domeniul transporturilor se remarcă cele rutiere (1 800km autostrăzi)şi fluviale (2 250km);
- culmile Carpaţilor Păduroşi sunt dispuse pe direcţia nord-vest – sud-est, în trei siruri: Beskizii în - dispune de o reţea feroviară dezvoltată (22 000km);
partea estică, Gorganii, cu înălţimi ce depăşesc 1700m, în partea centrală şi Carpaţii Pocuţiei în - porturi de mare capacitate sunt atat la Marea Neagră, cât si la Dunăre (Reni, Ismail, Chilia)
sud-est, cu altitudinea maximă de 2 061 m în vârful Hora Hoverla; - punctele de trecere a frontierei, dinspre România spre Ucraina, sunt Vicşani, pe cale ferată, şi Siret,
- în Peninsula Crimeea sunt Munţii Iaila, ale căror înălţimi trec de 1 500m, în vârful Romankusk. pe şosea, apoi Sighetul Marmaţiei şi Halmeu.
- litoralul ucrainean al Mării Negre, în special cel al Crimeii, este o importantă regiune turistică,
3. Clima susţinută de cura heliomaritimă şi plajele cu nisip fin.
- temperat continentală;
- pe litoralul sudic al Pen. Crimeea, clima este subtropicală; Probleme
4. Apele actuale de
- fluvii importante: Niprul, Nistrul şi Bugul de Sud; în est curge Doneţul; mediu: rezerve
- din Carpaţi isvorăsc Tisa, Prutul şi Siretul; de apa potabila;
- in sud-vest este limitată de Dunăre; poluarea
5. Vegetaţia aerului si a
- păduri de amestec în nord, paduri de stejar şi fag în centru şi în vest, iar în sud, sunt dominante apei;
silvostepa şi stepa, înlocuite, în bună parte, cu plante de cultură; despaduririle;
- teren arabil 53.8%, recolte permanente 1.5%, altele 44.7% (2005). in Nord-Est
exista
contaminare
6. Populaţia
radioactiva din
- nr de loc – 46 651 309 mil. loc.
cauza
- densitatea medie – 77 loc/kmp; accidentului din
- ucrainieni (65%), ruşi (33%); circa 10 mil. de ucrainieni trăiesc în afara graniţelor în Rusia,
1986 de la
Kazahstan, R. Moldova, S.U.A, Canada;
centrala
- este statul cu cea mai mică rata a natalităţii din Europa (7,7‰) ca urmare a procesului de
nucleara de la
imbătrânire
Cernobîl.
demografică, a declinului economic şi a poluării radioactive;

111 112
REPUBLICA MOLDOVA de maşini.
- balanţa comercială este deficitară.
1. Poziţia geografică
- suprafata – 33 843 kmp;
- situată la est şi nord-est de România, între râurile Prut şi Nistru.
- nu are ieşire directă la mare, dar are acces indirect pe Valea Nistrului şi pe Dunăre. La Giurgiuleşti,
are o ieşire ingusta, de 500m, la Dunăre.

2. Relieful
- alcătuit predominant din dealuri joase şi câmpii incluse în Podişul Moldovei şi Câmpia Colinară a
Moldovei.
- în Transnistria se află prelungirile SV ale Podişului Podolic;
- principalele unităţi de relief sunt: Podişul Moldovei de Nord, Podişul Moldovei Centrale (Dl.
Bălăneşti – 430m, înălţimea maximă din Republica Moldova), Câmpia Colinară a Moldovei de Nord,
Câmpia Moldovei de Sud şi Câmpia Nistrului Inferior;
- unităţile de relief prezintă fundament precambrian rigid, care înclină dinspre NE spre V şi cade în
trepte spre sud;
- fundamentul este alcătuit predominant din granite şi gnaise şi acoperit de o cuvertură sedimentară,
formată în mai multe cicluri, începând din paleozoic şi până în cuaternar; la suprafaţă se află un strat
de loess;
- relieful este fragmentat de văi adânci cu aspect de canion, cum este Valea Nistrului, la nord de
Soroca;
- prezenţa straturilor monoclinale a impus formarea cuestelor şi a platourilor structurale;
- pe calcare s-a dezvoltat un microrelief specific;

3. Clima
- temperat continentală;
- influenţa maselor de aer oceanice este foarte slabă;
- precipitaţiile variază între 450-550mm/an.

4. Apele
- râurile principale sunt Prutul şi Nistrul, care primesc afluenţi şi de pe teritoriul ţării;
- lacurile mai mari sunt amenajări hidroenergetice Costeşti pe Prut şi Dubăsari, pe Nistru;
5. Vegetaţia
- dominată de stepă şi silvostepă, în sud, şi de păduri de foioase în centru şi în nord;

6. Populaţia
- nr de loc – 3.9 mil. loc.
- bilantul natural a devenit negativ;
- densitatea medie – 118 loc/kmp;
- ponderea populaţiei urbane este una dintre cele mai reduse de pe continent (40%);
7. Oraşele
- capitala: CHIŞINAU – 647 513 loc;
- alte oraşe: Tiraspol (185 000 loc); Bălţi (126 700loc) Tighina/Bender (125 000loc)

8. Economia
- puternic marcata de perioada sovietică;
- activitatea industrială s-a specializat în valorificarea vinurilor, fructelor şi tutunului;
- important producător european de floarea-soarelui şi plante aromate (pentru parfumuri);
- principalele ramuri industriale sunt: industria alimentara, industria textilă şi industria constructoare

113 114