Lucrae de Licenta

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ ,,CAROL DAVILA’’ DIN PITEŞTI
CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: CURSURI DE ZI
PROIECT ABSOLVIRE
EFECTELE SECUNDARE ALE ANALGEZICELOR,

ANTIPIRETICELOR ŞI ANTIINFLAMATOARELOR
COORDONATOR: ABSOLVENT:
Prof.Rusu Laura Costea Elena Adina
2014
CUPRINS
MEMORIU EXPLICATIV
CAPITOLUL 1 - NOŢIUNI GENERALE DESPRE ANALGEZICE,

ANTEPIRETICE ŞI ANTIINFLAMATOARE................................................................ 3
CAPITOLUL 2 - SUBSTANȚE ACTIVE FOLOSITE LA PREPARAREA

MEDICAMENTELOR CU ACȚIUNE ANALGEZICĂ, ANTIPIRETICĂ ŞI
ANTIINFLAMATOARE .................................................................................................... 7
2.1. Acidul acetilsalicilic ................................................................................................ 7
2.2. Fenilbutazona......................................................................................................... 14
2.3. Indometacina ......................................................................................................... 19
2.4. Sărurile de aur ........................................................................................................ 24
CAPITOLUL 3 - MEDICAMENTE ANALGEZICE, ANTIPIRETICE ŞI

ANTIINFLAMATOARE UZUALE ................................................................................ 27
3.1. Analgezice - Antipiretice ....................................................................................... 27
3.2. Antiinflamatoare .................................................................................................... 39
CAPITOLUL 4 - ANTIIFLAMATOARE MODERNE................................................. 46
4.1.Celecoxibum ........................................................................................................... 46
4.2.Dexketoprofenum ................................................................................................... 47
4.3.Etoricoxibum .......................................................................................................... 49
4.4.Parecoxibum ........................................................................................................... 50
4.5.Tenoxicanum .......................................................................................................... 51
CONCLUZII ...................................................................................................................... 53
Anexe
Bibliografie ......................................................................................................................... 60
MEMORIU EXPLICATIV
Medicația a apărut odată cu omul și s-a dezvoltat, diversificându-se, în același

timp cu treptele pe care aceasta le-a parcurs în lungul drum al progresului său.
Dintre medicamentele cele mai utilizate sunt cele cu efect analgezic, antipiretic
și antiinflamator. Tendinite, artropatii mai ales la nivelul articulațiilor mici, entorse,
luxații, contuzii, edeme, afecțiuni virale ale căilor respiratorii, nevralgii, cefalee - sunt
simptome, pe care, deseori, le tratăm fără a apela la medic sau farmacist.
Un motiv al alegerii acestei teme îl constituie și adevărul că medicamentele sunt
indispensabile și este dificil de găsit formulări atât de plastice sau cuvinte suficient de
expresive care să desemneze influența deosebit de favorabilă exercitată de către ele în
combaterea suferinței.
Privind acțiunea unor substanțe medicamentoase sau auxiliare s-a lărgit atât de
mult, cu relativ puține excepții, nu se pot urmări în totalitate transformările metabolice
survenite în organism pentru aceste structuri, uneori specifice și nu dispunem, cel puțin
deocamdată, de tehnici de evaluare general reproductibile a toxicității potenţiale a
agenților chimici.
În fond, cel puțin teoretic, trebuie admis că orice medicament reprezintă o
substanţă toxică, în măsura în care acesta reclamă un efort metabolic necesar
procesului de transformare, de adaptare a sa la organism, de însușire a efectului
terapeutic.
Din această cauză, formularea unei posologii individualizate este încă frânată de
insuficienta cunoaștere a proceselor care au loc la nivel celular și intracelular, procese
care implică suprasolicitări funcționale care nu pot rămâne fără răspuns în economia
biologică a celulei vii.
Pentru ca actul terapeutic să fie dotat cu eficienţa scontată, este necesară o
profundă cunoaștere a mijloacelor medicamentoase existente, a condițiilor lor proprii
de folosire și a factorilor care le generează acțiunea, în scopul unei orientări judicioase
a aplicării și mânuirii lor, în funcție de trăsăturile ce particularizează organismul
bolnavului
2
CAPITOLUL 1
NOŢIUNI GENERALE DESPRE ANALGEZICE, ANTEPIRETICE ŞI
ANTIINFLAMATOARE
Acţiunile adverse ale medicamentelor - cunoscute şi ca efecte secundare, efecte

nedoirte, reacţii sau acțiuni negative medicamentoase - au în prezent o importanță
considerabilă.
Efect nedorit este numele dat unui simptom, afecțiune sau anomalie biologică
survenind accidental după luarea unui medicament utilizat în scopuri profilactice,
diagnostice sau terapeutice, în doze cunoscute ca fiind normale.
Terapeutica modernă este pusă în situația de a face față tot mai acut riscurilor pe
care le implică utilizarea nejudicioasă sau abuzivă a medicamentelor.
Analgezic este medicamentul destinat suprimării sau atenuării durerii.
Analgezicele sunt fie periferice, acționând la locul durerii, fie centrale acționând
asupra sistemului nervos central (măduva spinării, creier).
Analgezicele periferice, între care unele sunt eficace şi împotriva febrei (acțiune
antipiretică), sunt reprezentate în principal de paracetamol şi de aspirină.
Analgezicele centrale sunt, în general, derivați de morfină.
Analgezicele sunt prescrise adesea în completarea tratamentului privind cauza
durerii. Ele sunt asociate uneori unor medicamente mai specifice simptomelor
(antispastice, antiinflamatoare, antimigrenoase, etc.), care pot chiar să le înlocuiască în
mod avantajos. În caz de durere intensă şi rebelă se administrează în ordinea crescândă
a toxicității: paracetamol, apoi alte analgezice periferice, apoi morfinice minore şi la
sfârșit morfinicele majore. Administrarea poate fi orală, rectală, intramusculară,
intravenoasă sau locală (prin cateter).
Efectele nedorite sunt foarte numeroase şi uneori grave, ele sunt specifice
fiecărui tip de produs şi sunt favorizate de automedicație. Analgezicele centrale trebuie
să constituie obiectul unei prescripţii medicale.
Abolirea sensibilității la durere poate fi spontană sau terapeutica şi se numeşte
analgezie.
3
Analgezia spontană poate surveni ca urmare a unei lezări a sistemului nervos
periferic (ansamblu de nervi care leagă sistemul nervos central de restul corpului).
Analgezia terapeutică constă în suprimarea sensibilității la durerea acută, fie că

durerea este tranzitorie (ca urmare a unui act chirurgical), fie cronică (de origine
canceroasă).
Administrarea analgezicelor periferice ca derivații de paracetamol este

modalitatea de analgezie cea mai obişnuita. Analgezia se face mai întâi pe cale
intravenoasă pentru a obține un efect imediat. Ea este apoi înlocuită cu cea pe cale
orală cu o durată de 24 până la 48 ore.
Alături de aceste mijloace farmacologice clasice există alte metode de analgezie:

crioterapia (tratamentul prin frig), termoterapia (tratamentul prin căldură),
electroterapia şi acupunctura.
Antipiretic (febrifug) este medicamentul utilizat în tratamentul simptomatic al

febrei. Vorbim despre febra (pirexie) atunci când temperatura corporală este mai mare
de 37,0°C măsurată în gură sau de 37,7°C măsurată în rect.
Febra este provocată de proteinele zise pirogene eliberate de organism atunci

când globulele albe lupta împotriva microbilor responsabili de o infecție. Această
creştere a temperaturii acționează împotriva multiplicării anumitor microbi. O febră
mai mare poate fi prezentă în absența unei infecții (infarct de miocard, tumoră a
sistemuli limfatic). Starea febrilă este însoțită adesea de o senzație de frig, de sete
intensă sau de frisoane, putând merge, la copil, până la convulsii şi delir.
La adult, o febră moderată poate să nu fie observată sau poate antrena doar o
senzație de indispoziţie ori impresie de frig. La bătrâni, o febră ridicată poate antrena
tulburări de comportament, simulând o meningită, de exemplu.
Este necesară o consultație atunci când febra, ca unic simptom sau asociată cu
alte simptome, durează mai mult de trei zile sau dacă bolnavul este un sugar sau un
copil care are în antecedente convulsii febrile. Medicamentele antipiretice (contra
febrei) pot fi administrate, dar înainte de toate trebuie tratată cauza accesului febril
(printr-un tratament antiinfecțios).
4
Medicamentul utilizat în tratamentul unor afecțiuni reumatologice este
antiinflamator. Antiinflamatoarele sunt destinate calmării reumatisniului şi durerilor de
articulații.
În afara antiinflamatoarelor steroidiene sau nesteroidiene, care acționează asupra
inflamațiilor dar nu asupra cauzei, se prescriu, adesea, substanțe mai specifice care
acționează după o perioadă de timp: săruri de aur, penicilamina, imunodepresoare,
antipaludice. Aceste medicamente sunt rezervate îndeosebi tratamentului de fond al
reumatismelor cronice poliarticulare şi inflamatorii (de exemplu: poliartrită
reumatoidă). Ele sunt, eventual, asociate între ele şi/sau cu analgezicele obişuite.
Antiinflamatoarele sunt administrate pe cale orală sau injectabil. Fiecare dintre
ele este susceptibil să antreneze efecte nedorite, uneori grave.
Antiinflamatoarele nesteroidiene pot produce insuficiență renală acută. La
bolnavii cu concentrații serice crescute de angiotensina II, noradrenalina, ADT prin
inhibiția sintezei PG vasodilatatoare (PGE2; PGD2, PGI2). Astfel de situații se
întâlnesc în insuficiența cardiacă congestivă, ciroză hepatică sau ascită, depleția
volemică prin diuretice, restricția Sodică, sindrom nefrotic.
Sunt predispuşi la insuficiență renală şi bolnavii vârstnici cu boli renovasculare,
lupus eritematos diseminat.
Antiinflamatoarele nesteroidiene pot produce hiperkaliemie.
Scăzând PG diminuează eliberarea reninei cu hipoaldosteronism şi
hiperkaliemie, efect evident la cei cu supliment de potasiu sau cu diuretice care rețin
potasiul.
Alte efecte adverse renale ale antiinflamatoarele nesteroidiene sunt necroza
papilară, nefrita interstițială acută, sindromul nefrotic, insuficiență renală cronică.
Antiinflamatoarele nesteroidiene interferează cu funcțiile plachetare şi
prelungesc timpul de sângerare. Acest efect, asociat cu iritația gastrointestinală, poate
determina hemoragii digestive uneori severe.
Toate antiinflamatoarele nesteroidiene pot produce tulburări sanguine. Anemie
aplastică a fost înregistrată după ibuprofen, fenoprofen, naproxen, indometacin,
tolmetin, piroxicam.
Erupții cutanate alergice sau toxice apar cu meclofenoxat, pixicam.
5
Antiinflamatoarele nesteroidiene administrate în infarctul miocardic acut pot
favoriza extinderea acestuia şi pot altera procesul de cicatrizare a zonei necrozate,
contribuind la decompensarea unei insuficiențe cardiace. Acidul acetilsalicilic nu
influențează cicatrizarea infarctului.
Bilanțul beneficii - pierderi făcut pentru multe antiinflamatoarele nesteroidiene,
la intervale diferite după introducerea lor în terapeutică, a determinat retragerea unor
substanțe de către producători sau interzicerea de către autoritățile sanitare. Aceste
măsuri diferă de la o țară la alta. Folosirea fenilbutazonei se face cu restricție.
Majoritatea acțiunilor adverse medicamentoase se resimt spontan după
administrarea primei doze sau prezintă o intensitate sub limita unei perceptibilități
alarmante. Uneori, acestea sunt de o gravitate extremă, datorită mai ales unei
insuficiențe investigate a sensibilității organismului față de preparatul folosit. Testarea
sensibilității ar constitui o conduită obligatorie în terapeutica medicamentoasă, dar nici
ea nu poate fi considerată valabilă, constant reproductibilă, unele incidente sau
accidente putând surveni chiar în condițiile unor teste de control negative.
De cele mai multe ori, pentru afirmarea certă a caracterelor, inofensiv şi eficace
a acționat timpul, care a validat pentru uzul clinic destul de puține preparate. Naşterea
unui medicament este zgomotoasă dar viața lui medie este, de cele mai multe ori
scurta. Dispariția acestuia se desfășoară pe calea unei morți liniştite, aproape
neobservate - atât de medici, farmacişti, cât şi de bolnavi.
Prezentarea farmacologică a efectelor secundare are avantajul că favorizează
stabilirea relațiilor dinre efectul terapeutic şi cel advers, ca o expresie a interferenței
acestor două tipuri de acțiuni.
6
CAPITOLUL 2
SUBSTANȚE ACTIVE FOLOSITE LA PREPARAREA MEDICAMENTELOR
CU ACȚIUNE ANALGEZICĂ, ANTIPIRETICĂ ŞI ANTIINFLAMATOARE
2.1. Acidul acetilsalicilic
Ampla utilizare terapeutică a acidul acetilsalicilic se datorează acţiuniilor sale

analgezice, antipiretice și antiinflamatoare. Acțiunea terapeutică a acidului
acetilsalicilic este grevată de o serie de efecte secundare nedorite. La creşterea
incidenţei şi a gravității efectelor secundare nedorite contribuie şi faptul că acidul
acetilsalicilic constituie un component aproape nelipsit al preparatelor antinevralgice,
dar şi pentru că această substanță face parte din arsenalul terapeutic antireumatic
(reumatismul poliarticular acut, poliartrită reumatoidă, etc.)
Dintre cele mai importante efecte secundare pe care le produce acidul
acetilsalicilic menționăm: tulburările digestive, modificările hematopatologice,
perturbările metabolice, reacțiile alergice şi tulburările funcționale renale.
Manifestările digestive sunt cele mai frecvente efecte. În timpul administrării
sporadice şi când se folosesc doze mici (0,5 - 2 g/zi) substanța produce dureri
epigastrice, senzația de arsuri epigastrice, grețuri. În cazul tratamentului de lungă
durată, pe lângă manifestările care apar la doze curente, bolnavii se plâng de scăderea
apetitului care poate evolua până la anorexie, vărsături şi chiar diaree.
Manifestările digestive apar la scurt timp de la instituirea tratamentului,
intensitatea şi frecvența acestora fiind mai mare la persoanele cu tulburări digestive în
antecedente (gastrite, gastroduodenite, boala ulceroasă, etc.) Tulburările digestive se
produc datorită iritației digestive directe şi acțiunii excitante pe care o exercită asupra
sistemului nervos central.
Asocierea cu substanțe antiacide (alcalinizante, neutralizante, adsorbante)
împiedica eliberarea de acid salicilic în stomac şi neutralizează acidul clorhidric din
sucul gastric, protejând mucoasa gastrică de acțiunea iritantă. Diareea își găsește
explicația tot în particularitățile metabolice ale substanței. Cantitatea de substanță
nehidrolizată exercită acțiune iritantă asupra mucoasei intestinale, determinând o
7
accelerare a tranzitului intestinal şi diminuarea resorbției substanțelor alimentare şi a
apei din lumen.
Modificările mucoasei gastrice evoluează de la o simplă iritație localizată şi
hiperemie până la ulcerații, hemoragii şi chiar perforații (acțiune ulcerigenă). Există
riscul, în cazul tratamentelor de lungă durată, de apariție a leziunilor ulceroase ale
mucoasei gastrice şi posibilitatea favorizării perforării unui ulcer preexistent.
Se recomanda ca acidul acetilsalicilic şi toate preparatele care conțin această
substanță, să se administreze după masă, în forme enterosolubile şi în asociere cu
antiacide.
Manifestările hemoragice sunt accidente hemoragice ce se caracterizează prin
polimorfism clinic, ca formă de manifestare şi ca intensitate.
Hemoragiile digestive (scurgere sanguină provenind din tubul digestiv) sunt
evidențiate clinic de hematemeză, melenă.
Hemoragiile oculte sunt la fel de frecvente ca hemoragiile evidențiate clinic. Ele
au evidențiat un potențial hemoragic deosebit de marcat al acestei substanțe.
Alte manifestări hemoragice sunt cele localizate la nivelul tegumentelor (de tip
purpuric) şi al mucoaselor (epistaxisul fiind cel mai frecvent).
Mecanismul de producere a manifestărilor hemoragice este complex, la el
participând atât factori locali (acțiunea iritantă digestivă), cât şi factori ai procesului de
coagulare, dintre care rolul principal îl au protrombina, vitamina K şi factorul
tromocitar, în plus, mai intervin şi reactivitatea individuală sau modificările vasculare
ale bolii pentru care s-a instituit terapia cu acid acetilsalicilic.
Mecanismul complex de producere a accidentelor terapeutice de tip hemoragic
produse de terapia acetilsalicilică impune mult discernământ în instituirea
tratamentului la persoanele la care preexistă sau coexistă factori favorizanți ai apariției
sindromului hemoragipar. Este utilă administrarea de vitamina K - scade semnificativ
acțiunea hipoprotrombinizantă a acidului acetilsalicilic.
Anemiile feriprive au fost constatate ca accident terapeutic postacetilsalicilic.
Considerate inițial ca efect al acțiunii deprimante a substanţei asupra măduvei
eritroformatoare ulterior, anemia de tip feripriv a fost interpretată ca expresie a
8
pierderilor mici şi repetate de sânge în timpul tratamentului de lungă durată cu acid
acetisalicilic.
În vederea evitării accidentelor hemoragice, este recomandabil ca la instituirea
tratamentului cu acid salicilic, mai ales în cazurile care necesită administrare de lungă
durată, să se facă o cercetare a factorilor care ar putea exercita acțiune de potențare a
efectului hemoragipar al substanţei.
Manifestările alergice pot fi de gravitate extremă în cazurile de
hipersensibilitate, care pot să ajungă la exitus (mai ales la copii). În general,
manifestările cele mai frecvent întâlnite sunt cele de mică intensitate, cele cu gravitate
extremă fiind excepționale.
Febra medicamentoasă apare ca o manifestare a sensibilizării la acidul acetilsalicilic
sau, însoțind alte manifestări alergice: erupții cutanate, accesele bronhiolospastice,
edemele. Raritatea acestui accident terapeutic este, foarte posibil, în legătură cu
acțiunea antipiretică a substanței.
Febra medicamentoasă reprezintă rezultanta a două acțiuni ale substanței:
ascensiunea termică prin procesul alergic (acțiune nedorită) şi reducerea spre normal a
temperaturii, prin acțiune asupra centrilor hipotalamici ai termoreglării (acțiune
principală pentru care este folosită în terapeutică).
Febra medicamentoasă apare după 7-10 zile de tratament, când ascensiunea
termică din cadrul afecțiunii pentru care s-a recomandat tratamentul cu acid
acetilsalicilic s-a diminuat sau a dispărut.
Nu trebuie interpretată ca febră medicamentoasă ascensiunea termică produsă de
altă cauză decât cea a bolii de bază: infecții supra adăugate, abcese la locul de
introducere parenterală a unor medicamente.
Erupţiile cutanate sunt lipsite de gravitate. Se caracterizează printr-un
polimorfism clinic, de la simple erupții eritematoase, pruriginoase, erizipeloide,
Scarlatiniforme, pemfigoide, peteşiale până la cele descumative şi buloase, al căror
prognostic este rezervat.
Uneori, aspectul erupției este acneiform, situație care pretează la confuzie cu
bromismul la bolnavii care au primit sedative bromate. Erupțiile cutanate au tendința
spontană la regresiune. În caz contrar se folosesc substanțe antihistaminice.
9
Edemele angioneurotice ale buzelor, limbii, pleoapelor sunt întâlnite cu aceeaşi
frecvență ca şi erupțiile cutanate. Deseori, nu sunt interpretate în corelație cu medicația
acetilsalicilică, fiind considerate ca manifestare clinică a bolii de bază, pentru care s-a
instituit tratamentul respectiv. Acestea sunt lipsite de gravitate. Ridică probleme atunci
când au localizare laringiană. Obstruţia laringiană şi eventual bronhiolospasm, pe care
îl produce acidul acetisalicilic, duce la insuficientă respiratorie acută, care constituie o
urgență medicală. Administrarea de substanțe cu acțiune simpaticomimetică constituie
atitudinea terapeutică cea mai eficace.
Accesele de dispnee paroxistică pot apărea că singurele manifestări de
sensibilizare la acidul acetilsalicilic sau pot însoți celelalte manifestări alergice la
medicament, edemele, erupțiile cutanate sau febra medicamentoasă. Dispneea apare la
persoanele care prezintă tulburări morfofuncționale respiratorii. Odată declanşat
aceesul de astm bronşic, acesta cedează la medicația bronhiolospasmolitică.
Apariția acceselor de dispnee în timpul tratamentului cu acid acetilsalcilic
impune prudenţă în administrarea ulterioară a substanței, sau chiar renunțarea la
această medicație, dată fiind gravitatea potentială a acestui tip de accident terapeutic.
În vederea evitării manifestărilor alergice grave, este de un real folos ca înainte
de începerea tratamentului cu acid acetilsalicilc să ne informăm asupra eventualelor
manifestări de sensibilizare pe care le-a prezentat bolnavul cu ocazia administrării
anterioare de acid acetilsalicilic. Este recomandabil ca la persoanele sensibilizate la
medicația salicilică să se contraindice orice preparat care conține un derivat salicilic. În
acest sens se va atrage atenția asupra utilizării preparatelor antinevralgice, care, în
majoritate, conțin acid acetilsalicilic şi care pot declanşa manifestări alergice grave.
Tulburările metabolismului acido-bazic sunt întâlnite la bolnavii cărora li s-a
instituit tratament cu doze mari de acid acetilsalicilic. Inițial, prin acțiunea stimulantă
asupra centrilor respiratorii, acidul acetilsalicilic produce hiperventilație , care are ca
urmare instalarea unei alcaloze respiratorii. În condițiile menținerii unei concentrații
sanguine constant crescute de acid acetilsalicilic, alcaloza respiratorie este înlocuită de
acidoza metabolică; această virare metabolică are ca urmare modificarea frecvenţei şi
ritmului respirator, în sensul apartiei tahipneei şi a respirației periodice de tip
Kussmaul.
10
Creşterea precoce a frecvenței respiratorii în raport cu instalarea modificărilor
echilibrului acido-bazic sugerează un mecanism central nervos în producerea
tulburărilor respiratorii. Perturbarea echilibrului acido-bazic apare secundară
modificărilor respiratorii. Administrarea de acid acetilsalicilic, concomitent cu
substanţe cu acțiune deprimantă asupra sistemului nervos central, permite diminuarea,
până la neutralizare, a efectului hiperpneic al substanței.
Pentru evitarea acestor tulburări este indicat ca în timpul tratamentului cu acid
acetilsalicilic bolnavilor respectivi să li se administreze o substanță sedativă centrală.
Astfel, perturbările metabolismului acido-bazic apar tot mai rar şi scad mult în
intensitate.
În cazul în care s-au produs tulburări respiratorii şi, consecutiv, perturbări ale
echilibrului acido-bazic, suprimarea tratamentului cu acid acetilsalicilic constituie
primul gest terapeutic, urmat de administrarea de substanțe care favorizează eliminarea
urinară a substanței şi, în cazurile grave, chiar de medicație antiacidotică.
Tulburările funcționale renale apar în administrările de lungă durată. Sunt
evidențiate albuminurie, hematurie şi cilindrurie. În mod frecvent sunt de intensitate
mică.
Apariția în urină definitivă a unor proteine cu greutate moleculară de până la
100000 atestă existența unui mecamism glomerular în producerea albuminuriei şi
anume creşterea permeabilității glomerulare.
Hematuria recunoaşte acelaşi mecanism iritativ glomerular în producerea sa.
Această perturbare funcțională renală nu are traducere pe plan clinic şi nu este
decelabilă pe plan macroscopic.
Atestare a acțiunii toxice asupra segmentului tubular al nefronului, cilindruria se
produce, fie prin afectarea directă tubulară, fie prin modificări vasculare renale reflexe.
În general cu aspect hialin sau granulos, cilindruria, fără a avea semnificație patologică
deosebită, impune cercetarea periodică a sumarului de urină şi modificarea posologiei
sau chiar suprimarea tratamentului în cazurile în care afectarea renală este importantă.
Ca efect secundar nedorit în cazul terapiei cu acid acetilsalicilic se poate
considera, în funcţie de condițiile fiziopatologice respective creşterea eliminării urinar
a acidului uric. Eliminarea unor mari cantități de acid uric şi de urați poate fi cauză a
11
precipitării acestora sub formă de microcristalurie sau chiar de concrețiuni. În acest din
urmă caz, bolnavii se plâng de dureri lombare difuze sau tabloul clinic poate fi de
colică renală.
Trebuie respectate o serie de indicații dietetice, care pot să creeze condiții fizico-
chimice urinare care să facă improprie precipitarea uraţilor
 cantitate minimă de lichide - 1,5 - 2 1 zi;
- Regim alimentar hipolipidic, hipoproteic, hiperglucidic, hipervitaminic
(vitaminele B1 şi A);
 interzicerea alcoolului;
 cura de lămâie, folosirea bicarbonatului de sodiu.
Manifestările neuropsihice constituie unele dintre importantele efecte secundare ale
acidului acetilsalicilic, fiind întâlnite cu frecvența relativă în forma lor uşoara şi rar în
forma lor de manifestare gravă; în cele mai multe cazuri acestea trec neobservate sau
necorelate cu medicația respectivă.
De la simplă stare de euforie care nu reprezintă un efect nedorit, până la agitația
psihomotorie, se pot întâlni manifestări de hiperexcitabilitate nervoasă cu intensități
diferite.
Când se folosesc doze mari, starea de euforie se transformă în hiperexcitabilitate.
Bolnavii devin logoreici, cu incoordonarea vorbirii, au cefalee (în ciuda atiunii
analgetice a acidului acetilsalicilic), stare de anxietate şi tremurături; uneori, bolnavii
care urmează tratamentul antiinflamator, respectiv cei ce folosesc doze mari, au unele
manifestări pe care nu le aveau până atunci (nerespectarea incaţiilor terapeutice, lipsă
de respect pentru cei din jur, etc.). Este clară acțiunea excitantă pe care substanța o
exercitită asupra sistemului nervos central, fiind interesate, în special, cortexul şi centri
subcorticali. În general, tratamentele cu doze mari se efectuează în spital, în condițiile
urmăririi permanente a bolnavului.
Acţiunea excitantă asupra sistemului nervos central pe care o exercită acidul
Acetilsalicilic este responsabilă, atât de acțiunea principală a substanței - acțiunea
antipiretică, efect al stimulării hipotalamusului - cât şi de manifestările neuropshice
nedorite - hiperexcitabilitatea, stimularea corpilor striați şi în parte, a nucleilor
talamici.
12
Tulburările senzoriale auditive și vizuale sunt interpretate uneori în legătură cu
afecțiunea pentru care s-a instituit tratamentul şi nu cu medicația respectivă.
Afecțiunile intercurente respiratorii, bacteriene sau virotice, evoluează cu țiuituri
în ureche şi scăderea acuității auditive, care pot fi accentuate de acidul acetilsalicilic. În
tratamentul de lungă durată se poate instala surditate, în special pentru tonurile înalte.
Dacă la acestea se mai adaugă şi tulburări vizuale: reducerea câmpului vizual, scăderea
acuității pentru vederea colorată şi diplopie, atunci este mai uşor de interpretat apariția
tulburărilor senzoriale, în corelație cu medicația acetilsalicilică.
Mecanismul de producere a tulburărilor senzoriale are la bază modiflcările
vasomotorii retiniene, cohleare şi timpanice pe care le produce acidul salicilic, eliberat
de acidul acetilsalicilic. Tulburările senzoriale sunt reversibile, ele dispărând la scurt
timp după întreruperea tratamentului; scăderea acuității vizuale şi surditatea, care
traduc existența unor modificări vasculare de tip congestie şi hemoragie, diminuează şi
dispar după un interval de 1 - 2 săptămâni de la suprimarea administrării acidului
acetilsalicilic.
Tulburările metabolice se referă la tulburările metabolismului glucidic şi ale
metabolismului bazal.
Tulburările metabolismului glucidic - la persoanele normale substanța produce
hiperglicemie prin stimularea glicogenolizei hepatie şi prin împiedicarea utilizării
tisulare a glucozei ca urmare apare glicozurie. La diabetici acidul acetilsalicilic are
acțiune de scădere a nivelului glicemiei şi de reducere însemnată a glicozuriei.
Alt efect nedorit este creşterea metabolismului bazal. La aceasta se mai adaugă
şi creşterea volumului plasmatic circulant, la bolnavii hipertensivi şi la cei cu afecţiuni
cardiovasculare, aflați la limita între compensare şi decompensare: Se creează condiții
pentru instalarea insuficienţei cardiace. Acțiunea cardiovasculară a acidului
acetilsalicilic apare ca un accident terapeutic, deoarece în afecțiunile reumatismale
această acțiune este cea mai importantă. Pentru diminuarea creşterii metabolismului
bazal se administrează substanţe sedative centrale.
Metabolismul proteic - este influențat în mod nesemnificativ de tratamentul
cu acid acetilsalicilic. Acțiunea hipoanabolică proteică, secundară terapiei cu acid
acetilsalicilic nu necesită măsuri igienico-dietetice sau medicamentoase speciale. Dacă
13
bolnavul este febril se recomandă regim hipercaloric, hiperproteic, ca măsură generală
de prevedere şi nu una legată special de această medicație.
Transpiraţia constituie unui din efectele mai mult neplăcute decât grave ale
tratamentului cu acid acetilsalicilic. Ea apare de la primele administrări şi se
accentuează pe măsură ce se prelungeşte durata tratamentului. Transpirația şi
vasodilatația cutanată constituie principalii factori care contribuie la creşterea
termolizei. Aceasta, împreună cu acțiunea centrală asupra centrilor hipotalamici ai
termoreglării, sunt cele două mecanisme principale prin care acidul acetilsalicilic își
exercită acțiunea antipiretică. În cazul transpirației, pe lângă pierderile de apă se pierd
şi electroliți şi se pot instala diselectrolitemii.
2.2. Fenilbutazona
Fenilbutazona are acțiune analgetică şi antipiretică dar şi antiinflamatoare.

Acțiunea antiinflamatoare - cea mai importantă dintre proprietățile farmacodinamice
ale fenilbutazonei - conferă acestei substanțe un loc important în cadrul terapiei
nespecifice şi a permis, din punct de vedere al acțiunii antiflogistice, să fie apropiată de
corticosteroizi. Dintre cele mai frecvente efecte nedorite care apar în timpul
tratamentului cu fenilbutazona sunt: manifestările digestive, renale, modificările
hematologice şi cutanate.
Manifestările digestive - bolnavii care urmează acest tratament se plâng de:
greţuri, reducerea apetitului până la anorexie, vărsături apoase, dureri abdominale cu
intensitate maximă în epigastru, senzație de arsuri epigastrice.
Fenilbutazona produce o importantă acțiune iritativă gastrointestinală.
Manifestările digestive recunosc, în producerea lor, şi un mecanism central - nervos,
sugerat de apariția acestor tulburări şi după administrarea exclusiv parenterală a
substanței. Fenilbutazona se elimină lent. Această particularitate permite întreruperea
administrării pentru o perioadă limitată (2-3 zile) în cursul tratamentului prelungit cu
fenilbutazona, fapt care are importante repercursiuni asupra incidenţei complicațiilor
medicamentoase.
Durerile epigastrice violente, ritmate de alimentație, calmate la ingerarea de
lapte sau prin administrarea de substanțe antiacide, pot constitui elemente revelatoare
14
ale activării bolii ulceroase sau ale prezenței unor leziuni de tip ulceros. Ele pot fi
momentul premergător instalării unei hemoragii digestive sau a unei perforații
gastroduodenale. Pentru reducerea acțiunii iritante digestive, este recomandabil că
administrarea fenilbutazonei şi a tuturor preparatelor care conțin această substanță să se
facă după masă. Administrarea fracționată nu este necesară pentru menținerea unei
concentrații plasmatice constante, ci numai pentru diminuarea efectelor secundare
nedorite ale substanței.
Medicația antiacidă este de un real folos în vederea diminuării tulburărilor
digestive, preparatele insolubile de bismut şi preparatele coloidale de aluminiu fiind
capabile să reducă iritația gastrointestinală produsă de fenilbutazonă. În acelşi scop se
pot folosi substanțe cu acțiune sedativă centrală, care, administrate concomitent cu
fenilbutazona, pe lângă avantajul neutralizării acțiunii excitante centrale a substanței,
Au capacitatea de a suprima componenta central-nervoasă care participă la producerea
tulburărilor digestive (derivați barbiturici, substanțe tranchilizante sau; neuroleptice).
Tulburările funcţionale renale au o frecvență inferioară celor digestive. Retenţia
hidrosalină - reducerea cantității de urină poate trece nesesizata de bolnav sau chiar de
către medic. Înaintea apariției edemelor vizibile la membrele inferioare se remarcă o
creştere în greutate a bolnavului care nu se efectuează pe seama proteinelor sau
lipidelor, ci ca urmare a reținerii unei cantități de la 3 la 5 litri de apă. Mecanismul de
producere a retenției de apă este legat de capacitatea fenilbutazonei de a produce o
serie de tulburări morfofuncționale tubulare renale. Substanța exercită o acțiune
iritantă-toxică asupra tubului renal, inhibând unele din mecanismele de schimb ionic,
în special cele care interesează ionii N+ şi CL- frecvent, se constată, după prima
săptămână de tratament, o creştere ponderală de 1- 2 kg şi, eventual, apariția de edeme
retromaleolare discrete. Instituirea unui regim alimentar hiposodat este absolut
necesară în prima săptămână. Ulterior, după stabilirea dozei de întreținere, regimul
alimentar poate fi normosodat. Creşerea volumului plasmatic are consecințe. Astfel, la
bolnavii cu hipertensiune arterială, suprasolicitarea aparatului cardiovascular poate
duce, fie la creşterea valorilor tensionale cu mult deasupra celor inițiale, cu
posibilitatea unor accidente vasculare, fie la decompensarea unui cord până atunci
compensat. Insuficienţă cardiacă survine ca un accident terapeutic la aceste persoane,
15
ca urmare a edemului interstițial miocardic şi al suprasolicitării nu numai inutile, dar şi
dăunătoare a creşerii volemiei. Aceşti bolnavi pot face manifestări de insuficienţă
cardiacă globală sau, din contră, în cazul în care un compartiment cardiac se află până
atunci la limita compensării se poate instala insuficienţa cardiacă stângă sau dreaptă.
Retenția salină duce şi la acumularea de lichid în sistemul nervos central, cu apariția
manifestărilor cronice cu edem cerebral, ca urmare a inextensibilității cutiei craniene;
este posibil să intervină şi alte tulburări în procesul de resorbție a lichidului
cefalorahidian, prin aceleaşi mecanisme ionice ca şi la nivelul tubului renal. În vederea
evitării retenției hidrosaline postfenilbutazonice este recomandabil a se respecta
posologia şi indicaţiile igienico-dietetice, cu atât mai mult cu cât, în anumite situații
patologice, administrarea substanței trebuie să se prelungească.
Pentru valorificarea acțiunii antiinflamatoare şi antireumatice a substanței, la
adult, nu trebuie depășită doza de 10 - 12 mg/kilo-corp pe zi la instituirea tratamentului
şi nu trebuie să fie mai mică de 3 mg/kilo- corp/zi, în cazul dozei de întreținere.
Indicaţiile igienico - dietetice trebuie să aibă în vedere reducerea atiunii iritante
digestive a substanței şi reducerea retenției hidrosaline. Administrarea după masă,
eventual în asociere cu substanțe antiacide, reduce mult iritația gastroduodenală.
Reducerea cantității de clorura de sodiu din alimentație scade mult incidenţa edemelor
care apar ca efect nedorit al medicației fenilbutazonice.
Creşterea eliminării urinare a acidului uric constituie una din acțiunile pentru
care fenilbutazona a fost introdusă în tratamentul diatezei urice, acțiunea uricozurică
fiind cel puțin egală cu a celorlalte substanțe folosite în acest scop. La persoanele cu
hiperuricemie, care urmează tratament fenilbutazonic, inhibarea resorbției urinare a
acidului uric constituie un accident terapeutic. Manifestată prin dureri difiuze lombare,
de intensitate mică, accentuate de eforturi prin dureri violente de tip colicativ, litiază
urică trebuie să constituie unul din elementele care trebuie avute în vedere la instituirea
terapiei cu fenilbutazonă, mai ales la persoanele în vârstă, cu afecțiuni reumatismale
care necesită tratament de lungă durată.
În vederea evitării acestui accident terapeutic, respectarea regimului igieno-
dietetic constituie un imperativ terapeutic la aceste persoane. Dieta alimentară trebuie
să fie hipoproteică, hipolipidică, normo- sau hiperglucidică, bogată în vitamina A şi
16
B1. Alcoolul, prin capacitatea sa de a precipita în urină acidul uric şi sarurile sale, se va
interzice, chiar şi în concentrații reduse, pe tot timpul tratamentului. Cantitatea de
lichide ingerate zilnic trebuie să fie de cel puțin 2 litri, repartizată în câteva prize, la
interval de 2 - 3 ore, pentru menținerea constantă a unor concentrații urinare scăzute a
uraților. Este bine ca pe toată perioada administrării fenilbutazonei să se folosească
lămâi, pentru menținerea pH-ului urinar cât mai aproape de neutralitate.
Hematuria poate fi întâlnită în timpul tratamentelor cu doze mari şi de lungă
durată cu fenilbutazonă. Fenilbutazona exercită o acțiune iritantă asupra epiteliului
glomerular şi a celui tubular, astfel că, în anumite condiții creşte permeabilitatea
membranei glomerulare, permițând trecerea unui număr mai mare de hematii decât în
mod normal în lumenul tubular, fără posibilitatea de resorbție a acestora; acțiunea
iritantă pe care o exercita substanța direct asupra tubilor renali sau iritația produsă de
eventualele cristale de urați asupra pereților tubulari pot să explice apariția hematuriei
la persoanele care urmează tratament cu fenilbutazonă. Întâzierea eliminării urinare a
unor substanţe medicamentoase constituie,în majoritatea cazurilor, un efect scundar
nedorit al fenilbutazonei, deoarece poate favoriza instalarea intoxicației cu aceste
substanțe. Este util de a se avea în vedere substanțele medicamentoase pe care bolnavul
le primeşte concomitent cu fenilbutazona şi, în cazul în care între ele există o
interferență, să se reducă doza acestora la 1/3 sau 1/2 din doză inițială, pentru evitarea
accidentelor toxice produse prin cumulare.
Manifestări hematologice sunt întâlnite cu o frecvență mai mică în timpul
tratamentului cu fenilbutazonă. Ele interesează atât seria albă, cât şi seriile roşie şi
trombocitară.
Leucopenia s-a citat destul de rar la persoanele tratate perioade scurte de timp cu
fenilbutazonă; după cure îndelungate, acest accident terapeutic este mai frecvent,
putând evolua până la agranulocitoza. Întreruperea tratamentului este suficientă în cele
mai multe cazuri, revenirea la normal a numărului de leucocite ale seriei granulocitare
făcâudu-se în timp de 1 - 3 săptămâni. Rareori este nevoie să se recurgă la tratament
substitutiv (perfuzii de sânge sau concentrat leucocitar), antibiotice şi glucocorticoizi.
Trombocitopenia, cu sau fără manifestări hemoragice de tip purpuric, este numai
în mod excepțional întâlnită în tratamentele efectuate cu fenilbutazonă. Chiar când
17
apar, ele diminuează şi apoi retrocedează la scurt timp de la întreruperea administrării
substanței.
Anemia poate constitui expresia hemodiluției prin creşterea volemiei dar şi a

inhibiției eritropoezei pe care o exercită fenilbutazona. Scăderea numărului de hematii
nu este aşa de mare încât să ridice probleme de atitudine terapeutică.
Producerea complicațiilor hematologice este legată de acțiunea inhibitorie -

toxică asupra măduvei hematopoetice, putând afecta toate seriile celulelor figurate ale
sângelui. Ca măsură de precauție se recomanda efectuarea hemogramei. În acest fel se
va putea sesiza leucopenia cât şi eventualele scăderi ale diferitelor serii de elemente
figurate, urmare a tratamentului.
Manifestările cutanate apar la 5% din bolnavii care urmează tratament

fenilbutazonic. Manifestările cutanate merg de la erupții cutanate maculate, papuloase,
eritematoase, pruriginoase până la dermatita exfoliativă. Aceasta din urmă este, din
fericire rară, fiind unul dintre accidentele terapeutice cele mai de temut ale acestei
medicații. În mecanismul de producere a manifestărilor cutanate este încriminată
hipersensibilitatea organismului la medicament. Componenta pirazolonică a structurii
complexe a fenilbutazonei pare să fie partea din molecula responsabilă de capacitatea
sensibilizantă a substanței. Se recomanda medicația antihistaminică sau întreruperea
tratamentului. La reluarea administrării manifestările cutanate nu mai apar.
Iritația locală este evidentă în cazul administrării pe cale orală, a substanței dar şi
la administrarea parenterală sau externă a fenilbutazonei. Astfel, la locul de injecție, în
masă musculară respectivă, persistă, timp de 6 - 8 ore până la 1 - 2 zile, dureri de
intensitate mare, care sunt supărătoare şi care pot incomoda la mers şi la efectuarea
diferitelor mișcări. Aceasta datorită acțiunii iritante pe care o exercita substanța asupra
fibrelor musculare şi a terminațiilor nervoase învecinate, până la resorbția completă.
Folosirea căii extene nu este lipsită de dezavantajul iritației locale; astfel,

administrarea fenilbutazonei în supozitoare poate fi urmată, mai ales în cazurile
folosirii repetate a acestei căi, de senzația de usturime în regiunea ano-rectală, tensiune
rectală şi chiar de discrete sângerări ale mucoasei ano-rectale. Toate acestea sunt de
scurtă durată, dispărând odată cu suprimarea tratamentului pe această cale.
18
Manifestările neuropsihice pot apărea după tratamentele îndelungate cu
fenilbutazonă. Nu ridică problema modificării posologiei sau întreruperea
tratamentului. Acestea se caracterizează prin irascibilitate, agitație psihomotorie,
insomnie. Tratamentul cu fenilbutazonă se asociază cu administrarea de deprimante ale
sistemului nervos central. Se pot folosi substanțe barbiturice, tranchilizante sau
neuroleptice. Dintre efectele nedorite ale fenilbutazonei se menționează scăderea
capacităţii absorbției iodului radioactiv de către glanda tiroidă. Este recomandabil ca la
persoanele la care urmează să se efectueze radioiodocaptarea, să se întrerupă
administrarea de fenilbutazonă cu 7 - 10 zile înainte, pentru a evita interpretarea unei
activități funcționale normale a glandei tiroide drept hipotiroidie.
S-au mai citat în literatura de specialitate tulburări de vedere (scăderea acuității
vizuale, diplopie) şi tulburări funcționale hepatice etichetate chiar hepatita
medicamentoasă, care au apărut în timpul tratamentului cu fenilbutazonă.
Particularitățile metabolice ale fenilbutazonei şi în special metabolizarea sa lentă
fac posibilă apariția accidentelor terapeutice, chiar în condițiile folosirii dozelor
terapeutice.
În vederea valorificării depline a acțiunii antiinflamatoare şi antireumatice a
fenilbutazonei este necesar să se respecte indicațiile privitoare la posologia şi modul de
administrare a substanței. Deasemenea, cunoaşterea efectelor nedorite ale substanței
permite reducerea la minimum a accidentelor terapeutice, prin artificii de ordin
biochimic sau farmacodinamic, conducând, astfel, la o mai bună individualizare a
tratamentului. Aceleaşi precauții trebuie luate şi în cazurile în care se folosesc diferite
medicamente care conțin în formulă, pe lângă alte substanțe şi fenilbutazonă
(fenilbutazonă-aminofenazonă, fenilbutazonă-izopirină).
2.3. Indometacina
Are acţiune antiinflamatoare, antipiretică şi analgezică. Dintre efectele

secundare, cele mai importante sunt: tulburările digestive, neuropsihice, renale,
hematologice şi manifestările alergice.
Tulburările digestive sunt cele mai frecvente efecte nedorite ale tratamentului
oral cu indometacină. Bolnavii care primesc acest tratament se plâng de scăderea
19
apetitului care poate evolua până la anorexie, grețuri, vărsături, dureri în etajul superior
abdominal cu maximum de intensitate în epigastru. Întreaga structură, chimică a
indometacinei (derivat de indol şi triptofan) este responsabilă de acțiunea iritantă
asupra mucoasei gastrice. Administrarea indometacinei după masă sau asociată cu
substanţe cu acțiune antiacidă, face ca incidenţa grețurilor, vărsăturilor şi
epigastralgiilor să se reducă.
Colicile intestinale şi accelerarea tranzitului intestinal sunt mai puţin frecvente.
Colicile apar imediat sau la doar câteva ore de la administrarea substanței.
Diareea apare după câteva zile de la îceperea tratamentului şi durează 1-2 zile după
oprirea administrării indometacinei.
Ulcere gastrointestinale, hemoragii digestive şi perforaţii au fost semnalate cu o
frecvență mică. Aceste accidente digestive grave se datorează duratei tratamentului,
fiind semnalate chiar după doze moderate dar administrate timp îndelungat.
Manifestările clinice care atrag atenția asupra acestor grave accidente terapeutice
sunt:
- Durerile epigastrice care au caracteristicile durerilor ulceroase (ritmicitate,
periodicitate diură, diminuarea sau dispariția lor prin administrarea de substanțe
antiacide sau prin ingerarea de lapte, etc.);
- Colici abdominale de intensitate mare, însoțite, de cele mai multe ori, de
Diaree;
- Hemoragii digestive (hemoragii oculte, rectoragii, melenă, hematemeză)
permanente sau intermitente;
- Tabloul clinic dramatic al perforației gastrointestinale (cazuri întâlnite în mod
excepțional în literatură).
Factori care determină incidenţa accidentelor terapeutice grave:
 preexistenţa unei suferințe gastrointestinale de tip ulceros sau colitic cronic;
 contribuția celorlalte tratamente cu potențial ulcerigen (fenilbutazona, derivaţii
acidului salicilic, glucocorticoizii) efectuate simultan sau separat;
 coincidență acestor tulburări digestive cu tratamentul respectiv (sunt cunoscute
cazuri în care perforația sau hemoragia digestivă a constituit prima sau singura
manifestare a ulcerului gastroduodenal).
20
Apariția tulburărilor digestive nu necesită suprimarea tratamentului cu
indometacină, ci numai reducea dozei. Apariția hemoragiilor, a ulcerului sau
perforației impune oprirea imediată a administrării substanței. Este necesar să se facă o
anamneză corectă. Începerea tratamentului se face cu doze progresive. Frecvența şi
intensitatea tulburărilor digestive sunt mult mai mici în cazul folosirii indometacinei pe
cale intrarectală. Spre deosebire de resorbția intestinală care este cvasicompletă,
resorbția rectală a indometacinei este inegală, neuniformă. Cantitatea de substanță
activă resorbită pe cale rectală din supozitorul administrat la culcare acoperă perioada
noctună până la priză orală de a doua zi. Calea rectală permite completarea posologiei
orale, fără creşterea corespunzătoare a efectelor secundare nedorite. Calea rectală are
dezavantajul acțiunii iritante locale pe care o produce substanța activa asupra mucoasei
ano-rectale. Aceasta se traduce prin: tenesme rectale, prurit anal, senzația de arsuri
ano-rectale, incontinenţă a sfincterului anal, hemoragii rectale. Urmărirea regulată a
scaunului, ca şi cercetarea hemoragiilor oculte, are mare valoare practică, permițând
sesizarea unor accidente digestive rămase fără traducere clinică pe plan subiectiv.
Astfel, nu mai este nevoie să se recurgă la examene biochimice care deseori pot duce la
erori. Manifestările neurologice au fost semnalate în cazul în care
indometacina se administrează timp îndelungat. Aceste manifestări sunt: cefalee,
amețeli, stare de rău general, somnolența, stări depresive, halucinații şi chiar psihoze
care pot conduce până la tentative de sinucidere. Au fost semnalate şi convulsii
tonicoclonice care prezintă aspectul de crize comițiale. Cefaleea scade mult în
intensitate odată cu reducerea dozelor şi dispare destul de repede după întreruperea
tratamentului. Intensitatea cefaleei este diminuată dacă în paralel se administrează
cafeină sau substanțe antiserotoninice. Mecanismul de producere al cefaleei este legat
de acțiunea directă a substanței asupra celulelor sistemului nervos central.
Administrarea în doze progresive permite instalarea unei toleranțe, ceea ce face că
bolnavul să suporte ulterior dozele terapeutice. Faptul că bolnavii care urmează acest
tratament fac tulburări psihice de tip depresiv, şi accese convulsive de tip epileptic
atestă sediul cortical al acestei acțiuni toxice. Indometacina apare ca o substanță cu
importantă acțiune iritativă cerebrală, acțiune care apare frecvent ca efect secundar
nedorit, ce trebuie avut în vedere când se recomanda acest tratament la bolnavii cu
21
diferite tulburări psihice (în special cele de tip depresiv) şi la cei cu epilepsie şi
parkinson, la care, se produce accentuarea tulburărilor existente.
Tulburările funcționale renale - rareori au expresie clinică.
Hematuria este urmare a acțiunii iritante pe care o exercita indometacina asupra
epiteliului glomerular care, astfel, permite trecerea unor cantități mai mari de hematii
decât în mod normal, ca şi asupra epiteliului tubular, care nu mai poate resorbi aceste
hematii. Hematuria se decelează microscopic.
Edemele apar datorită acțiunii iritative pe care o exercita indometacina asupra
activității tubulare: stimularea resorbției de sodiu şi consecutiv de apă.
Retenţia azotată pe seama creşterii azotului neproteic, poate fi expresia aceluiaşi
proces iritativ tubular cu hiperactivitate funcţională, în sensul creşterii cantității de uree
resorbită tubular. Indiferent dacă hematuria, retenția azotată şi edemele constituie
accidente care apar în timpul sau din cauza tratamentului cu indometacină, este prudent
să nu se folosească această medicație, sau să se prescrie cu circumspecție la bolnavii cu
insuficienţă renală.
Accidentele hematologice constituie constatări făcute cu ocazia examenelor
curente hematologice, fără să aibă traducere pe plan clinic.
Leucopenia se instalează după tratamente îndelungate şi repetate, fapt care ridică
problema mecanismului toxic în producerea sa. Cu toate acestea, granulocitopeniile -
chiar când ating valori importante - sunt rapid reversibile după întreruperea
tratamentului.
Trombocitopenia poate fi constatată numai la examenul sângelui periferic sau, din
contră, poate avea expresie clinică, manifestată prin sindrom hemoragipar. Apariția
elementelor purpurice, ca şi scăderea numărului de trombocite în sângele periferic
reprezintă exteriorizarea, pe plan clinic şi hematologic, a acțiunii toxice pe care
indometacina o exercită asupra măduvei hematogene; scăderea capacității
trombocitoformatoare a megacariocitelor nu este alterată, tulburarea principală fiind
reprezentată de deprimarea megacariogenezei. Sindromul hemoragipar şi
trombocitopenia se diminuează şi dispar în timp relativ scurt de la întreruperea
administrării substanței fără să fie nevoie de un tratament special pentru aceasta.
22
S-a constatat că în timpul tratamentului cu indometacină activitatea fibrinolitică
este crescută.
Manifestările alergice cele mai importante sunt: erupțiile cutanate (eritematoase,
papuloase, urticariene, pruriginoase), edemul Quincke, etc.
Manifestările de tip astmatiform sau chiar declanşarea adevăratelor accese de
astm bronşic la bolnavii cu bronhopneumonii cronice sau la astmatici, limitează mult
utilizarea sa terapeutică. În vederea evitării efectelor secundare nedorite legate de
capacitatea indometacinei de a declanşa, accentua sau întreține diferitele manifestări
alergice, este indicat ca înainte de recomandarea acestei medicații să ne informăm
asupra preexistenţei unor asemenea manifestări la bolnavul respectiv. Se impune mult
discenamant în stabilirea indicațiilor terapeutice ale indometacinei, mai ales la bolnavii
la care acțiunea antireumatică, antiinflamatoare şi este de un real folos, dar care au şi
diferite manifestări de sensibilizare. În acest sens, se consideră că astmul bronşic şi
alergia la medicamentele care conțin acid salicilic şi derivații acestuia contraindică
formal administrarea indometacinei.
Tulburările neurosenzoriale sunt reprezentate de tulburările auditive (țiuituri în
urechi şi acufene) şi vizuale (diferite tulburări de vedere care pot evolua de la scăderea
acuității vizuale până la halucinații).
Dintre celelalte accidente medicamentoase imputabile tratamentului cu
indometacină au mai fost semnalate: hiperglicemie cu glicozurie, care apare episodic,
mai mult în legătură cu dozele mari decât cu durata tratamentului, alopecia, icterul.
Spre deosebire de toate celelalte substanțe antiinflamatoare folosite în
terapeutică, indometacina nu interferează cu acțiunea substanțelor anticoagulante orale,
atunci când sunt administrate concomitent.
Dintre dezavantajele indometacinei, trebuie reținute:
 posibilitatea suprimării simptomatologiei clinice a unor boli infecțioase (prin
acțiunea antiinflamatoare, antipiretică şi analgetică), fără să influențeze însă evoluția
bolii;
- Eventualitatea mascării simptomelor ulcerului gastroduodenal, care poate evolua
neobservat spre perforaţie.
Indometacina nu se va administra pe timpul sarcinii sau în perioada alăptării.
23
Pentru valorificarea deplină a triplei acțiuni a indometacinei este necesară
respectarea următoarelor principii generale de tratament:
- Efectele secundare nedorite, în special cele iritative digestive şi cele
neuropsihice, sunt mai frecvente şi de intensitate mai mare după administrarea orală a
substanței (de cele mai multe ori, însă, acestea sunt mai mult supărătoare pentru bolnav
decât grave);
- Administrarea rectală a indometacinei reduce incidenţa manifestărilor
digestive, dar nu este lipsită de accidente terapeutice; calea rectală nu este sufieientă
pentru a asigura menținerea constantă a unor concentrații sanguine eficiente terapeutic.
Doza de substanță administrată rectal trebuie să fie dublă față de cea orală, pentru a fi
eficientă;
 indiferent de forma de manifestare clinică, subiectivă sau obiectivă, efectele
secundare nedorite induse de tratamentul cu indometacină, depind, pe de o parte, de
teren (digestiv, alergic, psihic), iar pe de altă parte de posologie şi de durata
tratamentului;
 creşterea progresivă a dozei zilnice constituie conduita terapeutică cea mai
corespunzătoare.
2.4. Sărurile de aur
Sărurile de aur ocupă un loc din ce în ce mai mic în tratamentul reumatismului.

Rațiunea utilizării sărurilor de aur în diferite forme de reumatism (poliartrită
reumatoidă, artrite infecțioase), în colagenoze (lupus eritematos) dar şi în vederea
modificării terenului pe care evoluează diferite boli alergice (astmul bronşic), constă
în:
- acțiunea antiinflamatoare nespecifică;
- acțiunea asupra substanței fundamentale;
- acțiunea imunosupresivă în formele cronice trenante, cu componentă
imunopatologică importantă.
Efectele secundare nedorite ale sărurilor de aur sunt importante şi impun
prudenţă şi chiar o anumită conduita terapeutică în administrarea lor la anumiți
bolnavi. În ceea ce priveşte frecvenţa efectelor secundare nedorite ale crioterapiei,
24
acestea au suferit o scădere importantă, pe măsură ce locul sărurilor de aur a fost luat
de preparate mult mai active şi pe măsură ce dozele folosite sunt mai mici în cadrul
tratamentului complex al acestor afecțiuni.
Manifestările din partea mucoaselor sunt relativ frecvent înâlnite în practică
medicală. În general, sunt afectate mucoasele diferitelor segmente ale tubului
digestiev: bucală, faringiană, esofagiană, gastrică, a intestinului subțire şi a colonului.
După întreruperea administrării sărurilor de aur, la interval relativ scurt, toate
tulburările subiective şi obiective ale mucoaselor dispar spontan; rareori este nevoie de
tratament local (dezinfectant, stimulent al epitelizării, decongestiv).
Manifestările cutanate merg de la simple erupții cutanate, eritematoase până la
dermita exfoliativă, al cărui prognostic este foarte grav. În majoritatea cazurilor
erupțiile sunt benigne şi dispar după un timp, chiar dacă tratamentul se continua. În
cazuri grave se impune un tratament antidotic.
Tulburările morfofuncționale renale sunt relativ frecvente şi destul de grave dacă
nu sunt sesizate la timp. Se întâlnește: albuminurie, microhematurie. Acestea se pot
aceentua progresiv.
Ca măsură de prudență este recomandabil a se cerceta periodic răspunsul
rinichiului la tratamentul cu săruri de aur, permițând sesizarea precoce a eventualelor
tulburări funţionale renale şi modificarea posologiei şi chiar suprimarea tratamentului.
Tulburările hematologice pot apărea în timpul tratamentului cu săruri de aur.
Leucopenia este întâlnită în grade diferite în timpul tratamentului. Nu constituie
un factor de temut. În cazul în care numărul leucocitelor scade accentuat este necesară
întreruperea tratamentului, instituirea antibioterapiei, corticoterapiei şi a perfuziilor de
sânge.
Trombocitopenia constituie accidentul hematologic cel mai frecvent întâlnit în
cursul crizoterapiei. O parte din cazurile mortale sunt produse prin diateză de
sângerare, în care trombocitopenia constituie factorul patogenic principal.
Anemia, poate fi în unele cazuri severă, evoluând până la anemie aplastică.
În general, intensitatea accidentelor hematologice este în funcţie de durata
tratamentului, precum şi de dozele folosite, acest fapt sugerează un mecanism toxic
medular, pe care îl exercită aurul asupra tuturor celor trei serii celulare. Accidentelae
25
pot apărea chiar la primele administrări, aspect care ridică problema unui alt mecanism
de producere - mecanismul alergic.
Suprimarea tratamentului este suficientă, în majoritatea cazurilor, să ducă la
normalizarea tabloului sanguin periferic. În cazurile grave: agranulocitoză,
trombocitopenii marcate, cu manifestări hemoragice, tratamentul substitutiv prin
transfuzii de sânge proaspăt, corticoterapia şi medicația antibiotică sunt absolut
necesare pentru recuperarea bolnavului.
Pentru evitarea accidentelor terapeutice grave, este recomandabil a se
contraindica formal sărurile de aur la bolnavii cu afecțiuni renale glomerulo - tubulare,
hematologice, cutanate, ca şi la persoanele cu manifestări alergice importante.
Deasemenea, este prudent să se evite administrarea acestui tip de medicație la femei în
perioada de graviditate (pentru evitarea inducerii unor efecte toxice asupra embrionului
sau fătului) şi la persoanele în vârstă.
26
CAPITOLUL 3
MEDICAMENTE ANALGEZICE, ANTIPIRETICE ŞI ANTIINFLAMATOARE
UZUALE
3.1. Analgezice - Antipiretice
Farmacodinamie: analgezice mai slabe decât unele opioide Antipiretice. Unele

substanțe au acțiune antiinflamatoare şi antispastică musculotropă.
Indicaţii: medicația simptomatic - patogenică în afecțiuni virale acute ale cailor
respiratorii, nevralgii, artralgii, mialgii, entorse, luxații dureri post-operatorii,
dismenoree, cefalee.
A .Derivați de acid salicilic
ACID ACETILSALICILIC
Farmacodinamie: analgezic, antipiretic, antiinflamator, antiagregant plachetar.
Latenţa acțiunii analgezice: 30 minute.
Reacţii adverse: pirozis, gastralgii, grețuri, vome, microhemoragii gastrice
(începând de la doză de 25 mg de 2 ori/zi), retenție hidrosalină, agravarea astmului
bronşic, alergii cutanate, euforie, tulburări de echilibru, favorizarea hemoragiilor. La
copiii cu varicela influenţa poate produce sindromul Reye.
ACESIL -T (Farmacom, România)
Compr. 500 mg. Flacon x 20.
ACID ACE TILSALICILIC (Zentiva, România) -Anexa l, figura 1
Compr. 300 mg. Ct. X 20.
ASALINE (Omega Pharma, România)
Compr. 500 mg. Flacon x 20.
ASAPRIN® (Helcor, România)-Anexa 1 , figura 2
Compr. 160 mg; 500 mg. Ct. Sau FI. X 20 sau FI x 30 ASPIRIN ® (Bayer, Germania)
- Anexa 1, figura 2
Compr. 500 mg. Ct. X 10; 20; 100.
ASPIRIN DIRECT ® (Bayer, Germania)
Compr. Mast. 500 mg. Ct. X 10.
DOLEAN® (3M Sante, Franța)
27
Compr. Film, enterosol. 500 mg. Ct. X 20.
EUROPIRIN® (Europharm, România)
ROMPIRIN (Antibiotice, România)
SANTAPIRIN (Santa, România)
TAMPRIM (Eliodor, România)
UPSARIN - 325, - 500 ® (UPSA, Franța) — Anexa 2, figura 2
Compr. Eferv. 325 mg; 500 mg. Ct. X20.
ACID ACETILSALICILIC TAMP (Armedica, România)
ACID ACETILSALICILIC TAMP (Sicomed, România)
ALKA SELTZER "ZITRONEN" ® (Bayer, Germania) — Anexa 1, figura 3
Compr. Eferv. 324 mg. Ct. X 10. Ct. X 20.
ASPICALCIC (Laurmed, România)
Acid acetilsalicilic 500 mg; carbonat de calciu 150 mg Compr. Ct. X 20.
EUROPIRINT ® (Europharm, România)
Acid acetilsalicilic 500 mg. Carbonat de calciu 160 mg Compr. X 20.
ACETILSALICILAT DE DL – LIZINĂ
Farmacocinetică : Dupa absorţie se desface în acid salicilic de lizină , primul
fiind hidrolizat la acid salicilic.
Indicaţii : Oral tratamentul simptomatic al durerilor uşoare – moderate sau stări
febrile, afecţiuni reumatismale .
Administrare : Oral în dureri şi febră .Adulţi : 1g la 4 ore maxim de 3 ori pe zi
.Vârstnici maxim 2 g pe zi .Copii 12 – 15 ani (40 – 50 kg) 500 mg la 4 ore maxim de
2 g pe zi. Copii 6 -10 ani ( 20 – 30 kg ) 250 mg la 4 ore maxim 1 g pe zi. Copii 6 -2
ani ( 8 – 12 kg ) la 4 ore maxim 500 mg pe zi .
ASPEGIC ® - 100, - 250, - 500, -1000 (Sanofi - Synthelabo, Franța)
28
Pulb. pt. sol. Buvabila
Plic 100 mg; 250 mg; 500 mg; 1 g;
Ct. X 20 plicuri.
ACID ACETILSALICILIC, COMBINAŢII EXCLUSIV PSIHOLEPTICE
ANTIGRIPAL ® (Remedia, România)
Acid acetilsalicilic 200 mg; Paracetamol 200 mg; Cafeină anhidră 25 mg; Codeină
fosfat 10mg.
Compr. Ct. X 20.
ANTINEVRALGIC P (Zentiva, România) - Anexa 1, figura 4
Acid acetilsalicilic 0,25 g; Paracetamol 0,15 g; Cofeină 0,05 g.
Compr. Ct. X 20.
ASKINE ® (Alexandria Co., Egipt)
Acid acetilsalicilic 300 mg; Cafeină 10 mg.
Compr. Ct. X 20.
ASPIRIN PLUS C ® (Bayer, Germania)
Acid acetilasalicilic 400 mg; Acid ascorbic 240 mg.
Compr. Eferv. Ct. X 10; 20.
COPIRIN ® (LaborMed Pharma, România)
Compr. Ct. X 20.
COSPRIN ® (Elidor, România)
Compr. Ct. X 20.
EPHIMIGRIN ® (Europharm, România)
Acid actilsalicilic 350 mg; Paracetamol 230 mg; Cafeină anhidră 20 mg.
Compr. Ct. X 20.
FASCONAL M ® (Sicomed, România)
Acid, acetilsalicilic 200 mg; Paracetamol 200 mg; Cafeină 25 mg;
Codeină 10 mg; Fenobarbital 25 mg.
Compr. Ct. X 20.
FASCONAL P ® (Armedica, România) - Anexa 1, figura1
29
Acid, acetilsalicilic 200 mg; Paracetamol 200 mg; Cafeină 25 mg;
Codeină 10 mg; Fenobarbital 25 mg.
Compr. Ct. X 20.
FASCONORD ® (Nordfarm, România)
Acid acetilsalicilic 200 mg; Paracetamol 200 mg; Codeină 10 mg; Cafeină 50mg.
Compr. Ct. X 20.
FASCOREM® (Remedia, România)
Acid acetilsalicilic 200 mg; Paracetamol 200 mg; Cafeină anhidră 25 mg; Fenobarbital
25 mg; Fosfat codeină 10 mg.
Compr. Ct. X 20.
GRIPE CALM ® (Aesculap, România)
Acid acetilshlicilic 0,25 g; Paracetamol 0,10 g;
Cafeină fosforică 0,02 g; Codeină fosforică 0,010 g.
Compr. Ct. X 24.
ILVICO ® (Merk, Germania).
Acid acetilsalicilic 500 mg; Acid ascorbic 500 mg.
Compr. Eferv. Ct. X 10.
REMNEVRAL ® (Reniedia, România)
Acid acetilsalicilic 200 mg; Paracetamol 200 mg; Cafeină anhidră 25 mg.
Compr. Ct. X 20.
ROMPIRIN ® PLUS (Antibiotice, România)
Acid acetilsalicilic 250 mg; Paracetamol 200 mg; Cafeină 50 mg.
Compr. Ct. X 20.
SICALGIN (Sicomed, România)
Acid acetilsalicilic 400 mg; Cofeină anhidră 40 mg.
Compr. Ct. X 20.
SEDERGINE ® (Upsa, Franța)
Acid acetilsalicilic 330 mg; Acid ascorbic 200 mg.
THOMAPYRIN® (Boehringer Ing. Germania)
Acid aceitilsalicilic 250 mg; Paracetamol 200 mg; Cafeină 50 mg.
30
Compr. Ct. X 10.
THOMAPYRIN® C VITAMINE (Boehringer Ing, Germania)
Acid acetilsailicilic 300 mg; Paracetamol 200 mg; Acid ascorbic 300 mg. Compr.
Eferv. Ct. X 10.
UPSARIN VITAMINE C ® (UPSA, Franța)
Acid acetilsalicilic 330 mg; Acid ascorbic 200 mg Compr. Eferv. Ct. X 10; 20.
A. Pirazolone - Metamizol
Farmacodinamie: analgezic mai activ decât aminofenazona, antipiretic mai ales
pe cale i. v, antispastic miotrop intens.
Indicaţii : Toate tipurile de dureri ,inclusive postoperatorii ,colici renale şi
biliare.
Reacţii adverse: efecte alergice cutanate, leucopenie, noduli locali.
Administrare : 0,5 g pe zi , intramuscular , 1 g de 1-2 ori pe zi ,supozitoare 1 g de 2 ori
pe zi. Copii : 3-15 ani oral 0,125 -0,375 mg de 2-3 ori pe zi ,supozitoare , 0,3 g de 1-
3 ori pe zi .
ALGOCALMIN (Antibiotice, România)
Supoz. 300 mg (copii); 1 g adulți. Ct. X 6.
ALGOCALMIN (Zentiva, România) - Anexa 2, figura 3
Sol. Inj. 500 mg/ml. Fiole 2 ml.
ALGOCALMIN SAN (Santa, România)
ALGOZONE (Ozone, U.K.) — Anexa 2, figura 4
ANALGIN® (Europharm, România)
ANALGIN ® (Farmaco, Rep. Moldova)
Sol. Inj. 500 mg/ml- 2 ml. Ct. X 5 f.
METAMIZOL EEL (Bioeel, România)
31
METAMIZOL (Helcor, România)
Supoz. 300 mg. Ct. X 6.
METAMIZOL SODIC: (Biogalenica, România)
Supoz. 300 mg. Ct. X6.
NEVRALGIN (Pharmaplant & Biogalenica, România)
Sol. Intern 45 %. FI. 10 ml.
NOVALGIN® (Hoechst, Germania)
Compr. Film. 500 mg. Ct. X 20.
Soț int. 500 mg/ml. FI. 10 ml.
Supoz. 1 g.
Fiole 500 mg/ml- 2 ml; 5 ml.
NOVALMIN ® (Farmacom, România)
Compr, 500 mg. Ct. X 20.
NOVOCALMIN ® (Antibiotice, România) - Anexa 3, figura 1 Compr. 500 mg. Ct. X
20.
REMALGIN® (Remedia, România)
SINTOCALMIN (Sintofarm, România)
PROPIFENAZONĂ
Farmacodinamie: efecte asemănătoare aminofenazonei, fără a avea riscul ei
cancerigen.
Indicaţii : Toate tipurile de dureri , tratamentul simptomatic al febrei.
Administrare : Oral 150 -300 mg de 3 ori pe zi .
PROPIFENAZONA (Antibiotice, România)
Supoz. 100 mg; 200 mg; 300 mg. Ct. X 6.
PROPIFENAZONA (Arena, România)
PROPIFENAZONA (Sicomed, România)
Caps. 100 mg; 300 mg. Ct. X 20
32
METAMIZOL - COMBINAȚII
QUARELIN® (Sanofi-Aventis, Franța) - Anexa 3, figura 2 Metamizol 400 mg;
Cafeină 60 mg; Drotaverina 40 mg.
Compr. Ct. X 10.
AMINOFENAZONĂ – COMBINAŢII
Acţiune: Aminofenazona are un puternic efect antipiretic în plus deţine o
acţiune analgezică moderată şi o acţiune antireumatică similar cu a salicilaţilor.
Indicaţii :Toate tipurile de durere ,tratamentul simptomatic al febrei .
Reacţii adverse. Erupții cutanate, leucopenie, anemie hemolitică, risc cancerigen.
Contraindicaţii : Leucopenie ,alergie la derivaţi pirozolinici .
Administrare : Adulţi 300 mg de 2-6 ori pe zi .Copii :50-80 mg /kg /zi .
AMINOFENAZONĂ L (Antibiotice; România)

Aminofenazona 0,1 g; Fenobarbital 0,01 g. Supoz. Ct. X 6.
C.Anilide
PARACETAMOL
Farmacodinamie: analgezic, antipiretic. În doză unică are efect analgezic similar
cu aspirină, cu aceeşi durată.
Reacţii adverse: toxic hepatic (mai accentuat pe stomacul gol),
methemoglobinizant, erupții cutanate, neuropenie, purpură trambopenică.
Contraindicaţii : Insuficienţă hepatică , renală.
Administrare : Oral si rectal . Adulţi : 0,5 g de 3 – 4 ori pe zi. Copii 7 -12 ani 0 ,25 g de
2 -4 ori pe zi ; 3- 7 ani supozitoare 0,25 g 1-2 ori pe zi; 1-3 ani 0,125 g 1-3 ori pe zi ;
6-12 ani 0,6 g de 2-3 ori pe zi .
ADOL ® (Julphar, Emiratele Arabe)
Sirop 120 mg 15 ml. FI. 60 ml.
ALDOLOR ® (CTS Chemical, Israel)
Sirop 120 mg/5 ml. FI. 180 ml.
Sol. int. 100 mg/5 ml. FI. 20 ml.
CHILDREN'S CHEW ABLE NON - ASPIRIN (Leiner Healt Prod, SUA)
33
Compr. Masticabile 80mg. Ct. X 30.
CHILDREN'S TYLENOL. ® (Me Neil, SUA)
Suspensie intema 160mg/5. ml.
DOLIPRANE ® (Rhone Poulec Rorer, Franța)
Compr. Eferv. 500 mg. Tub x 16.
Pulv. Susp. 50 mg; 125 mg; 250 mg; 500 mg. Ct. X 12 plicuri.
EFERALGAN® (UPSA, Franța) -Anexa 4, figura 4
Compr. Eferv. 500 mg. Tub x 16.
Pulv. Eferv. 80 mg; 150 mg. Ct. X 12 plicuri.
EFERALGAN - ADULTE - GRAND ENFANT.- JUNE ENFANT ®
NOURISSONS (Upsa, Franța)
Supoz. 80 mg; 150 mg; 300 mg; 600 mg. Ct. X 10.
EXTRASTRENGHT NON-ASPIRIN (Leiner Health Prod, SUA)
Compr. 500 mg
FEBRICET ® (Henofarm, Serbia)
GRIPPOSTAD (Stadă, Germania)
Pulbere pentru soluție orală 600 mg paracetamol/plic. CtTx 5;
INFANTS TYLENOL - ACETAM® (Me Neil, SUA)
Sol. int. Susp. int. 80 mg/0,8 ml. Flacon 15 ml.
PANADOL ® (Smithk 1 âne, Anglia) - Anexa 3, figura 4
PANADOL BABY-INFANT ® (Smithkline, Anglia)
Susp. int. 120/5 ml. FI. 100 ml.
PARACETAMOL (Antibiotice, România)
Supoz. 125 mg; 250 mg Ct. X 6 Compr. 500 mg.
PARACETAMOL (Arena Group, România)
Compr. 500 mg. FI. X 20.
PARACETAMOL (Areşfarm, România)
Supoz. 125 mg; 250 mg. Ct. X 6.
34
PARACETAMOL (Laumed, România)
PARACETAMOL (Bellona, România),
Supoz. 125 mg; 250 mg. Ct. X 10.
PARACETAMOL - 200BC (Berlin Chemie, Germania)
Susp. 120 mg/5_ml - 60 ml; 100, ml.
Sol. int. 200 mg/5 ml - 60 ml.
PARACETAMOL (Biogalenica, România)
Sol. int. 2,4 %. FI. 100 ml.
Supoz. 125 mg; 250 mg. Ct. X 6.
PARACETAMOL (Europharm, România) - Anexa 3, figura 3
Supoz. 125 mg (sugari); 250 mg (copii). Ct. X 10.
PARACETAMOL (Farmadef, România)
PARACETAMOL (Floriflex Pharmamit, România)
PARACETAMOL (Helcor, România)
Supoz. 125 mg; 250mg. Ct. X 6.
PARACETAMOL (LaborMed Pharma, România)
PARACETAMOL (Nicofarm, România)
PARACETAMOL (Olfarm România)
PARACETAMOL (Promarom, România)
Supozit. 125 mg; 250 mg. Ct x 5.
PARACETAMOL (Remedia, România)
Supoz. 125 mg; 250 mg. Ct x 5.
PARACETAMOL (Sanisfarm, România)
35
Supoz. 500 mg. Ct. X 4.
PARACETAMOL (Santa, România)
Supoz. 125 mg; 250 mg.
PARACETAMOL (Sicomed, România)

Compr. 500mg. Ct. X 20.
PARACETAMOL EXTRA FORT (Pharmex Rom. Ind. România)
PARACETOL (Tis farm, România)
Sol. int. 2,4 %. FI. 100 ml.
PARAMIDOL ® (Pharmex Rom. Ind, România)
Compr. Masticabile 80 mg. Ct. X 20.
PARAMOL ® (Farmacom, România) '
PERFALGAN (Bristol - Myers Squibb, Franca)
Sol. Perf. 10 mg/5 ml. FI. 100 ml.
TYLENOL ADULTS (Janssen Pharmaceutica, Belgia) -Anexa 4, figura 1
Compr. Film. 500 mg. Ct. X 24.
PARACETAMOL - COMBINAȚII
ATARALGIN® (Leciva, Cehia)
Paracetamol 325 mg; Guaifenesin 130 mg; Cofeină 70 mg.
Compr. Ct. X 10; 20.
CALMAFORTE (PharmexRom Ind, România)
Paracetamol 300 mg; Codeină 8 mg; Cofeină 15 mg.
Compr. Ct x 20.
CALMANTFORTE® (Remedia, România)
Paracetamol 400 mg; Fenobarbital 50 mg; Cafeină anhidră 25 mg;
Fosfat de codeină 20 mg.
Compr. Ct. X 20.
DALERON- JUNIOR® (Krka, Slovenia) - Anexa 4, figura 2
36
Pulv. Granulata, 5 g conținând:
Paracetamol 500 mg, 120 mg Acid ascorbic 20 mg, 10 mg.
Plic 5 g. Ct. X 10 plicuri.
CODAMINP ® (Terapia, România)
Paracetamol: 400 mg; Codeină fosfat 20 mg; Cafeină anhidră 23 mg.
Compr. Ct. X 20.
COLDREX® (GlaxoSmithKline, Anglia) -Anexa 4, figura 3
Paracetamol 500 mg; Cofeină 25 mg; Fenilefrina 5 mg; Teipin hidrat 20 Acid ascorbic
38 mg;
Compr. Ct. X 12.
CORTAMOL ® (Elidor, România)
Paracetamol 468 mg; Cafeină 32 mg Comprimate. Ct. X 20.
EFERALGAN® CODEINE (UPSA, Franja)
Paracetamol 500 mg; Codeină fosfat hemihidrat 30 mg
EFERALGAN® VITAM/NE C (UPSA, Franța)
Paracetamol 330 mg; Acid ascorbic 200 mg
Compr. Eferv. Ct. X 10; 20.
EFERALGAN PEDIATRIC ® (UPSA, Franța)
Paracetamol 3 g; Acid ascorbic 135 mg/100 ml.
Sol. int. FI. 90 ml.
FERVEX - SANS SUCRE ® (Oberlin UPSA, Franța)
Granule pentru soluție orală, 1 plic conținând: Paracetamol 500 mg;
Acid ascorbic 200 mg; Feniramin maleat 25 mg (Zahăr 11,5 g).
Ct. X 8 plicuri.
PANADOL EXTRA ® (Sterling, Anglia)
Paracetamol 500 mg; Cafeină 65 mg.
Compr. Ct. X 12.
PARACETAMOL PLUS (Europharm, România)
Paracetamol 500 mg; Clorfeniramin 3 mg.
Compr. Ct. X 20.
37
PARACOF (Sintofarm, România)
Paracetamol 300 mg; Cafeină 30 mg.
Compr. Ct. X 20.
PARAGRIP (Galenic, România)
Paracetamol 500 mg; Acid ascorbic 100 mg; Codeină fosfat 10 mg.
Compr. Ct. X 12.
PAXIN (Sintofarm,. România)
Acid acetilsalicilic 250 mg; Paracetamol 150 mg; Codeină anhidră 50 mg,
Compr. Ct. X 20.
PRODEINE 8 ® (Santofi - Syntbelabo, Franța.)
Paracetamol 500 mg; Codeină fosfat 8 mg.
Compr. Ct x 100.
SARIDON ® (Hoffmann La Roche, Elveția)- Anexa 7 figura 1
Paracetamol 250 mg; Propifenazona 150 mg; Cafeină 25 mg.
Compr. Ct. X 10.
SARIDON ® (Terapia - Hoffmann La Roche, România - Elveția)
Paracetamol 250 mg; Propifenazonă 150 mg; Cafeină 50 mg.
Compr. Ct. X 10.
SOLPADEINE ® (Smithikline Beecham, Anglia - Irlanda)
Paracetamol 500 mg; Codeină fosfat 8 mg; Cafeină 30 mg
Compr. şi compr. Eferv. Ct. X 12.
THEINOL ® (Bailly - Speab, Franța)
Paracetamol 2,7 g %; Cafeină anhidrli 0,243 g %.
Sol. Orală. FI. 125 ml.
B. Alte analgezice şi antipiretice

Farmacodinamie: analgezic fără efect antipiretic şi antiinflamator. Nu
influențează coagularea. Nu este sedativ.
OXADOL ® (Smithkline Beecham, Anglia)
Fiole 29 mg/ml. Ct. X 5.
38
PREPARATE HOMEOPATE
CEPHYL ® (Boiron, Franța)
Belladonna 4 CH 0,4 mg; Iris versicolor 4 CH 0,4 mg; Nux vomica 4 CH 0,4 mg;
Spigella 4 CH 0,4 mg; Gelsemiun 4 CH 0,4 mg; Etenzamidă 200 mg; Guaranină 40
mg; acid acetisalicilic 100 mg; Excipienli q.s. ad 400 mg.
Compr. Ct. X 20.
3.2. Antiinflamatoare
A. Antiinflamatoare nesteroidiene de uz topic

Utilizate sub formă de unguente pentru acțiune antiinflamatoare locală.
Absorbția prin tegumente este redusă, pot determina sensibilizare, uneori efecte
sistemice nedorite (hemoragice, renale). Se vor evita aplicațiile pe perioade lungi de
timp şi pe suprafețe mari. Local posibil eczeme de contact.
Indicații terapeutice: tendinite, artropatii mai ales la nivelul articulațiilor mici, luxații,
contuzii, edeme sau dureri postraumatice, elongări, lumbago, flebite superficiale.
Fenilbutazonă
Farmacodinamie: are acțiune analgetică şi antipiretică dar şi antiinflmatoare.
Acțiunea antiinflamatoare - cea mai importantă dintre proprietățile farmacodinamice
ale fenilbutazonei.
Fenilbutazonă (Antibiotice, România) - Anexa 5, figura 1 Cremă 4 %. Tub 20 g; 45 g.
Fenilbutazonă (Armedica, România)
Fenilbutazonă 4%; Camfor 3 %; Cloroform 2 %; Mentol 1 %.
Ung. Tub 45 g. v
Medfenilbutazonă (Medipharma, România)
Ung. 2 %. Tub 40 g.
Benzydaminum
Farmacodinamie: antiinflamator nesteroidian derivat de indazol. Antagonizează
slab biosinteza prostaglandinelor, inhibit efectele vasculare ale histaminei şi
serotoninei, scade permeabilitatea vascular, diminuează edemul, calmează durerea din
inflamație, reduce eliberarea radicalilor liberi şi enzimelor litice,este antiagregant
plachetar şi eritrocitar .
39
TANTUM ® (Angelini Francesco, Italia)
Cremă forte 5 %. Tub 50 g.
Gel 5 %. Tub 50 g.
Pulbere (rosa) 500 mg. Ct. X 10 plicuri.
Eufenamat
Farmacodinamie: antiinflamator nesteroidian derivat de acid antranilic.
RHEUMON ® (Bayer, Germania)
Emulsie 10 %. Tub x 100 g. Cremă 10 %.
Sol. Inj. 500 mg/ml - 2 ml. Ct. X 1 fiolă.
Piraxicamum
Efecte intense , comparabile cu indometacină în poliartrită reumatoidă.Acţiune
de durată (o doză pe zi) .Toleranţă bună .
FELDENE ® (Pfizer, SUA)
Gel 0,5 %. Tub 25 g.
FINALGEL sport ® (Boehringer Ing, Germania)
Gel 0,5 %. Tub 50 g.
HOTEMIN (Egis Pharma, Ungaria)
Cremă 10 mg/g. Tub x 50 g.
PIROXICAM (Antibiotice, România) - Anexa 5, figura 2
Cremă 3 %. Tub 35 g.
PIROXAL GEL ® (Slavia Pharm, România)
Gel 0,5 %. Tub 40 g.
REUMADOR ® (Slovakofarma, Slovacia)
Gel 0,5 %. Tub 58 g.
Ketoprofen
Efecte intense ,comparabile cu indometacina. Efect analgesic mai redus .
FASTUM ® (Berlin Chemie, Menarini, Italia) — Anexa 5, figura 3
Gel 2,5 %. Tub 50 g.
FLEXEN ® (Life Pharma, Italia)
Gel 2,5 %. Tub 50 g.
40
PROFENID ® (Aventis, Franța)
Gel 2,5 %. Tub 60 g.
PRONTOKET ® (CSC Pharm, Handels, Austria)
Aerosol cut. Sol. 5%. FI. 20 ml; 30 ml; 50 ml.
Ibuprofen
Acţiune mai redusă faţă de indometacină.Toleranţă digestivă superioară.Acţiune
analgezică egală cu paracetamolul .
MEDIBRUPOFEN (Medipharma, România)
Gel 5 %. Tub 40 g.
NUROFEN (Boots, Anglia)
Gel 5 %. Tub 25 g; 30 g; 35 g; 50 g; 100 g.
SOLPAFLEX (GlaxoSmithKline, Anglia)
Gel 5 %. Tub 4 g; 30 g; 50 g; 100 g.
URGOIBUPROFEN (URGO, Franța)
Gel 5 %. Tub 60 g.
Diclofenac
Indicaţii : Profilactic contra ulcerului gastroduodenal indus de antiinflamatoare
nesteroidiene ,la bolnavi care necesită diclofenac pentru artrită reumatoidă sau
osteoartrită.
ARTHREX ® (C.P.M. Contact Pharma, Germania)
Gel 1 %. Tub 50 g.
DICLAC ® (Hexal, Germania)
Gel 5 %. Tub 50 g.
DICLOFEN ® (United Pharma, Iordania)
DICLOFENAC (Antibiotice, România)
Gel 1 %. Tub 40 g.
DICLOFENAC (Hyperion, România)
DICLOFENAC (Chimiș Farmimpex, România)
41
Gel 1 %. Tub 50 g.
DICLOFENAC (Mark int., România)
Unguent 1 %. Tub 35 g.
DICLOSAL GEL (Slavia Pharm, România)
Gel 1 %. Tub 45 g.
DICLOSIN ® (Sintofarm, România) - Anexa 5, figura 4
Gel 1 %. Tub 40 g.
FLOGOFENAK® (Ecobi, Italia)
Gel 1 %. Tub 50 g.
NAKLOFEN ® (KRKA, Slovenia)
Gel 1 %. Tub 60 g.
REUMAVEX ® EMULGEL (Faran, Grecia)
Gel 1 %. Tub 100 g.
UNGUENT ANTIALGIC (Pharma Labor, România)
Ung. 1 %. Tub 40 g.
VERAL ® (Slovakofarma, România)
Gel 1 %. Tub 35 g; 55 g.
VOLTAREN EMULGEL (Novartis, Elveția) - Anexa 6, figura 1
Gel 1 %. Tub 50 g.
VURDON ® (Help LTD, Grecia) "
Gel 1 %. Tub 25 g.
Acid nifluric
NIFLURIL ® (UPSA, Franța)
Indometacin
Acţiune intensă , bine suportată la doze mici , pe perioade limitate ; la doze
mari şi tratamente prelungite apar frecvent reacţii adverse, uneori grave .
ELMETACIN ® (Sankio Pharma, Germania)
Sol. Ext. 1 %. FI. 50 ml.
INDOMETACIN (Balkanpharma, Bulgaria)
Gel 5 %. Tub 40 g.
42
INDOMETACIN (Hyperion, România)
Ung. 4 %. Tub 25 g; 40 g.
INDOMETACIN (Marh Int., România)
Ung. 4 %. Tub 35 g.
INDOSIN ® (Sintofarm, România)
Gel 2 %. Tub 40 g.
B. Combinatii cu substanțe antiiflamatoare
Fenilbutazonă (Hyperion, România)
Fenilbutazonă 4 %; Camfor 3, %; Mentol%; Cloroform 2%.
Cremă. Tub 40 g.
EMIFENAC ® (Emiprod, România)
Diclofenac sodic 1 g; Benzocaina 300 mg; Mentol 1 g Ung. Tub 40g.
NEURIPLEGE ® (Lab. Genevrier, Franța)
Clorproetazina 10 g: Paracimen 9,8 g/100 g. ung.
THERMO — RHEUMON ® (Bayer, Germania)
Etofenamat 10 %; Benzilnicotinat 1 %.
Cremă Tub 100 g.
PREPARATE CU CAPSICUM
Apireven soluţie antireumatică:
Unguent conţinând venin de albine 0,015 g, nicotinat de metil 1 g, camfor 3 g,
extract fluid de Capsici 3 g, extract pro oleum Hyposciami decemplex 2 g, baza de
unguent ad 100 g (tub cu 25 g); liniment conţinând venin de albine 0,0015, nicotinat de
metil 0,5 g, camfor 3 g, extract fluid de Capsici 3 g, extract pro Balsam Tranguillee
decemplex 3 g, baza de emulsie ad 100 g (flacon cu 40 g).
Acţiune terapeutică:
Aplicat pe piele are acţiune iritantă slabă, cu consecinţe revulsive şi antalgice.
Indicaţii:
Dureri articulare, mialgii, nevralgii de natură reumatică şi traumatica.
Mod de administrare:
Aplicaţii şi fricţii locale, de 1-2 ori/zi, câte 4 zile, urmate de 1 zi pauză (se recomandă
ca după aplicaţii locul bolnav să fie acoperit).
43
Reacţii adverse:
Folosirea abuzivă sau aplicarea pe pielea lezată şi pe mucoase poate fi cauza de iritaţie
intensă (după aplicare mâinile vor fi spălate).
Preparate cu derivaţi de acid acetilsalicilic

SALIFORM®(Antibiotice SA, România)
Salicilat de metal , Camfor , Mentol , Acid salicilic ,Cloroform.
Ung . Tub 20 g.
Indicaţii : Dureri reumatice , nevralgii , mialgii .
Reacţii adverse: Iritaţie marcată , alergie .
Administrare : Aplicaţii locale cu fricţiuni .
C. Alte produse antiiflamatoare

BOICIL FORTE ® (Exhelios, România)
Unguent cu 5 % extract selectiv de Helleborus. Tub 60 g.
BOICIL ® FORTE ULTRASONABIL (Exhelios, România)
Extract selectiv de Helleborus. Ung. 5 %. Tub 60 g, recipient 1,6 kg.
BOICIL FORTE ® (Exhelios, România)
Sol. Ext. 10 % extract selectiv de Helleborus.
Flac. 100 ml.
BUROVIN ® (Sicomed, România)
Compr. Ext. nr. l (acetat de calciu) şi nr. 2 (sulfat de aluminiu şi amoniu + acid tartric)
FARAGEL FORTE ® (Faran, Grecia)
Camfor, mentol, Nicotinat de metil, Ulei de eucalipt; Ulei de terebentina, Etanol. Gel.
Tub 80 g.
REVULSIN ® (Biofarm, Antibiotice, România)
Nicotinat de metil 3%.
Ung. Sol. Alcool. FI. 50 mi.
CARMOL ® (Biofarm, România) — Anexa 6, figura 2
Aldehidă cinamica, mentol, ulei de pin, ulei de cimbru.
Soluție alcoolicapt. uz ext. FI. 100 ml.
FINALGON ® (Boehringer Ingelh, Germania) - Anexa 6, figura 5
44
Ung. cu: Nonilvanilamida 4 mg; Nicoboxil 25 mg/g.
Tub 20 g.
BEN GA Y ® (Pfizer, SUA) - Anexa 5, figura 4 Salicilat de metil 28 %; Mentol 10 %.
Ung. Tub 25 g.
MOBILAT ® (Sankyo Pharma, Germania)
Extract corticosuprarenal 1 g; Acid salicilic 2 g.
Cremă şi gel. Tuburi 50 g.
NAT URL AND INNO - RHEUMA (Naturland, Ungaria)
Ulei pentru masaj conținând: Aethroleum rosmarini 1 g; Aetheroleum Lavandulae 2 g;

Mentholum 0,5 g/100 g, Ulei.
NATURLAND SPORTS KREM (Lab. Besins Internațional, Franța)
Cremă conținând: Aetheroleum eucalipți 2 g; Aetheroleum rosmarini 1 g; Camphora
2g; Menthol 1,5 g; Revitalin 1 g; Asluminium aceticum tartricum 1 g., Tub 70 g.

PERCUTALGINE (Lab. Besins Internațional, Franța)
Dexametazon acetat 50 mg; Salicilamida 2 g; Salicilat de glicol l0g/l00g.
Gel. Tub 30g.
Dexametazon acetat 50 mg; Salicilamida 8,5 mg; Salicilat de glicol 10 g.
Spray. FI. 40 mi.
INNO RHEUMA CREME (Naturland, Ungaria)Dexametazon acetat 50 mg;

Salicilamida 2 g; Salicilat de glicol 10 g/100 g.
Gel. Tub 30 g.
45
CAPITOLUL 4
ANTIIFLAMATOARE MODERNE
4.1.Celecoxibum
Indicaţii terapeutice: tratamentul simptomatic al bolii artrozice şi poliartritei

reumatoide.
Contraindicaţii: hipersensibilitate la celecoxib sau la oricare dintre componentele
produsului; hipersensibilitate la sulfonamide; pacienții cu astm bronşic, rinită acută,
polipoză nazală, edem angioneurotic, urticarie sau alte reacții alergice după
admnistrarea de acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene; ulcer
gastroduodenal activ sau hemoragii gastrointestinale; boli inflamatorii intestinale;
insuficienţă cardiacă congestivă severă; insuficientă hepatică severă; insuficientă
renală; sarcină; alăptare; femei aflate la vârsta fertilă, în lipsa unei metode
contraceptive eficace.
Se recomandă prudenţă la pacienții cu antecedente de boli gastrointestinale sau
la pacienții cu risc de apariție a acestor tulburări; la pacienții cu antecedente de
insuficienţă cardiacă, disfuncţie ventriculară stânga, hipertensiune arterială, edeme
preexistente; la pacienții tratați cu diuretice sau care prezintă risc de hipovolemie; la
vârstnici. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să utilizeze metode
contraceptive alternative contraceptivelor orale. Precauție în cazul asocierii cu:
anticoagulante cumarinice, diuretice, antihipertensiune arterială, inhibitoare enzime
conversie, ciclosporină sau tacrolimus, dextrometorfan, antidepresive, neuroleptice,
antiaritmice, metotrexat, litiu, fluconazol, rifampicină, carbamazepină, barbiturice.
Precauție la şoferi şi persoane cu activități ce necesită precizie.
Contraindicații generale: edem periferic,retenție hidrosalina.
Contraindicații gastrointestinale: dureri abdominale, diaree, displepsie,
flatulenţă, ulcerații duodenale, gastrice şi esofagiene, disfagie, perforații intestinale,
esofagită, melena, hemoragii gastrointestinale, pancreatită acută, constipație, eructații,
gastrită, stomatită, vărsături.
Contraindicații hepatice: disfuncție hepatică, creşterea TGO şi TGP, hepatită,
icter.
Contraindicații sistem nervos: amețeli, insomnie, hipertonie, parestezie, ataxie.
46
Contraindicații organe de sim: tulburări de vedere, alterarea gustului.
Contraindicaţii psihiatrice: anxietate, depresie, confuzie.
Contraindicații respiratorii: faringită, rinită, sinuzită, infecţii ale tractului
respirator superior, tuse, dispnee, bronhospasm.
Contraindicații cutanate: rash, urticarie, alopecie, fotosensibilitate, cazuri isolate
de afectiuni cutanate exfoliative, cum sunt sindromul Stevens-Johnson, necroliza
epidermică, eritemul multiform.
Contraindicații sanguine: anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie.
Contraindicații cardiovasculare: hipertensiune arterială, palpitații, insuficienţă
cardiacă, insuficienţă miocardică.
Tulburări renale şi urinare: disfuncție renală (ceşterea creatininemiei şi uremiei,
hiperpotasemie), IRA.
Reacții alergice: reacții alergice severe, şoc anafilactic, angioedem, vasculită,
miozită.
Altele: crampe ale membrelor inferioare, tinitus, oboseală, infecții urinare.
Forme farmaceutice:
CELEBREX l00mg; 200mg (Pfizer, Germania)
Cps. LOOmg, 200mg;
Ct. X 1, 2 sau 3 blist. X 10 cps.
4.2.Dexketoprofenum
Indicaţii terapeutice: tratament simptomatic de scurtă durată al durerilor

musculo- scheletice. Dismenoree, durerile dentare.
Contraindicații: hipersensibilitate la dexketoprofen, orice alt antiinflamatoare
nesteroidiene sau la excipienții produsului; antecedente de crize de bronhospasm, rinită
acută, urticarie sau edem angioneurotic la acid acetilsalicilic; ulcer gastrodudenal activ
sau în antecedente dispepsie cronică; boli hemoragice, tratament concomitent cu
anticoagulante; boala Crohn sau colită ulceroasă: antecedente de astm bronşic;
insuficienţă renală moderată - gravă: insuficiență hepatică gravă; sarcină şi alăptare;
copii.
47
Se recomandă a se administra cu prudență la pacienții cu afecțiuni alergice
antecedente. Pacienții care au simptome gastrointestinale sau antecedente de afecțiuni
gastrointestinale trebuie monitorizați pentru a detecta semnele unei eventuale
hemoragii gastrointestinale. Dacă apare hemoragie sau ulcer gastrointestinal în timpul
tratamentului, se întrerupe administrarea şi este instituită terapia adecvată. În cazul
unei creşteri importante a TGO şi TGP, tratamentul trebuie oprit. Se adminisrează cu
atenție la pacienții cu afecțiuni ale măduvei hematopoetice, LES sau boala mixtă de
țesut conjunctiv. Produsul trebuie administrat cu prudență la pacienții cu afecțiuni
hepatice, renale sau cardiace, ca şi în alte boli care predispun la retenție hidrosalină sau
la cei tratați cu diuretice şi la cei cu hipovolemie, deoarece au risc crescut de
nefrotoxicitate. Pacienții vârstnici au risc crescut de insuficiență renală, cardiacă sau
hepatică.
Asocieri contraindicate: alte antiinflamatoare nesteroidiene, doze mari de
salicilați anticoagulante orale, heparină şi ticlopidină, litiu, metotrexat în doze mari
(>15 mg metotrexat/săptămână), hidantoine şi sulfonamide.
Asocieri care necesită precauții: diuretice, inhibitoare enzime conversie.
Asocieri care necesită supraveghere: beta-blocante, ciclosporina şi tacrolimus,
trombolitice, probenecid. Atenție la persoanele care conduc vehicule sau folosesc
utilaje.
Reacții adverse: greață şi/sau vărsături, dureri abdominale, diaree, dispepsie.
Reacții adverse mai puțin frecvente: tulburări de somn, anxietate, cefalee,
amețeli, vertij, palpitații, gastrită, constipație, uscăciunea gurii, flatulenţă, eritem
cutanat.
Rar pot apărea parestezii, hipertensiune arterială, edeme periferice, bradipnee,
ulcer peptic, hemoragie sau perforație, anorexie, creşterea enzimelor hepatice,
urticarie, acnee, hipersudoraţie, poliurie, tulburări menstruale, tulburări în zona
prostatei.
Forme farmaceutice:
TADOR (Berlin-chemie AG, Germania) — Anexa 6, figura 3
Cpr. Film. 25 mg; Ct. X 1, 3 sau 5 blist. X 10 cpr.;
48
4.3.Etoricoxibum
Indicaţii terapeutice: tratamentul simptomatic al bolii artrozice, al poliartritei

reumatoide şi al durerii şi semnelor inflamației asociate cu artrită gutoasă acută.
Contraindicaţi: pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la etoricoxib sau la oricare
dintre excipienți. Ulcer peptic activ sau hemoragie gastrointestinală activă. Disfuncție
hepatică gravă (scor Child-Pugh > 9). Pacienți cu clearance al creatininei estimat de <
30 ml/min.
Pacienții care au prezentat semne de astm bronşic, rinită acută, polipi nazali,
edem angioneurotic sau urticarie în urma administrări de acid acetilsalicilic sau a altor
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Gravide şi femei care alăptează. Copii şi
adolescenți cu vârsta sub 16 ani. Boala intestinală inflamatorie. Insuficienţă cardiacă
congestivă decompensată.
Se recomanda administrarea cu prudență la pacienții cu boala cardiacă
ischemică, antecedente de insuficienţă cardiacă, insuficienţă ventriculară stângă,
hipertensiune arterială, edeme anterior începerii tratamentului, antecedente de boli
cerebrovasculare, funcţie renală, alterată, antecedente de perforații gastrointestinale,
ulcere şi hemoragii digestive superioare, vârsta peste 65 de ani, disfuncție hepatică.
Prudența la asocierea cu: Warfarină (monitorizarea INR), inhibitori ai enzimei
de conversie a angiotensinei (mai ales la vârstnici sau pacienți cu funcție renală
alterată): nu se recomandă asocierea cu acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare
nesteroidiene în doze mai mari decât cele folosite în profilaxia cardiovasculară,
ciclosporină şi tacrolimus (monitorizarea funcției renale), litiu (monitorizarea litemiei),
metotrexat (monitorizarea toxicității metotrexatului), contraceptive orale, digoxină
(monitorizare la pacienții cu risc crescut de toxicitate digitalică), rifampicină .
Reacţii adverse: incidenţa reacţiilor adverse a fost evaluată utilizând următoarea
scală:
 frecvente: > 1/100, < 1/10;
 puțin frecvente: > 1/1000, < 1/100;
 rare: > 1/10000, < 1/1000;
 foarte rare: < 1/10000.
49
Puţin frecvente: gastroenterită, infecții respiratorii superioare, infecții ale
tractului urinar, creşterea sau scăderea apetitului, edeme/retenție de lichide, creştere în
greutate, anxietate, disgeuzie, insomnie, parestezii/hiperestezie, somnolență, depresie,
scăderea performanțelor intelectuale, vedere neclară, insuficienţă cardiacă congestivă,
modificări nespecifice ale electrocardiogramei, înroșirea feţei, hipertensiune arterială,
tuse, dispnee, epistaxis, echimoze, distensie abdominală, reflux acid, tulburări ale
peristaltismutui intestinal, constipație, uscăciunea gurii, ulcer gastroduodenal, sindrom
de colon iritabil, esofagită, ulcer bucal, vărsături, edem al feţei, prurit, rash,
crampe/spasme musculare, durere/redoare musculoscheletală, proteinurie, creşterea
azotului ureic sanguin, a creatininfosfokinazei, scăderea hematocritului, a
hemoglobinei, hiperpotasemie, scăderea numărului de leucocite, de trombocite,
creşterea creatininei serice, a acidului uric, dureri toracice.
Frecvente: astenie/fatigabilitate, stare de curbatură, amețeli, cefalee, dureri

abdominale, flatulenţă, pirozis, diaree, dispepsie, disconfort epigastric, greață, creşteri
ale ALAT, ASAT.
Foarte rare: hipersensibilitate medicamentoasă, infarct miocardic, accident

cerebrovascular, perforație şi sângerare gastrointestinală.
Forme farmaceutice:
ARCOXIA® 60mg, 90 mg, 120mg (Merck Sharp & Dohme, SUA) -Anexa 6, figura 4
Film. 60 mg, 90 mg, 120 mg;
Ct. X 1 blist., 7 sau 14 compr,
Ct. X 2 blist. X 7 sau 14 compr.
4.4.Parecoxibum
Indicaţii terapeutice: tratamentul pe termen scurt al durerilor post-operatorii.
Forme farmaceutice:
DYNASTAT (Pharmacia)
Pulb. + solv. pt. sol. Inj. 20 mg, 40 mg;
Ct. X 1, 3 sau 5 fl. Pulb. + 1,3 sau 5 f. solv.

50
4.5.Tenoxicanum
Indicaţii terapeutice: afecțiuni inflamatorii şi degenerative dureroase ale

sistemului osteomuscular: artrită reumatoidă; osteoartrită artroză; spondilită
anchilopoietică; afecțiuni extra-articulare, de exemplu tendinită, bursită, periartrită
umedă sau de şold, întinderi ligamentare, entorse; gută acută; durere postoperatorie;
dismenoree primară.
Contraindicații: hipersensibilitate la medicament sau alte antiinflamatoare
nesteroidiene; celor care suferă sau au suferit de afecțiuni ale tractului gastrointestinal
superior, cum ar fi gastrite, ulcer gastric şi duodenal; al treilea trimestru de sarcină;
perioada de alăptare.
Este necesar să se monitorizeze în special funcțiile cardiacă şi renală. Inhibă
agregarea plachetara şi poate afecta hemostaza Pacienții cu tulburări de coagulare sau
care beneficiază de tratament medicamentos care afectează hemostaza vor trebui
supravegheați cu atenție. Pacienții care prezintă simptome gastrointestinale vor fi
monitorizați cu atenție.
Dacă se manifestă reacții cutanate severe (sindromul Lyell sau Stevens-
Johnson), tratementul va fi întrerupt imediat. Se recomandă efectuarea unor controale
oftalmologice în cazul pacienților care dezvoltă tulburări de vedere. Precauție atunci
când nivelele albuminei plasmatice sunt reduse semnificativ. Poate masca simptomele
comune ale infecției. Atenție în cazul tratamentului asociat cu salicilat sau cu alte
antiinflamatoare nesteroidiene, metotrexat, litiu, diuretice care cruță potasiul, blocanți
alfa-adrenergici şi inhibitoare enzime conversie, anticoagulante sau antidiabetice orale.
Reacţii adverse:
Tractul gastrointestinal: disconfort gastric, epigastric şi abdominal, dipepsie,
greață, constipaţie, diaree, stomatită, gastrită, vomă, sângerare gastrointestinală, ulcer,
melenă, perforare a tractului gastrointestinal.
Sistemul nervos central: amețeală, cefalee, fatigabilitate, tulburări ale somnului,
pierderea poftei de mâncare, uscăciune a gurii, vertij, tulburări de vedere.
Piele: prurit, eritem, exantem, rash, urticarie, sindromul Stevens-Johnson şi
Lyell, reacții de fotosensibilitate, vasculită.
Tractul urinar şi rinichi: creştere a ureei sanguine sau a creatininei, edem.
51
Ficat şi tractul biliar: creştere a activității enzimatice a ficatului, hepatită.
Sistemul cardiovascular: palpitații, hipertensiune arterială.
Sânge: anemie, agranulocitoză, leucopenie, trombocitopenie.
Reacții de hipersensibilitate: dispnee, astm, reacții anafilactice, angioedem.
Forme farmaceutice:
NEO-ENDUSIX® (Anafarm Hellas)
Cpr. Film. 20 mg Ct. X 1 blisl. X 10 cpr
NEO-ENDUSIX® (AnafarmHellas)
Pulb. pt. sol. Inj. 20 mg;
Ct. X 1 fl. Pulb. + 1 fiol. Solv. X 2 ml
TENOX1CAM (Etyc)
Cpr. 20 mg;
Ct. X 1 fl. X 20 cpr.
TENOXICAMLPH®20 mg (Labormed Pharma)
Cps. 20 mg;
Ct. X 2 sau 100 blist. X 10 cps.
TENOXICAM 20 mg (Laropharm)
Cps. 20 mg;
Ct. X 2 blist. X 10 cps.
TENOXICAM20 mg (Sicomed)
Cpr. Film. 20 mg;
Ct. X 1 blist. X 25 cpr.
TILCOTIL (Hoffmann La Roche) - Anexa 6, figura 6
Cpr. Film. 20 mg;
Ct. X 1 blist x 10 cpr.
TILCOTIL (Hoffmann La Roche)
Pulb. Liof. pt. sol. Inj. 20 mg;
Ct. X 5 fl. Pulb. + 5 fiole solv. X 2 ml
52
CONCLUZII
Destul de des , bolnavul nu poate beneficia cu promtitudine de o consultaţie ,

din variate motive.
Sunt rasfoite în astfel de împrejurări nenumărate cărţi medicale de diverse

specialităţi ,în căutarea procedurilor terapeutice adecvate .
De aici s-a ivit idea de a realiza această lucrare , cu orientare spre analgezice ,
antipiretice şi antiinflamatoare .
Ca plan general , în cadrul capitolelor lucrării consecrate analgezice , antipiretice

şi antiinflamatoare s-au avut în vedere farmacodinamia , indicaţii , contraindicaţi,
reacţii adverse şi administrarea .
După o expunere strict necesară a noţiunilor ,accentual deosebit a fost pus pe

prezentarea medicamentelor.
Analgezia reprezintă un capitol important în practica medicală, nu numai ca

mijloc de realizare a unei intervenții de mică sau mare chirurgie, dar mai ales pentru
ameliorarea durerilor bolnavilor aflați în stadii terminale.
În acelaşi timp aplicând tratament medicamentos bolnavilor cu diferite afecțiuni,
asocierea acestuia cu diferite analgezice duce la îmbunătățirea calității vieții acestora
având un efect pozitiv asupra psihicului.
Iată de ce am considerat necesară o trecere în revistă a substanțelor active cel mai des
folosite cât şi a medicamentelor analgezice, antipiretice şi antiinflamatorii utilizate în
tratamentele actuale.
Terapia medicală reprezintă un domeniu de mare actualitate în continuă
schimbare şi remaniere conceptuală şi tehnică.
Industria farmaceutică creează într-un ritm alert noi produse foarte active, noi
grupe şi familii de substanțe cu deosebiri dinamice minore, dar cu alte acțiuni
farmacologice şi cu potenţe, spectru de acțiune şi cu reacții diverse. Medicul, indiferent
de vârstă, de experiența şi de specializarea sa, se afla în momentul actual în fața unui
adevărat labirint, creat de noile posibilități terapeutice.
53
Anexa 1
Figura 1(ACID ACETILSALICILIC)
Figura 2(ASPIRIN)
Figura 3(ALKA-SELTZER)
Figura 4(ANTINEVRALGIC )
54
Anexa 2
Figura 1(FFASCONAL)
Figura 2(UPSARIN)
Figura 3(ALGOCALMIN)
Figura 4(ALGOZONE)
55
Anexa 3
Figura 1(QUARELIN)
Figura 2(NOVOCALMIN)
Figura 3(PARACETAMOL)
Figura 4(PANADOL)
56
Anexa 4
Figura 1(TYLENOL)
Figura 2(DALERON C)
Figura 3(COLDREX )
Figura 4(EFERALGAN)
57
Anexa 5
Figura 1(FENILBUTAZONĂ)
Figura 2(PIROXICAM CREMĂ

3%)
Figura 3(FASTUM GEL )
Figura 4(DICLOSAL GEL )
58
Anexa 6
Figura 1( VOLTAREN )
Figura 2(CARMOL )
Figura 3( TADOR )
Figura 4(ARCOXIA )
Figura 5(FINALGON )
59
Bibliografie
1 Acţiuni adverse medicamentoase - prof. Dr. Gh. Panaitescu, dr. Emil A. Popescu;
Editura Medicală, Bucureşti 1972
2 Efecte secundare ale medicamentelor - prof. Univ. Gh. Panaitescu, dr. A.

Popescu;
Editura Medicală, Bucureşti 1970
3 Farmacoterapie practică- prof. Dr. Dumitru Dobrescu; vol. 1 -II, Editura

Medicală, Bucureşti 1989
4 Ghid Farmacoterapic Alopat şi Homeopat, Ediţia a cinsprezecea, Editura

Minesan, Editura Meditații, Bucureşti 2009
5 Mark R. Dambro - GRIFFTH - CONSULTUL MEDICAL ÎN 5 MINUTE;

Editura Medicală Callisto, Bucureşi 1999
6 MEMO MED - 2004, Memorator de medicamente şi ghid farmacoterapic;

Editura Minesan, Bucureşti 2004
7 MEMO MED - 2005, Memorator de medicamente şi ghid farmacoterapic;

Editura Minesan, Bucureşti 2005
8 MEMO MED - 2009, Memorator de farmacologie, Ediţia a cinsprezecea;

Editura Minesan, Editura Meditații, Bucureşti 2009
9 Larousse - Dicționar de Medicină; Editura Univers Enciclopedică, Bucureşti 1998
10 ro.wikipedia.org
60

Lucrae de Licenta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrae de Licenta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ ,,CAROL DAVILA’’ DIN PITEŞTI

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: CURSURI DE ZI

EFECTELE SECUNDARE ALE ANALGEZICELOR,

CAPITOLUL 1 - NOŢIUNI GENERALE DESPRE ANALGEZICE,

CAPITOLUL 2 - SUBSTANȚE ACTIVE FOLOSITE LA PREPARAREA

2.1. Acidul acetilsalicilic ................................................................................................ 7

2.3. Indometacina ......................................................................................................... 19

2.4. Sărurile de aur ........................................................................................................ 24

CAPITOLUL 3 - MEDICAMENTE ANALGEZICE, ANTIPIRETICE ŞI

3.1. Analgezice - Antipiretice ....................................................................................... 27

3.2. Antiinflamatoare .................................................................................................... 39

CAPITOLUL 4 - ANTIIFLAMATOARE MODERNE................................................. 46

Medicația a apărut odată cu omul și s-a dezvoltat, diversificându-se, în același

Acţiunile adverse ale medicamentelor - cunoscute şi ca efecte secundare, efecte

Analgezia terapeutică constă în suprimarea sensibilității la durerea acută, fie că

Administrarea analgezicelor periferice ca derivații de paracetamol este

Alături de aceste mijloace farmacologice clasice există alte metode de analgezie:

Antipiretic (febrifug) este medicamentul utilizat în tratamentul simptomatic al

Febra este provocată de proteinele zise pirogene eliberate de organism atunci

2.1. Acidul acetilsalicilic

Ampla utilizare terapeutică a acidul acetilsalicilic se datorează acţiuniilor sale

Fenilbutazona are acțiune analgetică şi antipiretică dar şi antiinflamatoare.

Anemia poate constitui expresia hemodiluției prin creşterea volemiei dar şi a

Producerea complicațiilor hematologice este legată de acțiunea inhibitorie -

Manifestările cutanate apar la 5% din bolnavii care urmează tratament

Folosirea căii extene nu este lipsită de dezavantajul iritației locale; astfel,

Are acţiune antiinflamatoare, antipiretică şi analgezică. Dintre efectele

2.4. Sărurile de aur

Sărurile de aur ocupă un loc din ce în ce mai mic în tratamentul reumatismului.

3.1. Analgezice - Antipiretice

Farmacodinamie: analgezice mai slabe decât unele opioide Antipiretice. Unele

AMINOFENAZONĂ L (Antibiotice; România)

PARACETAMOL (Sicomed, România)

B. Alte analgezice şi antipiretice

A. Antiinflamatoare nesteroidiene de uz topic

Preparate cu derivaţi de acid acetilsalicilic

C. Alte produse antiiflamatoare

BEN GA Y ® (Pfizer, SUA) - Anexa 5, figura 4 Salicilat de metil 28 %; Mentol 10 %.

MOBILAT ® (Sankyo Pharma, Germania)

Extract corticosuprarenal 1 g; Acid salicilic 2 g.

Cremă şi gel. Tuburi 50 g.

NAT URL AND INNO - RHEUMA (Naturland, Ungaria)

Ulei pentru masaj conținând: Aethroleum rosmarini 1 g; Aetheroleum Lavandulae 2 g;

NATURLAND SPORTS KREM (Lab. Besins Internațional, Franța)

Cremă conținând: Aetheroleum eucalipți 2 g; Aetheroleum rosmarini 1 g; Camphora

2g; Menthol 1,5 g; Revitalin 1 g; Asluminium aceticum tartricum 1 g., Tub 70 g.

Dexametazon acetat 50 mg; Salicilamida 2 g; Salicilat de glicol l0g/l00g.

Gel. Tub 30g.

Dexametazon acetat 50 mg; Salicilamida 8,5 mg; Salicilat de glicol 10 g.

Spray. FI. 40 mi.

INNO RHEUMA CREME (Naturland, Ungaria)Dexametazon acetat 50 mg;

Indicaţii terapeutice: tratamentul simptomatic al bolii artrozice şi poliartritei

Indicaţii terapeutice: tratament simptomatic de scurtă durată al durerilor

Indicaţii terapeutice: tratamentul simptomatic al bolii artrozice, al poliartritei

Frecvente: astenie/fatigabilitate, stare de curbatură, amețeli, cefalee, dureri

Foarte rare: hipersensibilitate medicamentoasă, infarct miocardic, accident

Ct. X 1 blist., 7 sau 14 compr,

Ct. X 2 blist. X 7 sau 14 compr.

Indicaţii terapeutice: tratamentul pe termen scurt al durerilor post-operatorii.

Pulb. + solv. pt. sol. Inj. 20 mg, 40 mg;

Ct. X 1, 3 sau 5 fl. Pulb. + 1,3 sau 5 f. solv.