CUPRINS

Pag.
Lista abrevierilor...........................................................................................................................3
Introducere.....................................................................................................................................4

I. Conceptele fundamentale ale politicii sociale..........................................................................5

II.Politica socială în Republica Moldova.....................................................................................9

Concluzii şi recomandări.............................................................................................................12
Bibliografie...................................................................................................................................13

1
 LISTA ABREVIERILOR

ONG Organizație neguvernamentală

UE Uniunea Europeană
SUA Statele Unite ale Americii
BM Banca Mondială
RM Republica Moldova
CLCT Consiliul Local al Copiilor şi Tinerilor

2
 INTRODUCERE
Actualitatea şi importanţa temei abordate. Politica socială stă la baza reformării
societății, prin conceprea și respectarea metodelor, procedeelor sociale, politice, economice, de
drept etc., care asigură satisfacerea necesităților populației și creșterea nivelului de trai și calității
vieții. Subevaluarea rolului sferei sociale, care ține de valorificarea și onorarea drepturilor
cetățenilor, ar aduce prejudicii imense intereselor oamenilor. De aici rezultă că, politica socială
are un impact colosal asupra dezvoltării comunității indivizilor, care tind să ducă o viață cît mai
liniștită, fără griji și nevoi, ci împovărată doar de bucurii.
Gradul de studiere a temei. Pe parcursul timpului au fost realizate mai multe cercetări,
cu privire la analiza mai amplă a politicilor sociale. În urma studiilor realizate, pot fi menționate
operele atît a autorilor din țară, cît și de peste hotare, precum: A.I.Timuș – „Poltica socială și
problemele ameliorări calității vieții”, Poede George – „Politici sociale: Abordare politologică”,
Poenaru Maria – „Politica socială și indicatori sociali”, Titmuss – „ Problems of social policy”,
etc.
Scopul cercetării constă în cunoașterea conceptelor fundamentale ale politcii sociale și
aprecierea roului acesteia. Pentru a îndeplini cu succes scopul urmărit, trebuie să se realizeze
următoarele obiective:
 studierea conceptului general de politică socială, precum și principalele caracteristici;
 definirea importanței temei abordate;
 efectuarea unor analize cu privire la evoluția politicii sociale în Republica Moldova;
 formularea unor concluzii finale.
Metodele de cercetare utilizate în studiul temei abordate sunt:
o Analiza
o Comparația
o Deducția
o Sinteza
Obietul de studiu este politica socială, cercetată prin intermediul considerațiilor teoretico-
metodologice și practice.
Cuvinte-cheie: politica socială, bunăstarea, legislația socială, resursele umane, securitate
socială, statul bunăstării social-democrat, statul bunăstării liberal, dezechilibru, inegalitate, șomaj
etc.

3
 I. CONCEPTELE FUNDAMENTALE ALE POLITICII SOCIALE
Politica socială definește setul de politici publice ce urmăresc realizarea protecției sociale
și a bunăstării. Ca disciplină academică, politica socială este o arie multidisciplinară, ce folosește
concepte și metode din economie, știința politică, sociologie, asistență socială, psihologie,
management, filozofie și drept. Politica socială studiază fenomene ce transcend acțiunile și
politicile guvernamentale: dincolo de serviciile sociale, politica socială studiază o gamă largă de
fenomene sociale și economice legate de bunăstare la nivel individual, familial sau la nivelul
colectivității. Astfel, ariile de interes în studiul politicii sociale cuprind următoarele
obiective:
 practici administrative și politici în domeniul serviciilor sociale, incluzînd servicii
medicale, asigurări sociale, educație, angajare și formare profesională, servicii
comunitare, locuire;
 probleme sociale, incluzînd criminalitate, handicap, șomaj, sănătate mintală, bătrînețe;
 discriminare și dezavantaje: rasă, etnie, gen, sărăcie și inegalitate economică. [3]
Obiectivul central din cadrul politicilor sociale este Bunăstarea. Conceptul dat se referă
la asigurarea întregii colectivități cu bunurile și serviciile, necesare realizării unui mod de viață,
considerat a fi normal la nivelul unuei societăți. Bunăstarea poate fi: individuală și colectivă.
Sursele bunăstării individuale sunt:
 Economia/Piaţa: venituri din muncă, salarii, profit, etc, şi venituri private/individuale din
proprietăţi (rente, chirii), din vânzări, din asigurări private, din împrumuturi, etc.
 Familia şi comunitatea (familia, rude mai îndepărtate, vecini, prieteni, instituţii
sociale, etc)
 Sectorul neguvernamental (ONG-urile, fundaţii, asociaţii)
 Statul prin politicile sociale
Bunăstarea colectivă implică două modele radical distincte privind producerea
bunăstării colective:
a. statul capitalist al bunăstării, dezvoltat în occident pe baza unei economii de piață (ca o
reacție sau ca dezvoltarea inevitabilă a societății capitaliste din sec. XIX);
b. statul socialist al bunastarii, apărut ca o replică a economiei de tip socialist la provocările
„societății abundenței”. [8]
Principalul obiect a politicilor sociale ale statului este protecţia socială a populaţiei, însă
aceasta se realizează prin efortul tuturor factorilor implicaţi – economia, piaţa muncii, sectorul
neguvernamental, comunitate, stat.

4
 Politicile sociale, în şesul lor restrîns, vizează numai acţiunile statului (şi parteneriate,
acţiuni comune cu alte organizaţii), însă în sens larg, pot fi circumscrise şi acţiunile actorilor
neguvernamentali pentru asigurarea protecţiei sociale.
Politicile sociale sunt parte a politicilor publice. Politicile publice cuprind politicile
statului în toate domeniile funcţionării societăţii: politici economice, demografice, fiscale,
salariale, politici de mediu, etc. Toate celelalte politici publice au influenţe majore asupra
politicilor sociale (mai ales cele economice), adesea acţiunile se întrepătrund şi nu se poate face
o delimitare strictă a acestora.
Ca urmare, şi disciplina politicilor sociale este o disciplină de graniţă, care preia concepte,
teorii, metode din ştiinţele sociale în general – sociologie, economie, ştiinţe politice, asistenţă
socială,etc. [2]
Rolul politicilor sociale
Rolul politicilor sociale constă în compensarea limitelor economiei de piață. Economia de piață
generează o serie de distorsiuni, abateri, decalaje sistematice în bunăstaraea pe care o produce.
De aceea e nevoie să fie introduse anumite modificări, numite limite:
a. în sfera producției și consumului
b. în sfera distribuției resurselor economice
În sfera distribuției și consumului – piața nu asigură producția optimă a tuturor bunurilor,
ci doar a unora dintre ele, nefiind asigurată nici o distribuție optimă a resurselor colectivității.
În sfera distribuției resurselor economice – sistemul economic al pieții generează prin el
însuși o repartizare inegală a resurselor. O parte din populație cîștigă prea mult, avînd un venit
exagerat de mare, spre deosebire de altă populație, care se află sub nivelul minim de existență,
reieșind din venituri mici sau chiar din lipsa acestora. Pot fi desprinse mai multe surse de
dezechilibre mari, în distribuția primară, realizată cu ajutorul pieții:
1) Limitări ale capacităților individuale de obținere a veniturilor. Unele segmente ale
populației nu au capacitatea deloc de a cîștiga sau au o posibilitate redusă de a o face,
drept exemplu pot fi: bătrînii, copii, handicapații, persoanele cu boli cronice, familiile
monoparentale etc.
2) Inegalități în șansa de cîștig, din cauza unor factori sociali structurali, reieșind atît din
ocuparea parțială a forței de muncă, de șomaj, cît și din posibilitatea unora de a obține
sume de bani mul mai mari, nu din veniturile salariale, ci din proprietate și capital.
3) Dezechilibrul dintre nevoi și posibilitățile de cîștig. Distribuția realizată prin mecanismul
pieții economice este legată doar de capacitățile și proprietățile individuale, și nicidecum
din necesitățile reale ale unei persoane sau familii. Anumite împrejurări pot crea
necesități mult mai mari în raport cu capacitățile efective de cîștig ale persoanelor, de
5
 exemplu: consumul dublu, triplu, reieșind din numărul de copii din cadul unei familii;
bolile care nu pot fi prevăzute; bătrînețea etc.
Structura sistemului de politici sociale
Politicile sociale sunt elaborate de către stat, prin intermediul instituțiilor centrale și locale, cu
sprijinul comunităților. Parlamentul adoptă legislația socială, iar Guvernul propune legi și le
promovează în practică, prin intermediul ministerelor și agențiilor naționale și al structurilor din
interior. Deci, la baza existenței politicilor sociale stau următorii factori:
Legislația socială – stabilește cadrul politicilor sociale, responsabilitățile privind
finanțarea, implementarea și evaluarea politicilor sociale.
Finanțarea – asigură resursele necesare pentru programe, proiecte și beneficii sociale.
Resursele umane – constituie specialiștii în politici sociale, asistență socială, sociologie,
economie, care elaborează și implementează politicile sociale.
Componentele politicii sociale
 Securitatea socială – prevede asigurarile sociale (Sunt forme de sprijin acordate
persoanelor care au adus o anumită contribuție. Și se clasifică în: asigurări de bătrînețe,
de boală, de naștere, de șomaj) și asistența socială (Sunt beneficii non-contributive, fiind
categorizate în: beneficii categoriale sau universale, cunoscute ca alocațiile pentru copii,
pentru perosoanele cu handicap, pentru invalizii de război și beneficiile focalizate pe
testarea mijloacelor, acordate doar persoanelor aflate efectiv în nevoie).
 Serviciile sociale fundamentale, care include: învățămîntul, sănătatea, sistemul
serviciilor de asistență socială (servicii de îngrijire socială, voluntariat etc.).
 Politicile sociale punctuale sau programele sociale – activitatea colectivă orientată spre
obținerea unor modificări, delimitate în timp, a unei stări sociale (promovarea egalității
între sexe, prevenirea abandonului copiilor etc.).
Modele ale politicilor sociale
 Primul model – a fost tipic pentru regimurile liberale din țările anglo-saxone. Creatorul
acestui model este economistul britanic William Beveridge. Politicile sociale din această
categorie erau orientate spre sisteme tradiționale de combatere a sărăciei și de încurajare
a soluțiilor private de asigurări sociale.
 Cel de-al doilea model – a fost stabilit în Europa continentală. Modelul a fost lansat de
Otto von Bismarck, cancelarul Germaniei, în anul 1880, bazat pe ideea unui rol puternic
și direct al statului, în dezvoltarea programelor de asigurări sociale.
O altă clasificare este realizată și de Gøsta Esping-Andersen, în anul 1990, care este
întruchipată în 3 regimuri ale statului bunăstării:
a) Statutul bunăstării liberal, axat pe mecanismele de piață (SUA, Canada, Australia).
6
 b) Statul bunăstării conservativ-corporatist, care prevede intervenția statului doar pentru
prestarea acelor servicii pe care instituțiile intermediare (piața, familia, Biserica) sun
incapabile să le asigure (Germania, Italia).
c) Statul bunăstării social-democrat – statul este principalul furnizor de bunăstare socială,
pentru a limita dependența totală se serviciile sociale (Suedia, Norvegia).
Alte clasificări ale politicilor sociale
1) Statul bunăstării reziduale, tipic, în special pentru SUA, unde se urmărește cu prioritate
combaterea sărăciei. Intervenția statului este mult mai redusă, în schimb o importanță
sporită se acordă programelor de asistență socială, pe baza cărora sunt acordate prestații
săracilor, reieșind din verificarea drastică a veniturilor.
2) Țările Scandinave (cel mai elocvent exemplu este Suedia) – se promovează o politică de
venituri de bază garantate într-o gamă largă de prestații sociale, prin transferuri și prin
sistemul de impozite și taxe.
3) Țările din zona vest-europeană – acest model de politică socială este situat între cel
liberal și cel social-democrat, avînd la bază reformarea schemei tradiționale de asigurări
sociale și stabilirea unui sistem puternic de protecție pentru grupuri care nu se pot proteja
singure.
4) Modelul japonez de tip paternalist – se bazează pe îmbinarea elemntelor tradiționale de
ajutoare cu intervenția statului și antrenarea substanțială a patronului în soluționarea
problemelor sociale.
5) Catherine Jones lansează în discuție statul bunăstării, caracteristic Asiei de Sud-Est, pe
care îl numește inițial statul bunăstării oiconomic (1900), iar apoi statul bunăstării
confucianist (1993). Se acordă o atenție sporită familiei și comunității, care își asumă
responsabilități majore pentru îngrijirea bătrînilor, persoanelor cu handicap etc.
Prin urmare, politica socială are ca produs modern statul bunăstării sociale, care urmăreşte
activităţi specifice referitoare la condiţiile de viaţă ale populaţiei, atît pe termen scurt, cît şi cu
deschideri de perspectivă.[1,p.30-51]

7
 II. POLITICA SOCIALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Pe parcursul timpului, Republica Moldova a mers pe un drum complex şi controversat al

formării sale, realizîndu-se un șir de schimbări pe plan politic, economic, cultural, social etc. În
vederea asigurării prosperității țării, s-au înfăptuit de-a lungul anilor multe reforme. Un accent
imens s-a pus și asupra politicii sociale, prin interemediul căreia se incearcă creșterea nivelului
de trai și a calității vieții. Cu scopul de a obține rezultate cît mai bune, actualmente, în cadrul
politicii sociale ale statului, se examinează mai intens următoarele probleme ale vieții sociale și
populației:
 Susținerea prin toate căile a potențialului uman - izvorului nesecat al creșterii eficienții
economice, prin elaborarea unor programe de pregătire a cadrelor calificate și asigurarea
locurilor de muncă tuturor și obținerea remunerării echitabile a muncii. Numai atingerea
eficienții înalte a producției, a serviciilor, creșterea productivității muncii, calității
producției finite, solidarității oamenilor, ar asigura obținerea rezultatelor așteptate,
creșterea nivelului de trai și o calitate mai înaltă a vieții cetățenilor.
 Perfecționarea mai optimală a protecției sociale a populației, îndeosebi a păturilor social-
vulnerabile (pensionarilor, invalizilor, copiilor orfani, famiilor cu mulți copii), luarea
măsurilor întru apropierea capacităților existente de cumpărare a consumatorilor la
nivelul prețurilor produselor, mărfurilor de larg consum.
 Perfecționarea sistemului de învățămînt, de instruire și de educație a copiilor, a tineretului
etc.
Deși la moment există o serie de dificultăți a căror rezolvare necesită mult timp,
investiții, ideii, totuși, nu putem trece cu vederea faptul că pe parcurusul anilor, țara a reușit să
rezolve multe probleme și continuă și acum, în același tempou, să progreseze în acest sens, fapt
confirmat prin numeroase programe elaborate și puse în aplicare.
În ianuarie 2009, în Moldova, a fost adoptată noua Lege a securităţii şi sănătăţii în muncă,
care vizează următoarele aspecte:
o obligaţiunile angajatorului (inclusiv: evaluarea riscurilor de accident şi de boli
profesionale,organizarea acţiunilor de prevenire; identificarea măsurilor de prevenire şi
protecţie; acţiuni în situaţii de urgenţă, precum şi informarea, trainingul şi oferirea
consultaţiilor lucrătorilor);
o responsabilităţile lucrătorilor care au obligaţia de a avea grijă de propria lor sănătate şi
siguranţă şi cea a altor persoane care pot fi afectate prin propriile acţiuni sau omisiuni în
activitatea lor profesională, în conformitate cu instruirea lor şi instrucţiunile angajatorului
lor.

8
 În anii următori, în scopul facilitării reîntegrării lucrătorilor migranți reîntorși în țară, a fost
elaborat proiectul cu privire la susținerea reîntegrării cetățenilor reîntorși de peste hotare. [6]
Pe parcursul anului 2013, în parteneriat cu organizaţiile internaţionale, ONG-uri şi alte
ministere s-a realizat analiza situaţională a politicilor în domeniul prevenirii şi controlului bolilor
netransmisibile, ce include un capitol privind factori de risc asociaţi cu stilul de viaţă/de
comportament. Este la etapa de promovare și Proiectul Legii privind controlul tutunului,
Programele naţionale de control a bolilor cardiovasculare şi cancer. A fost aprobat, de asemenea,
de către Guvern, Programul naţional de prevenire şi reducere a mortalităţii şi morbidităţii
copiilor prin malformaţii congenitale şi patologii ereditare pentru anii 2013-2017, direcţionat
spre prevenirea, depistarea şi corecţia timpurie a malformaţiilor congenitale şi a patologiilor
ereditare. Au fost organizate o serie de stagii de formare a profesioniştilor care activează în
domeniul sănătăţii şi dezvoltării tinerilor şi lucrătorilor medicali. Instruirile au urmărit să
îmbunătăţească deprinderile şi să lărgească cunoştinţele profesioniştilor în sănătatea
adolescenţilor. În vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii persoanelor vîrstnice şi asigurării accesului
la servicii de calitate, prin dezvoltarea noilor servicii sociale, precum şi adaptarea lor la
necesităţile acestora, au fost create mai multe centre de plasament. Persoanelor din grupurile
aflate în dificultate, inclusiv şi persoanelor vîrstnice, în calitate de serviciu social primar, li s-a
oferit alimentarea în cantinele de ajutor social. În conformitate cu Programul naţional de
profilaxie şi combatere a diabetului zaharat, pentru anii 2011-2015, au fost elaborate planuri de
profilaxie şi combatere a diabetului zaharat, care include măsuri de combatere a factorilor de risc
a diabetului, cum ar fi: depistarea şi evidenţa persoanelor cu antecedente pentru diabet, aplicarea
metodelor nemedicamentoase de combatere a hiperglicemiei tranzitorii în situaţii de stres;
aplicarea metodelor contemporane de menţinere a masei corporale cu combaterea obezităţii,
promovarea activităţii fizice şi modului activ de viaţă, combaterea sedentarismului, depistarea
persoanelor cu hipertensiune arterială, ateroscleroză, dislipidemii; derularea acţiunilor de
combatere a fumatului, alcoolismului, interzicerea utilizării în alimentaţie a produselor
alimentare impure din punct de vedere ecologic. [5]
O serie de îmbunătățiri au fost sesizate și în cadrul învățămîntului. Unul din
compartimentele prioritare în realizarea calitativă a procesului educaţional este asigurarea
didactică cu manuale şi material, necesare îmbogățirii culturale. Au fost ajutați, în acest sens,
familiile dezavantajate, care au beneficiat de subsidii pentru chiria manualelor, iar pentru tineret,
pe parcurs, au fost desfăşurate următoarele activităţi:
o Stagiul de formare în cadrul proiectului „Reţeaua Socială de Protecţie a Copilului” ;
o Ciclul de mese rotunde cu genericul „Promovarea dialogului Intercultural” ;
o Festivalul Voluntarilor din Republica Moldova;
9
 o Concursul Naţional al Interpreţilor Instrumentişti „Barbu Lăutaru” ;
o Festivalul-concurs al obiceiurilor şi tradiţiilor de iarnă „Florile Dalbe”, etc.
o La iniţiativa Comisiei „Mass-media şi relaţii cu publicul” al CLCT-ului, s-au realizat cu
succes şi numeroase interviuri cu personalităţi notorii din municipiul Chişinău.
Au fost înfăptuite și unele modificări cu privire la modul de stabilire şi plată a
indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii. Astfel, indemnizația unică la naștere, constituind
pentru primul copil 3100 lei și respectiv, 3400 lei pentru fiecare copil următor. Cuantumul
indemnizaţiei unice la naşterea copilului persoanelor asigurate şi neasigurate în ultimii ani a atins
o majorare semnificativă, dacă în anii precedenți majorarea constituia cu 300 de lei, iar în anul
2014 a fost majorată cu 500 lei. Au fost susținute și persoanele cu dizabilități prin majorarea
alocațiilor sociale de stat și majorarea cuantumului compensației anuale, pentru cheltuieli de
deservire cu transport a persoanelor cu dizabilități al aparatului locomotor. [7]
Deși se observă faptul că politica socială a RM a evoulat spre bine, totuși multe probleme
rămîn a fi încă nesoluționate. În acest scop, e nevoie să potenţeze eforturile de reformare pe
următoarele direcţii:
 perfecţionarea funcţionării sistemului asigurării cu pensii, prin ridicarea vîrstei de
pensionare şi unificarea ei pentru bărbaţi şi femei;
 susținerea în continuare a pilonului cunoştinţelor, prin ajustarea numărului pedagogilor,
concomitent cu majorarea salariilor acestora şi optimizarea reţelei instituţiilor de
învăţămînt, precum și modificarea curriculei şi îmbunătăţirea procesului de formare a
cadrelor didactice;
 sporirea securității cetățenilor țării, prin scăderea prețurilor și serviciilor medicale,
intensificarea interesului instituțiilor medicale, în ceea ce privește găsirea unor remedii
împotriva astfel de boli, precum tuberculoză, boli digestive, probleme de respirație,
nrcomanie, SIDA;
 majorarea veniturilor și distribuția căt mai echitabilă a acestora.
Alte dileme din cadrul politicilor sociale, care împiedică bunăstarea populației, sunt criza
economică și socială acută, sărăcia cumplită, criminalitatea înverșunată și economia ascunsă,
tenebră. Toate acestea conduc la o depravare pronunțată a țării. Oamenii, mai ales cei din
grupurile social-vulnerabile – pensionarii, invalizii, familiile numeroase, copii nenorociți, sunt
cei mai afectați de costurile nemaipomenite ale reformelor, a privatizării ilicite, avînd un mod de
trai din cale afară mizerabil.

10
 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Politica socială definește setul de politici publice ce urmăresc realizarea protecției sociale
și a bunăstării, avînd un impact major asupra dezvoltării societății în ansamblu, prin mijloacele
utilizate pentru crearea condițiilor sociale și economice. Politica socială este o arie
multidisciplinară, ce folosește concepte și metode din economie, știința politică, sociologie,
asistență socială, psihologie, management, filozofie și drept. Reliefarea caracterului acesteia ne
permite să conturăm următoarele concluzii:
 Politica socială are o influență majoră, prin practici administrative, în domeniul
serviciilor sociale, inclusiv administrarea sănătății, securitate socială, educație, servicii de
ocupare, de îngrijire comunitară și de gestionare a locuințelor;
 Prin politica socială seăncearcă soluționarea problemelor sociale, inclusiv legate de
criminalitate, invaliditate, șomaj, dificultăți de învățare, precum și probleme legate de
limita de vîrstă; problemele legate de dezavantajul social, inclusiv rasă, sex și sărăcie.
În Republica Moldova, pe parcursul anilor au fost înfăptuite o serie de realizări, care au
asigurat îmbunătățirea și prosperarea întregii societăți. Au fost elaborate și adoptate sute de
programe, care vizeză modernizarea mai multor domenii, precum învățămînt, sănătate, muncă,
migrație socială și altele. Cu toate acestea, totuși, în prezent, mii de probleme din mai multe sfere
rămîn a fi nesoluționate. Reieșind din aceste considerații, aș putea face următoarele recomandări
cu privire la îmbunătățirea calității vieții:
o crearea mai multor locuri de muncă și a condițiilor optime de lucru;
o majorarea salariilor pentru toate categoriile de cetățeni, încadrați în sfera muncii;
o distribuția echitabilă a veniturilor;
o perfecționarea serviciilor medicale;
o sporirea protecției sociale a populației;
o susținerea potențialului uman, prin crearea mai multor centre cultural-educative și
asigurarea unui accces gratuit pentru fiecare;
o soluționarea problemelor care țin de durata zilei de muncă , locuințe, folosirea timpului
liber ș.a.
Așadar, trăgînd o linie concluzivă, aș vrea să menționez faptul că o bună organizare a
comunității ține de înlăturarea oricărei superficialități în stabilirea modului de trai, care ar lăsa
nesatisfăcute necesităţile vitale, precum și înlăturarea absenţei oricărei tentative de reformă. De
aceea, merită să analizăm cu migală situația actuală și să elaborăm cît mai multe metode pentru
reorganizarea politicii sociale, pentru a ajunge, în definitiv, la cea mai mare biruință, care poartă
denumirea de Fericire, FERICIRE A ÎNTREGII SOCIETĂȚI !

11
 BIBLIOGRAFIE

1. http://www.usm.md/crras/CRRAS/ManualePDF/AspecteAS.pdf , 30-51 pag. (vizitat pe

28.02.15)
2. http://www.scrigroup.com/istorie-politica/stiinte-politice/Politici-sociale-Concept-
carac23614.php (vizitat pe 28.02.15)
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Politica_social%C4%83 (vizitat pe 01.03.15)
4. http://www.timpul.md/articol/20-ani-de-reforme-economice-realizari-probleme-
propuneri--26650.html (vizitat pe 01.03.15)
5. http://www.ms.gov.md/sites/default/files/pns_raport_final.pdf (vizitat pe 06.03.15)
6. http://www.mmpsf.gov.md/file/2014/RAPOARTE/MMPSF_RAPORT_tr.I-2014.pdf
(vizitat pe 06.03.15)
7. file:///C:/Users/Admin/Downloads/4365623_md_raport_2011_20.pdf (vizitat pe
06.03.15)
8. http://www.scrigroup.com/istorie-politica/stiinte-politice/Bazele-teoretice-ale-
bunastari63312.php (vizitat pe 28.03.15)

12