Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Эльдар Рязанов Эмиль Брагинский 2
Эльдар Рязанов Эмиль Брагинский 2
SAU
Eugen Lucaşin.
Nadejda Şeveliova.
Prezentatorul.
Actul 1
Un apartament tipic cu 2 camere într- unul din cartierele stereotip, care au apărut în mai
toate oraşele.
Se aude soneria.
În hol apare Marina Dmitrievna. Are în jur de şaizeci de ani, dar arată mult mai tânără.
Pavel. (foarte bine dispus). La mulţi ani, Marina Dmitrievna. Eugen e acasă?
Pavel. (că doar el a sunat). Marina Dmitrievna, de mici copii, chiar dumneavoastră ne-
aţi învăţat să spunem adevărul şi să nu minţim!
Marina Dmitrievna. Sunt momente în viaţă, când nu strică să mai şi minţi un pic…
Pavel. (ţine în mâini o geantă din care se vede ieşind o măturice de mesteacăn). Dar
Alex şi Mihail ne aşteaptă la saună! Iar de acolo eu merg direct la aeroport…
Marina Dmitrievna. Azi vă veţi distra fără Eugen! Apropo, tu de ce pleci la Leningrad?
Pavel. Ira s-a împotmolit acolo în deplasare... Mi-a cerut să merg eu acolo, să facem
revelionul … (trece la şoaptă.) Marina Dmitrievna, vă promit că n-am să spun nimănui,
dar totuşi ce se-ntâmplă?
Închide uşa. Se întoarce în camera ei, trage cu urechea.Pereţii fiind moderni, din camera
alăturată se aude fiecare cuvânt. În sufragerie se află Eugen Lucaşin, un bărbat simpatic
de 35 de ani şi Galea, o fiinţă frumuşică de 23 de ani.
Galea. N-ai înţeles. Hai să facem revelionul doar noi doi şi să nu mai mergem la familia
Corenev!
Lucaşin. Dar aşa ne-am înţeles. Și nu-i frumos să duci oamenii de nas. Ai şi făcut deja
salata de crabi. Apropo, de unde ai făcut rost de crabi?
Galea. Cum de nu înţelegi? Nu vom merge nicăieri. Vom face revelionul aici, la tine!
Galea. (cu răbdare). Mama ta va pleca. Ea ne va pregăti totul, va pune masa; bineînţeles
că eu o voi ajuta, apoi mama ta va pleca la prietena ei. Ai o mamă minunată!
Lucaşin. Ce isteaţă eşti! Cum de nu mi-a trecut prin cap aşa ceva?
Lucaşin. Să ştii că-mi place foarte mult această idee a ta. Eu voi bea puţin, voi căpăta
curaj, atmosfera va fi una potrivită şi, în sfârşit, eu voi putea să-ţi spun ceva ce voiam
demult să-ţi spun!
Galea. Ce anume?
Lucaşin. Ce vrei?! Laşitate de burlac înrăit. Cândva, am cerut o femeie în căsătorie. Spre
marea mea mirare, ea a acceptat. Dar când mi-am imaginat că ea se va muta aici, în
această cameră şi toată viaţa mea, mereu, va pendula prin faţa ochilor mei, m-am îngrozit
şi am fugit la Leningrad!
Lucaşin. Asta e imposibil. Totul e hotărât definitiv şi irevocabil. Am rezistat mult timp,
dar acum în sfârşit am capitulat.
Lucaşin. La operă…
Lucaşin. Ştiu! Când n-au nici voce, nici ureche, atunci cântă! Galea... Oamenii cântă când
sunt fericiţi! (Ea-i întinde chitara.)
Galea. (bucuroasă, se rupe din braţele lui). Gata, trebuie să plec! Mai am atâtea de făcut
azi.
Lucaşin. (capitulând). Uite, ia cheile de la apartament (îi dă cheile) şi vino la 11! (şi
deodată brusc.) Te iubesc şi vreau să fii soţia mea!
Galea. (victorioasă). Păi şi dacă o să-ţi pendulez mereu prin faţa ochilor?!
Lucaşin. Dar eu n-am înţeles ce-i mai important. Eşti sau nu eşti de acord?
Marina Dmitrievna. N-aş putea spune că sunt în extaz, dar e o fată educată, nu e
proastă…Ş-apoi tu dacă nu te vei însura nici acum, nu te vei mai însura niciodată…
Marina Dmitrievna. E nerespectuos din partea ta să-mi aminteşti ce vârstă am... dar nu
mă supăr, doar sunt o mamă minunată. Eu voi pregăti totul, apoi voi merge la prietena
mea!
Lucaşin. De asta nu m-am îndoit niciodată... Cu siguranţă eu am avut noroc. Deşi sincer
să fiu nu-nţeleg ce-a găsit ea la mine? Sunt cu mult mai în vârstă decât ea... Ş-apoi e atât
de frumoasă...
Marina Dmitrievna. Şi eu mă mir că te-a ales pe tine, când tu eşti atât de tăntălău!
Marina Dmitrievna. De ce i-ai povestit despre Leningrad? Când îi faci unei femei o
asemenea propunere nu pomeneşti despre altă femeie…
Lucaşin.(se vede că pentru el e o amintire neplăcută). Zi-mi te rog, adineaori Pavel a fost
la noi?
Marina Dmitrievna. Da, pleacă la Leningrad. Dar l-am dat afară ca să nu te deranjeze…
Marina Dmitrievna. Nu văd nimic rău în faptul că vrei să întâlneşti Anul Nou curat!
Lucaşin. Doar că tu să nu-i spui Galei despre asta. Ştiind că noi avem baie şi acasă, ea
poate să nu-nţeleagă corect.
Marina Dmitrievna.Tare mă tem că tu, cu caracterul ăsta al tău, ai să fii sub călcâiul
nevestei!
Sauna. Barul. La una din mese beau bere cei 4 prieteni: Lucaşin, Pavel, Alexandr şi
Mihail. Sunt toţi de aceeaşi vârstă.
Lucaşin.(sincer). Ce?
Mihail.Vrei să pleci aşa pe uscat de aici. Nu vrei să sărbătorim căsătoria ta?
Lucaşin. Aici?
Alexandr. De ce nu?
Mihail. Ce-ţi faci atâtea griji? Toţi vrem să fim azi în formă maximă, la toţi azi e Anul
Nou, la toţi e sărbătoare! (iese.)
Pavel. Tu abia acum te-nsori, iar eu am deja fată care merge la facultate...
Lucaşin. Băieţi, haideţi mâine pe la mine, ne vedem atât de rar. Iar eu o să v-o prezint pe
soţia mea…
Mihail. Ăştia nu le vând decât împreună. Probabil ca să termine stocul și să scape, doar e
sfârşit de an!
Pavel. Lor nu le pasă decât de câştigul lor, nu se gândesc la nevoile clienţiilor... Clienții
pot să şi crape.
Мihail. (aruncă pe masă nişte ciocolată). Iată nişte ciocolată... nu e cine ştie ce... dar e
totuşi ceva de mâncare…
Alexandr. Pavele, un toast! Tu eşti cel mai talentat dintre noi la asta!
Pavel. Iar tu cel mai urât! (Se ridică el, apoi toţi.) Pentru timidul nostru prieten Jenea
Lucaşin, care în sfârşit şi-a învins acest defect şi şi-a găsit o soţie, fiind ultimul din gaşca
noastră care se însoară. Fii fericit Evghenii!
Beau.
Mihail. Oameni buni, aţi auzit? El nu vrea să bea pentru mireasa lui!
Alexandr. E bolnavă?
Lucaşin.(supărat). Avea o entorsă…
Pavel. Păi chiar tu ziceai că sauna este cea mai mare invenţie a minţii omeneşti…
Beau toţi.
Lucaşin. Ura!
Beau toţi.
Am un toast şi eu.
Pavel. (îl cheamă pe Lucaşin). Hai să mergem... Ştiu unde e cântarul. Să ne cântărim la
brudersaft!
Lucaşin. Cine?
Barul din aeroport. La o masă cei patru prieteni. Fiecare are o geantă şi în fiecare
geantă e o măturice de mesteacăn. Pavel doarme liniştit, rezemat de perete, Lucaşin e pe
punctul de a adormi.
Alexandr. Dar tu nu-ţi aminteşti care dintre noi zboară? De ce-om fi venit şi la barul ăsta?
Mihail. De ce? Ca să bem o cafea. N-avem noi nicio vină că aici servesc cafeaua doar cu
coniac. Dar eu nu mă-mbăt niciodată. Te poţi baza pe mine. Imediat o să deducem logic.
Mihail. Eşti foarte perspicace. Doar pe mine mă mai poţi întreba. Eu sunt singurul care nu
mi-am pierdut uzul raţiunii.
Alexandr. Ar putea.
Alexandr. Fără care din ei? Hai, zi, doar eşti treaz!
Mihail. Da. De aceea am să-ţi răspund. Azi la saună, pentru cine am băut? Pentru
Lucaşin?
Ies toţi.
Apare Prezentatorul.
Prezentatorul. La aeroport.
Lucaşin. (amintindu-şi). Ah, da! L-am condus pe Pavel... Unde au dispărut Mihail şi
Alexandr?.. (Prezentatorului.) Cât e ceasul?
Prezentatorul. E zece.
Prezentatorul (îşi continuă monologul). În ziua de azi casele nu se mai construiesc după
proiecte individuale. Se construiesc cartiere întregi după același proiect.Toate casele sunt
la fel, blocurile sunt toate la fel. Chiar și denumirile străzilor. În toate orașele găsești
strada Pușkin, strada Shakespeare, strada Scriitorilor, strada Constructorilor etc.
Vocea lui Lucaşin. (de după culise). Vă rog. Str. Constructorilor, 25.
Cineva descuie uşa cu cheia şi intră. E Nadea. Are treizeci de ani. O femeie drăguţă, dar
nu poţi să spui că-i frumoasă. Îşi scoate paltonul, intră în cameră, aprinde lumina. La
început nu-l observă pe Lucaşin. Scoate din geantă un pachet, îl pune pe masă. Apoi se
apropie de dulap, scoate rochia pregătită pentru noaptea de revelion, vrea s-o pună pe
canapea şi observă un bărbat străin dormind acolo. Nadea se sperie şi ţipă. Asta nu-l
deranjează nicicum pe Lucaşin, el continuând să doarmă. Nadea nu ştie ce să facă.
Nadea. (cu frică la început, apoi prinzând curaj). Hei! Hei! Treziţi-vă! Ce faceţi aici?
Cine sunteţi?
Nici un răspuns.
Nadea se așează pe un scaun lângă canapea, își aprinde o țigară și-i suflă lui Lucașin
fumul în față. Lucaşin doarme în continuare. Nadea începe să-l scuture.
Lucaşin nu răspunde. Nadea toarnă apa peste capul lui. Apa şi-a făcut efectul.
Lucaşin. (fericit). Vai ce bine e!... Să plutim! (Se trezeşte.) Ce faceţi? Aţi înnebunit ? Ia
căraţi-vă de aici!
Nadea.. Cum aţi intrat aici? Şi cum v-aţi permis să vă culcaţi? Ia ridicaţi-vă imediat!
Lucaşin. Asta e deja obrăznicie! După ce că aţi năvălit în apartamentul meu vă mai şi
purtaţi ca o delicventă!
Nadea. Şi eu, după părerea dumneavoastră, unde locuiesc? (Sleită de puteri se aşează pe
scaun.)
Lucaşin. Asta nu ştiu. Vă rog să plecaţi de aici cât mai repede. Aici trebuie să vină
logodnica mea şi nu vreau ca ea să mă surprindă aici cu o femeie oarecare!
Nadea. Dumneavoastră puteţi cât de cât judeca normal? Unde credeţi că vă aflaţi?
Nadea. Preţioasă observaţie. V-aş fi foarte recunoscătoare dacă ... dacă v-aţi evapora cât
mai repede de aici!
Lucaşin.Ce coşmar! (Strigă.) Mamă!
Nadea. Şi eu…
Lucaşin. Dar ăsta e mobilierul meu. O bibliotecă românească care a costat 830 de ruble!
Lucaşin. Eu am dat 25… (Îngrozit.) Dar de ce mama a pus pe masă ceşti străine?
Lucaşin. Reiese că dumneavoastră aţi intrat, aţi mutat dulapul, aţi schimbat ceştile şi …
ce-aţi făcut cu lustra mea?
Lucaşin. Dar vă dau cuvântul meu de onoare, că asta e adresa mea! Deşi am impresia că
sunt într-un apartament străin!
Nadea. În sfârşit! Acum puteţi pleca cu sufletul liniştit.
Lucaşin. Unde să plec dacă eu sunt acasă la mine! O aştept pe Galea, ea va veni la această
adresă. Am adresa asta şi-n buletin. (Întinde mâna, caută în buzunarul sacoului , scoate
buletinul şi citeşte..) Poftim… Oraşul Moscova, Strada Constructorilor, 25, apartament 3.
Nadea zâmbeşte, scoate din poşetă buletinul ei şi-l întinde lui Lucaşin.
Lucaşin. (Citeşte cu voce tare.) Oraşul Leningrad, Strada Constructorilor , 25, apartament
3… Adică vreţi să insinuaţi că eu m-aş afla în Leningrad?
(Râde , apoi se întrerupe brusc.) Dar cum am putut eu să ajung la Leningrad? Eu doar m-
am dus la saună…
Lucaşin. Mulţumesc!
Lucaşin. De fapt, eu de felul meu nu prea beau…Vai, asta e incredibil… Galea o fi venit
deja, iar eu sunt la Leningrad…Măcar dacă nimeream în alt oraş!
Se aude soneria.
Merge să deschidă uşa. Lucaşin îşi trege plapuma peste cap. Intră Ipolit, un bărbat
prezentabil de vreo 40 de ani.
Ipolit. La mulţi ani, Nadea! Sunt atât de fericit că vom face revelionul împreună! Ăsta e
cadoul meu pentru tine!
Trebuie să-ţi spun ceva. Ştii asta e ceva incredibil… Ai să te prăpădeşti de râs…mai pe
scurt, când am venit azi acasă, în patul meu dormea un bărbat străin. Cu greu l-am trezit.
(Râde.) L-am udat cu apă din ceainic…
Nadea. Dragul meu, nu trebuia să vină nimeni. Ăsta a nimerit în avion din greşeală …
Lucaşin. N-am făcut-o intenţionat! Mă scuzaţi, stăpână a casei, nu ştiu cum vă numiţi…
Ipolit. Minunat. El e la tine în pat, dar nu ştie cum te cheamă! Gata, am plecat!
Nadea. Şi dacă ştia cum mă cheamă, ai fi rămas? Ipolit, dragul meu, nici eu nu ştiu cum îl
cheamă. Îl văd pentru prima oară !
Lucaşin. Şi eu îmi sunt antipatic. (Îşi ia paltonul, care stătea pe geanta cu măturicea şi
pleacă.)
Nadea. (răsuflând uşurată.) În sfârşit… A plecat… Hai să uităm totul, ca pe un vis urât…
Gata, ajunge… Încetează să mai fii bosumflat. Şi să nu-ndrăzneşti să fii gelos. Dacă mă
voi îndrăgosti de altcineva, tu vei afla primul…
Nadea. De ce?
Nadea. Ai ghicit… Nici nu l-am văzut imediat… (Desface cadoul primit.) Vai, parfum
franţuzesc veritabil! Ai înnebunit? Ăsta e foarte scump! Şi eu ţi-am pregătit ceva…uite…
(Scoate din dulap.) Aparat de ras, ultima generaţie. Are nişte cuţite deosebite…
Nadea. Am luat exemplu de la tine! Vai, am uitat să-mi pun rochia … (Îşi ia rochia , se
duce în cealaltă cameră, revine, ia parfumul şi pleacă iar.)
Ipolit toarnă vin în pahare.
Nadea se-ntoarce.
Ipolit. Eu întotdeauna aleg ce e mai bun! (O aşează pe Nadea pe scaun) Acum hai să ne
luăm rămas bun de la anul care trece. Anul ăsta eu te-am întâlnit pe tine...
Ipolit.Aş vrea atât de mult să mă pot rade. Nu-i nimic, spre dimineaţă va ma creşte barba
şi voi putea încerca cadoul tău…
Ipolit. Nadea, azi , în ultimul ceas al vechiului an, eu sunt hotărât să spun lucrurilor pe
nume. (Se ridică în picioare.) Nu crezi că n-ar mai trebui să mă duci de nas ?
Ipolit se aşează.
Sincer, eşti atât de simpatic şi eu sunt îndrăgostită de tine până peste urechi! Dar eu sunt
probabil mai de modă veche… Eu nu pot aşa repede... Ar trebui să mă obişnuiesc... Nu te
supăra, Ipolit…
Se aude soneria.
Lucaşin. În afară de voi, nu am pe nimeni în oraşul ăsta… Şi nici bani nu am… Iar fără
bani nu-mi dă nimeni bilet…Vă rog să mă împrumutaţi cu 15 ruble, iar eu mâine vi le
trimit înapoi …
Ipolit. Şi acum pentru că am rămas singuri, să vorbim ca între bărbaţi… Ce-aţi făcut aici?
Lucaşin. (O ia cu începutul, vrând foarte tare să fie crezut, de aceea încearcă să fie cât
mai convingător). Înţelegeţi, noi avem o tradiţie…Pe 31 decembrie, un grup de prieteni
mergem la saună… Iar Pavel trebuia sa zboare la Leningrad… Iar eu trebuia să mă-nsor
azi.
Ipolit. Cu cine?
Lucaşin. Asta n-are nici o importanţă… Noi am băut la început pentru însurătoarea mea,
apoi pentru logodnica mea, apoi pentru mine…
Lucaşin. Ar trebui, dar nu ţin minte. În schimb, îmi amintesc că am ajuns aici cu un taxi.
I-am zis şoferului adresa şi el m-a adus …
Ipolit. (îşi pierde răbdarea). Să zicem că au coincis şi adresa, şi cheile, deşi asta e destul
de straniu, dar oare chiar n-aţi observat că mobila e alta?
Ipolit. Cum?
Ipolit. Nici chiar aşa! Credeţi că sunt un idiot? (Hotărât, îşi pune paltonul şi pleacă.)
Apare Nadea.
Lucaşin.(vinovat). A plecat.
Lucaşin. Adevărul!
Lucaşin. I-am spus că noi avem o tradiţie… Pe 31 decembrie, un grup de prieteni mergem
la saună… Iar Pavel trebuia sa zboare la Leningrad…
(Văzând că ea e pe punctul de a plânge, se opreşte.) Imediat îl ajung din urmă şi-l aduc
înapoi… (Pleacă, lăsând uşa deschisă.)
Lucaşin. Sunteţi un om cu suflet mare. Pot să-mi scot paltonul, că mă topesc, nu alta?
Nadea. 4–50–78.
Lucaşin.(la telefon). 4–50–78. Numarul din Moscova 05 04 12. Mulţumesc. (Nadei) A zis
că fiind sărbătoare sunt multe comenzi şi va dura cam o oră !
Nadea. Dumnezeule!
Lucaşin. Pot să stau pe casa scării şi mă chemaţi când sună. Sau aş putea să plec de tot şi
vorbiţi dumneavoastră cu Galea şi-i explicaţi totul!
Nadea. Asta în nici un caz. N-aveţi decât să-i explicaţi dumneavoastră!
Lucaşin.(se uită la ceas). Apropo, mai sunt doar 2 minute până la 12!
Beau.
Lucaşin. Bun.
Tac.
Sună telefonul.
În sfârşit! (se repede şi ridică receptorul.) Аlо… Аlо…O clipă… Аlо… (supărat pune
receptorul la loc,) Cred că Ipolit a fost.!
Lucaşin. Am crezut că-i Moscova… Ştiţi ceva? Tot ce se face se face spre bine. Dacă el e
în stare să rupă o relaţie pentru un chiţibuş oarecare …
Lucaşin. Eu în locul lui, l-aş fi invitat, în cazul ăsta pe mine, la masă. Am fi petrecut
foarte bine în trei…
Nadea. Minţi!
În alt colţ al scenei se luminează apartamentul lui Lucaşin. Galea ridică receptorul.
Galea. (furioasă). Аha, deci acolo eşti! Mersi că măcar m-ai sunat!
Galea. (îl îtrerupe). Iar eu îmi făceam griji, să înnebunesc nu alta, am sunat la toate
spitalele, la morgă... Dar tu, se pare, că pur şi simplu ai dat bir cu fugiţii !
Lucaşin.Te iubesc!
Galea. Acum abia înţeleg de ce mi-ai povestit din timp despre Leningrad …
Lucaşin.(disperat). Aia a fost cu totul altceva! Îţi explic acum totul… Noi ne-am dus
conform tradiţiei la saună…
Sună telefonul.
Nadea. (cu o voce foarte liniştită). Ieşi afară din casa mea!
Lucaşin.(se aşează cât mai comod). N-am să ies nicăieri. Avionul meu e abia la şapte
dimineaţa!
Nadea. Ca să vezi! Nici chiar aşa! (Se-ntoarce.) Asta n-o să vă meargă. N-o să mă
scoateţi afară din casa mea! (Se apropie de masă, ia farfuria cu mâncare din faţa lui şi şi-
o pune sieşi.)
Nadea. Dacă mai spuneţi o vorbă, următoarea farfurie am să v-o sparg de cap!
Lucaşin tace.
Nadea. V-a părăsit Galea! Şi foarte bine a procedat. E norocoasă. Acum va putea să
întâlnească un om adevărat! De ce nu mă contraziceţi? Nu mai aveţi texte?
Se sărută.
Tatiana. Ne aşteaptă bărbaţii jos. Nu i-am luat cu noi că pe urmă nu-i mai scoţi de aici!
Nadea. (oftând). Da, greu scoţi un bărbat din casă! Păi ce să zic? Intraţi…Faceţi
cunoştinţă…El e…În toată splendoarea.
Valentina (Începe solemn). Dragul nostrum Ipolit! Noi suntem prietenele Nadei…
Tatiana. Lasă-l să se prostească! Îi stă aşa de bine. Ce-mi plac relaţiile voastre!
Lucaşin. Da, dacă se sparge întâmplător, dar Nadejda Vasilievna a aruncat farfuria asta…
Nadea. (îl întrerupe). Ipolit, fii o gazdă primitoare! Invită musafirii la masă!
Tatiana. Amar!
Tatiana (se distreză teribil). Ipolit, dumneavoastră vă place cum cântă Nadea?
Tatiana (Nadei la ureche). E minunat, pur şi simplu minunat. (se-ndreaptă spre ieşire.)
Valentina (din uşă). Eu aprob alegerea ta…Nadea, eram sigură că tu nu vei da greş. E un
om serios şi pozitiv!
Pleacă.
Nadea. Şi dumneavoastră? Parcă eraţi un papagal…Eu nu-s Ipolit, eu nu-s Ipolit… Ce-aţi
fi vrut? Să le povestesc despre sauna voastră? Şi mâine să urle toată şcoala că eu am făcut
revelionul cu un terchea berchea!
Nadea. Ca să fiu sinceră, eu urăsc să gătesc. E adevărat că, cu toţi leneşii mei de elevi,
nici n-am timp. Plec dimineaţă...
Lucaşin. Şi ei ce vă-nvaţă?
Lucaşin. La noi, e un pic mai dificil să ai propria părere. Ea poate fi uneori greşită. Iar
greşelile doctorilor îi costă mult pe oameni.
Nadea. Greşelile profesorilor nu sunt atât de evidente, dar rezultatul poate fi acelaşi.
Lucaşin. Noi doi avem cele mai frumoase meserii din lume. Şi cele mai importante!
Nadea. (zâmbind). Judecând după salariile noastre, n-aş prea zice asta!
Lucaşin. Mi-a picat foarte bine când vă lăudau prietenele. Nici eu nu ştiu de ce.
Nadea. Nu vă linguşiţi!
Lucaşin. Avem parte şi noi doi de un mod original de a face revelionul! (Mănâncă.) Ăsta
nu e pateu –e operă de artă… Ştiţi ceva? Dacă ne vom mai întâlni vreodată şi ne vom
aminti seara asta, o să ne prăpădim de râs…
Nadea. Posibil… Tot ce se poate...Dar când am intrat şi v-am văzut aici, nu mi-a venit
deloc să râd...Când v-am văzut cum staţi tolănit aici…
Râd amândoi.
Se aude soneria.
Lucaşin şi Nadea tac brusc. Se simt stingheri. Nu-ndrăznesc nici măcar să se privească.
Cortina
Actul doi
Ipolit. (intrând). Nadea, draga mea, te rog să mă ierţi! N-am avut dreptate, m-am
înfierbântat, am stricat tot cheful nostru de revelion.
Nadea. Ai făcut bine că te-ai întors. Mă temeam că n-ai să mai vii. Scoate-ţi paltonul şi
hai!
Nadea. (merge în urma lui). Nu puteam să-l scot afară în stradă! Primul avion e la ora
şapte…
Ipolit. (Vorbind de parcă Lucaşin n-ar fi acolo ). N-ar fi păţit nimic, dacă stătea şi aştepta
în aeroport. Este sală de aşteptare acolo... (Cercetează camera.) Aşa, aşa, deci aţi
mâncat...Văd că petreceţi bine împreună…
Ipolit. Cu voi?
Ipolit. (Luând o hotărâre). Uite ce e...chemăm un taxi şi-l plătim noi până la aeroport!
Ipolit. Аha, deci, răbdarea ta? După părerea ta, eu sunt vinovat de cele întâmplate! Poate
că-ţi place de el? Poate că s-a întâmplat ceva între voi? Poate eu sunt al treilea aici şi sunt
în plus?
Din bătaia celor doi bărbaţi Lucaşin iese învingător. L-a trântit pe Ipolit pe podea şi i-a
răsucit mâinile la spate.
Lucaşin. Dacă ţi-o rup, tot eu am să ţi-o şi repar. Sunt doctor. Cere-i scuze!
Nicolai? La mulţi ani! Nadea sunt... Mulţumesc... O să-ncerc...Şi vouă numai bine vă
doresc...Valea mai e acolo? Aş dori cu ea...Valea, voi mai staţi mult acolo? Vin şi eu...
Nu...Nu... nu s-a întâmplat nimic…Îţi povestesc acolo…Atunci veniţi după mine... Ne-
am înţeles.... (Închide telefonul, îşi aprinde o ţigară.)
Se despart. Amândoi ajung până la colţ, privesc în urmă, se întorc exact în locul de unde
s-au despărţit...
Lucaşin. E adevărat…
Ipolit. Să stăm!
Lucaşin. Vom sta mult. Eu nu mă grăbesc nicăieri . E o groază de timp până la avion.
Lucaşin. E frig!
Apare Prezentatorul.
Prezentatorul. Dar gândiţi-vă aşa: oamenii de genul lui Ipolit, nu se comportă iraţional,
negândit. Ei calculează tot, cântăresc tot, sunt logici, siguri pe sine. Ei au întotdeauna
dreptate. În asta constă slăbiciunea lor…Viaţa nu poate fi trăită după o schemă logică…
Intuiesc corect?
Lucaşin. M-am săturat şi mă întorc în casă. Am un motiv întemeiat. Mi-am uitat geanta.
Apartamentul Nadei.
Se luminează casa scărilor. Apar Lucaşin şi Ipolit. Se îmbrâncesc care să intre primul în
apartament. ...Apartamentul Nadei.
Nadea. (la telefon). Aşa e tradiţia lor. (Nadea, la fel ca şi Lucaşin mai devreme, încearcă
să fie cât mai convingătoare.) Jenea şi prietenii săi merg la saună în fiecare an, pe data de
31 decembrie.
Nadea. Nu, noi ne-am cunoscut acum câteva ore. Trebuie să înţelegeţi că eu am aceeaşi
adresă ca şi el la Moscova, str. Constructorilor 25, apartament 3. Iar el a venit la mine ca
la el acasă …
Galea. (nu crede nimic din ce i se spune). Mi-e foarte clar totul. Ştiţi chiar şi adresa lui de
acasă…
Lucaşin deschide uşa cu cheia sa. Ipolit şi Lucaşin, înlemnesc în prag, ascultând discuţia
telefonică.
Nadea. Galea.… Galea.…Vă rog mult, să nu închideţi. N-aţi înţeles correct. Logodnicul
dumneavoastră e foarte de treabă, e bun, e sincer. El nu are nicio vină. Să ştiţi că vă
invidiez un pic. Mie mi-a plăcut foarte mult de el… Iertaţi-l…
Ipolit, turbat, iese, Lucaşin iese după el. Ipolit îl priveşte cu ură, Lucaşin dă neputincios
din mâini. Ipolit pleacă. Lucaşin, nedorind să fie martorul discuţiei telefonice, rămâne pe
casa scării.
Nadea. (emoţionată). N-a fost deloc aşa. (Vorbind foarte repede) Aseară, Jenea cu
prietenii săi au mers la saună şi acolo…
Galea. (o întrerupe). М-am săturat să aud de sauna asta! (Brusc.) Câţi ani aveţi?
Nadea. Мulţi…
Galea. (îşi arată adevărata faţă). Sunteţi o japiţă! Vreţi să vă măritaţi cu orice preţ. Dar
n-o să reuşiţi! În ultimul moment el oricum va fugi! Dacă nici măcar eu n-am reuşit să-l
însor, ce să mai zic de dumneavoastră... (Închide telefonul.)
Lucaşin deschide uşa cu cheia sa. Intră. Nadea, auzind zgomot, iese în hol.
Lucaşin.Iertaţi-mă, mi-am uitat geanta…
Nadea. Am încercat să-i explic totul, dar nu m-a crezut. I-am spus că aţi plecat la
aeroport!
Nadea. Ce?
Lucaşin. 45078…
Nadea. Sunaţi-mă.
Lucaşin. Mulţumesc.
Nadea tace.
Atunci, am plecat…
Lucaşin. Plec!
Nadea. (cu curaj). Dar se vede cu ochiul liber că dumneavoastră căutaţi un motiv pentru a
rămâne!
E o poză foarte reuşită! (Arată spre poza Nadei, care e în bibliotecă, alături de poza lui
Ipolit.)
Nadea. De obicei nu sunt fotogenică, dar poza asta îmi place şi mie, deşi e de vreo zece
ani…
Lucaşin. Nu v-aţi schimbat deloc…
Nadea. E obositor?
Pauză.
Nadea. Care?
Nadea.Voi încerca…
Lucaşin. Nadea, pot să scot de acolo poza lui Ipolit şi s-o rup?
Nadea tace.
Nadea. 32.
Lucaşin. Deja 32… (Meditativ.) Şi nu aveţi încă o familie. N-a fost să fie. Se mai
întâmplă. N-aţi avut noroc. Asta e. Şi apare Ipolit, un om serios…bun…Cu el apare
siguranţa, liniştea… El, probabil, e un logodnic avantajos. Maşină, apartament…Şi
prietenele insistă că nu e de pierdut o asemenea partidă. …
Lucaşin. Sunt chirurg. De foarte multe ori sunt nevoit să le provoc oamenilor durere, ca
mai apoi ei să se simtă bine.
Nadea. Şi mie mi-e milă de mine. Vin seara acasă, mă aşez în fotoliu, îmi aprind o ţigară
şi începe să-mi fie milă de mine.O milă atât de mare…
Nadea. Аşa…Ne întâlneam de două ori pe săptămână şi asta a durat timp de zece ani. De
atunci urăsc sâmbetele şi duminicile. Şi sărbătorile la fel. De sărbători eram tot timpul
singură.
Lucaşin. Eu n-am avut niciodată succes la femei. Încă de pe băncile şcolii. Era în clasa
noastră o fată – Ira, nu avea nimic deosebit, dar era în ea ceva… Încă din clasa a opta m-
am îndrăgostit de ea. Iar ea nu-mi acorda nicio atenţie. După ce am terminat şcoala, s-a
măritat cu Pavel …
Nadea. Cu care aţi fost împreună la saună şi în locul căruia aţi zburat la Leningrad?
Lucaşin. Cu el, dragul de el…Bineînţeles, că m-au invitat la nunta lor. La masă, m-am
ridicat şi am spus un toast: «Ira, îţi doresc, să-l părăseşti cât mai repede pe Pavel şi să mă
alegi pe mine. Eu te voi aştepta!» Bineînţeles, că am fost dat afară de la nuntă.A ieşit un
scandal!
Lucaşin. De ce acum? Nu doar acum .Prieteni am fost toată viața. El n-are nicio vină, că
ea l-a ales pe el. La ea venea Pavel aici la Leningrad, sa facă revelionul. Ea e în
deplasare aici.
Lucaşin. De ce credeți asta? Eu, ca să fiu sincer, nu mă simt deloc suferind. Și voi pregăti
cu multă plăcere cafeaua …
Lucaşin. N-o s-o faceți bine…Nu vă pricepeți deloc la gătit! Peștele pe care l-ați făcut nu
e deloc pește , parcă ar fi, gumă de mestecat…
Nadea. Ce e?
Lucaşin. Nadea! Știți eu nu mă mai recunoc deloc!
Lucaşin. Păi, cei de acasă dintotdeauna m-au considerat un timid. Mama tot timpul îmi
spunea că pe mine toți mă călăresc, iar prietenii mă porecleau «molâul».
Nadea. Obraznic!
Nadea. Descătușat!
(Furios.) Ce insistent poate fi! Să vedeți ce-i fac eu acum! (Se pornește spre ușă.)
Nadea râde.
De ce râzi?
Lucaşin. Să n-o credeți! Eu sunt Ipolit… Nadea n-ar fi putut să facă revelionul cu un
bărbat necunoscut.
Lucaşin.Fetelor, mai stați puțin. Haideți să bem câte un păhărel. Totuși e revelionul!
Sărut lung. Prietenele, foarte delicat, se retrag. După un timp, Lucaşin și Nadea, rușinați
se desprind unul de celălalt.
Nadea. Dar unde-s Tanea și Valea?
Lucaşin. Lucașin.
Nadea. De ce?
Lucaşin. Nu vreau și gata! Аeroportul? Spuneți-mi la ce oră e avionul spre Moscova? Nu.
De primul știu…Dar al doilea? Al treilea? Al patrulea?... Scandalos, pur și simplu. (Pune
receptorul.) Dracu să-i ia! Avioanele spre Moscova sunt din jumătate în jumătate de
oră! (umblă prin cameră.) Nu mai înțeleg nimic!
Nadea.La ce te referi?
Lucaşin. Eu așa nu pot discuta! (Se apropie de bibliotecă, unde e poza lui Ipolit.) Tot
timpul am impresia că suntem trei aici! (Ia poza.)
Bine, să-l lăsăm aici, dar să-l întoarcem cu fața la perete… (Întoarce poza.)
Lucaşin.(Întoarce poza și citește pe verso). «Iubitei mele!..» (furios.) Ei, asta-i prea de
tot! Asta întrece orice imaginație…(Deschide geamul.)
Lucaşin. Foarte bine, voi zbura! (Ia de pe masă aparatul de ras.) Mă bărbieresc imediat
și picior de-al meu nu va mai rămâne în casa asta! (pornește aparatul.)
Nadea. (scoate din priză aparatul). Aici nu e frizerie!
Se aude soneria.
Nadea iese în hol, deschide ușa.Apare Ipolit. Nu-i spune nimic Nadei, intră în cameră să
verifice dacă Lucașin mai e aici.
Lucaşin. Fostul tău logodnic.A fost și nu mai e! Și nici nu va mai fi! Uită-l! Iar dacă mai
are îndrăzneala să mai apară aici o dată, voi șterge scările cu el!
Lucaşin.Trenul meu pleacă seara târziu! (Se duce la canapea, își scoate pantofii și se
întinde.)
Nadea își pune o cizmă, apoi îi arată lui Lucașin să-i tragă fermoarul.
Lucaşin.Сu plăcere!
Lucaşin.(ironic). Toată viața am visat la așa ceva! (Se apleacă și-i trage fermoarul.)
Nadea. Mă duc să ridic poza. Să nu cumva să furi ceva! Ține minte că eu îți cunosc
adresa de la Moscova!
Lucaşin privește mai atent camera, se apropie de bibliotecă, scoate poza Nadei din raft și
o ascunde în buzunarul său.
Apare Prezentatorul.
Prezentatorul. Aș putea să-l caut pe Ipolit. E pe aici pe undeva. Nu demult l-am văzut.
Nadea.N-aș vrea să-l întâlnesc acum.
Nadea. Voi merge la gară să-i cumpăr bilet. Credeți că voi găsi deschis?
Apartamentul Nadei.
Nici un răspuns. În ușă stă Olga Nicolaevna și-l privește îngrozită pe necunoscut.
Olga Nicolaevna (îl întrerupe). Nu-mi turna aici gogoși. Și să nu crezi că dacă-s bătrână
te voi lăsa să fugi și să scapi!
Olga Nicolaevna. Arăți ca un om normal. N-ai prea zice că arăți a hoț. Cum de nu ți-e
rușine să furi de la oameni în noaptea de revelion? Doar e sărbătoare. Oamenii se
distrează… Iar tu n-ai pic de rușine …
Olga Nicolaevna (liniștită). Rămâi pe loc, dacă vrei să nu țip! Imediat se vor întoarce
Nadea și cu Ipolit și te vom aresta!
Lucaşin.Liniștiți-vă, că nu l-am omorât. L-am dat afară din casă! Atâta tot!
Olga Nicolaevna . Du-te te rog în cealaltă cameră, acolo ai să vezi pe raft medicamentele
mele și un pahar. Picură-mi 30 de picături și adu-mi te rog!
Olga Nicolaevna. Și te ocupi cu asemenea lucruri. Nu-ți ajunge salariul sau de ce?
Lucaşin.Evghenii Lucaşin!
Olga Nicolaevna. Așteaptă un pic să-mi aduc un scaun.(se așează lângă ușă.) N-am prea
auzit de tine. Demult o cunoști pe Nadea?
Lucaşin.Toată noaptea…
Nadea intră în apartament, ascultă. Olga Nicolaevna, ascultă cu atenție cum cântă
Lucașin și n-o observă pe fiică-sa. Nadea intră când se termină cântecul.
Nadea. (obosită).Mamă, hai să-l lăsăm liber! (Descuie ușa, intră în cameră.)
Lucaşin.N-ai înghețat?
Lucaşin. Unde?
Olga Nicolaevna urmărește scena dintre cei doi cu mare atenție, încercând să priceapă
ceva.
Lucaşin.(ia biletul). Îți mulțumesc mult! Ai procedat corect! M-ai salvat! Sunt foarte
mișcat! Îți sunt foarte recunoscător! M-ai scutit de statul la coadă! N-am
cuvinte! (deschide geamul și aruncă biletul.)
Olga Nicolaevna (Nadei). Nadea, ai grijă când mă întorc să nu mai apară și al treilea aici!
Nadea. Îți amintești că ți-am spus că mă voi întoarce cu poza lui Ipolit. (Scoate poza din
poșetă și o pune la locul ei.)
Stau îmbrățișați.
Se aude soneria.
Ce lipsă de tact!
Lucaşin. Să fim curajoși! A început jocul- să vedem cine are nervii mai tari!
Bătăile se întețesc.
Merg amândoi la ușă. O deschid. În fața lor stă Ipolit, care e foarte excitat.
Ipolit. Dragilor! Eu sunt! Eu vă sparg ușa! (Intră îmbrăcat în cameră.) Vreau să vă urez
să fiți fericiți! Aș mânca ceva! (Se așează la masă și mănâncă.)
Despre mine cântam…Ce-am mai înghețat… (Ridică un picior.) Botinele mele au talpa
subțire…El (arată la Lucașin) știe…Dar niște oameni buni m-au luat, m-au încălzit, m-
au adăpostit, m-au…!
Lucaşin. Se vede.
Ipolit.Corect. (Se ridică, se-ndreaptă spre ieșire, apoi brusc se oprește și intră în baie.
Așa îmbrăcat cum e, cu palton și căciulă intră sub duș și dă drumul la apă.)
Lucaşin.Așa se pare. Mă duc să văd! (Merge la baie , de unde strigă.) Nadea, vino mai
repede încoace!
Nadea merge repede la baie și-l vede pe Ipolit care cu multă satisfacție își săpunește
paltonul…
Ipolit. (Iese din cadă, își scoate o botină , scurge apa din ea, apoi procedează la fel și cu
a doua.) Pe adevăr nu trebuie să te superi, chiar dacă e cam amar adevărul ăsta! Nadea,
toate astea-s o prostie!
(Ia din cuier prosopul, își șterge spatele.) Da, într-un timp atât de scurt e foarte ușor să
distrugi ce-ai avut, doar că să creezi ceva nou, e mult mai greu! Mâine vei simți golul și
sevrajul. Mâine revelionul se va termina! Și știți amândoi că eu am dreptate. (Se-
ndreaptă spre ieșire.) Iar tu, Nadea, o să-ți mai amintești de Ipolit!
Lucaşin. Dacă mai vine o data, va da foc la casă! Sincer să fiu, nu e un băiat rău!
Nadea. Mi-e milă de el…De fapt, el ne-a spus ceea ce noi n-avem curajul să ne spunem.
Olga Nicolaevna. (justificându-se). Îmi cer scuze, dar mi-am uitat cheile!La Liuba toți au
mers la culcare, iar pe casa scării e frig să stau…(suspicioasă) Voi l-ați aranjat așa pe
Ipolit? L-am văzut urcându-se în mașină ud tot din cap până în picioare.
Olga Nicolaevna. (cu dojană). Ați supărat un om atât de bun… (Se duce în camera sa.)
În cameră s-a instalat o tăcere lungă.
Nadea. Cred că Ipolit are într-o oarecare măsură dreptate. În seara asta ne-am pierdut
luciditatea. Dar revelionul a trecut și toate lucrurile vor reveni la normal…
Lucaşin. Și tu…
Se așează amândoi.
Lucaşin.Și dacă avioanele nu zboară din cauza vremii? Atunci pot să mă întorc?
Lucaşin. Fie, Atunci am plecat. (Se ridică brusc, iese în hol, își pune paltonul și mai
amână un pic plecarea, sperând că Nadea îl va striga înapoi.)
În apartamentul Nadei sună telefonul. Nadea stă alături de telefon, dar nu ridică
receptorul.
Marina Dmitrievna. Cum adică te-au băgat? Ce, tu erai un colet, un pachet oarecare? Tu
n-ai realizat ce se-ntâmplă?
Marina Dmitrievna. Eu nu ți-aș ierta așa ceva! Pentru nimic în lume! Galea are telefon?
Marina Dmitrievna. Te înțeleg că ți-e foarte greu să-I explici…O să mă ocup eu de asta!
Chiar acum voi merge la ea și o voi aduce încoace! Dacă se va împotrivi, voi apela la
forță! Și dacă trebuie - o leg, dar tot o aduc!
Lucaşin. La Leningrad.
Marina Dmitrievna.Când?
Lucaşin.Astă noapte.
Lucaşin. Da!
Mamei începe să i se facă rău, exact la fel ca mamei Nadei un pic mai devreme.
(Sare de pe canapea, o înhață , o culcă pe canapea.) Zici că v-ați înțeles azi toate!
Lucaşin. Mamă, draga mea mamă…Sunt atât de nefericit…N-am noroc deloc … (Scoate
poza Nadei și o pune pe un raft.)
Marina Dmitrievna. Băiețelul meu drag! (Îl liniștește.) Lasă că totul o să fie bine…Nu-ți
mai fă griji! Dormi, odihnește-te…
Lucaşin adoarme.
(Îl învelește.) Cum o cheamă?
Lucaşin. Nadea.…
Lumina se stinge.
Seara aceleiași zile. Lucașin doarme. Cineva deschide ușa cu cheia. Intră Nadea. Se
dezbracă în hol, intră în cameră. Ține în mână geanta lui Lucașin cu măturicea în ea.
Ușa o deschide Marina Dmitrievna. Dau năvală prietenii –Pavel, Mihail, Alecsandr.
Мihail (vesel) Cum am putut să încurc așa ceva? Doar eu nu mă îmbăt niciodată!
Toți au încremenit.
Pavel. Nu. Doar că eu cred că asta nu e Galea! (lui Mihail.) Tu-nțelegi ceva din toate
astea?
Lucaşin. Dragii mei prieteni! Vă sunt atât de recunoscător că m-ați dus la saună…că ați
încurcat lucrurile și m-ați trimis la Leningrad! Altminteri n-aș fi fost acum atât de fericit!
Cortina