Sunteți pe pagina 1din 156

CYNTHIA POWELL

Erou de \nchiriat
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

MIHNEA COLUMBEANU.

ALCRIS
Capitolul 1

Cade C. Jackson cuno[tea vreo sut` de c`i de a isca


o \nc`ierare \ntr-un bar. Intr` \n „Bourbon Street
Boozery“, bomba preferat` a delincven]ilor din
Cartierul Francez, cu speran]a c` nu era nevoie s` le
foloseasc`. Dar Cade [tia din experien]` c` o p`ruial`
bun` putea fi singura cale de a face drojdiile ora[ului
New Orleans s` ciripeasc`.
Comand` o b`utur` de la ghea]`, arunc` o moned`
de cinci pe tejghea [i-[i turn` paharul pe gât dintr-o
suflare. Refuzând \nc` un rând, trecu prin dreptul
unei mese unde râgâia a bere `l mai mare [i mai tare
motociclist din câ]i v`zuse, ajunse la tonomat [i, cu o
smucitur` scurt`, \l scoase din priz`.
Muzica se opri. Cade a[tept`. Peste dou` secunde,
toate privirile se \ndreptaser` spre el.

5
– Ce-ai, dom’le, e[ti sonat? \ntreb` barmanul.
Când motociclistul se ridic` de pe scaun, una sut`
jumate de kile numai urâ]enie [i draci, cu tatuajele
vibrând [i n`rile tremurând, Cade \[i d`du seama c`
sonat era pu]in spus.
– Auzi, b`, cap-de-rahat, mârâi malacul, sco]ând un
[uriu din blugi [i desf`cându-i lama de dou`zeci de
centimetri. ~la erea cântecu’ meu preferat. {i dac` nu
e[t-\n stare s` cân]’ la fel de marf` ca Meatloaf, n-ar
strica s` fii bun de-un caft nasol, de-o roial` urgent`
sau de-o rug`ciune d-aia, [tii, ca-n ceasu’ mor]ii.
Expresivul discurs fu \ntâmpinat cu o salv` de
chiuituri [i h`h`ieli be]iv`ne[ti. ~l Mai Tare Din
Parcare se \ntoarse spre public, rânjind. Iar Cade
aplic` regula num`rul trei din Ghidul Personal de
Supravie]uire pe Strad` al lui Cowboy Jackson. Nu
pierde nici cea mai mic` ocazie.
Apuc` huiduma de coada-de-cal de la ceaf`, legat`
cu o curelu[` de piele, [i-o \nf`[ur` pe mân` [i r`suci
cu putere. Cu]itul c`zu la podea cl`n]`nind, \n timp ce
motociclistul mugea de durere, dar Cade nu-i d`du
drumul. Cu mâna liber`, ridic` de pe mas` un cu]it de
desf`cut stridii [i \l pozi]ion` la baza scalpului slinos al
lui Nea Cais`.
– Stai jos, capsomane, c` de nu, \]i iau pletanele cu
mine amintire.

6
De ast` dat`, chiotele [i fluier`turile din salon tre-
cur` de partea lui Cade.
Capsomanul se a[ez`.
– Stai, nene, la un loc, c` patru ani mi-a luat ca s`-mi
creasc`! {i ce mama dreacu’ vrei de la mine?
Cade \i eliber` coada, \nfipse cu]itul \n mas` [i se
adres` mul]imii adunate \n jur:
– Informa]ii.
Scoase un mic desen din buzunarul de la spate al
blugilor [i-l ar`t` celorlal]i.
– Nu vreau decât câteva informa]ii...

***

Peste o jum`tate de or`, Cade mergea pe Royal


Street, scrutând [irul de vitrine elegante, \n c`utarea
adresei. Se opri \n fa]a unei cl`diri de c`r`mid`, cu
etaj, mijind ochii spre num`r. Cuvintele „Heirloom
Antiques“ erau pictate cu litere fluide pe geamul
vitrinei, \ncadrând obiectele de art`, mobila veche [i
diversele nimicuri expuse. |n col]ul din stânga, jos, era
pus` inscrip]ia „|nchis“, \ntre statuia de marmur` a
unei femei zvelte [i abajurul de m`tase cu ciucuri al
unei l`mpi de por]elan pictat.
Cade nu se deranj` s` \ncerce u[a, preferând
intrarea din curticica mic` [i izolat`, unde se ajungea

7
printr-o poart` de fier forjat, \nalt` [i \ngust`. Poarta
era \ncuiat`, dar Cade auzi sunetul slab al unei ape
curgând, sim]i mirosul seduc`tor de iasomie [i v`zu
silueta erotic` a unei femei umblând prin gr`dina
verde [i r`coroas` din spate.
Fascinat, Cade se apropie s` vad` mai bine.
{i-i pl`cu ceea ce v`zu. Tr`s`turi fine, u[or exotice,
o cascad` de p`r despletit care abia atingea umerii
supli, piele m`t`soas`, bronzat`, de culoarea cafelei cu
lapte. Ceea ce-l interesa cel mai mult, \ns`, era felul
cum se mula rochia alb` de bumbac pe curbele zvelte
ale trupului. Era \nchis` \n talie cu un cordon ca o
panglic`, l`sând un triunghi mare de piele expus dea-
supra ombilicului. Sânii \i erau plini [i se leg`nau
liberi, acoperi]i doar de stratul sub]ire de bumbac.
Femeia uda ni[te plante, cu o stropitoare \n mân`, [i
de fiecare dat` când se apleca, materialul p`rea gata s`
se desprind` de pe trupul ei. Cade se ruga ca a[a s` se
\ntâmple.
Apoi, femeia \ngenunche pe p`mânt, iar partea de
jos a rochiei se desf`cu \n l`turi, dezgolindu-i gleznele
sub]iri, picioarele lungi [i cele mai p`c`toase coapse
pe care [i le-ar fi putut imagina un b`rbat. Cade privi
din nou num`rul de deasupra u[ii, ca s` se asigure c`
nu gre[ise adresa, de[i ar fi preferat ca, \n cazul unei
confuzii, s` nu afle \nc`.

8
Avea sarcina de a o g`si pe o anume Martinique
Duval [i a sta de vorb` cu ea. Conform raportului de
la poli]ie, aceast` femeie era ultima persoan` care-l
v`zuse pe cel urm`rit. Din câte [tia Cade, era singura
care l-ar fi putut identifica. Dar, \n loc s` apese
butonul soneriei [i s` se prezinte, continua s-o
priveasc` pe furi[.
Dac` nu era domni[oara Duval, i-ar fi fost cam greu
s`-i explice ce c`uta acolo. Iar dac` era domni[oara
Duval, [tia c`-l a[teptau probleme [i mai mari.
Cade \ncepu s`-[i dea seama cât de mari erau
problemele când sim]i lovitura. Aplicat` de la spate,
drept \n ]east`. O durere ascu]it`, c`ldura lini[titoare
a unui lichid cleios prelingându-i-se pe tâmple.
Ultimul lucru pe care-l v`zu \nainte de a-[i pierde
cuno[tin]a fu femeia \n alb, care intra \n cas`.
Cade conchise c`, oricine ar fi fost, mare p`cat era
c` n-avea s` tr`iasc` destul ca s-o cunoasc`.

***

Martinique Duval descuie poarta grea de fier forjat,


o deschise larg [i-[i \mpinse pubela de gunoi spre
locul obi[nuit de pe marginea trotuarului. C`scând,
privi pe Royal Street ca s` se asigure c` ma[ina
gunoierilor nu trecuse deja. Apoi se \ntoarse \n aparta-

9
mentul ei din curte, \n timp ce Ming [i Ching, cele
dou` pisici maidaneze pe care le adoptase, se repezir`
afar` pe poart`, spre bordur`.
Martinique gemu. Era o or` prea timpurie ca s`
fug`reasc` dou` mâ]e n`r`va[e prin tot Cartierul
Francez, mai ales \n c`ma[` de noapte [i halat, \nain-
tea cafelei de diminea]`.
– Trece]i imediat \napoi, vagaboandelor!
Dar Ming [i Ching nu-i d`deau nici cea mai mic`
aten]ie. Erau prea ocupate s` inspecteze trotuarul,
repezindu-se de la o lad` de gunoi la urm`toarea,
adulmecând dup` tot ce putea mirosi cât de cât
interesant. Ming se \ndrept` spre un camion de
mobil` parcat la bordur` [i o zbughi pe sub botul lui,
disp`rând. Auzindu-i mieunatul, Ching o urm`.
Martinique oft`, ocoli prin fa]a camionului [i v`zu
imediat ce anume le fascina pe pisicile ei. Culcat cu
fa]a la p`mânt \n rigol`, cu picioarele \nc`l]ate \n
cizme, desf`cute pe trotuar, z`cea trupul unui b`rbat.
|l privi lung, cu un amestec de mil` [i dezgust. Alt
be]iv c`ruia i se rupsese filmul. Cartierul Francez era
plin de-alde `[tia, gra]ie barurilor, nightcluburilor [i
cluburilor de strip-tease care se \n[irau pe Bourbon
Street.
Acesta, \ns`, alesese un loc extrem de nepotrivit.
Imediat ce ora[ul se trezea [i \ncepea traficul de

10
diminea]`, risca s`-l calce pe cap vreo ma[in`.
Martinique f`cu un pas \nainte [i, prudent`, \l lovi
u[urel \n coaste cu vârful papucului ei de satin.
Omul nu se mi[c`.
Ming [i Ching circulau \ncoace [i-ncolo pe lâng` el,
mirosindu-l. Martinique se \ncrunt`. |i trecu prin
minte c` era posibil ca omul s` fi \ntrecut m`sura,
intrând \n com` alcoolic`.
|[i \nghi]i nodul din gât. Mai asistase la a[a ceva,
numai c` data trecut` victima nu fusese un necunos-
cut.
Alungându-[i nepl`cuta amintire, se aplec` [i
\ncerc` s` descopere dac` omul mai respira. Mirosul
de whisky st`tut \i ajunse la n`ri, amestecat cu duho-
rile \nec`cioase ale gunoiului din seara trecut`.
Amestecul o f`cu s` icneasc`, dar \[i ]inu respira]ia
[i-[i l`s` capul pân` aproape de al lui, ascultându-i
r`suflarea.
Era slab`, dar se auzea. Martinique oft` u[urat`.
Bine m`car c` nu murise.
Apoi, \ns`, observ` sângele.
Era ruginiu, \nchegat, \ncleindu-i [uvi]ele lungi
de p`r negru. Cursese dintr-o mic` ran` din
cre[tet, prelingându-se peste buclele brunete,
pentru a mânji cleios conturul dur al tâmplei.
Martinique \njur` \ncet. Rana nu p`rea s`-i pun`

11
via]a \n pericol, dar n-ar fi stricat s` cheme o
ambulan]`. |nainte, \ns`, trebuia s`-l mute de-acolo.
Iar ideea n-o \ncânta deloc. Dac` era lovit serios la
cap, risca s`-i agraveze starea. |ns` nici s`-l lase \n strad`
nu putea. Chiar dac` [oferul ma[inii de mobil` reu[ea
s`-l evite, urm`toarea ma[in` risca s`-i fac` piftie creierii.
Martinique \nc` mai analiza posibilit`]ile, când la
col] ap`ru menajera ei, apropiindu-se cu un mers tac-
ticos. Ming [i Ching abandonar` imediat trupul inert,
alergând \n \ntâmpinarea Adorei, surs` sigur` [i con-
stant` de bun`t`]i. |ncepur` s` se gudure pe lâng`
gleznele ei, torcând [i mârâind afectuos.
Martinique zâmbi.
– Slav` Domnului!
Adora se aplec` s` mângâie pisicile, apoi se ridic`
din nou, statuar`, \n rochia ei larg` din batic de
m`tase. |l privi pe omul din rigol`, \ncruntat`.
– Ptiu, scuip` ea scârbit` pe trotuar. Un terchea-
berchea.
Martinique d`du din cap.
– E r`nit. Cred c` are nevoie de ajutor.
Adora cl`tin` din cap amenin]`tor, cu cerceii de
aur sclipindu-i \n lumina dimine]ii.
– Ha! Singur s-a lovit, a[ zice. Pileala peste
m`sur`... A[a un b`rbat, praf i-e trupul. {i sufletul,
cine s`-l mai ajute? Las`-l \n pace, Nikki.

12
Martinique \[i mu[c` buza de jos. {tia c` Adora era o
femeie \nc`p`]ânat` [i nu putea s-o condamne. Nici pe
ea n-o bucura prea mult situa]ia. |n fond, nu era proble-
ma ei. Dar, ceva nedefinit o ]inea \n loc. Nu-l putea l`sa
\n voia sor]ii. Numai c` trebuia s-o conving` pe Adora...
– Ai dreptate, \i spuse ea calm` b`trânei. Probabil nu mai
are nici o [ans`. M` \ndoiesc c`-l mai poate salva cineva.
Adora o privi cu suspiciune.
– Hmmm. N-am zis c` nu mai poate fi salvat. Am zis
numai c` nu merit` s`-l salvezi.
|l privi mai bine, cu interesul profesional sclipindu-i
pe nea[teptate \n ochii negri.
Martinique zâmbi \n sinea ei. Reu[ise s`-i de[tepte
instinctele de t`m`duitoare netradi]ional`. Trecutul
spiritual al Adorei combina credin]e din culturile
africane, caraibiene [i creol-franceze, \ntr-un potpuriu
mistic tipic pentru New Orleans. Se spunea c` avea
talente medicinale [i metafizice foarte puternice. Iar
b`rbatul din rigol` reprezenta o provocare clar` la
adresa reputa]iei ei.
Adora \i puse o mân` pe capul \nsângerat [i umezit
de cea]a dimine]ii.
– Ar fi oarece c`i... suger` ea, cu o voce \nceat` [i
misterioas`.
Ridic` privirea spre Martinique [i, când ochii li se
\ntâlnir`, râser` amândou`.

13
– Reao ce e[ti! o dojeni Adora. Te-or pedepsi orisas
fiindc` ai tras pe sfoar` o biat` b`trân`.
Martinique zâmbi [i ea.
– O biat` b`trân` care arat` ca o regin` [i vorbe[te
atât de aspru \ncât pân` [i aligatorii se tem de ea? O
femeie care...
– Las-o moart`, Nikki! o \ntrerupse Adora, cu ochii
str`lucindu-i de pl`cere. Mai bine ia-l de bra]e, [i eu
am s`-l apuc din partea ailalt`.
Martinique d`du din cap [i, \mpreun`, reu[ir` s`-l
\ntoarc` pe spate. Mirosul, \ns`, era atât de puternic,
\ncât Martinique trebui s`-[i \ntoarc` \ntr-o parte
capul. Scrâ[nind din din]i, \l apuc` de subsuori [i trase
din r`sputeri.
Spre deosebire de atâ]ia be]ivi pe care-i v`zuse
pe str`zi, acesta nu era lihnit de foame. Trupul \i era
mas` solid` de mu[chi compac]i, greu [i rigid ca sta-
tuia de bronz din magazinul ei. Lui Martinique \i
sc`p` un geam`t, \n timp ce pe ceaf` i se prelingeau
pic`turi mici de sudoare. ~sta era norocul ei, s` se
pomeneasc` \n fa]a casei cu un derbedeu bine
cl`dit.
Domnul August, \[i spuse ea am`rât`. Masculul
feroce pe luna \n curs. Hobby: târâtul prin cârciumi [i
\ngurgitatul de whisky \n doze mari, f`r` sifon. Sportul
favorit: aghioasele prin [an]uri.

14
Trase adânc aer \n piept [i \l expir` din nou, \ntr-un
oftat prelung. Ce risip`...! Mai ales din partea unui om
care p`rea s` fie \n floarea vârsei. Un du[ [i o
dezalcoolizare, [i ar fi putut s` devin` un cet`]ean
viguros, productiv. Din p`cate, era la fel de greu de
c`rat ca o ton` de c`r`mizi – [i, probabil, la fel de greu
de reabilitat.
Noroc c` nu aveau mult de mers. |n câteva minute,
ajunser` cu el \n curtea umbrit`, la ad`post.
Martinique se a[ez` pe c`r`mizile acoperite cu
mu[chi, ]inând \n poal` capul necunoscutului. Nu-i
prea venea s`-l lase cu rana deschis` pe p`mântul dur.
– Ar trebui s` chem`m salvarea, spuse ea,
privind-o \ngrijorat` pe Adora. L-am zdruncinat atâta,
\ncoace [i-ncolo, [i tot nu [i-a revenit... {i tremur`...
ad`ug` ea, sim]ind o trepida]ie u[oar` prin bra]ele
goale ale str`inului.
– De la umezeal`, chibzui Adora. {i tu ai dârdâi,
fato, dac` n-ai avea nimica decât o lespede rece de
ciment ca a[ternut. B`iatul `sta are nevoie de-o
p`tur`.
|nchise poarta [i urc` pe scara arcuit`, de fier, spre
apartamentul de la etaj, disp`rând \n`untru.
Privind pentru prima oar` chipul str`inului,
Martinique sim]i un fior ciudat, \n care identific` o
puternic` senza]ie de [oc.

15
Domnul August nu avea numai un trup perfect.
Avea pome]i \nal]i, cizela]i, cu obrajii coborând oblic
spre b`rbia p`trat`, \nd`r`tnic`. Avea un nas impeca-
bil, drept, cu excep]ia micii denivel`ri aspre din locul
unde, probabil, [i-l rupsese demult. Avea sprâncene
negre, arcuite \n sus, [i mai avea o gur` ferm`, autori-
tar`, [i o piele neted` [i bronzat`.
Era un chip insolent. Ne\nduplecat. Pesemne
ceilal]i se d`deau la o parte din fa]a lui, f`cându-i loc.
Iar femeile \l priveau lung [i-[i pl`smuiau dorin]e prea
intime pentru a fi dezv`luite.
Alte femei, conchise Martinique. Nu ea. Ea era prea
familiarizat` cu b`rba]ii de teapa lui. B`rba]i care-[i sa-
tisf`ceau poftele [i nu l`sau \n urma lor decât inimi frânte.
Tipi duri, c`rora le pl`cea whisky-ul tare [i femeile slabe.
Dar Martinique nu era slab`. Iar b`rba]ii duri [i
periculo[i n-o interesau. Nici chiar dac` aveau un chip
fascinant. Un chip prea aspru pentru a putea fi con-
siderat frumos.
D`du s`-i \nl`ture o [uvi]` de p`r de pe frunte, dar
se opri. Ce f`cea? Cu doar câteva momente \n urm`,
gândul de a-l atinge o umpluse de dezgust. Iar acum,
abia \[i mai putea st`pâni instinctul de a-[i trece
degetele peste liniile dure ale fe]ei lui, de a [i le plim-
ba printre [uvi]ele negre de p`r des. |[i strânse mâna
pumn, impunându-[i s` se st`pâneasc`.

16
Numai Ming [i Ching nu p`reau s` aib` nimic
\mpotriva lui. |ncepuser` s` exploreze acea nou`
f`ptur` atât de meticulos pe cât le permiteau nasurile
lor de pisici. Ming era mai prudent` [i-[i ]inea
must`]ile la cel pu]in un deget distan]` de trupul
inert. Nu putea [ti niciodat` când se poate trezi o
fiin]` atât de mare, f`când o mi[care brusc`.
Ching numai sfios nu era. {i nu-i pl`cea ca un mas-
cul str`in s`-i invadeze teritoriul personal. A[a c`, pen-
tru a nu \nc`pea nici o \ndoial` cine era st`pânul, se
post` lâng` str`in, \i \ntoarse dosul [i-i stropi bra]ul
gol cu un jet cald de urin` pisiceasc`.

Prima senza]ie de care fu con[tient Cade era aceea


a unui lichid cald [iroindu-i pe bra]. Se \ntreb` dac`
femeia cu care era \n pat se apucase de cine [tie ce
jocuri sexuale perverse. N-ar fi avut nimic \mpotriv`,
dar nu era sigur c` \n diminea]a aceea avea energia
necesar`. Pesemne c` seara o f`cuse lat`, dac` acum se
trezea \ntr-un asemenea hal. Ce p`cat c` nu-[i mai
amintea nimic. Nici m`car numele ei nu [i-l amintea.
F`cu un efort s` deschid` ochii. Clipi o secund`,
dar \i \nchise imediat \n fa]a luminii orbitoare a
dimine]ii. Lumina dimine]ii? {i la urma urmei, unde
naiba se afla?

17
Apoi, \ncepu s`-[i aduc` aminte. Cineva \l pocnise
\n cap de la spate, mai-mai s`-i zboare creierii pe
urechi. Cineva \ncercase s`-l omoare. {i, ]inând seama
de amor]eala \nghe]at` care-i \n]epenea trupul, p`rea
s` fi reu[it. De data asta, d`duse \n primire. F`cuse
skanderberg cu doamna-cu-coasa [i pierduse. Cowboy
Jackson era mort ca un [obolan de balt` \n burta unui
[arpe cu clopo]ei.
Deschise ochii din nou, mai prudent de ast` dat`,
[i-[i d`du seama c` undeva, cumva, cineva f`cuse o
mare gre[eal`, trimi]ându-l \n rai. Altfel, cum s`-[i
explice incredibila vedenie care-i plutea pe dinaintea
ochilor? Era o femeie care-l privea cu o emo]ie greu de
recunoscut. |ngrijorare sincer`. O femeie cu o fa]` de
\nger.
|i ]inea capul \n poal`, iar Cade privea cei mai
dulci [i mai sexy ochi verzi pe care-i v`zuse vreodat`.
Avea p`rul bogat [i m`t`sos, tr`s`turile elegante [i
armonioase, buzele proiectate de inspira]ia divin`.
Pe to]i dracii, da, trebuia s` fie un \nger, pentru c`
pe P`mânt nu exista nimic care s` arate atât de
frumos.
Apoi, prin con[tiin]a lui desprins` de trup se infil-
tr` un gând nea[teptat [i nebinevenit. Poate c`, \n
fond, nici nu era real`. Poate c` avea un soi de iluzie
produs` de moartea creierului. Cel mai \n]elept ar fi

18
fost s` stea a[a cum era [i s-o savureze. Dar Cade
rareori f`cea lucrul cel mai \n]elept. Era obi[nuit cu o
via]` de pericole.
|ntinse mâna s-o ating`.
Fa]`-de-\nger i-o d`du la o parte.
– Ba mut`-]i gândul, domnule.
Cade se \ncrunt`, cam nedumerit. Suna ca un
r`spuns pe care l-ar fi primit mai degrab` \n timpul
vie]ii. Iar simpla mi[care a mâinii \i d`duse, cumva,
dureri de cap. Sângele \i vâjâia prin urechi, iar durerea
era atât de ascu]it` \ncât \i provoca o stare de vom`.
Oare \n cer aveau dureri de cap? Sau \i f`cea
Dumnezeu cine [tie de banc cosmic, \nainte de a-l
expedia mai spre sud? |[i duse mâna la cre[tet, gemu
[i o cobor\ din nou.
– Nu te mi[ca, \i spuse Fa]`-de-\nger. Adora aduce
o p`tur` ca s` te acoperim.
|[i duse la nas o mân` delicat`, ad`ugând:
– De[i probabil va trebui s`-i d`m foc, dup`
aceea.
Cade clipi din ochi, nedumerit. Categoric, numai ca
un \nger nu vorbea. |nghi]i \n sec, cleios, [i printr-un
efort de voin]` reu[i s` vorbeasc`.
– Asta ce-ar vrea s` \nsemne?
Privindu-l cu ochii aceia verzi, nemaipomeni]i,
necunoscuta strâmb` din nas a sil`.

19
– |nseamn` c` pu]i.
|n sfâr[it, Cade reveni cu picioarele pe P`mânt.
Mda, sem`na tot mai mult cu lumea real`, a[a cum [i-o
amintea el. Dur` [i nemiloas`. O cuno[tea mai bine
decât i-ar fi convenit.
Trase adânc aer \n piept [i-[i sim]i propriul miros.
Al dracului s` fie dac` Fa]`-de-\nger n-avea dreptate.
Mirosea ca un [obolan de canal care dormise \ntr-o
b`ltoac` de l`turi. Iar \n gur` avea un gust ca al respi-
ra]iei de aligator. Combina]ia \i \ntorcea stomacul pe
dos.
Mai inspir` o dat`, rugându-se s` se controleze
destul cât s` nu borasc` \n poala lui Fa]`-de-\nger. Din
p`cate, rug`ciunile lui rareori \[i primeau r`spunsul.
– |mi pare r`u, iubito, spuse el, hot`rându-se s-o
avertizeze din timp, dar sunt pe cale s` restitui micul
dejun.
{i, \ntorcând capul \ntr-o parte, \[i v`rs` ma]ele pe
c`r`mizile din curte.
|n mod surprinz`tor, aproape imediat se sim]i mai
bine. La fel de surprinz`toare fu reac]ia lui Fa]`-de-
\nger. Nu p`rea prea mul]umit`, dar nici nu-i l`s`
capul s` cad` pe jos. O adev`rat` doamn`.
Cade se chinui s` se ridice \n [ezut. Pozi]ia cu capul
\n poala cucoanei nu era nepl`cut`, dar nici prea util`.
Se putea obi[nuit cu ea atât de mult, \ncât n-ar mai fi

20
vrut s` plece. Iar pentru un vân`tor de recompense
hâr[it ca el, nu era niciodat` \n]elept s` stea prea mult
\n acela[i loc.
Cel mai bine ar fi fost s` ob]in` informa]iile [i s`
plece. Scrâ[nind din din]i, se s`lt` \n capul oaselor, cu
un geam`t slab, [i-[i rezem` fruntea de genunchi.
Martinique ridic` privirea, u[urat`, când menajera
ei strig` din capul sc`rii:
– Deci, se hot`r\ s` se-ntoarc` printre cei vii, hai?
Apoi, Adora cobor\ spre Martinique [i str`in. Ducea
\n bra]e o p`tur` mare, iar de degete \i atârnau câteva
pungu]e legate cu [ireturi.
– Poate c` n-o s` trebuiasc` s` pr`p`dim p`tura
asta de soi [i pungu]ele de mojo pentru el, la urma
urmei. Ce-ar fi s` deschid eu poarta, Nikki, [i s` vedem
dac`-i \n stare s` g`seasc` singur drumul?
Martinique \l privi pe necunoscut cu un amestec de
scepticism, \ngrijorare [i nemul]umire. |ntr-adev`r, de
ce nu l-ar fi l`sat s`-[i rezolve singur mahmureala?
Fiindc` \l doare r`u, \[i r`spunse tot ea. Fiindc` pare
genul de om care n-ar cere ajutor, oricât` nevoie ar
avea.
– Poate ar trebui totu[i s` chem`m salvarea, pro-
puse ea.
Adora râse gros, gutural, cu un sunet ca de butoaie
rostogolindu-se.

21
– Nu vine salvarea pentru d-alde el! Oricum, nu
pare s` se fi lovit a[a de r`u. Un picule] de sânge
[i-atâta tot. |l lecuie[te o pungu]` de mojo.
Puse p`tura jos, alese o pung` mic` [i \ncepu s-o
scuture peste capul str`inului. Scame palide de praf [i
coji]e de plante uscate cu miros straniu \ncepur` s` se
presare peste p`rul [i umerii lui.
– Ce nai...?
Omul \n`l]` capul, privind-o iritat pe Adora, cu
ochii \ngusta]i.
– Las`-m`-n pace, femeie! Nu-s un be]iv pe care s`-l
salvezi cu farmecele tale de balt`. {i n-am nevoie de
nici o ambulan]`.
– Hmpf! pufni Adora, f`când un pas \napoi. Drace!
– Trebuie s` consul]i un medic, spuse \ncet
Martinique. E[ti r`nit.
|l privi cum \[i atingea u[urel capul, cu o mân`
b`t`torit`.
– Am p`]it-o [i mai r`u, spuse el. {i, cât` vreme nu-mi
curg creierii pe la spate, nu pun eu piciorul \n nici un
spital. Acolo e pe muritelea. Intri pentr-un fleac ca `sta,
[i pân-s` te dezmetice[ti \]i [i aga]` o etichet` de degetul
mare de la picior [i – hop! – \n sert`ra[ul cu ghea]`! Nu,
duduie, mul]am frumos. Mai bine m` duc singur.
– Cum pofte[ti, r`spunse rece Martinique. Dar data
viitoare f` bine [i alege-]i alt loc unde s` le[ini. N-a lip-

22
sit mult s`-]i fac` terci capul un camion de mobil`. Iar
o porc`rie din asta \n fa]a magazinului meu mi-ar
putea afecta nepl`cut afacerile.
Necunoscutul \i zâmbi cu admira]ie la adresa
umorului ei cinic, privind-o amuzat cu ochii lui
alba[tri [i adânci ca un bayou luminat de lun` [i un
zâmbet languros [i lene[ precum vara \n Louisiana.
Martinique, \ns`, nu zâmbi.
– Bine, atunci, dac` tot pari s` te sim]i mai bine,
domnule...
– Jackson, o inform` el, trecându-[i meditativ o
mân` peste obrazul neb`rbierit. Cade Jackson.
Prietenii m` numesc Cowboy.
Cu un zâmbet pe care-l spera cât mai politicos [i
dezinteresat, Martinique r`spunse:
– Foarte bine, domnule Jackson. Acum, c` te-ai
trezit din be]ie, n-ar strica s`-]i vezi de drum. Am aici
un magazin [i...
– M-am trezit, zici? Ascult`, Fa]`-de-\nger, am \ncer-
cat s`-i spun Madamei Doftoroaia aci de fa]`, [i-]i spun
din nou [i ]ie, c` nu sunt [i nici n-am fost beat.
Fa]`-de-\nger? Martinique sim]i un junghi \n piept.
Nu-i pl`cea c` o numea a[a. {i mai mult o nemul]umea
speran]a brusc`, ira]ional`, c` s-ar fi putut s`-i spun`
adev`rul. C`, cine [tie cum, \l judecase gre[it.
Se \ncrunt`, cu o expresie sceptic`.

23
– Te-am g`sit z`când f`r` cuno[tin]` lâng` bordur`.
Le[inat [i duhnind a whisky tare [i ieftin. Cum explici
asta?
Jackson \[i trecu o mân` peste ochi, apoi o privi cu
o expresie ne\nduplecat`, gen crezi-ce-vrei.
– Eroare de judecat`.
Martinique \[i \ncruci[` bra]ele pe piept, privindu-l
cu un zâmbet r`ut`cios.
– Mie-mi spui?
– Uite ce e, Fa]`-de-\nger...
– Nu-mi zice a[a.
– Sigur, scumpete, da’...
– Nu sunt scumpetea ta! |ncearc` „domni[oar`
Duval“. Crezi c` e[ti destul de treaz ca s` ]ii minte numele?
Cade Jackson \ntinse o mân`, tr`gându-i u[or
b`rbia spre el. Martinique \i sim]i degetele aspre [i
b`t`torite pe suprafa]a delicat` a pielii. Era o atingere
blând` dar erotic`, insistent`, ca a pielii t`b`cite pe
m`tasea cea mai fin`. |n clipa aceea, \n]elese ce fel de
amant ar fi fost. |ncet, necru]`tor [i foarte sigur pe
sine. Sigur pe reac]ia femeii fa]` de el.
Ochii lui adânci ca un lac priveau drept \ntr-ai ei.
– Domni[oara Martinique Duval, dac` nu m` \n[el.
Exact femeia pe care o c`utam. Dar nu-]i face griji,
Fa]`-de-\nger. E[ti genul de femeie pe care b`rba]ii [i-o
amintesc [i-n vis. N-a[ putea s` te uit nici dac-a[ vrea.

24
Capitolul 2

Martinique \l privi [ocat` pe str`in. Nu, se corect`


ea, nu era tocmai un str`in. Cuno[tea bine genul. Era
o adev`rat` belea \n blugi. Testosteron la robinet. Iar
ea era exact femeia pe care o c`utase.
Ei bine, Cade Jackson era exact genul de b`rbat pe
care \nv`]ase s`-l evite. Genul pe care \l adorase mama
ei. Angèle avusese \ntotdeauna o sl`biciune pentru
lupii singuratici aventurieri [i nep`s`tori. Ni[te rata]i
seduc`tori, cu vorba mieroas`, care-[i tr`iau via]a \n
viteza a patra. O liot` de pierde-var` care transfor-
maser` micul lor apartament de deasupra barului din
Cartierul Francez \n Clubul Hahalera-Lunii.
Dar Martinique n-o \nvinuia complet pe Angèle
pentru vulnerabilitatea ei \n fa]a derbedeilor ar`to[i.
Atrac]ia fa]` de b`rba]ii care nu se \nsoar` niciodat`

25
era o meteahn` genetic` a tuturor femeilor din spi]a
Duval. Un defect fatal care data de câteva genera]ii.
Str`-str`bunica lui Martinique fusese metres` la
cur]ile regale franceze. Str`bunica ei r`m`sese neui-
tat` ca frumuse]e de moravuri u[oare, cu numero[i
admiratori, un copil [i nici un so]. Mama lui
Martinique respectase tradi]ia familiei, cu o carier`
croit` pe m`sura epocii ei. Angèle fusese stripteus`,
gata s` cad` \n bra]ele oric`rui b`rbat chipe[ [i hot`rât
s` nu-[i ia nici un fel de angajamente.
Fiica ei, \ns`, era hot`rât` s` nu le p`[easc` pe
urme. {i, dup` dou`zeci [i opt de ani de via]` atent` [i
precaut`, acumulase o experien]` \ndestul`toare.
– |mi... \mi [tii numele? \ntreb` ea \ncet, impunându-[i
s` ignore emo]iile nedorite care-i frem`tau \n suflet.
N-ar fi trebuit s`-i fie greu s` se descurce cu el.
Individul care o mângâia pe obraz fusese cules din
[an], nu era tocmai prin]ul visurilor ei.
Cade \[i cobor\ \n sfâr[it mâna, dar ochii nu i se
ab`tur` dinspre fa]a ei.
– Meseria mea e s` [tiu, Fa]`-de-\nger.
– {i ce fel de meserie ai, domnule Jackson?
|i trecur` prin minte câteva posibilit`]i, dar nici una
dintre ele nu era legal`. Cea mai legitim` carier` pe
care i-ar fi putut-o atribui era cea militar`, dar nu [i-l
prea putea imagina primind ordine.

26
Cade se ridic` \ncet, scoase o carte simpl` de vizit`
din buzunarul de la spate al bulgilor [i o arunc` spre
Martinique.
– Sunt vân`tor de recompense, domni[oar` Duval.
Urm`resc escroci, sp`rg`tori, ho]i, inculpa]i \n liber-
tate care s-au dat la fund... Nu fac mofturi, atâta vreme
cât sunt bine pl`tit.
Adora râse ne\ncrez`tor.
– {i cum ai s`-mi prinzi un punga[, m` rog, dac` nu
[tii nici s` g`se[ti drumul spre cas`, noaptea? Hai
\n`untru, Nikki. Cowboy-ul `sta nu-i bun de nimica.
Acu[ o s` te prade, ca ho]omanul `la de s`pt`mâna tre-
cut` care s-a autoservit cu cele mai scumpe dou`
tablouri de-ale tale.
Martinique merse spre banca de beton din gr`din`
[i se a[ez`, studiind cartea de vizit`. Nu con]inea prea
multe. Numai numele lui Jackson, un num`r de tele-
fon [i o adres` obscur` din Acadiana. Se prea putea ca
Adora s` aib` dreptate. Iar Martinique era s`tul` de
b`rba]ii care \ncercau s-o lase f`r` confortul [i securi-
tatea pentru care luptase atât de mult.
Nimeni nu-i d`duse pe tav` un magazin de antichit`]i
prosper. Nimeni nu-i d`duse pe tav` nimic. Magazinul
creat de ea era mic, dar avea clientel` [i \i apar]inea
numai ei. Nimic n-o \nfuria mai mult decât un infractor
care g`sea c` avea dreptul s`-i ia ceva pe degeaba.

27
Dar nu se putea \ndura s` cread` c` Jackson era un
asemenea om. |n fond, dac` ar fi avut bani, chiar [i de-ai
altora, ar fi dormit \ntr-un pat regal, la Royal Orleans,
nu pe strada ei. {i câ]i sp`rg`tori se prezentau politicos
\nainte de a da lovitura? Tâlharii nu veneau cu c`r]i de
vizit`. Cel mai recent folosise \n schimb un cu]it.
– E-n regul`, Adora. Po]i s` m` la[i singur` cu el.
Cred c` acum am nevoie de-o cafea, mai degrab`,
decât de protec]ia ta.
Adora f`cu un pas spre cas`, dar continua s` ezite,
\nc` sceptic`.
– Du-te, o \ndemn` cu blânde]e Martinique. Dac`
\ncearc` ceva, am s`...
Se opri, \ncercând s` g`seasc` o amenin]are destul
de conving`toare pentru a-l descuraja pe Cade Jackson.
– ...am s` v`d eu ce fac! \ncheie ea, plouat`.
– Pare interesant, replic` Jackson, imediat ce Adora
disp`ru \n cas`. Puteam s` jur c` e[ti genul care se las` greu.
Martinique \l privi \ncruntat`. Dac` meseria de
vân`tor de recompense cerea tupeu, putea pune pariu
c` Jackson era un adev`rat expert.
– {i eu, care credeam c` un om pe care tocmai l-am
salvat de la o moarte sigur` ar avea m`car bunul sim]
de a se ar`ta recunosc`tor...
Zâmbetul lui Cade se l`]i, iar ochii alba[tri i se
\nc`lzir` destul cât s` topeasc` piatra.

28
– Fa]`-de-\nger, toat` diminea]a am visat numai c`i
de a-]i mul]umi, dar nici una nu e prea decent`.
– |ncearc` s` pleci, \i propuse ea politicos, ar`tând
spre poart`.
Dar, \n loc de a se conforma, Cade trase de sub
mangolie un scaun de gr`din` greu, \l puse \n fa]a ei
[i se a[ez`, ca la el acas`. Dezinvolt, \[i frec` o pat` de
lâng` r`d`cina bra]ului, neagr` ca de cerneal`, pe care
umezeala dimine]ii nu i-o [tersese. |n sfâr[it, renun]`
[i se rezem` de sp`tar, privind-o \n ochi pe
Martinique, deconcertant de direct.
– Dai pe u[` afar` un om care tocmai a sc`pat de
la o moarte sigur`, f`r` a-i oferi o cafea m`car? Ri[ti
s` se-aleag` praful de tot efortul t`u nobil. Dac` le[in
a doua oar` [i va trebui s` m` salvezi din nou?
Martinique \l privi cu \ndoial`. Acum, treaz de-a
binelea [i din nou st`pân pe sine \nsu[i, Cade Jackson
nu mai p`rea deloc s` aib` nevoie de a fi salvat.
|i zâmbi dulce.
– Le[in` din nou, domnule Jackson, [i po]i sta o
ve[nicie s` por]i urme de cauciucuri pe trup. {i-acum,
mai bine spune-mi ce cau]i aici. Nu ]in ascuns \n beci nici
un ho] pe care s`-l duci \n fa]a justi]iei. Altceva nu-mi
imaginez ce ai putea dori de la mine.
Cade se rezem` de sp`tar, ]an]o[ [i nep`s`tor,
privind-o cu interes.

29
– Nu-]i imaginezi? \ntreb` el \ncet. Ei, cred c` `sta-i
semn bun. Nu-mi place s` primesc palme \n obraz. A[a
c` ar fi mai bine s`-mi v`d de treab`.
– Ar fi mai bine, fu Martinique de acord.
– Jegul care ]i-a pr`dat magazinul e cel pe care-l
urm`resc.
Martinique clipi din ochi, surprins`.
– {tii cine mi-a furat tablourile?
Cade d`du din cap.
– |i cunosc cazierul. Are antecedente penale. Un la[
de carier`, pe care legea n-a reu[it s`-l prind`. Un la[
cu un pre] gras pe capul lui, dac`-l aduc \n fa]a
autorit`]ilor.
|[i ag`]` degetele mari \n mânecile suflecate ale tri-
coului, zâmbindu-i \ncet, satisf`cut.
– Iar tu, Fa]`-de-\nger, m` vei ajuta s`-mi \ncasez
recompensa.
Martinique râse scurt, ne\ncrez`tor.
– Sigur. A[teapt`-m` doar un minut, s`-mi iau pis-
tolul [i vesta anti-glon].
– Dr`gu] c` te oferi, replic` el t`r`g`nat, dar nu e
necesar. Am propria mea arm`.
Pe un ton mai coborât, ruginit [i ucig`tor, continu`:
– Nici o grij`, nu trag decât \n caz de nevoie. Din
p`cate, infractorii mor]i nu fac nici dou` parale. De
obicei, \mi primesc banii numai dac`-i prind vii.

30
Martinique se \nfior`, surprins` de cuvintele lui
ne\nduplecate. {tia prea bine c` avea puterea necesar`
pentru a [i le pune \n aplicare.
– Cum m-ai g`sit? \l \ntreb`, \ncercând s`
cârmeasc` discu]ia spre o zon` mai sigur`.
– Din raportul poli]iei. Semnalmentele
r`uf`c`torului date de tine corespund perfect cu ale
celui pe care-l caut eu. Constitu]ie peste medie, p`r
brunet sârmos, lins pe spate, [i un tatuaj obr`znicu]
pe bra]ul stâng. Mai ]ii minte ce scria acolo, iubito?
„D`-mi la buci.“ Asta zic [i eu invita]ie cordial`. {i am
de gând s`-i primesc oferta.
– {i cum prevezi s` reu[e[ti ceea ce n-a putut face
toat` poli]ia din New Orleans?
Dar, \nc` \nainte de a-i fi pus \ntrebarea,
Martinique intui r`spunsul. Cade Jackson era un om
care nu [tia decât de propria lui lege. Dup` toate prin
câte trecuse, \nc` mai ar`ta imposibil de oprit.
– Prin perseveren]`, Fa]`-de-\nger. Renteaz`.
– Iar eu ce voi avea de f`cut?
– |mi po]i completa cuno[tin]ele. E[ti singura mar-
tor` ocular` care l-a v`zut la fa]`.
Scoase din buzunarul blugilor un mic desen [i i-l
ar`t`.
Era o copie dup` portretul-robot reconstituit la
poli]ie, conform descrierii f`cute de ea.

31
– E[ti singura care l-a v`zut pe Picasso f`r` masc`,
ad`ug` el.
– Picasso?
Cade ridic` din umeri.
– A[a i se spune. Are sl`biciune pentru operele de
art` scumpe. Nu ia decât picturi costisitoare. {i-i place
[i s`-[i terorizeze victimele. Prefer` s` foloseasc` un
cu]it.
Martinique nu-l putea contrazice. Banditul intrase
pur [i simplu \n magazinul ei, \n timpul programului,
amenin]ând-o cu cea mai ascu]it` [i urât` arm` pe care
o v`zuse ea vreodat`, [i-i ceruse tablourile de pe
perete. Martinique \[i p`strase calmul, iar dup` aceea
o cuprinsese groaza, apoi furia.
Mimi, asistenta ei, tremurase de fric`, dar
Martinique reu[ise s`-i predea ho]ului tablourile f`r`
s` clipeasc`. Dup` care \l privise neputincioas` cum
desprindea pânzele din rame [i le f`cea sul.
Mimi plânsese. Martinique clocotise de furie. Iar
ho]ul plecase cu prada.
– Tipul `sta i-a costat bani serio[i pe mai mul]i
comercian]i de antichit`]i, \i spuse Cade. Asocia]ia
Anticarilor vrea s` fie prins. {i ofer` o sum` foarte ten-
tant` pentru cine pune mâna pe el. |n cazul de fa]`,
acel cineva sunt eu. Cu ajutorul t`u, adic`, dulcea]`. |]i
mai aminte[ti cum a avut loc jaful, nu-i a[a?

32
|[i amintea, ba bine c` nu. |nc` i se mai f`cea r`u
doar gândindu-se. Nu o durea numai valoarea celor
dou` tablouri pierdute, ci [i ceea ce reprezentaser`.
Furându-i pânzele, ho]ul \i r`pise [i visurile.
|[i f`cuse planuri cu banii aceia, planuri de care
depindea toat` via]a ei. Din vânzarea lor ar fi trebuit s`
pl`teasc` avansul pentru o cas` mic` \n cartierul rezi-
den]ial. Nu o cas` ca oricare alta, ci un c`min adev`rat,
\n zona unde locuia vechea gard` din New Orleans,
societatea din care Angelé nu f`cuse parte niciodat`.
Poli]ia nu reu[ea s` dea de urma f`pta[ului, iar
poli]a ei ieftin` de asigurare nu \nsemna nimic. Ideea
c` Jackson l-ar fi putut face pe Picasso s`-[i pl`teasc`
fapta, poate chiar s`-i recupereze tablourile, era
extrem de atr`g`toare.
{i exista o anumit` posibilitate de a reu[i s`-l iden-
tifice. Desigur, nu fusese neglijent decât o clip`, când
elasticul care-i ]inea masca violet` alunecase,
dezv`luindu-i chipul. Dar clipa aceea fusese de ajuns
pentru ca Martinique s` ]in` minte ceea ce v`zuse.
Cruzime. Arogan]`. Urâ]enie.
Ar`ta ca un om c`ruia-i pl`cea felul cum \[i câ[tiga
existen]a. Avea un zâmbet \n care se citea c` savura
durerea provocat` altora.
|[i alung` imaginea din minte, aproape dorindu-[i
s` n-o fi putut rememora.

33
– Crede-m`, domnule Jackson, te-a[ ajuta cu
pl`cere. Dar va trebui s` revii dup` orele de program.
|n momentul de fa]`, trebuie s` deschid magazinul.
Iat`, aceasta era o solu]ie ra]ional` a problemei. |n
sfâr[it, Martinique redevenea st`pân` pe situa]ie. |i
adres` lui Cade un zâmbet calm, diplomatic.
– {i sunt sigur` c` ai dori s`-]i tratezi rana. S` te
speli, s` faci un du[ eventual...
Se ridic`, dând de \n]eles c` discu]ia luase sfâr[it. Cade
Jackson, \ns`, nu p`rea s`-i fi \n]eles politicoasa aluzie –
sau, poate, o ignora inten]ionat. |[i \nl`tur` din ochi p`rul
negru ca noaptea, privind-o cu un aer de st`pân.
– Am un miros cam tare pentru o fat` cuminte ca tine,
nu-i a[a? Cam crud, nu tocmai suav [i curat ca lacrima?
|nainte ca Martinique s` fi putut rosti o vorb`, Cade
se ridic` de pe scaun, porni spre fântâna artezian` [i-[i
cufund` capul [i umerii \n bazinul mare de beton
unde clipocea apa. Apoi se ridic` din nou, cât era de
lung, [i-[i d`du energic capul pe spate, \mpro[când cu
ap` \n jur.
B`t`ile inimii lui Martinique se accelerar` conside-
rabil la vederea schimb`rii produse de scurta baie.
Sângele [i murd`ria i se [terseser` de pe chip, dar nu
acest lucru \i re]inuse aten]ia.
O atr`gea felul cum i se \ntindea p`rul la tâmple,
ud leoarc`, senzual, ca o cascad` neagr` [i lucitoare,

34
pe dinapoia urechilor. {i felul cum ar`ta fa]a lui umed`,
piatr` acoperit` cu o pelicul` de lichid. {i c`ma[a lipit`
de piept, sco]ând \n relief fiecare mu[chi [i tendon.
– E mai bine a[a, Fa]`-de-\nger? Acum ar`t mai
prezentabil?
Prezentabil? Nu era sigur` cum s`-l descrie. {i la fel
de greu \i era s` se comporte ca [i cum n-ar fi observat
nimic. Dar purtarea lui imprevizibil` era [i mai tul-
bur`toare. Cu toat` experien]a ei \n afaceri,
Martinique nu \nv`]ase niciodat` cum s` trateze cu un
asemenea om.
Era mult prea real pentru gusturile ei. Prea mas-
culin. Prea... mult.
– E mai bine... murmur` ea, cu gura uscat`. Ar`]i...
destul de bine.
Cade \[i stoarse apa din p`r.
– Bun. Dar, \nainte de a pleca, am mai avea de dis-
cutat un am`nunt. Un detaliu despre Picasso, pe care
am uitat s`-l men]ionez.
– A[a? Ce anume? Nu, las`-m` s` ghicesc. E [i
uciga[ \n serie cu securea, asta e? Sau poate violator?
Categoric, decise Cade, cucoana avea obraz. Era ener-
gic`, picant` [i dulce-sarcastic`. Nu-i displ`cea deloc.
– Stai lini[tit`, iubito. Dac` te atinge doar c-un
deget, e ca [i mort. Nimeni nu va pune mâna pe tine
cât timp sunt eu pe-aproape.

35
„Nimeni, numai eu“, jur` Cade \n sinea sa. Pe
moment, Martinique Duval era responsabilitatea lui.
{i avea mai mult` nevoie de protec]ie decât \[i d`dea
ea seama.
– Fii atent la mine, domnule Jackson...
O m`sur` \ncet cu privirea.
– Sigur, Fa]`-de-\nger. Nu m` deranjeaz` s` fiu cât
se poate de atent.
– Nu asta am vrut s` spun! {i nu m` mai numi a[a.
Dac` nu e[ti \n stare s` folose[ti apelativul complet,
\ncearc` „Martinique“.
Lui Cade \i pl`cea felul cum se \nro[ise [i se \nfier-
bântase fa]a ei. Ca fri[ca fierbinte, \n amestec cu focul
romului din Caraibe. Ca o cafea cu coniac [i pu]in
amaretto auriu. Cum se numea acea b`utur`? Velvet
Sin Stinger, sec? Sau Sweet Maria Soother, poate?
– Mar-ti-nique, silabisi ea. Vrei s`-]i spun pe litere?
– Martinique, mm? Mar-ti-nique, repet` Cade, cu
glas sc`zut, intim, l`sând cuvântul s`-i alunece lin pe
limb`. Regret, e prea formal pentru gusturile mele.
Mai degrab` a[ prefera s` te numesc Nick, \n schimb.
Nick Duval. Mda, cred c`-mi place. E dr`gu] [i sun`
comod. Firesc.
– Nick?
Cade nu-[i putu st`pâni un zâmbet. |i pl`cea s-o
\nt`râte. Era focoas`, temperamental`, gata de lupt`.

36
|n pofida aparen]elor cuviincioase, profesionale, pe
din`untru era numai \ndârjire pur`. Ca o tart` de o]el
masiv cu glazur` de vanilie.
Nick. Numele i se potrivea. Era dur` [i nu [tia
multe.
Dar, oricât de mult \i pl`cea s-o priveasc`, necesi-
tatea cea mai urgent` era protec]ia. Recenta lovitur` \n
cap era o indica]ie sigur` a faptului c` atr`sese dup`
sine probleme mai mari decât inten]ionase. Ini]ial,
dorise numai s-o chestioneze. Acum, \ns`, era nevoie
de mai mult.
– }ine-]i caii.
|i ignor` expresia de indignare scandalizat` care-i
fulger` din ochii verzi.
– E timpul s`-]i dau vestea proast`.
Cum s`-i spun` c` putea fi \n pericol? Asta era \ntre-
barea. Cum s`-i spun` c` adusese necazul cu el?
Urâ]ii de la cârcium` recunoscuser` c`-l v`zuser`
pe Picasso prin preajm`, dar nici unul nu se \ndurase
s`-i divulge adresa. Nu c` ar fi folosit la ceva. Un ho]
de[tept ca Picasso se muta mereu dintr-un loc \n altul.
Dar, judecând dup` rana de la cap [i mica mânji-
tur` cu tu[ de la baza bra]ului, Cade [tia c` era pe
urmele vânatului, ba chiar prea aproape de acesta.
Picasso \i f`cuse acel semn, nu \nc`pea nici o \ndoial`.
|l v`zuse [i \n dosarele de la poli]ie [i-[i amintea c`

37
micul tâlhar cu veleit`]i artistice obi[nuia s`-[i „sem-
neze operele“. |n cazul de fa]`, era un avertisment
clar. Semn`tura voia s` spun`: nu te b`ga.
Careva dintre haimanalele de la crâ[m` \l turnase.
Picasso [tiuse c` se \ndrepta spre magazinul de anti-
chit`]i. Probabil c` \l a[teptase \n apropiere.
F`cuse o prostie, l`sându-se distras de o femeie –
chair [i de una ca Nick, lucru mai u[or de \n]eles.
|nc`lcase regula num`rul cinci din Ghidul Personal de
Supravie]uire pe Strad` al lui Cowboy Jackson: Nu-]i
pierde niciodat` concentrarea.
Picasso profitase de acel moment de sl`biciune [i-l
c`ptu[ise – da’ bine! Totu[i, Cade nu regreta vizita la câr-
cium`. Uneori, era bine s-o ia pe drumul cel mai direct.
Adesea, dac` [tia c` era urm`rit, vinovatul devenea
nervos [i \ncepea s` fac` gre[eli. |n acela[i timp, \ns`,
putea [i s` se strecoare pe la spate [i s`-]i dea \n cap
cu-o sticl`. Asta f`cea ca vân`toarea de recompense s`
fie atât de interesant`. Niciodat` nu [tiai ce se putea
\ntâmpla \n clipa urm`toare.
Destul de curând, \ns`, Picasso avea s`-[i dea seama
c` o lovitur` \n cap cu sticla de whisky nu era decât o
obstruc]ie minor` pentru un vân`tor de recompense
\nd`r`tnic. Urma s` supravegheze magazinul lui
Martinique, casa ei. Iar Cade trebuia s` fie atent [i s`
nu se \ndep`rteze prea mult.

38
Pe calea cea mai direct`, a[a trebuia s` i-o spun`.
Regula num`rul opt din manual. Vorbe[te cât mai sim-
plu, boule!
– Picasso mi-a l`sat cartea lui de vizit`, spuse el,
ar`tându-i bra]ul.
Martinique \[i \ngust` ochii, inspectând semnul
straniu de pe piele.
– }i-a l`sat ce...? Ce-i aia?
– Semn`tura lui. Cam ilizibil`, dar nu \ncape nici o
\ndoial` c` b`iatul era gr`bit.
Cade o a[tept` cu r`bdare s` mai arunce o privire.
– S-a semnat pe tine? Dar asta-i o nebunie!
Satisf`cut, Cade d`du din cap.
– Evident, dar e un indiciu clar. |nseamn` c` are
orgoliul mai mare decât creierul.
|[i frec` partea de dinapoi a capului.
– De[i trebuie s` recunosc c` are ]int`. Cel pu]in,
\ns`, [tim cum st`m. Pun pariu c-o s` ne mai onoreze
cu o vizit`. Ca s` vad` ce-i mai face opera de art`.
– O s` ne onoreze...?
– O s` ne, Nick. {tie c`-l po]i identifica. Iar acum,
când a aflat c`-s pe urmele lui, va veni s` afle ce s-a
\ntâmplat. {i am de gând s`-l a[tept, când o s` apar`.
– S`-l a[tep]i...
Ochii lui Martinique se dilatar`, str`lucitori,
\ncepând s` \n]eleag`.

39
– A, n-a[ crede, Jackson. Numai dac` ai chef s`-]i iei
p`tura asta pe trotuar [i s` te instalezi acolo.
– De fapt, aveam \n minte un loc mai comod.
Canapeaua ta, de pild`.
– Nici o [ans`, amice. Nici una.
Cade \i studie expresia \nc`p`]ânat` [i conchise
c`-i pl`cea provocarea. |ntotdeauna se delectase cu
tensiunea vân`torii, iar Nick era genul care s`-i ofere
prilejuri extrem de pl`cute.
Nu \ncetini niciodat`, spunea regula num`rul doi.
– Cum vrei, Nick. Când apare Picasso, spune-i c` m`
poate g`si la sala de sport a lui Killer, pe chei. M-am dus.
{i-i \ntoarse spatele, pornind spre poart`.
– Te-ai dus?! strig` Martinique dup` el, nevenindu-i
s` cread`. Adic` vrei s`-i fac fa]` singur` banditului
`stuia? De ce nu te duci s`-l prinzi? Ce fel de vân`tor
de recompense e[ti, la urma urmei?
Cade \i arunc` o privire peste um`r.
– Intransigent. Sau stabilesc eu regulile, sau refuz misiunea.
Martinique nu-l credea \n stare s-o p`r`seasc` a[a,
pe nepus` mas`. Sau, cine putea [ti...? La a[a ceva o
\nv`]ase copil`ria ei s` se a[tepte, din partea unor
oameni ca el. Oameni dezr`d`cina]i. Oameni pe care
nu te puteai baza. Cu o excep]ie. Puteai fi \ntotdeauna
sigur c` te l`sau de izbeli[te \n cele mai grele
momente.

40
– Ascult`, Jackson, fii rezonabil. Nu po]i s` stai aici.
Nici m`car nu ne cunoa[tem.
– Mda, murmur` el, relaxându-se \ncet, cu un zâm-
bet speculativ. Mare p`cat. Ar fi putut s` fie interesant.
Interesant? se \ntreb` Martinique. Mai degrab` riscant...
– Imediat dup` col] e un hotel mic [i dichisit, \i
suger` ea cu speran]`. A[ putea s`-]i rezerv o camer` [i...
– Nici nu m` gândesc, o \ntrerupse Cade. Sau aici,
sau adio!
– Halal alegere, murmur` Martinique, frustrat`.
Era o situa]ie simpl`, f`r` ie[ire. Sau Jackson, sau
Picasso. Conan sau barbarul.
Amândoi erau periculo[i, dar \n feluri diametral opuse.
Picasso \i amenin]a via]a, siguran]a. Jackson o amenin]a...
pe ea. Doamne, nici m`car nu voia s` se gândeasc`.
– Po]i sta \n curte, \i spuse ea cu fermitate. Dar va tre-
bui s` te speli \n alt` parte. La sala lui Killer, de exemplu.
A[a. Suna practic, hot`rât. Un aranjament imper-
sonal. Ca s` [tie clar cum st`teau lucrurile.
Cade \[i \n`l]` sprâncenele negre, \ntreb`tor, dar
Martinique nu ced`. |[i \ncruci[` bra]ele pe piept,
\nfruntându-i privirea.
– E ultima mea ofert`, spuse ea netulburat`. O
prime[ti sau pleci.
– O primesc, r`spunse Cade, cu o und` de zâmbet
\n col]urile gurii. Deocamdat`.

41
Capitolul 3

Cade \[i ambal` la maximum motocicleta, for]ând


motorul pân` când acesta \ncepu s` se zguduie sub el.
Se aplec` \nainte \n [a, \n timp ce str`b`tea cu toat`
viteza tronsonul lung [i drept de strad`. Dup` doi-
sprezece ani pe drum, doisprezece ani la periferiile
cele mai aspre ale vie]ii, nu mai era un pu[tan naiv
care credea c` ]inea lumea de coad`. Era c`lit, con-
sumat, [i reu[ea mult mai greu s`-[i g`seasc` satis-
fac]iile. Dar \nc` nu amor]ise. Accelera]ia [i caii-putere
\nc` mai aveau capacitatea de a-i d`rui pl`ceri pe care
\n pu]ine alte locuri le mai g`sea.
Lu` ultima curb` spre partea din spate a s`lii lui
Killer, opri pe pietri[ [i-[i parc` motocicleta, proptind-o
pe cric. Dup` ce intr`, se \ndrept` spre vestiar, \[i
arunc` sacul pe cea mai apropiat` banc` de lemn [i
\ncepu s` se dezbrace.

42
Sala de gimnastic` nu era prea grozav`. Nu avea
echipamente moderne, nici legitima]ii laminate,
oglinzi cât peretele sau cuconi]e \n dresuri cu paiete.
Doar un vestiar cu du[uri [i o magazie veche, plin` cu
greut`]i. Un loc simplu, unde omul \[i putea limpezi
min]ile [i c`li trupul pentru a \nfrunta durerea.
|n [ort [i cu m`nu[ile de piele care-i acopereau
jum`tate din mâini, se apropie de bancheta tapi]at` cu
vinilin, se \ntinse pe spate [i apuc` bara de deasupra
pieptului cu ambele mâini. Dintr-o singur` flexare a
bicep[ilor \ncorda]i, ridic` greutatea pân` la cap`t.
„Puterea min]ii asupra materiei“, \[i spuse el, expirând
zgomotos. „Limpeze[te creierul [i prime[te cu bucurie
durerea.“
Dup` alte câteva extensii cu bara, durerea \ncepu
s` se fac` sim]it`. Sudoarea \i lucea pe trupul gol, iar
tortura mu[chilor devenea din ce \n ce mai intens`,
dar Cade zâmbi scurt, amintindu-[i cât de slab era la
luat noti]e Rand, prietenul lui de-o via]`. Dar, \n fond,
nici unul dintre ei nu fusese un elev genial. Erau prea
ocupa]i cu activit`]ile mai importante ale copil`riei lor
de b`ie]i. Nu, Rand nu fusese cine [tie ce [colar stu-
dios, dar un prieten mai bun ca el n-ar fi g`sit niciunde
[i nicicând.
|[i amintea cum fusese cavaler de onoare la nunta
lui Rand, uimit c` Lori \l \mblânzise \n cele din urm`,

43
[i pu]in cam gelos. Acum Rand avea o so]ie, o cas`, pe
cineva la care s` se \ntoarc` din drumurile lui. Cade
nu avea pe nimeni. P`rin]ii lui divor]aser` [i \l
declaraser` de mult un ratat.
Dar c`snicia prietenului s`u ie[ise mult mai bine
decât se a[teptase el. Tinerii c`s`tori]i \l tratau ca pe o
rud`, iar Lori \i devenise sora mai mic` pe care n-o
avusese niciodat`. Cade [i Rand r`m`seser` cei mai
tari [i mai duri poli]i[ti din Acadiana. Invincibili. De
neoprit.
Pân` \n noaptea când pe Rand \l ucisese un glon],
unul singur, tras din pistolul unui vierme pe care-l
umflaser` doar cu o s`pt`mân` \n urm`. Un putregai
eliberat pe cau]iune, drogat [i cu chef de r`zbunare.
Cade sim]ea sângele vâjâindu-i \n urechi, pompând
prin tot trupul, fierbinte [i cu furie. Se l`sa \n voia
durerii. Se l`sa purtat de durere. El era durerea.
La o s`pt`mân` dup` moartea lui Rand, pornise la
drum f`r` o singur` privire \n urm`. Mai \ntâi avusese
grij` de uciga[ul lui Rand, \l g`sise [i-l b`gase la
\nchisoare pe via]`. Dar satisfac]ia fusese m`runt`,
trec`toare [i dulce-am`ruie. {i \l l`sase cu un gust de
r`zbunare [i mai nes`]ios.
|ncepuse s` lucreze permanent ca vân`tor de
recompense. Pierderea \l anesteziase, \i adormise
teama de riscuri. Iar reputa]ia de vân`tor f`r` scrupule

44
i se r`spândise. Cowboy Jackson, se spunea, avea o
doag` lips`. Era o chint` spart`. Un tip care-[i dorea
moartea.
Nu-i vâna pentru bani, de[i \n atâ]ia ani \[i adunase
ni[te economii gr`su]e, puse bine la p`strare. Nu, o
f`cea fiindc` sim]ea nevoia. Era o meserie plin` de
satisfac]ii profesionale.
O meserie \n care cea mai mic` diversiune putea fi
fatal`.
{i se speria \ngrozitor, el, care rareori cuno[tea
teama, gândindu-se c` o diversiune ca Martinique
Duval putea s` merite riscul.

***

– Sfinte praline cu cartoafe dulci, `sta mai zic [i eu


client!
Martinique ridic` privirea din registrul de contabi-
litate, pentru a vedea cine sau ce anume o fascina atât
de tare pe asistenta ei cu gur` bogat` [i imagina]ie [i
mai bogat`. O singur` privire afar` o convinse c` era
vorba de un „cine“. Un „cine“ pe o Harley Davidson.
F`cu un efort s` revin` la registru, r`spunzând cu o
non[alan]` profesional` \ndelung exersat`.
– Nu e client, Mimi. A venit ca s`... a venit cu
treburi.

45
Parc` pentru a-i contrazice cuvintele atât de atent
alese, motocicleta scoase un ultim muget, cam cu doi
decibeli mai jos decât sirena unui vapor. Doamne, ar
fi putut s` se-a[tepte c` Jackson avea motociclet`. Cel
mai urât [i mai infestat cu cromuri monstru de o]el pe
care-l v`zuse \n via]a ei. I se potrivea de minune. Ar`ta
ca un cavaler negru \n cârca unui dragon metalic
scuipând foc [i fum prin vârful cozii.
Mimi fluier` prelung, cochet.
– Nu mi-ar displ`cea deloc s` am [i eu ni]ic` treab`
cu `sta. Numai c` nu i-a[ cere nici zece cen]i.
Martinique \ncerc` s` se arate [ocat`, dar o
cuno[tea pe Mimi prea bine pentru a[a ceva. Cu doar
[ase luni \n urm`, asistenta ei \n vârst` de numai
dou`zeci de ani fusese o dam` de trotuar incredibil de
naiv` [i lipsit` de experien]`, poreclit` Mimosa.
Proasp`t` absolvent` a [colii, f`r` nici un loc de
munc`, dulce, gure[` [i speriat`.
Oricând \nduio[at` de ghinioanele altora,
Martinique o angajase la magazin, dându-i o [ans` de
a-[i reface via]a. Dup` un scurt instructaj, Mimi se aco-
modase perfect. Pân` acum. O singur` privire \i arun-
case lui Cade Jackson [i intrase \ntr-o rec`dere verti-
ginoas`.
– Nu mai c`sca gura, Mimi. Un b`rbat ca oricare
altul...

46
– B`rbat [i gata... oft` Mimi.
Martinique nu-[i prea putea explica iritarea pe care
o sim]ea. Voise ca Mimi s`-[i p`streze cât de cât dem-
nitatea, dar fata avea o und` rebel` de care nu reu[ea
s-o dezbare.
Ridic` din nou privirea când clopo]elul de deasupra
u[ii r`sun` u[or, iar cizmele grele de piele ale lui Cade
boc`nir` peste pragul de marmur` al magazinului.
– ‘Seara, Nick.
Martinique \ncerc` s` nu se holbeze, de[i nu putea
s` nu observe ce efect aveau apa [i s`punul. B`rbatul
din fa]a ei era la fel de ]an]o[ [i viril, dar \n esen]`
putea fi declarat co[marul frumos al oric`rei fete:
nep`s`tor, fudul [i sexy ca p`catul.
Categoric, numai genul ei nu.
|nchizând registrul contabil, Martinique se ridic` \n
picioare.
– Domnule Jackson, a[ dori s` te prezint lui Mimi,
asistenta mea.
– O pl`cere, replic` el, gratificând-o pe fat` cu unul
dintre zâmbetele lui tipice.
Mimi p`rea cât pe ce s` izbucneasc` \ntr-un acces
de chicoteli. Cam iritat`, Martinique se uit` la ceasul
aurit de pe consola [emineului.
– E aproape ora \nchiderii, Mimi. Po]i s` pleci.
De-acum, m` descurc [i singur`.

47
Dar, dup` ce fascinata ei asistent` \nchise f`r`
tragere de inim` u[a \n urma sa, Martinique se \ntreb`
dac`-i putea \ntr-adev`r face fa]` lui Cade Jackson de
una singur`.
|n curte nu p`ruse atât de mare. Atât de mas-
culin. Acum, \n spa]iul restrâns al magazinului, \i
domina mobila fran]uzeasc` delicat` [i accesoriile
antice, creând cel mai des`vâr[it haos vizual \n
ambian]a aranjat` cu atâta grij`. Cu un asemenea
specimen \n \nc`pere, \i era imposibil s` mai fie
atent` la altceva.
Cade se a[ez` pe canapeaua Aubusson de m`tase [i-[i
\ntinse picioarele peste covorul persan, f`cându-se
comod ca la el acas`.
– Relaxeaz`-te, Nick. Urmeaz`-mi exemplul.
Martinique \[i \ncruci[` bra]ele pe piept, privindu-l
\ncruntat`, \n defensiv`.
– Sunt absolut relaxat`.
– M-hmm...
Cade scoase din casca de motociclist o pung` de
hârtie maro [i o puse pe m`su]a de cafea.
– Asta ar trebui s` te mai destind`.
– Ce-i acolo? \ntreb` Martinique, privind
b`nuitoare punga. Lichior de mal] Mad Dawg? Un Big
Swing \ntr-o pung`?
Cu un râs aspru, r`gu[it, Cade r`spunse:

48
– N-ai nimerit-o. E cina. Nu-i tocmai modul \n care
voiam s`-mi exprim recuno[tin]a, dar nu pot l`sa o
domni[oar` s`-mi salveze via]a f`r` s`-i aduc m`car o
mas` la pachet, nu-i a[a?
De[ert` pe mas` con]inutul: dou` casolete de poli-
stiren \n ]ipl`, câteva [erve]ele [i o pereche de fur-
culi]e din plastic. O arom` iute pluti pân` la n`rile lui
Martinique, tr`snind a mirodenii [i condimente
tropicale.
– Mul]umesc, murmur` ea f`r` convingere. Cred...
Cade o apuc` de \ncheietura mâinii.
– Nu-i friptur` de aligator, dulcea]`. N-o s` te
mu[te. {i nici eu.
Martinique nu se osteni s` reziste, când Cade o
trase scurt de bra], a[ezând-o lâng` el pe canapea.
– {i-acum, m`nânc`, Nick. O s`-]i plac`.
Lu` o furculi]` de mâncare aburind`, cu aspect ciu-
dat, iar când Martinique d`du s` protesteze, i-o vâr\
prompt \n gur`.
Ochii lui Martinique se dilatar` de surprindere, dar
de cum \ncepu s` mestece [tiu c`-i pl`cea. Aroma era
neobi[nuit` dar delicioas`, plin` de condimente.
Condimente iu]i. Când \nghi]i, parc`-i luase gura foc.
– Ap`... horc`i ea.
Cade \i d`du o pung` de piele pe care o scosese din
buzunar, de genul celor folosite de beduini \n de[ert.

49
Martinique nu pierdu vremea \ntrebând ce con]inea.
|n acel moment, orice lichid i-ar fi fost de mare
folos. |[i l`s` capul pe spate [i b`u jum`tate din
con]inut.
|[i d`du seama imediat c` nu era ap`. Gura nu-i
mai ardea, dar b`utura primit` de la Cade \i pârjolise
tot tubul digestiv pân` \n stomac.
|i \napoie punga [i, dup` ce respir` adânc de câte-
va ori, \i arunc` o privire ostil`.
– }i-ai pus \n gând s` m` omori?
Cade cl`tin` din cap.
– Nn], am nevoie de tine vie. {i dac` te temi c`
\ncerc s` te \mb`t ca s` profit, afl` c` [i aici te \n[eli.
De-ar fi s` te seduc vreodat`, dulcea]`, te prefer treaz`,
ca s`-mi po]i spune ce vrei [i s` v`d pl`cerea pe fa]a ta
când \]i satisfac dorin]ele.
Era semnalul ca Martinique s` se ridice, s`-i ard` o
palm` [i s`-l expedieze. Era momentul s`-i dea
pa[aportul. |n schimb, Martinique \i \nh`]` punga din
mân`, mai lu` o \nghi]itur` [i \l privi sfid`toare.
– Avem o rela]ie profesional`, domnule Jackson.
Mi-ar face pl`cere s` ]ii minte asta.
Cade ridic` din umeri, lu` o \mbuc`tur` din infer-
nala delicates` [i continu` s-o priveasc`.
– Cum preferi. Dar s-ar putea s`-]i fac` [i mai mare
pl`cere dac` nu ]in minte.

50
|n culmea enerv`rii, Martinique lu` furculi]a [i-[i
vâr\ din nou mâncare \n gur`. Spre surprinderea ei, de
ast` dat` merse mult mai u[or. Efectul alcoolului,
probabil. |i amor]ise prea tare gura ca s` mai simt`
ceva.
|[i terminar` cina \n t`cere, pe când afar` cerul se
\ntuneca, tot mai ce]os. Martinique \ncuie u[a din fa]`
[i aprinse lumân`rile din sfe[nice. V`zu carafa cu vin
rezervat pentru clien]i, pe jum`tate plin`, [i-[i d`du
seama c` exact de a[a ceva avea nevoie pentru a-[i cl`ti
gura de toate acele gusturi nefamiliare. |nc` o du[c`
din punga aia, [i ea avea s` doarm` \n strad`, nu Cade.
Umplu dou` cupe de cristal [i-i \ntinse una lui Cade.
– {i de fapt, cum se cheam` mâncarea asta? \l
\ntreb` ea. Ca s` ]in minte ce s` nu comand, data
viitoare.
Cade se rezem` de sp`tarul canapelei, proptindu-[i
cizmele pe m`su]`. F`r` s`-i ia \n seam` pozi]ia,
Martinique se a[ez` \n fa]a lui, pe un scaun cu picioare
arcuite delicat, privindu-l lung.
– E o re]et` cajun`, \i explic` el, Specialitatea Foc
Sc`zut, de la o mic` bodeg` unde m` duc adesea. Cred
c` e un gust care se dobânde[te. Am crescut \ntr-un
or`[el, pe lâng` Acadiana.
Un copil cajun, \[i spuse Martinique. Ar fi trebuit s`
se a[tepte. Erau un neam aspru [i independent, care

51
colonizase mla[tinile de pe Teche cu mult \nainte de
formarea guvernului american. Pe acele meleaguri,
via]a era aspr` [i trepidant`, astfel \ncât nu
supravie]uiau decât cei mai puternici. Iar Cade era \n
mod clar un urma[ de-al acestora.
– Iar tu de unde e[ti, Nick? Dintr-un conac de-`la
muc-[i-sfârc din cartierul reziden]ial, este?
Cu un surâs vag, Martinique cl`tin` din cap.
– Nu tocmai. Dar, când eram mic`, \ntotdeauna
mi-am dorit s` locuiesc acolo. P`rea o via]` atât de...
fericit`. Feti]ele din casele alea dormeau \n paturi cu
baldachin, iar mamele lor le citeau pove[ti la culcare [i
le s`rutau pe frunte...
Sim]i c` i se punea un nod \n gât dar [i-l \nghi]i,
zâmbind \n continuare.
– Cel pu]in, a[a \mi imaginam eu.
Cade mai lu` o \nghi]itur` de vin, studiind-o \ngân-
durat.
– E bine s` ai vise, atâta vreme cât nu renun]i la ele.
Nu doare decât când \ncetezi s` mai lup]i pentru ceea
ce vrei.
Dintr-o dat`, Martinique se pomeni \ntrebându-se
dac` \i vorbea \n teorie, sau din experien]`. Oare ce-[i
visase vreodat` Cowboy Cade? O plac` gravat` \n pan-
teonul |ngerilor Iadului? Un abonament pe via]` la
Mercenary Magazine?

52
– Mi-au mai r`mas vreo dou` vise, spuse ea. Numai
c` cel mai mare \i apar]ine acum lui Picasso. Tablourile
alea dou` pe care le-a luat erau cele mai valoroase
piese din magazinul meu. Banii pe care urma s`-i
câ[tig din vânzarea lor ar fi fost pl`ti]i pentru o cas`
mic` \n cartierul reziden]ial. Nu unul dintre conacele
alea. Ceva de m`rime medie, pe care s-o pot numi casa
mea.
Cade arunc` o privire speculativ` prin magazin.
– Am impresia c` stai destul de bine aici. Foarte
mul]i oameni vor s` locuiasc` \n Cartierul Francez.
Martinique d`du din cap.
– A[a se pare. Dar aici stau cu chirie. {i \mi doresc
altceva. Un loc unde s`-mi pot \nfige r`d`cinile. Un
c`min adev`rat.
– Genul cu gard de [ipci, complet` el, dând din
cap. M` cam surprinzi, Nick. Pari atât de bine integrat`
aici. Numai rafinament [i elegan]`. Nu m-a[ fi a[teptat
niciodat` s` tânje[ti dup` suburbii.
Martinique era gata s` parieze c`-i rezerva [i alte
surprize.
– Poate te vei mira din nou, suger` ea, pe un ton
defensiv. Poate c` [i acolo am s` m` integrez la fel de
bine.
– O spusesem ca pe un compliment. Sunt sigur c`
te po]i integra de minune oriunde-ai vrea s` locuie[ti.

53
Dar d`-mi voie s` ghicesc. Exist` pe undeva prin sce-
nariul `sta [i un so]? Eventual un tip docil, genul de
câine blând, cu care s` \mpar]i spa]iul?
|l privi cu r`ceal`, iritat` \n sinea ei c`-i citise atât
de bine gândurile.
– |nc` nu. Dar \ntr-o zi, da, probabil c` am s` m`
m`rit cu un om cumsecade. Ai vreo obiec]ie?
– Nici una. Dac` e[ti sigur` c` asta vrei.
Martinique nu-i r`spunse. Nu [tia ce s` spun`.
Cade \ntinse mâna peste masa \ngust`, tr`gând-o
u[urel de p`r.
– Recunoa[te, Nick. Va fi nevoie de mult mai mult
decât atât ca s` men]in` treaz interesul unei femei ca tine.
Ea \i sim]i degetele b`t`torite atingându-i gâtul [i se
retrase, cu inima b`tându-i nebune[te.
– Nu \n]eleg ce vrei s` spui.
Cade se aplec` \nainte, ajungând destul de aproape
ca s-o poat` s`ruta.
– Vrei s`-]i demonstrez?
„Da“, [opti ea mute[te. Dar de când \[i doreau
femeile din neamul Duval ceea ce era spre binele lor?
Se ridic` dintr-o dat`, retr`gându-se.
– Vreau doar s` te ajut s`-l g`se[ti pe Picasso.
Rezemându-se la loc, Cade \[i termin` vinul.
– Cum preferi. {i-]i promit c`-l vom g`si. Iar atunci
o s` po]i avea c`su]a aia pe care ]i-o dore[ti, iar eu voi

54
putea s`-mi v`d de drum. |ntre timp, trebuie s` g`sim un
t`inuitor de opere de art`. Cuno[ti vreunul, \ntâmpl`tor?
– Zeci [i zeci, r`spunse ea sarcastic. Mul]i dintre
clien]ii mei prefer` m`rfuri furate. Asemenea piese au
mai mult prestigiu, nu?
– Gânde[te-te bine, Nick. Trebuie s` ai rela]ii
strânse \n domeniu. Unde am putea \ntreba?
Martinique \ncerc` s` se gândeasc`. Ocazia ideal`
care \i veni \n minte fu apropiata petrecere de la
muzeul de art`. Dar se \ndoia amarnic c` Jackson pur-
tase vreodat` \n via]a lui smoching. Oare erau croite [i
pentru b`rba]i cu umerii cât ai lui?
– Houston cheam` Nick, recep]ie.
– P`i, \n weekend va avea loc o ac]iune pentru
colectare de fonduri, la muzeul de art`. Toat` lumea
bun` din domeniu va fi de fa]`. {i cump`r`tori, [i
vânz`tori.
– Bingo. F` rost de invita]ii.
Martinique ezit`, mu[cându-[i u[or buza.
– Dar e o ocazie formal`...
– Cum, f`r` trânte topless \n noroi? \ntreb` el, cu o
mutr` dezam`git`.
Dup` ce-[i d`du ochii peste cap cum se cuvine,
Martinique \l privi cu scepticism.
– {tii m`car s` dansezi?
Cade \[i \nclin` capul \ntr-o parte.

55
– Domni[oar`, pe lâng` vân`toarea de recom-
pense, mai e un singur lucru la care m` pricep cu
adev`rat. Iar `sta seam`n` mult cu dansul.
Martinique \[i sim]i degetele mari \ncârligându-se \n
pantofi. |ncruci[ându-[i bra]ele pe piept, \ncerc` s`-[i
p`streze o voce cât mai sigur`.
– Perfect. Sunt sigur` c` femeile de lume [u[otesc
\n fiecare sear` rug`ciuni de mul]umire. Atâta numai
c` ei vorbesc aici despre dans, puiule. Vals, fox-trot,
chestii de-astea!
Ridicându-se, Cade o cuprinse cu un bra] pe dup`
mijloc [i o trase spre el.
– Cred c` va trebui s`-mi ar`]i.
Martinique ar fi \ncercat s` se desprind`, dac` n-ar
fi luat-o a[a prin surprindere. Cade, \ns`, p`rea con-
vins c` era un fleac s` se legene bazin-pe-bazin cu o
femeie pe care o cunoscuse abia \n acea diminea]`.
– |nainte, Nick, \i [opti el la ureche. {tiam eu c`-l ai
\n tine. Un real talent.
Cuvintele lui o f`cur` s` \nghe]e. Un real talent.
Exact ceea ce avusese Angèle, conform unui numeros
procentaj din popula]ia de sex b`rb`tesc a ora[ului.
Un adev`rat fler de a sta \n echilibru pe-o mas` lat`
de-o jum`tate de metru, sco]ându-[i hainele una câte
una.
Se smulse de lâng` el, luând distan]`.

56
– Regret, Jackson, dar nu ]i-ai g`sit clienta. Nu-s
doar o nou` crest`tur` pe r`bojul t`u, comprenez-
vous? Lec]ia s-a terminat. E timpul s` te instalezi \n
curte, a[a cum ne-am \n]eles.
Cade nu se clinti, ag`]ându-[i doar degetele \n
buzunarele blugilor, cu o privire \ngândurat`.
– }i-e fric`, Fa]`-de-\nger?
– Fric`? Ha! |ncearc` „inteligen]`“, Jackson.
|ncearc` „pruden]`“, „prevedere“ [i „luciditate“.
Cu un zâmbet [mecher, Cade r`sunse:
– Le-am \ncercat pe toate.

Pe la miezul nop]ii, Martinique \nc` nu adormise.


La ora zece, o apucaser` grijile. |n fond, Cade
fusese r`nit, nu? Umezeala de-afar` \i putea agrava
starea, [i-atunci cum avea s`-[i mai capete \napoi
tablourile? La unsprezece, \i oferise camera de oaspe]i.
M`car atâta lucru putea face pentru el.
Dar de când auzise treptele de lemn scâr]âind sub
cizmele lui grele, nu se mai putuse relaxa. Zgomotele
din strad` se stinseser` de mult. Ming [i Ching
dormeau pe fotoliu. Probabil c` era singura fiin]`
treaz` din tot cvartalul. Cel pu]in, a[a se sim]ea.
Pân` când auzi zgomotul.
Fusese o bufnitur` slab`, poate o pisic` sau o
veveri]` s`rind pe balcon. Sau poate era Picasso,

57
revenind s`-i mai fac` o vizit`. Martinique se ridic`
\n capul oaselor, cu inima b`tându-i nebune[te.
Un al doilea zgomot o f`cu s-o ia la fug` pe culoar,
bâjbâind dup` mânerul de sticl` [lefuit` al u[ii lui
Jackson. Intr` \n camer` f`r` s` fi stat pe gânduri. {i-[i
regret` hot`rârea \n aceea[i clip`.
Slav` Domnului, Jackson dormea. |ntins pe burt`,
strângând o pern` sub bra], cu a[ternutul adunat
gr`mad` la picioare.
{i nic`ieri nu se vedea nici urm` de alt material textil.
Nimic. Zero. Omul era gol, pentru numele lui
Dumnezeu!
Martinique inspir` spasmodic, recunosc`toare c`-l
g`sise culcat pe burt`, nu pe spate. O asemenea
priveli[te o putea scoate din min]i pân` [i pe cea mai
b`trân` fecioar` \n via]` din lume.
|n timp ce st`tea nehot`rât` dac` s` r`mân` pe loc
sau s` fug` \napoi \n dormitorul ei, auzi din nou acela[i
zgomot. Asta o convinse. F`cu câ]iva pa[i, apuc` mar-
ginea cear[afului [i \ncepu s`-l acopere pe Cade.
{i suferi cel mai cumplit [oc din via]a ei.
Bra]ul care strânsese perna se ridic` spre ea,
apucând-o pe nepreg`tite, [i o trase pe pat, lâng` el.
– Mmmm... morm`i Cade adormit, \n timp ce o
cuprindea cu cel`lalt bra] de mijloc, imobilizând-o.
Degetele lui \ncepur` s`-i exploreze sânul.

58
Martinique \ncremeni, cu inima b`tându-i mai-mai
s`-i sparg` pieptul. Când Cade d`du s`-[i aduc` \n joc
[i cealalt` mân`, nu mai suport` [i \n sfâr[it reu[i s`
\ngaime:
– Ce faci...?
Cade p`ru s` se trezeasc` \ntr-o clip`. Peste dou`
secunde, Martinique z`cea pe spate, cu bra]ele ]intuite
deasupra capului [i picioarele ]inute strâns \ntre ale
lui. Iar pe beregat` sim]ea ]eava rece a unui pistol, \n
timp ce se auzea ]`c`nitul coco[ului tras.
Norocul ei c` Jackson era gata s` \mpu[te orice
intrus \n câteva clipe.
Ghinionul ei c` o luase drept unul dintre ace[tia. O
privea dezorientat, dar gata de lupt`.
Apoi, \n ochii lui alba[tri, cu pleoapele \ngreunate,
se ivi \n]elegerea. Dezarm` pistolul, \l puse pe nop-
tier` [i zâmbi satisf`cut. Când vorbi, glasul \i era
r`gu[it, \ngro[at de interes [i mul]umire:
– Te-ai r`zgândit, va s` zic`, Nick?
|nainte ca Martinique s` poat` r`spunde, gura lui
Cade cobor\ peste a ei, amu]ind-o. {i deodat`, din
minte i se risipi orice inten]ie de a vorbi, de a se
opune, orice amintire a zgomotelor auzite \nainte, \n
timp ce Cade o purta spre un loc unde niciodat` nu
mai fusese, luând-o \n st`pânirea lui cu un s`rut lent,
torid, ame]itor.

59
Capitolul 4

Martinique deschise gura, nu pentru a protesta, ci


cu pasiune, ca reac]ie la s`rutul lui Cade. |i sim]i limba
strecurându-se \n`untru, atingând, gustând,
explorând cu o intimitate neru[inat` care ar fi trebuit
s-o [ocheze.
N-o [oca. O f`cea s` s` se topeasc`. O f`cea s`
\nnebuneasc` de pl`cere. O f`cea s` mai doreasc`.
{i, deodat`, nu se mai temu. Ceva ced` \nl`untrul
ei. Toate inhibi]iile i se risipir`.
|l s`rut` [i ea.
Trupul i se arcui sub al lui, \ntâmpinându-i
mi[c`rile cu ale ei, deschizând bra]ele, picioarele,
gura. Cade gemu, iar glasul \i r`sun` voalat [i erotic \n
urechea ei:
– Doamne, Nick, ai idee ce-mi faci?

60
Aceste cuvinte o f`cur` pe Martinique s` \ncreme-
neasc`, rigid` de \ndoial` [i jen`, cople[it` de lucidi-
tate. Nu, n-avea nici cea mai vag` idee ce f`cea. |n via]a
ei nu se mai comportase cu atâta \ndr`zneal`.
Nicicând nu mai reac]ionase atât de dezl`n]uit, de des-
frânat.
N-avea s` [i-o ierte niciodat`.
Cade oft` prelung, \ntret`iat, \njurând \ncet:
– Ce mama dracului, dulcea]`, n-am vrut s` te
opre[ti. Po]i s`-mi faci tot ce vrei. Hai, tortureaz`-m`,
omoar`-m`. Nici nu m` pot gândi la o moarte mai
pl`cut`.
|[i cobor\ capul ca s-o s`rute din nou, dar
Martinique nu se mi[c`. Nu putea.
– A fost o gre[eal`, [opti ea, \nainte ca gurile s` li
se ating`. O ne\n]elegere.
Cade se \ntoarse pe spate, dându-i drumul. |[i trase
cear[aful pân` la mijloc, \ntr-o doar`, de[i goliciunea
lui nu mai conta pentru nimeni.
– O ne\n]elegere? Mie numai a[a nu mi s-a p`rut,
Fa]`-de-\nger. Am avut impresia c` ne \n]elegeam
destul de bine.
Martinique era recunosc`toare c` \ntunericul \i
ascundea fa]a \nro[it`.
– Am auzit un zgomot, \i explic` ea, privind ner-
voas` spre balcon. Am venit aici... ca s` m` aperi.

61
|n fost, acesta era adev`rul. Se speriase. Nu voise
decât s`-l alerteze pe Cade. Dar nu-[i d`duse seama c`
ceea ce o a[tepta \n propria ei camer` de oaspe]i putea
fi mai tulbur`tor decât pericolul de afar`.
Cade se ridic` \n capul oaselor. Martinique auzise
ceva. Putea s` nu fie nimic. Putea s` fie Picasso. Dar,
oricum, era clar c` nu pentru el venise.
D`du la o parte perdeaua cu ]eava pistolului [i se
uit` afar`, \n \ntuneric.
– Cum suna?
– Ca un fel de bufnitur` scurt`. Nu, dou` bufnituri.
Poate c` n-a fost nimic.
– Poate. Dar mai bine s` verific \n restul casei, ca s`
fim siguri.
|ntors cu spatele spre ea, d`du cear[aful la o parte
[i-[i lu` blugii Levi’s.
– Putem \ncepe cu dormitorul t`u.
– Bine.
Camera ar`ta cam a[a cum se a[teptase Cade.
Tavan \nalt, dantel`rii albe [i tapet \nflorat. Totul \n
des`vâr[it` ordine, cu excep]ia cear[afurilor de pe pat.
A[ternut verde pal, de satin.
Cade verific` fereastra, asigurându-se c` era blo-
cat`. Dac` fusese cineva acolo, probabil c` plecase
de mult. Nici o [ans` s` prind` ho]i \n noaptea
aceea.

62
– |ncearc` s` dormi, \i propuse el. Am s` stau de
veghe pân` se lumineaz`.
Dup` \ntâlnirea nea[teptat` cu Nick, oricum nu
mai avea nici o [ans` s` adoarm`.
Martinique d`du din cap, \nchizând \ncet u[a \n
urma lui.

– Nu-s sigur` c` e o idee prea bun`.


– Ba cum s` nu fie, Nick? Ne vom descurca de
minune. {i-acum, ajut`-m` cu butonii `[tia, da?
Cade, vân`torul de recompense, purta pantaloni
negri de smoching [i o c`ma[` c`lcat` cu dung`
t`ioas` ca o lam` de cu]it. Peste ea \[i petrecuse
curelele tecii de la subsuoar`. Pistolul avea s`-i stea
ascuns sub hain`.
Ar`ta seduc`tor. |mbr`cat mortal. Singura pro-
blem` era c` se duceau la balul muzeului. Martinique
se \ntreba ce-ar fi zis ceilal]i invita]i dac` descopereau
c` partenerul ei purta o arm` sub smoching.
Oft` prelung, se aplec` [i \ncepu s` introduc`
butonii prin man[etele apretate. P`rea o treab`
simpl`, dar nu-[i putea st`pâni tremurul mâinilor.
– Ar`]i... diferit \n smoching, spuse ea, \ncercând s`
vorbeasc` pe un ton firesc. Vreau s` zic... E[ti aici de
trei zile [i cred c` nu te-am v`zut purtând altceva decât
blugi.

63
– Nu? Parc` eu \mi amintesc altfel...
Martinique sim]i c` i se \nfierbântau obrajii.
– Nu la aia m` refeream. Aia nu conteaz`.
O privi cu un zâmbet \n]eleg`tor.
– Dac` zici tu...
– Nu voiam s` zic decât c`, \n fine, cred c` unui
b`rbat ca tine \i place s` tr`iasc`... simplu.
Cade râse, cu un sunet surprinz`tor de aspru.
– Un b`rbat ca mine? Ce politicos te exprimi! Dar,
\n esen]`, ai dreptate. Nu urm`resc s` impresionez.
Ultima dat` când m-am \mbr`cat formal a fost la
\nmormântarea unui prieten. Dorm gol. Tr`iesc pe
drumuri. {i-mi place a[a.
Martinique \ncheie ultimul buton, apoi ezit`, studi-
indu-i expresia.
– Dar nu ]i-ai dorit niciodat` ceva mai permanent?
Ceva mai stabil?
– Stabil? Te referi la o ]inut` cu c`ma[` [i cravat` [i
un plan de pensie? Nu, mul]umesc, iubito. Nu-i de
nasul meu. D`-mi voie s`-]i spun c`, de cele mai multe
ori, cei \n costume c`lcate sunt ni[te canalii. Cavalerul
t`u \n armur` poate ap`rea \ntr-o zi \mbr`cat \n haine
negre de piele. {i-atunci, cum mai po]i s`-i deosebe[ti?
– Nu [tiu, cl`tin` din cap Martinique. Nu caut un ca-
valer. |n seara asta, m-a[ mul]umi doar s`-l g`sim pe Picasso.
Cade d`du din cap.

64
– Apropo, Fa]`-de-\nger, ]i-am spus cât de superb
ar`]i \n rochia asta?
– Nu... |]i mul]umesc.
Fusese cam dezam`git` c` n-o observase mai
devreme. O cump`rase cu o s`pt`mân` \n urm`, de la
mall-ul de pe Canal Street, iar vânz`toarea o asigurase
c` era perfect` pentru acea ocazie. Simpl`, de m`tase
crem, \i scotea \n eviden]` p`rul, coborând drept pân`
la glezne. Era absolut discret` – genul ei favorit de
\mbr`c`minte.
Nu se a[teptase ca un b`rbat ca el s` \n]eleag`.
{i nici nu \n]elegea.
– Un singur lucru m` deranjeaz`...
Cade o ajut` s` se ridice de pe canapea, f`când un
pas \napoi ca s-o vad` mai bine.
Martinique clipi din ochi cu scepticism.
– Te deranjeaz`? Nemaipomenit. Exact asta-mi
lipsea. Sfaturi privind moda de la Conan din Cartierul
Francez... sau cum te-or fi numind.
Cade \[i sc`rpin` \ncet b`rbia cu o mân`, apoi \i
acoperi buzele cu dou` degete, f`când-o s` tac`.
– Nici o grij`, cred c` [tiu ce e.
– Nu-mi f`ceam griji. M` \ntrebam dac` a[ putea
s`-]i plasez un pumn scurt, \nainte s` sco]i din nou
pistolul.
– Probabil c` nu. Fii cuminte, Nick.

65
– Cuminte? Grozav` sugestie, de la un b`rbat care
nu are nici m`car bunul sim] de a se preface c`-i place
rochia unei doamne.
– Regret. Nu obi[nuiesc s` fac lucruri de bun-sim].
{i, \nso]indu-[i vorbele cu fapte, Cade se aplec`, \[i ridic`
man[eta pantalonului stâng [i scoase un obiect lucitor [i t`ios.
Martinique nu reac]ion` imediat. Era prea fascinat`
de teaca de piele a cu]itului, prins` pe gamb`.
Cade \ngenunche \n fa]a ei. Se z`ri o lucire scurt`,
o mi[care iute \n sus, [i treaba era gata. Dintr-o singur`
t`ietur` agil`, \i prelungise despic`tura decent` a
rochiei, destinat` mersului mai u[or, pân` la
jum`tatea coapsei.
Martinique scoase un ]ip`t sufocat.
– Nu... Nu-mi vine s` cred c-ai fost \n stare...!
Calm, Cade vâr\ cu]itul \napoi \n teac` [i-[i cobor\
la loc pantalonul.
– F` bine [i crede, puiule.
– De ce? [opti ea, privindu-[i cu ochi mari, [ocat`,
piciorul dezgolit.
– Fiindc` aveai nevoie, Nick. Fiindc` a[a am vrut.
Fiindc` \n seara asta o s`-i zgâl]âim.
Martinique ridic` privirea, cu un hohot scurt de râs.
– |]i fileaz` o lamp`, este? E[ti dus. Complet
sonat. Unul din-`ia c`rora le place s` ri[te doar a[a,
de-amorul artei, este? E[ti periculos.

66
Cade o privi cu admira]ie, m`surând-o pe toat`
lungimea, alene, pas cu pas. Martinique sim]i c` i se
\ndoiau genunchii sub trup. Când ochii li se \ntâlnir`
\n sfâr[it, ai lui Cade erau alba[tri ca o]elul,
\n]eleg`tori [i clocotind de dorin]`.
– Ai dreptate, iubito, spuse el \ncet. Sunt nebun.
Dar tu e[ti cea periculoas`.
Martinique sim]i un gol \n stomac. |[i mut`
privirea, \ncercând s` risipeasc` tensiunea.
– Nu \n]elegi. Nu pot merge acolo \n halul `sta. E prea...
– Sexy?
– B`t`tor la ochi. |n mod normal, nu m` \mbrac cu
asemenea rochii.
– Crede-m` c` \n]eleg, Nick. }i-e fric`. Nu fiindc`
rochia nu ]i-ar sta bine. }i-e fric` tocmai pentru c`-]i
st` prea bine.
Martinique cl`tin` din cap, \ncercând s` nege, apoi
se opri, \ntrebându-se dac` nu cumva Cade avea drep-
tate. Nu era sigur`. Nu era sigur` decât c` \n rochia
aceea nu se sim]ea sigur` deloc.
– Nu conteaz`, spuse ea cu fermitate. Oricum, e
prea târziu ca s` m` mai schimb. F`-mi numai o
favoare [i \ncearc` s`-]i ]ii armele ascunse \n restul
serii. A[ prefera s` nu m` uit \n jos, la un moment dat,
[i s` m` trezesc c` port mini. Am avut parte de sur-
prize destule pentru o s`pt`mân` \ntreag`.

67
– E valabil [i aici, dulcea]`, replic` el deschizându-i
u[a. {i aici.

Peste dou`zeci de minute, Cade o \nso]ea prin


holul muzeului, spre Sala Caraibilor, unde balul
pentru colectare de fonduri era \n plin` desf`[urare.
De cum intrar`, Cade arunc` o privire \n jur, \ntre-
bându-se dac` nimeriser` bine. Dac` pentru Nick asta
\nsemna petrecere, atunci era [i mai re]inut` decât \[i
imaginase.
Sala era plin` pân` la refuz, dar dac` cineva se
sim]ea bine acolo era imposibil de spus. Oamenii din
\nalta societate nu zâmbesc obligatoriu când se dis-
treaz`. Nu fac decât s` umble apatic de colo-colo,
bâ]âind din capete unii spre al]ii ca ni[te porumbei
plictisi]i.
}inând-o pe Martinique cu un bra] pe dup` mijloc,
Cade lu` un pahar de [ampanie de pe tava unui
osp`tar \n trecere.
– Poftim, spuse el, oferindu-i-l. Unul dintre noi va
avea nevoie de a[a ceva.
Martinique lu` o sorbitur`, privindu-l cu un u[or
surâs de recuno[tin]`. Cade sim]i un fior ciudat \n
pântece. Puternic, protector [i complet nefamiliar.

68
Las`-l naibii, dom’le, \[i spuse el. Las`-l \n pace, alt-
fel ai zburat de-aici. Nici un Picasso, nici o recompens`
– numai s`-]i salvezi pielea!
Dar senza]ia nu f`cu decât s` se intensifice când
unul dintre prietenii lui Nick avu tupeul s` se apropie.
Era unul din acei indivizi despre care ea p`rea s` aib`
cea mai extraordinar` p`rere – \mbr`cat conservator,
\mbâcsit [i \ncorsetat. Avea nodul de la cravat` atât de
strâns, \ncât probabil murise de mult, strangulat, dar
\nc` nu observase.
– Martinique, o salut` omul. Ast` sear` ar`]i fer-
mec`tor.
Fermec`tor? Pe Cade era gata s`-l umfle râsul. Ar`ta
mai fierbinte decât o jambalaya scoas` din cuptor, iar
tolomacul din fa]a lor o [tia prea bine. |ncerca s` fac`
pe politicosul, \ns` se holba cu ni[te ochi cât cepele la
piciorul expus al lui Martinique.
Lui Cade \i venea s`-i trânteasc` un pumn \n mutr`.
|n schimb, \[i desprinse bra]ul de talia lui Martinique,
d`du mâna cu Tolomacul, [i porni prin sal`. Dar ochii i
se tot ab`teau \napoi spre ea. {i spre fraierul care i se
al`turase. |[i \nchipuia c` avea vreo [ans`...
{i poate c` avea.
|ncepuser` s` danseze – dac` dans se putea
numi. Orchestra cânta un fel de imita]ie jalnic` de
muzic`, iar Martinique \[i \nclinase capul ca s`

69
aud` ce-i spunea Tolomacul, dup` care \l privi
râzând. Cade sim]i ni[te cle[ti \n stomac, ca [i cum
tocmai ar fi primit un pumn \n plex, t`indu-i res-
pira]ia.
Cu pre]ul unui mare efort, reu[i s` nu se duc` la
Domnul Tolomac pentru a-l trimite la plimbare [i s`-[i
aduc` aminte de ce se aflau acolo.
Porni spre fundul s`lii, unde fusese amenajat un
cazinou pentru festivit`]ile serii. Se adunaser` to]i
[tabii, jucând pe puncte [i premii. Nic`ieri nu se
vedeau bani, dar Cade sim]ea totu[i tensiunea jocu-
lui. Iar când valorile [i b`uturile curgeau \n voie,
sigur aveau s` le urmeze [i informa]iile. Cade
cump`r` un pumn de jetoane [i porni spre masa de
blackjack.

***

Privind cum umerii la]i ai lui Cade se pierdeau \n


mul]ime, Martinique sim]i un gol \n stomac. O
p`r`sise. Atâta despre cavalerul ei \n armur` argintie.
Sau motociclistul \n piele neagr`.
Probabil, Cade considera c`-[i putea purta sin-
gur` de grij`. {i putea, desigur. Venise de

70
nenum`rate ori la asemenea ceremonii. Nici m`car
nu voise s`-l aduc` pe Cade cu ea, \n aceast` sear`.
{i-atunci, de ce sim]ea o asemenea dezam`gire?
– Martinique, o \ntreb` partenerul ei de dans, scu-
turând-o u[or de umeri, s-a-ntâmplat ceva?
Martinique \ntoarse capul spre Dennis Harold, cu un
zâmbet vinovat. Nu-l putu privi \n ochi. Se temea s` nu i
se citeasc` prea clar dezam`girea \n privire, a[a c` se
concentr` asupra p`rului lui, num`rând [irurile ordo-
nate unde doctorul Curtis, cel mai costisitor chirurg
plastician din ora[, \[i efectuasea meticulosul transplant.
Oamenii de la muzeu \l porecliser` Planta]ie
Harold. Bietul Denny. |nainte de opera]ie, ar`tase
bine. Acum ar`ta perfect. Prea perfect. Cu fiecare fir de
p`r la locul lui, parc` ar fi fost un Ken viu, proasp`t
ie[it din fabrica de p`pu[i.
– Poate-ai prefera s` s`rim peste dansul `sta,
suger` el. Ce zici, aduc ceva r`coritor?
– Mul]umesc, r`spunse Martinique. Se pare c` am
cam obosit.
„Sau am cam \nnebunit.“ Ce-o apucase? Dennis
Harold era un b`iat atât de dr`gu]...! Avocat corpo-
ratist respectabil, cu reputa]ie... Stabil [i sigur. Genul
de om care ar fi fost b`rbatul ideal. {i ce dac` avea p`r
artificual? Ce dac` numai sunetul vocii lui o f`cea s`
adoarm` de-a-mpicioarelea? Nici ea nu era perfect`.

71
Pân` când Dennis Harold se \ntoarse cu sucurile,
Martinique reu[i s`-[i vin` \n fire. Spre norocul ei,
c`ci Denny o adusese cu el pe una dintre cele mai
impresionante membre ale consiliului de adminis-
tra]ie: Lizanne Smith, o monden` trecut` de
patruzeci de ani, cu cel mai b`trân so] [i cel mai
gras cont \n banc` de pe acel mal al fluviului
Mississippi.
– Domni[oar` Duval, o salut` ea, luând-o pe
Martinique de umeri [i trântindu-i dou` pup`turi
formale pe obraji. Ce bine-mi pare c` te v`d! Da’ [tiu
c`-n seara asta ar`]i senza]ional. Nu c-a[ putea [i eu s`
port o rochie ca asta, la vârsta mea, dar pe dumneata
arat` extraordinar!
Martinique \i mul]umi, de[i ironia infiltrat` printre
sublinierile celeilalte nu-i sc`pase. Lizanne nu ar`ta
deloc trecut`, iar decolteul ei era cel mai \ndr`zne] din
tot balul. Cobora atât de jos spre sâni, \ncât ace[tia
p`reau gata-gata s` sar` afar`. Noroc c` Lizanne \[i
putea permite. Ora[ul New Orleans le tolera multe
celor ale c`ror tradi]ii de familie datau de pe vremea
planta]iilor.
Totu[i, Martinique o simpatizase dintotdeauna.
Lizanne avea spirit [i o inteligen]` vie, dincolo de
scânteierea ochilor ei c`prui str`lucitori. Bârfele
spuneau c` se m`ritase cu b`trânul numai ca s` pun`

72
mâna pe averea lui. Ceva, \ns`, o f`cea pe Martinique
s` presupun` c` nu fusese un târg dezavantajos nici
pentru el.
|nc` mai conversau nimicuri, când Cade reveni \n
sfâr[it. Sprâncenele Lizannei se \n`l]ar` imediat. Mai
ales când Cade o cuprinse posesiv pe Martinique cu
bra]ul pe dup` umeri.
– }i-a fost dor de mine, iubito? \ntreb` el, cu cel
mai fin accent cajun al lui. Avea glasul sc`zut [i
m`t`sos, vorbind doar atât de tare cât s`-l aud` Denny
[i Lizanne.
Martinique se \ntreb` ce urm`rea. O numise
„iubito“. Apelativul era destul de nevinovat, dar
vorbise pe un ton intim, seduc`tor. {i oricât \i
pl`cea cum suna cuvântul, [tia c` nu ei \i fusese
destinat.
Din cine [tie ce motiv, Cade voia ca toat` lumea s`
cread` c` erau \mpreun`. Un semnal teritorial fla-
grant. N-ar fi putut fi mai pu]in subtil nici dac` i-ar fi
ag`]at la gât un carton cu inscrip]ia „Nu atinge]i!“.
Cade, \ns`, nu era tocmai genul subtil. Iar Denny pri-
cepu imediat mesajul. Se scuz` pe nea[teptate [i
porni spre bar, f`r` a mai arunca o singur` privire \n
urm`.
Martinique \[i dorea \n sinea ei ca Denny s` fi dat
dovad` de mai mult` b`rb`]ie. Nu era prea m`gulitor

73
ca singurul ei pe]itor serios s` dea bir cu fugi]ii la
primul semnal de alarm`. Dar Cade Jackson p`rea s`
aib` acela[i efect [i asupra altor b`rba]i.
Femeile, \n schimb, erau atrase spre el ca ni[te
magne]i. Lizanne continua s`-l priveasc` la fel de fix ca
[i cum ar fi fost ultimul fursec r`mas \n mijlocul mesei,
la un bal al asocia]iei patiserilor.
– Martinique, spuse ea, f`r` s`-l scape din ochi pe
Cade. E o crim` contra umanit`]ii s` ]ii un asemenea
secret numai pentru tine. Sper c` ai de gând s` faci
prezent`rile necesare.
Martinique f`cu prezent`rile necesare, dar Lizanne
nu avea inten]ia s` se opreasc` aici.
– Detalii, insist` dulce femeia. Vreau s` aflu detalii,
scumpo. Ca de pild`, unde l-ai g`sit? {i de când sunte]i
\mpreun`?
Martinique nu prea [tia ce s` zic`. La urma urmei,
Cade era pe urmele unui infractor. Nu voia s` divulge
informa]ii care i-ar fi pus pe amândoi \n pericol.
Dar nu dorea nici s`-i dea Lizannei impresia
gre[it` c` formau un cuplu. Pur [i simplu nu era
adev`rat. N-avea cum s` fie. |ns` imediat ce deschise gura
ca s`-i explice, Cade interveni, luând situa]ia sub control.
– Când am v`zut-o, am c`zut lat, \i spuse el
Lizannei. Nici n-am observat ce m-a lovit. {i de-atunci,
suntem nedesp`r]i]i.

74
– Serios?
Privirea Lizannei oscila de la unul la altul cu interes
crescând.
Martinique gemu \n sinea ei. |n loc de a astâmp`ra
curiozitatea femeii, Cade nu f`cuse decât s` i-o
stârneasc` [i mai mult. Cu „arta conversa]iei“ pe care
o st`pânea Lizanne, vestea avea s` fac` ocolul ora[ului
\n câteva ore.
– Ei, nu tocmai... \ncepu ea s` explice, dar Cade i-o
retez` scurt, nel`sând-o s` termine:
– Nick mi-a promis un dans \n seara asta [i am de
gând s` profit pân` nu se plictise[te orchestra. Ne
scuza]i?
– Fire[te, murmur` politicos Lizanne.
Martinique sim]i ochii tuturor urm`rindu-i, \n
timp ce Cade o conducea pe ring. |l privi cu
aprindere.
– De ce i-ai spus chestia aia?
Cade ridic` din umeri, cuprinzând-o strâns.
– M-a \ntrebat.
Martinique sim]i cum \ncepea s` se mi[te \n bra]ele
lui, foarte \ncet. Melodia nu era tocmai vioaie, dar nici
ei nu se unduiau \ntr-un ritm destul de activ ca s`
poat` fi numit dans. Se leg`nau prea senzual pentru a
face a[a ceva \n public, iar Martinique era prea furioas`
ca s` savureze senza]ia.

75
– Te-a \ntrebat? P`i sigur c` te-a \ntrebat! Dar nu
era cazul s` insinuezi c` am fi... \n fine, \n]elegi ce
vreau s` spun.
– Da, \n]eleg. {i cred c` Lizanne a prins destul de
bine aluzia.
Cade o privi cum se \nro[ea \n obraji. Se \ntreb`
dac` de furie sau de emo]ie, dup` care conchise c`, cel
mai probabil, din ambele cauze.
Martinique ridic` spre el o pereche de ochi din
care ]â[neau fulgere.
– Inten]ionat ai f`cut-o!
– Acum e[ti cu mine, confirm` el, dând din
cap.
|i strânse mâna mai tare, nel`sând-o s` [i-o smulg`.
Nu era indicat s` fac` o scen`. Dar se distra mai bine
decât i-ar fi convenit s` recunoasc`. |i pl`cea s-o vad`
\nt`râtat`. |i pl`cea c` era destul de puternic` [i cura-
joas` ca s`-l \nfrunte.
– Nu sunt cu tine, \l inform` ea, pe un ton lipsit de
orice echivoc.
Cade nu r`spunse imediat, l`sându-i doar furia s` se
potoleasc` de la sine. Nu peste mult, o sim]i relaxându-se
cât de cât.
– Cum vrei tu, Nick.
– {i nu \n]eleg de ce ar trebui ca Lizanne s` cread`
c` suntem un cuplu.

76
– Stai lini[tit` un minut [i-am s`-]i spun.
Martinique trase adânc aer \n piept, expir` \ncet [i,
\n sfâr[it, \l privi lung, \n a[teptare.
– Ei...?
– E pentru binele t`u. Picasso trebuie s` [tie c` nu
e[ti singur`.
– Picasso, poate. Dar trebuie neap`rat s` dai de
veste \n tot ora[ul c` suntem... \mpreun`?
– Orice se \ntâmpl` aici are toate [ansele s` ajung`
[i la urechile lui.
|l privi cu scepticism.
– Nu v`d cum. Ho]ii de art` sadici [i psihopa]i nu
au prea multe \n comun cu lista de invita]i ai muzeu-
lui.
– Nu fi naiv`, Nick. Oi fi crezând tu c` to]i spilcui]ii
`[tia sunt cumin]i [i cu frica lui Dumnezeu, dar pe-aici
se-ascunde mult gunoi, chiar [i la o sindrofie dichisit`
ca asta. |n doar dou`zeci de minute, am [i aflat
numele [i adresa celui mai popular t`inuitor de opere
de art` furate, din Cartierul Francez. Nu e tocmai
genul de informa]ie pe care te-ai a[tepta ca stâlpii `[tia
ai societ`]ii s-o aib` \n carne]elul cu adrese.
Martinique scoase o u[oar` exclama]ie.
– }i-a spus asta cineva de-aici? Cine?
– Nu conteaz`. Ceea ce conteaz` e c` lumea lui [i a
ta au leg`turi mult mai strânse decât \]i dai tu seama.

77
Trebuie ca oamenii de-aici s` [tie c` acele dou`
tablouri ale tale sunt prea fierbin]i ca s` poat` fi mâ-
nuite u[or. S` se duc` vestea. S` devin` mai greu de
plasat.
|ncet, Martinique cl`tin` din cap.
– Recunosc c` aici se g`sesc de dou`zeci de ori mai
mul]i bani decât ar valora la negru cele dou` pânze.
Dar mi-e greu s`-mi imaginez c` le-ar cump`ra cineva
dintre cei de fa]`. Pe mul]i \i cunosc, cel pu]in pe plan
profesional. Suntem prieteni, facem parte din acelea[i
cercuri de afaceri. {i-acum vrei s` spui c` unii dintre ei
ar putea s` fie p`ta]i?
– Dac` oamenii `[tia ]i-ar fi cu adev`rat prieteni, nu
te-ai teme s` fii tu \ns`]i \n fa]a lor.
– Nu m` tem! insist` ea. Pur [i simplu nu \n]elegi.
Nu v`d de ce e cazul s` ne comenteze, de ce trebuie s`
cread` c` suntem... un cuplu.
– Aman]i, o corect` el. Nu vezi de ce e cazul s`
cread` c` suntem aman]i. Ciudat, Nick, nu [tiu cum
faci, dar mereu evi]i cuvântul `sta.

78
Capitolul 5

Doar la auzul cuvântului, Martinique sim]i cum i se


\ncle[tau mu[chii abdominali. Aman]i. Ceva se frângea
\n f`ptura ei, auzind cum suna rostit de buzele lui
Cade.
|[i mut` privirea spre peretele opus al s`lii, \ncer-
când s`-[i alunge din minte acel subiect tulbur`tor. Nu
[tia de unde-i veneau asemenea gânduri, [tia numai c`
n-ar fi trebuit s` le aib`.
– Nu \n]eleg ce vrei s` spui...
Ba \n]elegea, nici vorb`! {i [tia c` Jackson avea
dreptate. Era un cuvânt pe care voia s`-l evite cu orice
pre].
– Exact. Iar faptul c` nu m` po]i privi \n ochi n-are
nici el leg`tur` cu asta.
Atins` de acuza]ia lui, sau mai degrab` de faptul c`
nimerise drept la ]int`, \[i impuse s`-i sus]in` privirea.

79
– Aman]i, parteneri sexuali, folose[te orice termen
dore[ti. Prefer numai s` nu m` exprim atât de direct.
– Atât de grosolan, vrei s` spui. Asta-i problema,
Nick? Sunt prea necioplit pentru o doamn` ca tine?
– Ai o reputa]ie de necioplit, mai bine zis. S-ar
putea s` ]i se par` demodat, dar ]in la reputa]ia mea.
Sunt singura femeie din familie care nu are o anu-
mit`... „reputa]ie“. {i a[ dori s` r`mân astfel.
– Iar eu am venit [i am spulberat iluzia? Regret c` te
dezam`gesc, dulcea]`, dar ar trebui s`-mi mul]ume[ti
pentru asta. Via]a e prea scurt` ca s` ne-o petrecem
printre miraje. Realitatea este mult mai interesant`.
– Realitatea ta, poate. Nu [i a mea. Asta-i o lume
diferit` de cea \n care am crescut. Radical diferit`. Nu
\ncerc decât s` m` integrez.
Se \ntrerupse, \ncercând s`-[i \nghit` nodul
dureros din gât.
– Dar nu conteaz`. Nu m` a[tept s` \n]elegi.
– {tiu c` nu te-a[tep]i. {i m` faci s` m` \ntreb, Nick,
de ce ai o p`rere atât de proast` despre b`rba]i.
Martinique râse scurt, involuntar.
– Realist`, vrei s` spui?
– Ceea ce vreau eu s` spun e c` ai ridicat \n jurul t`u
un zid de ap`rare atât de gros, \ncât nu poate fi d`râmat
nici cu dinamit`. Cum vrei s` r`zbeasc` un b`rbat prin el?
Ridicând pu]in b`rbia, cam lezat` de nepl`cuta
descriere, Martinique replic`:

80
– Tocmai asta-i ideea, c` nu vreau s` r`zbeasc`.
Muzica se opri. Râzând, Cade \i d`du drumul din
bra]e.
– Ai grij`. Unii b`rba]i ar putea-o lua ca pe o provo-
care.
– Un b`rbat ca tine, cred?
– Nu, r`spunse sincer Cade. Recunosc c`-mi place
câte o vân`toare interesant` din când \n când, dar pre-
fer ca femeile s` m` accepte. Dac` asta vrei, Nick, va
trebui s` faci tu urm`toarea mi[care.
– |n visurile tale, Jackson.
Cade zâmbi.
– Dac`-mi amintesc bine, cam la fel s-a \ntâmplat [i
data trecut`.

***

Martinique ridic` privirea din registrul de pe birou,


atras` de clinchetul clopo]eilor. Suna ceasul de bronz
din vitrin`, amintindu-i c` se apropia \nserarea. Ca [i
cum ar fi avut nevoie s` i se reaminteasc`.
Ca [i cum ar fi avut un singur moment de lini[te de
când Cade plecase \n c`utarea t`inuitorului de obiecte
furate. Trecuser` câteva ore, iar Martinique nu mai
primise nici o veste [i \ncepea s` se \ngrijoreze. Nu \n
leg`tur` cu Picasso, sau cu posibila recuperare a
tablourilor. Pentru Cade era \ngrijorat`.

81
Doamne sfinte, \ncepea s` se lase cucerit` de el?
Era atât de nebun` \ncât s` cread` c` rela]ia lor ar
fi avut vreo [ans`?
Un sunet de voci din fa]a magazinului o smulse din
gânduri. Doi tineri se opriser` lâng` u[`, discutând
dac` s` intre sau nu. |n sfâr[it, \[i adunar` curajul ca s`
p`[easc` \n`untru.
Aveau dou`zeci [i ceva de ani, probabil turi[ti,
judecând dup` pantalonii scur]i de var` [i aparatul
foto u[or de pe bra]ul femeii. {i se vedea cale de-o
po[t` c` erau \ndr`gosti]i.
– C`ut`m verighete, \i spuse b`rbatul. Am v`zut o
pereche \n vitrin`. Sunt vechi?
Martinique confirm` c` aveau peste o sut` de ani
vechime, probabil de pe la jum`tatea perioadei victo-
riene. Le lu` din vitrin`, pentru ca tinerii s` le
probeze.
– Sunt minunate, murmur` femeia. Atât de deli-
cate... O! A mea are gravat` o inscrip]ie \n`untru: Pe
veci al t`u.
Martinique \i explic` faptul c` epoca victorian`
fusese deosebit de sentimental`. Adora]ia Reginei
Victoria pentru so]ul ei, Albert, imprimase un ton roman-
tic \n toat` jum`tatea a doua a secolului al XIX-lea.
Dar clien]ii nu erau prea aten]i la lec]ia de istorie
improvizat`. |i captivau verighetele, iar Martinique
sim]i c` \i deranja cu predicile ei.

82
– Nu v` gr`bi]i, \i invit`, l`sându-i s` discute \n
lini[te. {tiu c` e o hot`râre foarte important`.
„E pentru toat` via]a“, ad`ug` ea \n gând. Pentru
totdeauna.
{i n-avea s` fie niciodat` pentru ea.
Oare chiar \[i imaginase, cu doar câteva minute \n
urm`, c` ea [i Cade puteau avea un viitor \mpreun`?
Uitase c` b`rba]ii ca el nu se legau pe via]`?
– Le lu`m.
Martinique zâmbi mecanic, trezindu-se \ncet din visare.
– Poftim?
– Le cump`r`m, repet` tân`rul. Verighetele. {i v`
mul]umim c` a]i avut atâta r`bdare. {i pentru tot aju-
torul pe care ni l-a]i dat.
Martinique factur` vânzarea [i le ur` celor doi feri-
cire, mul]umindu-le c`-i vizitaser` magazinul.
Adora ar fi spus c` interveniser` spiritele, orisas,
sau alte for]e misterioase, c` nimic din via]` nu era
l`sat la voia \ntâmpl`rii. Dar, oricare ar fi fost expli-
ca]ia, peste câteva minute, când Cade reveni \n sfâr[it,
Martinique [tiu c` sc`pase ca prin urechile acului.
Dac` nu [i-ar fi re\nnoit atât de recent hot`rârea de a
p`stra o distan]` sigur`, ar fi putut s` fie tentat` de a se
repezi \nainte, aruncându-se cu bra]ele pe dup` gâtul lui.
– }i-a fost dor de mine, dulcea]`?
Dumnezeule, da, \i fusese atât de dor! Dar nu era
dispus` s` recunoasc`.

83
– Te-ai \ntors atât de repede? \l \ntreb`, pe cel mai
nep`s`tor ton.
Zâmbind, Cade se a[ez` \ntr-un fotoliu fran]uzesc.
– Nu m` \ntrebi care sunt rezultatele?
Martinique \i adres` un zâmbet impertinent.
– Poate vrei s`-]i aduc o bere mai \ntâi. S`-]i
scot [i cizmele, eventual? S`-]i masez umerii [i
ceafa?
Surâsul lui Cade se l`]i [i mai mult.
– Uluitor, Fa]`-de-\nger. Când \ncepem?
– Când o zbura porcu’. Unde-ai fost?
– Pe ici, pe colo...
P`rea extrem de mul]umit de sine.
– }i-a fost dor de mine, nu-i a[a?
– Viseaz` acolo. L-ai g`sit pe t`inuitor?
Cade \[i cobor\ ochelarii de soare pe nas, privind-o
peste ramele acestora.
– Mai mult sau mai pu]in. Am stabilit o \ntâl-
nire pentru disear`. La unsprezece, \ntr-un club
local.
– Perfect, r`spunse ea, mul]umit` c` f`cuse pro-
grese. Vin [i eu cu tine.
Sco]ându-[i complet ochelarii, Cade cl`tin` din
cap.
– Regret, dulcea]`. Nici o [ans`.
– Nu m` iei? De ce?
Nu-i r`spunse imediat.

84
– S` zicem c` nu e un loc prea pl`cut.
– Asta-i tot? \ntreb` Martinique, u[urat`. Ei, nu-]i
face griji pentru mine. Fac fa]` lucrurilor nu prea
pl`cute. S-ar putea chiar s` te ajut.
O privi lung, speculativ, frecându-[i \ncet cu o
mân` ]epii de pe b`rbie.
– Nu [tiu, Nick... ~sta nu-i un club de dans unde se
vinde sex vizual. Programul de divertisment e mai
degrab` pervers. {i se mai fac acolo [i tatuaje, per-
for`ri, chestii din-astea.
– Aha... murmur` Martinique, cam [ocat`, \n pofi-
da propriei voin]e. M` rog, cât de r`u poate fi? Am mai
v`zut saloane de tatuaj. Desigur, n-am intrat niciodat`
\n vreunul, dar...
– Localul `sta nu-i la fel de privat ca un salon. Se poate
aduna destul de mult` lume. {i tuturor le place s` se uite.
– S` se uite? La ce s` se uite?
– La realizarea operei de art`. La accentuarea sub-
til` a formei omene[ti. {i la cea nu tot atât de subtil`.
Se pare c` perfor`rile sunt cele mai populare.
Martinique f`cu o mutr` dezgustat`, renun]ând la
orice pref`c`torie.
– Vrei s` zici c` stau to]i [i casc` gura \n timp ce
clien]ii \[i fac g`uri [i tatuaje?
Cade \ncuviin]`.
– |n dou` vorbe, da.
Martinique cl`tin` din cap cu uimire.

85
– M` rog, n-am \n]eles niciodat` chestiile astea. E o
perversitate. Mutilare \n public. Ce pl`cere i-ar putea
face cuiva s` vad` cum e \mpuns cu acul un biet
dobitoc?
– Cine [tie? ridic` din umeri Cade. Tot ce-am aflat
este c` e localul favorit al t`inuitorului [i va veni acolo
la unsprezece. Ca s` ciripeasc`.
– Cum po]i fi atât de sigur? De unde [ti c` va avea
destul` \ncredere \n tine ca s`-]i vorbeasc` despre Picasso?
– Meseria mea e s` [tiu, pui[or. {i-n plus, l-am
\ntâlnit deja, azi dup`-amiaz`. E pe cale s` fac` o
dezv`luire major`, dar vrea s` fie sigur c` nu-l \nfund
[i pe el \n pu[c`rie, când i-oi umfla amicul. Vrea probe
c` sunt un vân`tor de recompense cinstit, pus pe-un
câ[tig la fel de cinstit, nu un sticlete sub acoperire. {i-am
s` i le ofer.
– Cum?
Col]urile ochilor lui Cade se \ncre]it` \ntr-un zâm-
bet scurt.
– F`când un lucru pe care nici un copoi cu mintea
\ntreag` nu l-ar face doar ca s` cad` la o \nvoial`. Am
s`-mi g`uresc o parte a trupului. Eu voi fi bietul
dobitoc care se va \mpunge cu acul disear`.
Martinique clipi din ochi, nevenindu-i s` cread`.
– Glume[ti.
Rece, hot`rât, periculos de \nd`r`tnic, Cade \[i
\ncruci[` bra]ele pe piept.

86
– Sunt la fel de serios ca proprietarul unei rulote \n
toiul unui uragan.
– Dar... nu g`se[ti c` e o m`sur` cam... extrem`?
– S-ar putea, fu el de acord, \nclinând scurt din
cap. Dar la o tagm` de-alde ei, numai m`surile
extreme dau rezultate. Un simplu bac[i[ [i o promisi-
une onorabil` nu sunt de ajuns ca s`-i impresioneze.
– E[ti sigur c` merit`? Vreau s` zic, o s` te doar`,
nu? Au s`-]i \nfig` un ac \n... \n...
|n care parte aveau s`-i \nfig` acul? |n ureche? |n
nas? |n...? Nu era sigur` c` voia s` [tie.
Din fericire, Cade o scuti de formularea unei
\ntreb`ri atât de jenante.
– |n buric, complet` el scurt.
– A... [opti Martinique. |n buric... |n]eleg...
|n]elegea, \ntr-adev`r. I se zgârcea carnea pe trup
de-atâta \n]elegere.
– Sincer s` fiu, p`rea mult mai pu]in dureros decât
celelalte variante. Nu ]i-ar veni s` crezi prin ce locuri
\[i fac g`uri, \n ultima vreme.
– Te rog...! \l opri Martinique, cutremurându-se.
Prefer nici s` nu aud. {i \n ombilic e destul de r`u.
– E [i cazul.
– Nu po]i face asta, declar` ea scurt. Nu te las.
Cade râse \ncet, indulgent, ca \n fa]a unui copil
sfid`tor pe care nu-l l`sa sufletul s`-l aduc` la
ordine.

87
– Nu m` la[i? \ntreb` el blând. Dulcea]`, nu m` po]i opri.
Martinique se \nro[i ca focul, dându-[i seama cât
de ridicol sunaser` cuvintele ei. Cât de personal. Cât
de posesiv. Din partea ei, Cade Jackson n-avea decât
s` se duc` [i s`-[i tatueze Easy Rider pe frunte. Putea
s`-[i vâre un inel de aur prin nas, iar ea nici n-ar fi
clipit.
– Nu a[a am \n]eles... murmur` ea, str`duindu-se
s` g`seasc` o explica]ie. {tiu c` n-am nici o autoritate
asupra ta. Voiam doar s` spun c`... sper c` nu faci asta
pentru mine... ca s` m` aperi de Picasso. N-a[ vrea s`
ajungi pân` acolo, numai pentru mine.
– |]i mul]umesc pentru considera]ie, Fa]`-de-\nger,
dar n-o fac numai pentru tine. Doresc cu adev`rat s`
pun mâna pe tipul `sta.
Vorbea zâmbitor, dar expresia din ochi \i deveni
dintr-o dat` ucig`toare, f`când-o pe Martinique s`-[i
trag` repede respira]ia. Era o expresie rece ca ghea]a,
t`ios de intens`. O privire care f`g`duia s` nu ia nici
un prizonier viu.
Martinique \i observ` mu[chiul obrazului palpitând
[i-[i d`du seama c` Jackson se lupta cu o emo]ie foarte
puternic`. Durere? Furie? Nu era sigur`.
Dar i se frângea inima pentru el – [i, deodat`,
\n]elese de ce era dispus s` primeasc` sticle de whisky
\n cap, s` se trezeasc` ame]it prin [an]uri sau s`-[i per-
foreze ombilicul teaf`r [i nev`t`mat \ntr-un bar

88
exhibi]ionist r`pciugos. |n]elese dintr-o dat` c` goana
lui Cade dup` infractori nu era doar un mijloc de a-[i
câ[tiga existen]a sau de a supravie]ui.
Era ceva personal.
– Deci, mai vrei [i acum s` vii? o \ntreb` el. O s` fie
un spectacol... cam prea interesant.
Mai \nc`pea vorb`?

„Body Bazaar“ era \ntru totul a[a cum se a[teptase


Martinique – \ntunecos, opulent [i lugubru, cu pere]ii
drapa]i \n \ntregime \n negru, numai scânteierea unui
candelabru baroc atenuând strania austeritate a
\nc`perii. Pe fiecare mas` se aflau lumân`ri albe,
fl`c`rile aurii ale acestora aruncând umbre peste
chipurile numero[ilor clien]i f`r` nume ai clubului.
Dar punctul de interes al salonului r`mânea mica
estrad` neagr` din fa]`. Acum era goal`, cu excep]ia
singurului [ir de lumân`ri care pâlpâiau pe toat`
lungimea, cu rol de lumini ale rampei. Amenin]`tor de
goal`.
Martinique nu avea nevoie s` \ntrebe pentru ce
anume era preg`tit` scena. {tia. Un fior scurt o
str`b`tu pe [ira spin`rii.
Sentimentul de team` \i crescu când v`zu c` mul]i
dintre clien]i le observau cu interes intrarea, iar o mare
parte a acestora purtau m`[ti de Mardi Gras, cu paiete
sau pene, de[i sezonul de carnaval trecuse de mult.

89
Trase adânc aer \n piept, ca s` se calmeze, [i sim]i
aroma dulceag-muceg`it` de t`mâie. Pân` [i mirosul
localului era vag sinistru.
Cade \i f`cu semn unei chelneri]e, care le aduse
b`uturile \n mai pu]in de un minut. Bustiera de cau-
ciuc negru \i accentua formele oricum voluptuoase
[i, când femeia se aplec` peste mas`, Martinique \i
v`zu pe sânul drept un boboc de trandafir tatuat.
Era evident c` spectacolul se adresa ochilor lui
Cade, dup` cum indica [i privirea insinuant` pe
care Rosebud(Boboc de trandafir) i-o aruncase
acestuia.
Martinique sim]i dintr-o dat` nevoia de a lua
paharul \nalt pe care tocmai \l primise, pentru a-l
turna pe tot, \ncet, \n capul lui Rosebud. Putea s`
parieze c` tricoul de cauciuc era destul de imperme-
abil ca s` con]in` o g`leat` \ntreag` de b`utur` cu
ghea]`.
Dar, spre u[urarea ei, Cade o expedie pe chelneri]`
doar cu un zâmbet vag [i un bac[i[ generos.
– |]i place b`utura? \ntreb` el.
Martinique lu` prima sorbitur` din neobi[nuita
licoare. Era plin` de nectar, vodc` [i rom, asezonat`
cu brandy de caise, acoperit` cu ghea]` pisat` [i,
deasupra, cu o felie de l`mâie. D`du din cap afir-
mativ. Era gustoas`, dar cam prea tare pentru gus-
turile ei.

90
– Coad`-de-drac, o inform` Cade.
– Se potrive[te, coment` Martinique dup` \nc` o
\nghi]itur`, sim]ind c` \ncepea deja s` ame]easc`. {i
când \ncepe sacrificiul ritual?
Cuvintele ei fur` accentuate straniu, ca o pre-
moni]ie, de un ropot \nfundat de tobe, dând semnalul
unei muzici tribale, primitive, cu percu]ii, coarde [i
clopote, plus alte instrumente ciudate, greu de ghicit.
O str`b`tea [i un element vocal ascu]it, parte cântec,
parte vaiet, care-i zbârlea firele de p`r de la ceaf`.
Cade p`ru s`-i simt` nelini[tea.
– Nu e nevoie s` te ui]i, spuse el. |nc` mai ai timp
s` te retragi.
Martinique \nghi]i \n sec.
– Numai dac` te retragi [i tu.
– Prea târziu, cl`tin` el din cap. Mi-am dat cuvân-
tul. Codul onoarei...
Exasperat`, Martinique oft`. Nu era cel mai ra]ional
moment pentru ca noble]ea lui Cade s` ias` la
suprafa]`. |i venea s`-l scoat` pe sus din salon.
– Nu \n]eleg. Cum te po]i gândi la onoare, \n ni[te
momente ca astea?
Cade ridic` din umeri, dar r`spunse pe un ton
calm, lini[titor:
– Stai cuminte, Nick. O s` se termine curând.
Un crescendo al muzicii le \ntrerupse
conversa]ia. Tensiunea asisten]ei cre[tea, \n timp ce

91
aten]ia tuturor era atras` spre scen`. Draperiile se
d`dur` \n l`turi. Ap`ru un b`rbat. {i deodat` se f`cu
t`cere.
Martinique \l privi [ocat`. Cu excep]ia unui [iret de
piele neagr` \nf`[urat peste bazin, b`rbatul de pe
scen` era gol. Dar nu goliciunea lui o surprindea, ci
culoarea – sau, mai bine zis, culorile.
Era b`l]at din cap pân`-n picioare – complet
acoperit cu tatuaje.
Desenele pestri]e luceau pe piele ca modelele unui
vitraliu. Flori [i stele, vulturi [i steaguri, demoni [i
dinozauri, cu to]ii se luptau pentru spa]iu pe aceea[i
pânz` de piele vie. Era frumos [i hidos \n acela[i timp.
B`rbatul lu` o pozi]ie teatral`, ]an]o[`, \n ropotul
aplauzelor de admira]ie.
Martinique trase o du[c` prelung` din Coada-de-
drac. Crezuse c` v`zuse de toate la via]a ei. {i se cam
\n[elase...
|ntoarse capul spre Cade, \ntrebându-se care era
reac]ia lui \n fa]a straniului spectacol, [i v`zu cu groaz`
c` disp`ruse. |l c`ut` \nnebunit` din priviri, dar nu-l
z`ri nic`ieri. Se f`cuse pur [i simplu nev`zut.
Când se uit` din nou spre scen`, \ngrijorarea \i
spori. B`rbatul tatuat plecase, iar \n locul lui st`tea un
personaj \nalt, \mbr`cat \n mantie neagr` cu glug`.
– Doctor Demented! strig` cineva. Acum au v`zut
pe dracu’, doctore!

92
Doctor Demented? se \ntreb` Martinique. Individul
ar`ta mai degrab` ca o \ncruci[are \ntre doamna cu
coasa [i un vampir fl`mând. Nici urm` de halat alb sau
zâmbet \ncurajator-steril.
Pe scen` ap`ru un asistent, \mpingând un c`rucior
de inox. Când Doctor Demented \ntinse mâinile,
cel`lalt \l ajut` s`-[i pun` dou` m`nu[i chirurgicale de
latex. Martinique se sim]i pu]in mai bine v`zând c` se
f`ceau m`car oarecare eforturi de a men]ine procedu-
ra igienic`. Dar când Doctor Demented alese un ac
lung de argint de pe tava asistentului, ridicându-l \n
v`zul tuturor, sim]i dintr-o dat` c` i se \ntorcea
stomacul pe dos.
Asta foloseau ca s` str`pung` carnea oamenilor?
Nici nu se compara cu pistolul de perforat, rapid [i
precis, cu care-i fuseser` g`urite ei urechile. Aia era o
adev`rat` arm`, uria[` [i \nfrico[`toare, lung` de
aproape zece centimetri de la cap la coad`!
– Hai, doctore! r`cni ner`bd`tor un om din public.
Hai, s` curg` sânge!
Din toat` sala se porni un cor de strig`te [i
fluier`turi \ncurajatoare, \n timp ce draperiile se
deschideau din nou, iar pe scen` ap`ru Cade.

93
Capitolul 6

– El e, [opti Rosebud, lâng` um`rul lui Martinique. ~la


care-[i zice Cowboy. Sl`baticu’. Faza asta trebuie s-o v`d!
Martinique n-o putu \nvrednici nici cu o privire.
Era prea atras` de scen`, unde Cade tocmai \[i scotea
c`ma[a, dintr-o singur` mi[care fluid`. |[i auzi propria
exclama]ie \n`bu[it`, \ntr-un glas cu restul asisten]ei,
[i sim]i str`b`tând-o un fior.
Undeva dincolo de nelini[tea care o sufoca, Martinique
sim]i un val de admira]ie. Cade nu ar`ta ca un om care-[i
aduna curajul, care cuno[tea teama. Ar`ta ne\nfricat.
Mul]imea sorbea din ochi spectacolul. Se auzi o
ova]ie colectiv`, pres`rat` cu chiote [i fluier`turi.
– Pune-i c`tu[ele, Doc! strig` unul. ~sta are
mu[chi! Poate s`-]i dea de furc`!
Bra]ele lui Cade fur` trase la spate [i imobilizate.
Surescitat`, Rosebud [opti:

94
– Da’ [tiu c`-i puternic!
Scena era \n acela[i timp \nsp`imânt`toare [i fasci-
nant`. Martinique tremura, \ncordat` de tensiune.
Doctor Demented ridic` bra]ele, murmurând \ncet
o invoca]ie. Scoase din faldurile largi ale mânecii
stângi o sticl` cu un lichid limpede. Vodc`? Gin? Cu un
efect dramatic, o ridic` la buzele lui Cade, oferindu-i
de b`ut.
– D`-i \nainte, dom’le! strig` cineva din public. O
s` ai nevoie!
Cade refuz`, spunându-i „doctorului“ s` continue.
Mul]imea parc`-[i ie[ise din min]i.
Pe Martinique o lua cu le[in. Ar fi vrut ca, m`car
pentru efectul anestezic, Cade s` accepte alcoolul. Ar
fi vrut s`-l primeasc` ea.
Doctor Demented lu` din c`rucior un hemostatic [i
\ncepu s` se preg`teasc` pentru opera]ie, prinzând
carnea lui Cade \n ni[te cleme lungi, strânse. Ridic`
din nou acul, \ndreptându-l direct spre mijlocul
abdomenului lui Cade.
Publicul era \n delir.
– D`-i! Hai! Bag`-l! scandau oamenii. Ba-g`-l, ba-g`-l...!!!
Cade privea prin asisten]`, cu o umbr` de zâm-
bet \n ochii lui alba[tri, \n c`utarea cuiva. |n
c`utarea ei. Privirile li se \ntâlnir`. Nici o grij`, dul-
cea]`, p`rea s` spun` expresia lui. Asta-i partea cea
mai u[oar`.

95
|ntr-o clip`, totul se termin`. Acul se repezi \nainte,
pe buzele lui Cade ap`ru scurt un zâmbet, iar
mul]imea s`ri \n picioare, urlând [i aplaudând.
Martinique privea spectacolul cu uimire.
„Doctorul“ introducea \n ran` un mic inel de aur, \n
timp ce clien]ii porneau \n mas` spre scen`,
ova]ionându-l r`gu[it pe Cade. R`zboinicul \nving`tor,
\]i spuse Martinique. Eroul ombilicului.
Era atât de u[urat` c` totul se terminase, atât de
epuizat`, \ncât nu mai avea chef de festivit`]i. Iar Cade nu
p`rea pe cale s` termine prea curând. Aveau s` treac` ore
\ntregi pân` sc`pa de toate femeile ce-i d`deau târcoale,
la care se mai ad`uga [i discu]ia cu t`inuitorul. Martinique
se hot`r\ pe loc. Ie[i discret din club [i opri un taxi.
Peste cinci minute, [oferul o l`s` \n fa]a cur]ii.
C`scând, pl`ti cursa [i se \ntoarse spre poart`.
|n momentul când p`[i \n`untru, auzi glasul.
Era rece, sarcastic [i ciudat de familiar.
– Bun venit acas`, puiu]. Te-ai distrat bine-n ora[?
Martinique \njur` \ncet. Nu era nevoie s`-i vad`
chipul pentru a-[i reaminti frica de data trecut`. N-ar fi
uitat niciodat` glasul acela. Era al lui Picasso.
– Ei, ce e? continu` el, sâcâitor. Azi nu-l avem pe
iubi]elu’ cu noi ca s` ne apere?
Martinique \[i privi mâinile, \n care \nc` mai
strângea cheile, [i-[i d`du seama c` tremura. Tremura
atât de tare, \ncât metalul \i cl`n]`nea slab \ntre degete.

96
Era paralizat`. }intuit` locului de o team` pri-
mar`. |i venea s` urle, dar nu ie[ea nici un sunet.
|ntr-un târziu, se r`suci s-o ia la fug`, dar nu mai
apuc`. Banditul trânti poarta \n fa]a ei.
– Unde te repezi? [uier` el, cu chipul ascuns \n
umbr`, ca o siluet` amenin]`toare pe fondul barelor
de fier forjat. Data trecut` te-am l`sat s`-mi scapi u[or.
Nici c-un deget nu te-am atins, este?
Martinique \[i d`du seama c` de ast` dat` nu mai
era mascat. Devenise sau mai neglijent, sau mai
nep`s`tor. Ambele st`ri erau periculoase, poate
chiar ucig`toare. Iar acum reie[ea clar, din lipsa
m`surilor de prevedere, c` [tia: [tia c` putea s`-l
identifice.
– Mda... murmur` ea \ncet, cu o voce sufocat`, grea
de sil`. E[ti un tip foarte dr`gu].
– Da’ voi n-a]i putut s` sta]i \n banca voastr`, con-
tinu` Picasso, apropiindu-se \ncet. Tu [i cowboyu’ `la
sonat. Se ]ine de mine ca râia de câine. Tot mereu m`
m`nânc` pe spinare. Cred c` trebuie s` te-aranjez
un pic, s`-i ar`t c` [i eu [tiu s` fiu al dracu’. S`-l \nv`]
s`-[i ]in` cucoana la locu’ ei.
Martinique \l privi cu dispre], \ncercând s`-[i
ascund` groaza tot mai intens`.
– N-ai tu curajul `sta.
Picasso o apuc` de p`r, smucindu-i capul \napoi,
spre poart`. Acum era atât de aproape, \ncât

97
Martinique \i sim]ea mirosul de bere st`tut` \n respi-
ra]ie, \i sim]ea c`ldura umed` [i gre]oas` a trupului
n`cl`it de sudoare.
– Nu-s destul de b`rbat pentru tine, puiu]? scrâ[ni
el. {i crezi c` gagiu’ `la al t`u cât toate zilele o fi?
– Vedea-te-a[ mort, replic` Martinique, scuipând
pe jos, a[a cum o v`zuse pe Adora f`când de sute de
ori. Cochon, ad`ug` ea. Porc scârbos ce e[ti.
– A, avem boa[e! coment` el, \ng`lat. |mi place,
când e vorba de-o demeie. P`i, atuncea, cam e cazu’ s`
le t`iem, nu?
T`i[ul unui obiect ascu]it ca briciul o atinse pe gât,
mângâindu-i pielea, ca pentru a sublinia cuvintele
amenin]`toare ale lui Picasso. Martinique \i sim]i mâna
tremurând de ner`bdare nervoas`, sim]i vibra]ia \n
vârful cu]itului.
{tia c` arma preferat` a lui Picasso era cu]itul. Iar \n
seara aceea abia a[tepta s`-l foloseasc`.
Era timpul s` lupte din r`sputeri, s` se lupte pe
via]` [i pe moarte. Amintindu-[i c` \nc` mai avea \n
mân` cheile, le strânse cu putere, ridic` mâna [i ime-
diat o cobor\ brusc, zgâriindu-l pe fa]` cât putea de
adânc.
Picasso url` ca turbat, sl`bind strânsoarea, \n timp ce-[i
ridica bra]ul [i cotul ca s` se apere de lovituri. Martinique
profit` de ocazie pentru a \ncerca s` se smulg`, zvârcolin-
du-se din r`sputeri. Dar nu era de ajuns.

98
N-avea destul` for]`. O ]inea prea strâns. Noroc c`
lovitura care-l f`cu \n sfâr[it s`-[i piard` echilibrul era
mult mai puternic`.
Era lovitura por]ii \mpinse de un b`rbat care sosise \n
plin` vitez` – [i foarte prost dispus. Picasso zbur` de-a
berbeleacul pe trotuar, dar [i Martinique se cl`tin`. Se ag`]`
de o cr`p`tur` a zidului din curte, c`utând s` se sprijine.
Imaginea lui Picasso zb`tându-se pe asfalt \i
provoc` lui Cade o singur` senza]ie, cople[itoare –
nevoia de a ucide. Imboldul de a-l strivi ca pe un gân-
dac sub picior.
Dar tocmai intensitatea acestei emo]ii \l opri. S-ar fi
putut ca de data asta s` mearg` pân` la cap`t, \[i d`du
el seama, omorându-l acolo, pe loc, cu cea mai mare
pl`cere. F`r` nici o urm` de remu[care.
Aproape c` sim]ea vertebrele de la gât ale lui
Picasso sf`râmându-se \n mâinile lui. Numai c` acum
nu mai voia s` fac` dreptate. Voia s` se r`zbune. S` se
r`zbune pentru ea.
Plecase de la club, fugind atât de repede \ncât Cade
abia apucase s`-[i trag` respira]ia [i s-o urmeze. |l spe-
riase \ngrozitor, disp`rând a[a. Chiar nu-[i d`dea
seama ce risca, singur` noaptea \ntr-un asemenea ora[?
Dar Cade nu b`nuise adev`ratul pericol \nainte de
a ajunge \n fa]a magazinului, când o auzise \nfruntân-
du-l pe atacator. |i sim]ise frica din voce, iar inima
aproape c` i se oprise \n loc.

99
Picasso putea s` mai a[tepte. |n acel moment, pe
primul loc era siguran]a lui Martinique. Se \ntoarse s`
vad` dac` nu p`]ise ceva [i auzi pa[ii banditului luând-o
la fug` \n spatele lui. Sunetul se \ndep`rt` pe strad`,
tot mai slab, pân` se stinse.
Martinique st`tea rezemat` de perete, dârdâind, cu
ochii holba]i de [oc.
– A plecat, chérie, spuse Cade, strângând-o la
piept. S-a terminat. O s` am eu grij` de el, mai târziu.
Am s`-l omor, ad`ug` \n sinea lui. Numai fiindc` a
pus mâna pe tine.
Martinique se rezem` de el, tremurând, iar Cade o
a[tept` cu r`bdare s` se opreasc`. |i amintea de o
vietate m`runt` [i agitat`.
– Lini[te[te-te, Fa]`-de-\nger.
O conduse spre banca din gr`din`, unde o ajut` s`
se a[eze. Martinique se sprijini de el iar, l`sându-l s-o
lini[teasc`.
– Acum e[ti \n siguran]`, \i spuse Cade, mângâind-ope p`r.
Ceea ce nu s-ar fi putut spune [i despre Picasso.
Sau despre el \nsu[i, \n fond. {tia c` acum \l p`[tea un
mare pericol.
{i numai din cauza ei. Pentru ea, ca s-o [tie \n sigu-
ran]`, l`sase un infractor s` scape, prima oar` \n cari-
era lui. Inten]ionat. Mai c` nu-i d`duse foaia de drum.
|n loc de a-l pisa \n picioare, se \ntorsese spre ea,
\nc`lcând toate regulile. Luase decizia \ntr-o frac]iune

100
de secund`, cum f`cuse de-a lungul \ntregii lui cariere,
numai c` de data asta fusese o decizie gre[it`. De data
asta, se l`sase mânat de instinct, nu de ra]iune.
|n sfâr[it, \ncepea s`-[i piard` t`ria, [i nu din cauza
unui delincvent. Nu fiindc` Picasso l-ar fi \nvins.
Cedase din cauza unei femei.
– Nick, spuse el r`gu[it, ]inând-o strâns. S` nu mai
faci asta niciodat`. Niciodat` s` nu mai pleci de lâng`
mine, chérie, pân` nu reu[esc s`-l pun la p`strare pen-
tru totdeauna.
Martinique d`du din cap, \ncuviin]ând \nfundat, cu
fa]a \nc` \ngropat` la pieptul lui.
– Mul]umesc, [opti ea, c` m-ai salvat.
– Nici o problem`, min]i Cade. Cred c`-]i eram
dator. M` bucur numai c` am ajuns la timp. Noroc c`
t`inuitorului \i pl`cuse a[a de mult spectacolul, \ncât
nu s-a lungit la vorb`.
Martinique \[i \nclin` capul pe spate, privindu-l cu
ochi mari, plini de curiozitate.
– {i ce... ce-ai aflat?
– Destule. Picasso e morcovit r`u. Vizita noastr` la
muzeu a dat rezultate. Vestea a [i ajuns la urechile lui.
– Trebuie s` fi auzit, confirm` Martinique. A zis de
tine c` e[ti „iubi]elul“ meu.
Cade d`du din cap.
– S-a dus zvonul [i despre noi, [i despre tablouri.
Acum o s`-i fie greu s` le vând`, când majoritatea posi-

101
bililor clien]i [tiu c` sunt de furat. {i nu numai ei, ci
toat` lumea. Amicul nostru are o marf` aproape lipsit`
de valoare [i nu-i pare bine deloc.
– Nu-i pare bine? repet` Martinique,
tremurând. Cade, i-am v`zut expresia. E un mani-
ac. Cred c` i-ar pl`cea s` ne omoare. Dup` ce ne va
face s` suferim.
– Probabil. Dar, cel pu]in, acum pot s`-l identific [i
eu. Nu mai exist` nici un motiv ca tu s` fii \n pericol.
Pot s` te pun la ad`post [i s` m` ocup singur de el.
– S` m` pui la ad`post? \ntreb` indignat`
Martinique. Mii de mul]umiri. Probabil \]i \nchipui c`
[i pân` acum le-ai f`cut singur pe toate, nu?
– Nu te enerva, Nick. Nu asta am vrut s` spun, dar
sunt unele treburi pe care trebuie s` le fac` numai
b`rba]ii.
– S` moar`, de pild`?
Cade se \ncrunt`, \ntrebându-se unde b`tea. P`rea
furioas`, dar [i \ngrijorat`. |ngrijorat` pentru el? Nu-[i
amintea când se preocupase ultima oar` cineva de
binele lui. Ideea c` Martinique sim]ea acum a[a ceva
era gata-gata s`-l doboare.
– Sau s` se r`neasc`? ad`ug` ea, retr`gându-se, ca
[i cum tocmai [i-ar fi amintit ceva.
Ezitând, \l apuc` de tivul c`m`[ii.
– Sper c` nu te-ai lovit... aici.
– Unde?

102
– La ombilic, ai uitat? Unde ]i-ai f`cut... opera]ia.
Dup` ce-ai dat cu Picasso de p`mânt a[a, ]i se putea
porni hemoragia, sau ceva...
– Nu, n-am nimic...
|[i ridic` poala c`m`[ii.
– Uit`-te [i tu.
Martinique \[i trecu degetele cu grij` peste micul
inel de aur [i locul dureros din centrul abdomenu-
lui.
– Te jeneaz`? \l \ntreb`.
– Foarte.
– |mi pare r`u. Te doare când te ating?
– E un chin.
Era un iad, s`-i simt` astfel mâinile pe trup. Cea
mai u[oar` atingere \i expedia junghiuri de energie
pân` \n pubis, \ncordându-i mu[chii, \nfierbântân-
du-l atât de tare \ncât parc` i-ar fi luat foc m`run-
taiele.
– |]i cer din nou iertare, [opti Martinique. Voiam
doar s` m` asigur c` n-ai p`]it nimic. Dup` ce ai aler-
gat a[a ca s`-mi vii \n ajutor...
L`s` fraza neterminat`.
Avea [i motive s`-[i cear` iertare. |l omora.
– Las-o balt`. Acum suntem chit.
De parc` motivele lui ar fi fost nobile [i
admirabile, nu primordiale [i egoiste. {i foarte,
foarte sexuale.

103
– Aproape chit, Fa]`-de-\nger. Iar acum, trebuie s` te duc de-aici.
– S` m` duci? La ad`post, vrei s` spui?
Cade \i ridic` u[urel fa]a, de b`rbie, silind-o s`-l
priveasc` \n ochi.
– Vreau s` spun c` te duc de-aici chiar \n noaptea
asta. |ntr-un loc sigur.
– |ntr-un... Dar e o nebunie! Nu pot s` plec. Am
atâtea responsabilit`]i...
– Cu to]ii avem responsabilit`]i, dulcea]`. Tocmai
de-asta-]i spun s`-]i faci bagajele. Hai, mai repede.
Martinique \i ocoli privirea, cl`tinând din cap.
– Vino-]i \n fire, Jackson. Nu pot s` plec cu tine,
a[a, pe nepus` mas`.
Vorbea pe un ton rece, ne\ncrez`tor, cu b`rbia ridi-
cat` de indignare. Redevenise acea Martinique care nu
accepta nici un compromis. |nd`r`tnic`, indepen-
dent` [i greu de controlat.
Exact a[a cum \i pl`cea lui.
Cade nu-[i putu st`pâni nevoia s-o z`d`rasc`:
– Nu po]i, sau nu vrei?
– Ce conteaz`? Nu plec`m nic`ieri.
– }i-e fric` de ceea ce s-ar putea \ntâmpla?
– Nu mi-e fric` deloc!
Totu[i, \n ochii ei verzi luci o und` de ezitare...
– Dar ce se va \ntâmpla cu magazinul? Cu Ming [i
Ching? Cine va avea grij` de toate...?
Cade ridic` din umeri.

104
– Dac` asta-i singura problem`, las` un mesaj. Sunt
sigur c` asistenta ta se poate ocupa singur` de maga-
zin, câteva zile. Iar vr`jitoarea aia b`trân` oricum se
\nvârte[te tot timpul pe-aici. Ce, nu poate s` le dea de
mâncare pisicilor?
– Ba da... consim]i Martinique. Dar te rog s`
n-o nume[ti pe Adora a[a! E menajera mea [i una
dintre cele mai bune prietene pe care le-am avut
vreodat`.
– Bine, accept` el. Atunci, s-a aranjat. Ajutoarele
tale pot ap`ra fort`rea]a. Doar dac` nu cumva din alte
cauze \]i faci griji.
– Nu-mi fac nici un fel de griji!
– Bine. Hai s` mergem.
– Chiar acum?
– Acum, Nick. Du-te [i ia-]i ni[te haine, tot ce
\ncape \ntr-o geant` mic`. Motocicleta pleac` peste
cinci minute.
– |ncotro?
Tonul ei suspicios \l \n[tiin]` pe Cade c` avea idee
cam ce se anun]a. |ns` nu [tia nici jum`tate. |i d`du
vestea f`r` menajamente:
– La mine.
Expresia [ocat` de pe fa]a ei \l f`cu s` zâmbeasc`.
„Unu-zero la surprize, dulcea]`.“

105
Capitolul 7

– Po]i s`-]i dai drumul, Nick. {i s` deschizi ochii.


Am ajuns. Vii [i nev`t`ma]i.
Martinique clipi din ochi \n bezn`, d\ndu-[i seama
dintr-o dat` c` motocicleta se oprise.
– A...! Am ajuns? |ntregi?
Cade cobor\ din [a [i propti cricul, cu un z\mbet
r`ut`cios pe buze.
– |ntregi [i dintr-o bucat`, confirm` el. Sau, din
dou`... Mai mare minunea.
Cu un oftat tremur`tor de u[urare, Martinique
cobor\ de pe motociclet`, privind \n jur.
{i nu v`zu nimic altceva decât mla[tini. Nimic
altceva decât copaci \nv`lui]i \n fuioare de cea]`,
o mic` por]iune cu nisip sub picioarele ei [i lumi-
na lunii oglindindu-se \n apa b`l]ilor. Era o pri-

106
veli[te de o frumuse]e r`pitoare, ca un tablou
impresionist francez, \n sute de nuan]e de gri [i argintiu.
Dar, oric\t de frumos ar fi ar`tat, tot o mla[tin` era.
– O adev`rat` minune ar fi o cas`, spuse ea. {tii,
s` aib` patru pere]i, curent electric, un loc de dor-
mit... Numai c` nu v`d nici una. Nu cumva ai gre[it
drumul?
Nick lu` din portbagaj sacul \nflorat al lui
Martinique [i porni cu el printre copaci.
– N-am gre[it nimic, r`spunse el. De-aici,
schimb`m mijlocul de transport.
Martinique \l urm` pe o c`rare lung`, n`p`dit` de
b`l`rii, p\n` ajunser` \ntr-un lumini[. Privi peste \ntin-
derea ne\ntrerupt` de ap`.
– Ceva \mi spune c` n-o s` fie tocmai o hidrobici-
clet` comod`, cu perni]e...
Cade ar`t` spre o canoe ridicol de mic`, proptit` \n
picioare lâng` un pâlc de chiparo[i.
– Doar dac` nu preferi s` \no]i, ceea ce nu-]i reco-
mand, noaptea. Cam mul]i aligatori, pe-aici.
Martinique nu prefera s` \noate. |l ajut` s` lanseze
canoea la ap` [i, nu peste mult, lunecau pe valuri spre
malul cel`lalt. Spre locuin]a lui, probabil. Privi pru-
dent` \n jur, c`utând ochii luminiscen]i ai aligatorilor,
apoi din nou c`tre orizont, \ntr-o \ncercare de a dis-
tinge destina]ia.

107
– Bine m`car c` este o cas`, murmur` ea. Este, nu-i a[a?
– Uite-o, r`spunse din spate Cade, \ncetinind. Nu-i
grozav`, dar e numai a mea. Cas`, dulce cas`.
|n sâr[it, Martinique o v`zu – mic`, palid`, ar`tând
jalnic \n lumina lunii. O construc]ie [ubred` de lemn,
cenu[ie [i amorf`, coco]at` la trei metri deasupra apei,
pe ni[te pilo]i sub]iri. Era mai mic` decât \[i imagi-
nase, nu mai mult decât o cutiu]` cu o singur` camer`
[i acoperi[ de tabl`. St`tea coco]at` precar \n aer, ca
un cocostârc.
– Acum [tiu de ce m-ai adus aici, \i spuse ea. E atât
de izolat`, \ncât nici un bandit n-ar putea s-o g`seasc`.
{i st` atât de sus, \ncât numai \n zbor ar putea ajunge.
Ceea ce e valabil [i pentru noi.
– Nu-]i face griji, o asigur` el. Vezi scara aia de
frânghie care atârn` \n stânga?
Martinique o v`zu, la lumina lunii, o serie de
noduri marin`re[ti simetrice, unind dou` funii para-
lele. Frânghia era destr`mat` pe alocuri, uscat`, albit`
de soare [i de o vârst` dubioas`.
|nghi]i \n sec.
– |]i arde de glum`, a[a-i?
P`rea s` nu-i ard`. Cade cârmi canoea drept spre
scar` [i, lop`tând \ndemânatic, o potrivi al`turi.
– Urc`, o invit` el. Vin [i eu \n urma ta. Imediat ce
leg barca.

108
– Alt` cale nu exist`? \ntreb` Martinique cu
speran]`. Vreun lift, ceva...?
– Nn]. Tocmai asta-i toat` frumuse]ea. Securitate
simpl`, f`r` zorzoane. Ai tras scara sus [i e[ti \n sigu-
ran]`. Nici m`car u[a nu trebuie s-o \ncui.
– Presupunând c` ajung pân` la u[`.
– Ai s-ajungi, o \ncuraj` el. Chiar [i dac` te duc \n
bra]e.
– Ai vrea tu, replic` Martinique [i se ag`]` de
scar`, hot`rât` s` realizeze cu orice pre] precara
ascensiune.
Ca prin miracol, ajunse sus f`r` s` se fi \ntâmplat
nici unul dintre dezastrele pe care le anticipase. Funia
nu se rupsese. Nu c`zuse \n apa neagr`, infestat` cu
aligatori. Scara abia dac` se cl`tinase sub ea.
Martinique se s`lt` pe veranda \ngust` [i \[i scutur`
palmele de scame. Peste câteva momente o urm` [i
Cade. |i l`s` sacul pe verand`, trase scara [i sc`p`r` un
chibrit, frecându-l de tocul cizmei, pentru a aprinde o
lamp` cu kerosen pus` lâng` u[`.
Flac`ra pâlpâi \n timp ce o potrivea, f`cându-i ochii
s` str`luceasc` misterios, cu un albastru de safir.
Umbre uria[e se \n`l]au pe pere]ii c`su]ei, dansând
spre strea[in`.
Martinique se \nfior`, \nfrigurat` de aerul umed [i
ce]os.

109
– Cred c` asta-nseamn` c` n-ai curent electric.
Cade \i zâmbi scurt.
– Ai ghicit. Dar avem ap` curent`. {i o anex` foarte
comod`, \n spate. N-am cru]at nici o cheltuial`.
– Ce mai, palat \n toat` regula, coment` sec
Martinique.
Deschizând u[a, Cade o pofti \n`untru.
– Depinde cum o prive[ti.
Când trecu pragul, intrând \n camera simpl`,
primul cuvânt care-i veni lui Martinique \n minte fu:
„confortabil“. Urmat \ndeaproape de „intim“. {i de
„izolat“.
Nu dimensiunile o \ngrijorau, nici decorul nepre-
ten]ios, strict func]ional, ci mai degrab` covâr[itoarea
intimitate a situa]iei. Ideea c` ea [i Cade aveau s` con-
vie]uiasc` acolo, singuri \n mijlocul unei mla[tini
s`lbatice, din care ie[eau aburi. Faptul c` aveau s`
\mpart` totul pe din dou`.
Masa de lemn, flancat` de dou` scaune spar-
tane. Col]i[orul cu rol de buc`t`rie, unde se vedea
un dulap grosolan, plin cu conserve, [i ma[ina de
g`tit cu lemne. Singurul tablou, un afi[ reprezen-
tând o ]int` uman` ciuruit` de gloan]e, toate \n
puncte vitale, prins pe perete cu vârful unui cu]it
bowie.
Patul.

110
|n ochii lui Martinique, patul domina toat`
\nc`perea. Poate pentru c` era singurul. Un pat, doi
ocupan]i. Nu era sigur` c` o \ncântau perspectivele.
– Cred c` acum plec, spuse ea, \ntorcându-se spre u[`.
– A[teapt` o clip`.
Cade o apuc` de guler, r`sucind-o cu fa]a spre el.
– O s` ai nevoie de astea.
|i puse \n mân` un set de chei.
– Pentru motociclet`. Sau pentru camioneta mea,
dac` reu[e[ti s`-i porne[ti motorul. E parcat` acolo,
dincolo de pâlcul `la mare de stejari. Succes, Nick. Eu
acuma m` culc.
|i d`du drumul [i porni spre partea cealalt` a
camerei, unde se a[ez` pe marginea saltelei. |ncepu
s`-[i scoat` cizmele, una câte una. Urm` c`ma[a, arun-
cat` peste cap dintr-o mi[care. Blugilor le veni rândul
ultimii. {i-i descheie, iar Martinique a[tept`, \nghi]ind
un nod, pân` c`zur` gr`mad` pe podea.
Cade se a[ez` la loc, \n chilo]i, [i se cuib`ri comod
sub p`tur`. V`zând c` Martinique nu schi]a nici o
inten]ie de a pleca, \i arunc` o privire.
– Ei, Fa]`-de-\nger? Ce alegi? Patul meu sau
[oseaua?
– Nici una, r`spunse ea. Dormi. Eu am s` stau de veghe.
– Cum vrei, ridic` din umeri Cade. Nu uita s`
stingi lumina.

111
{i se \ntinse cât era de lung, c`scând de-i trosnir` f`lcile.
Martinique stinse lampa, cu un adânc sentiment de
regret, [i-[i cuprinse picioarele cu bra]ele, \ntr-o \ncer-
care zadarnic` de a se \nc`lzi. O \ncercare de a se
ap`ra de... de ce anume? De Cade? De ceea ce s-ar fi
putut \ntâmpla dac` se ghemuia lâng` el, sub a[ter-
nut?
|i auzi respira]ia devenind mai adânc` [i regulat`,
\n \ntuneric. Acest sunet o mai u[ur`. I se acordase un
r`gaz – m`car pentru noaptea aceea. |[i rezem` capul
de genunchi [i \ncerc` s` adoarm`. Corul slab al
insectelor [i broa[telor de afar` o leg`na \ncet,
purtând-o spre \ntunecime [i uitare.

Martinique se trezi cu o tres`rire, cutremurat` de


un fior.
Nu era sigur` cât timp dormise, dar acum era mai
frig. Mult mai frig. |nghe]a, iar Cade continua s`
doarm` ca un prunc, complet relaxat, ca unul dintre
legendarii zombi voodoo.
Nu tremura deloc. Poate c` \n locul unde st`tea ea
tr`gea curentul. Poate c`, dac` se mi[ca foarte \ncet,
Martinique ar fi reu[it s`-i [terpeleasc` p`tura, m`car
pentru un timp.

112
Afar` r`sun` un uguit, urmat de ]ip`tul altei p`s`ri,
ascu]it [i oribil, f`cându-i p`rul m`ciuc`. |l privi
\ncruntat` pe Cade. Nu \n]elegea c` erau pe cale s` fie
ataca]i de mon[tri zbur`tori [i gargui uria[i, cu aripile
p`roase?
Se p`rea c` nu. C`ci glasul lui, când \n sfâr[it o
chem`, era extrem de calm [i limpede.
– Vino-n pat, pui[or.
Martinique auzi fo[netul p`turii, \n timp ce Cade \i
f`cea loc. Un loc cald [i moale. Numai gândul era de
ajuns pentru a o face s` suspine u[urat`.
– Ca s` dorm, insist` ea. Altceva, nimic. {i cel
pu]in unul dintre noi trebuie s` r`mân` \mbr`cat tot
timpul.
– Treci aici, relu` Cade. Imediat. O vorb` s` mai
aud, [i te dau la aligatori.
Martinique nu mai deschise gura. Cu cea mai mare
grij`, se strecur` lâng` el. {i oft`. {i adormi.

***

Se trezi cu n`rile gâdilate de un miros \mbietor. Un


miros pe care stomacul ei dureros de gol \l identific`
imediat. Mâncare.

113
Sfârâia \n tigaia de pe plit`, r`spândind arome
apetisante, condimentate. Ou`? Ceap`, ardei? |i era
atât de foame, \ncât era sigur` c` n-avea nici cea mai
mic` importan]`.
Se ridic` \n capul oaselor, \ntorcându-se spre sursa
delicioaselor miresme. Cade, numai \ntr-o pereche de
blugi t`ia]i, amesteca \n tigaie compozi]ia. Un b`rbat cu
multe talente, medit` Martinique. Protector, gospodar...
Cajun [i gentleman. {i mai avea [i talente culinare.
Hot`rât lucru, era \ndr`gostit`.
Dar numai fiindc`-i era o foame de lup. Inspir`
adânc, absorbind uluitoarele arome amestecate cu
aerul proasp`t al verii.
– Miroase divin, coment` ea entuziasmat`. Ce
mânc`m?
– Bun` diminea]a [i ]ie.
– Scuze. Bun` diminea]a. Numai c` sunt lihnit`.
– Se vede cu ochiul liber, replic` el sec. |ntotdeau-
na e[ti a[a \naintea cafelei de diminea]`?
– De obicei, recunoscu bine dispus` Martinique.
Adora spune c` diminea]a parc-a[ fi un monstru al
b`l]ilor. Cum o mai fi [i `la, nu [tiu...
Cade ridic` de pe plit` o cafetier` de cositor [i-i
turn` \ntr-o can`.
– Dulcea]`, crede-m`, nu-i tocmai un compliment.
Mon[trii b`l]ilor sunt \nal]i de [apte picioare, grei ca la

114
vreo trei sute cincizeci de livre, au o ditamai c`p`]âna
acoperit` cu p`r lung portocaliu [i ochi holba]i,
demen]i.
Ajunse lâng` pat din doi pa[i [i-i d`du cana
aburind`, dup` care se retrase s-o priveasc` mai bine.
– {i chiar dac` descrierea nu ]i se potrive[te, pot
observa unele asem`n`ri.
– Foarte amuzant, replic` Martinique, riscând o
sorbitur` zdrav`n` din lichidul d`t`tor de via]`. Arome
p`trunz`toare \i p`trunser` \n n`ri. Scor]i[oar`,
cui[oare, portocale [i zah`r. Alcoolul o arse pe bere-
gat`. Brandy? Cu noaptea-n cap?
De[i senza]iile erau departe de a fi nepl`cute, cu
siguran]` erau nea[teptate. Tu[i, f`r` a-[i putea reg`si
graiul decât peste câteva minute.
– Ceva \mi spune c` asta nu-i o cea[c` de Java obi[nuit`.
– E café brulant. Te lecuie[te de toate belelele. Le
omoar` cât ai clipi.
Martinique \i adres` un zâmbet r`ut`cios.
– |n cazul `sta, m` a[tept s` te v`d c`zând lat din
clip`-n clip`.
Sprâncenele negre ale lui Cade se arcuir`.
– Ai vrea tu...!
– M` rog, nu tocmai... recunoscu ea. Cel pu]in,
pân` termini de preg`tit micul dejun.
Cade zâmbi [i el.

115
– Chiar c` e[ti un monstru, diminea]a. A[a-mi mai
vine s` te trântesc pe genunchi [i s`-]i...
Se \ntrerupse, dar amândoi [tiau care ar fi fost
continuarea. B`t`ile inimii lui Martinique se acce-
lerar`.
Contact fizic. Nu era sigur` dac` din cauza
brandy-ului, a cafeinei sau a expresiei feroce din
ochii lui Cade, dar dintr-o dat` respira cu mai mult`
greutate.
Sau, poate, din pricina rotocoalelor de fum negru
care se ridicau din tigaie.
– Mâncarea! strig` ea, ar`tând agitat` \ntr-acolo.
|njurând copios, Cade se r`suci \n loc [i trase tiga-
ia de font` de pe plit`. Jum`rile din`untru bol-
boroseau [i trosneau, dar se p`rea c` intervenise la
timp. Nu se arsese decât untura.
– Slav` Domnului, murmur` Martinique.
– Ai [i de ce s`-i mul]ume[ti, replic` el. N-a lipsit
mult s` m`nânci c`rbune curat la micul dejun.
Puse partea ne\nnegrit` a mânc`rii pe dou` farfurii
de carton [i-i aduse una la pat.
– Poft` bun`. Am b`tut drum lung pentru ingre-
diente. Cel mai apropiat magazin e la nu [tiu câte
mile de-aici. {i s-ar putea ca asta s` fie ultima ta mas`
cald`, pentru un timp. E cam periculos s` te ]in \n
buc`t`rie.

116
– Pe mine? \ntreb` ea ne\ncrez`toare. Vore[te-n
numele t`u, b`iete.
Dar era prea ocupat` cu \nfulecatul ca s` mai
lungeasc` discu]ia. |[i potrivi pernele la spate [i se
rezem` mai bine.
– Un deliciu, murmur`, printre \nghi]ituri.
Fabulos. Ar trebui s` te faci buc`tar-[ef.
Mâncând, Cade d`du din cap aprobator, p`rând s`
fie de acord cu laudele ei.
– Deci, ai v`zut vreunul la via]a ta? \ntreb`
Martinique, luând o \nghi]itur` din can`.
– Vreun ce?
– Un monstru de balt`. Din-`la cu ochi holba]i [i
p`r zbârlit.
Cade ridic` din umeri, zâmbind vag.
– Sigur. Ne-am \ntâlnit \n spatele casei, \ntr-o
diminea]`. O dat` s-a uitat la mine [i a luat-o la
s`n`toasa.
– De[tept monstru, murmur` ea. Nu [tiu de ce, nu
prea-mi vine-a crede.
– Cum vrei, Fa]`-de-\nger. Dar \n regiunea asta au luat
na[tere multe legende, iar unele dintre ele au baze reale.
Poate nu [i cea a monstrului, \ns` majoritatea pove[tilor
cu pira]i, da. Jean Laffite [i banda lui se \nvârteau pe-aici,
sfidând autorit`]ile. Se spune c` unele dintre comorile
lor \nc` mai sunt \ngropate prin apropiere.

117
– Comoara pira]ilor, [opti Martinique. Ce p`cat c`
n-o putem g`si noi... Ai c`utat-o vreodat`?
– Când eram mic, \[i aminti Cade, zâmbind.
Prietenul meu Rand [i cu mine cutreieram tot timpul
locurile. O dat`, am g`sit o bucat` dintr-un lan] de aur,
dar p`rea s` provin` mai degrab` dintr-un magazin
decât de pe o corabie. Pe urm`, am renun]at. Ne-am
pierdut credin]a. {i ne-am f`cut sticle]i.
Martinique clipi din ochi surprins`, \ntrebându-se
dac` nu cumva alcoolul \i juca vreo fest`.
– Ai fost ofi]er de poli]ie...?
– Greu de crezut, mm? Dar adev`rat. M-am retras
dup` ce Rand... a murit. Le-am spus la ce le foloseau
\mpu]itele lor de regulamente. Bandi]ii nu joac` dup`
reguli. {i nici eu. M-am l`sat de mult.
– {i prietenul t`u, \ntreb` Martinique cu blânde]e,
cum a murit? Ce i s-a \ntâmplat?
– Un accident, r`spunse scurt Cade. A traversat
prin fa]a unui glon].

118
Capitolul 8

La vederea privirii din ochii lui Cade, Martinique


exclam` u[or. Era o expresie plin` de furie [i durere
pur`, atât de intens` \ncât privirea \i p`rea luminat` de
un foc albastru [i rece. |nc` mai suferea dup` pri-
etenul lui, iar ea n-avea idee cum s`-l ajute. Nu [tia
decât c` dorea s-o fac`. Din toat` inima.
Aproape c` se temea s`-l \ntrebe [i alte detalii. Nu
era sigur` cum ar fi reac]ionat Cade. Dar [i mai tare se
temea s` nu intervin`.
– Cine l-a \mpu[cat? \ntreb` ea \n cele din urm`,
vorbind \ncet.
– Am fost de fa]`, r`spunse Cade, ocolind un
moment r`spunsul. A murit sub ochii mei.
Martinique nu mai putu continua. I se pusese un
nod \n gât [i era cât pe ce s-o podideasc` lacrimile.

119
Abia mai putea \nghi]i. Dar nu era nevoie s` vorbeasc`.
Dup` un timp, Cade continu`, vorbind rar, m`surat.
– Era un tip pe care-l umflaser`m cu-o s`pt`mân`
\n urm`. Un caz de rutin`, o infrac]iune m`runt`...
Nici nu mai ]in minte. Dar i-au dat drumul pe
cau]iune. Iar el s-a hot`rât s` se r`zbune. {i a reu[it. A
reu[it \n stil mare.
– |mi pare r`u, [opti ea, neg`sind altceva de spus.
|mi pare atât de r`u...
– N-a fost vina ta, Fa]`-de-\nger. N-a fost vina
nim`nui. A[a-mi spuneau to]i, chiar [i Lori, v`duva lui
Rand. Nu e vina nim`nui. Dar cineva ar fi trebuit s`
pl`teasc`. Criminalul n-a pl`tit destul. L-am b`gat la
loc \n pu[c`rie, \ns` asta nu-i de-ajuns pentru o via]`
de om. Nimic nu e de ajuns.
– Nici chiar s`-i prinzi pe al]ii, poate s`-i \mpiedici
s` fac` acela[i lucru altora?
– Te referi la cariera pe care mi-am ales-o? râse el
gros, amar. Psihologul de la poli]ie a spus c` era o
reac]ie post-traumatic` la stres. Chiar \nainte s` ies din
cabinet. Eu prefer s-o consider o terapie.
Se ridic` [i \ncepu s` strâng` resturile micului
dejun, dând de \n]eles c` discu]ia se sfâr[ise.
Martinique nu \ncerc` s` mai insiste. Atinsese o ran`
veche din sufletul lui Cade, o ran` f`r` nici o [ans` de
vindecare.

120
Dar Cade fusese dispus s`-i vorbeasc` deschis. Iar
Martinique [tia din instinct c` de mult nu se mai
deschisese astfel \n fa]a cuiva. Poate c` sim]ise nevoia
de a vorbi despre trecutul lui, la fel cum [i ea sim]ise
nevoia s` aud`.
Cade poli]ist? Era o idee greu de asimilat. Niciodat`
nu [i-l imaginase având o ocupa]ie atât de stabil`. Dar,
pentru prima oar`, \ncepea s` \n]eleag` cum ajunsese
vân`tor de recompense, mereu pe drum, f`r` nici o
leg`tur` strâns` care s`-l ]in` pe loc. F`r` nici o
obliga]ie permanent`.
Poate c` nu era asemenea aman]ilor superficiali ai
lui Angelé, a[a cum [i-l imaginase.
Poate c`, la urma urmei, era unul dintre b`ie]ii
buni.
– E[ti gata s` te speli? \ntreb` el, risipindu-i reveria
cu glasul lui r`gu[it.
– S` m` sp`l? repet` \nsufle]it` Martinique. S` fac
un du[, cum ar veni...?
Cade ezit`.
– M` rog, se poate zice [i du[... Vino. Am s`-]i ar`t.
Martinique \[i lu` punga cu cosmetice din sacul de
voiaj [i \l urm` pe Cade pe veranda din spate. Podelele
de cedru erau argintate de vreme, balustrada p`rea
destul de [ubred`, dar Martinique nici nu observ`, cap-
tivat` de uluitoarea frumuse]e a mla[tinii \n zorii zilei.

121
B`l]ile se \ntindeau cât vedeai cu ochii, ap`, cer,
copaci, s`lb`ticie, toate contopite \ntr-o str`lucitoare
simfonie de albastru [i verde. Lumina soarelui
\mpestri]a meandrele afluen]ilor, cu reflexe orbitoare.
Un cârd de ra]e lene[e, ca ni[te b`rcu]e de lemn pic-
tate, dolofane, s`ltau pe valurile verzi ca sticla. Un vul-
tur ple[uv d`dea târcoale pe deasupra, \n zborul lui
maiestuos.
Martinique \[i sim]ea inima \n`l]ându-se la fel de sus.
– O...! exclam` ea, aproape involuntar. Nici nu m`
mir c` ]i-ai f`cut casa aici. Nu m` mir deloc.
P`rea s` i se potriveasc` perfect. Cade era aseme-
nea acelor pira]i din vechime, ascuns \ntr-o fort`rea]a
impenetrabil`, surghiunit ca str`mo[ii lui francezi din
l’Acadie.
– M` bucur c`-]i place aici, Fa]`-de-\nger.
– |mi plac \mprejurimile, preciz` Martinique, cu un
zâmbet ironic. Casei i-ar prinde bine câteva moder-
niz`ri.
– Hait. Te pomene[ti c` vrei s`-mi sugerezi vreun
tapet cu crini? Sau s`-mi cro[etezi perdelu]e dr`gu]e
pentru fereastra de la buc`t`rie?
– Eu m` gândeam mai degrab` la un buldozer, i-o
\ntoarse ea. Decora]iunile par s` fi fost rezolvate deja.
De o band` de ]igani nomazi.
– }igani...? \ntreb` Cade cu \ndoial`.

122
– Exact. Au luat cu ei toate lucrurile de pre].
Cade \i ar`t` spre o ]eav` veche [i ruginit` care
ie[ea din perete, la aproape doi metri \n`l]ime.
– Totul, \n afar` de du[, preciz` el.
Martinique privi posomorât` robinetul scâr]âitor.
– Asta-i tot? \ntreb` ea. Nu tu savonier`? Nu tu bar`
pentru prosoape? Nu tu perdea?
|ncruci[ându-[i bra]ele pe piept, Cade o privi lung.
– {tii care e problema ta, Nick? E[ti prea obi[nuit`
cu toate mofturile astea de lux.
Martinique \[i \ngust` ochii.
– Mofturi? Ha! Acum \n]eleg cum de n-ai ezitat s` te
bagi cu capul \n fântâna mea. Pe lâng` ce ai tu aici, e
ca un bazin din Taj Mahal!
– Nu te oblig` nimeni s` faci du[, ridic` din umeri
Cade. Tu hot`r`[ti. Dar ]ine minte, aici n-avem nici aer
condi]ionat. Dup` câteva zile de canicul`, \ncepe s` se
simt`. S-ar putea s` te-arunc \n ap`. Sau s`-]i dau un
brânci jos din pat. Cum mi-o veni mai u[or.
– S`-mi dai un brânci jos din...! Nu-]i face iluzii,
Jackson. Am avut un moment de sl`biciune azi-
noapte, dar n-ai s` m` mai prinzi pe aceea[i saltea cu
tine. Mi-era frig. {i fric`. Auzisem ni[te zgomote.
– Crede-m`, Nick, nu m` plângeam. A fost pentru
a doua oar` când zgomotele nop]ii te-au adus \n
bra]ele mele. Poate c` mai degrab` sim]i, decât auzi...

123
– Nu simt nimic! insist` ea.
Cade \i puse o mân` sub b`rbie, ridicându-i fa]a
pentru a o privi \n ochi.
– Asta s-ar putea s` fie alta dintre problemele tale,
Nick. Nu-]i permi]i s` sim]i, de[i [tiu c` e[ti capabil`
de asta. Trebuie s` lu`m m`suri.
– N-am nici un fel de probleme! exclam`
Martinique, retr`gându-se din fa]a lui. Dar dac` a[
avea, cred c` ai fi b`rbatul ideal care s` mi le rezolve,
nu? Exact b`rbatul cel mai nimerit ca s`-mi trezeasc`
acele... „senza]ii“?
– S-ar putea, chérie, replic` el, urm`rindu-i toate mi[c`rile
cu ochii aceia aten]i, c`rora nu le sc`pa nici un am`nunt.
– Cred c` tu ]i-ai f`cut deja du[ul? \ntreb`
Martinique, \ncercând s` schimbe subiectul.
– La prima or`. Dar nu m-ar deranja s` mai fac
unul. Ce zici, dulcea]`? Vrei s`-]i ]in companie?
– Zic c` mai bine nu. {i nu care-cumva s` te ui]i pe
geam când curge apa. Sunt... pudic`.
– Nu m-a[ fi a[teptat!
– Promite-mi, Jackson! Nu tragi cu ochiul!
Cade ridic` mâna dreapt`, cu un gest solemn.
– Pe cuvânt de cerceta[. Da’ a[a n-o s` mai aib` nici un haz.
– Poate-]i cer prea mult, continu` ea, dar mi-ar
prinde bine [i un prosop cu care s` m` [terg. |ntâm-
pl`tor, ai vreunul?

124
– S-ar putea s` se g`seasc`... D`-i drumul, am s` ]i-l arunc.
{i, cu aceste cuvinte deloc \ncurajatoare, Cade
disp`ru \n cas`.
Martinique privi \n jur, jenat`. {tia c` era o prostie,
c` se aflau \n plin` pustietate, dar ideea de a se
dezbr`ca de tot \n aer liber i se p`rea atât de ciudat`...
Mai ales când Cade era \n apropiere.
Oft` prelung [i \ncepu s` se dezbrace. Când r`mase
numai \n chilo]i [i sutien, pudoarea se f`cu sim]it` din
nou.
De unde [tia c` n-avea s` apar` de dup` col] \n
orice moment [i s-o vad`? Simplul gând f`cu s-o
str`bat` un fior ascu]it, pân`-n vârfurile picioarelor. |[i
putea imagina expresia din ochii lui, h`mesit`, tulbu-
re de dorin]`. Doamne sfinte, numai asta nu voia, s-o
surprind` goal`.
Chiar nu voia?
|nchise ochii, \ncercând s`-[i imagineze reac]ia lui,
c`utând s`-[i \nchipuie c` \n fa]a lui se dezbr`ca. |[i
desf`cu \ncheietoarea sutienului. Dantela se desprinse
de piele, c`zând pe scândurile verandei. Sânii i se
rev`rsar` elibera]i, plini [i calzi, \n timp ce o boare
delicat` \i adia peste piele, excitând cele mai sensibile
locuri, risipindu-i orice urm` de sfial`, pentru a aduce
\n loc alt` stare, mai dulce, mai pu]in inhibitoare.
Senzualitate.

125
Se sim]ea minunat. Liber`. Desc`tu[at`.
Fermec`toare. Ce-ar fi spus Cade dac` o vedea astfel?
Ce-ar fi f`cut?
– Dumnezeule, frumoas` mai e[ti!
La auzul acestui sunet, to]i nervii din trupul lui
Martinique se electrizar`. Glasul era prea intens, prea
aspru [i masculin ca s` fi fost doar un rod al imagi-
na]iei. Prea real pentru o pl`smuire. Tremur`tor, ochii
i se deschiser`.
Cade st`tea \n fa]a ei.
Nu mai era nevoie s`-[i imagineze reac]ia lui. Felul
cum o privea spunea totul, lovind-o cu valuri-valuri de
sexualitate pur`, covâr[itoare. Dar [i mai [ocat` era de
propria ei reac]ie. Nu \ncerca s` se ascund`, s`-[i
acopere trupul, \n nici un fel. |i pl`cea cum se uita
Cade la ea. |i pl`cea senza]ia de \ndr`zneal` aproape
ame]itoare pe care i-o provoca.
El era cel care ar fi avut nevoie de un du[, nu ea.
Dar era prea târziu. Acum nimic nu l-ar mai fi putut
salva. Dac` n-o avea, praful urma s` se aleag` de el.
Martinique \nchise ochii, parc` neavând curaj s`
vad` ceea ce se preg`tea s` fac`. L`sându-[i capul pe
spate, \ntinse mâna [i r`suci robinetul. Când \ncepu s`
se s`puneasc`, acoperindu-se treptat cu cl`buc, Cade
sim]i c` nu mai putea s` respire. |n sfâr[it, \ncet` s`-[i
\nfrunte cele mai nobile instincte.

126
Indiferent dac` \n]elegea sau nu, Fa]`-de-\nger nu
juca cinstit. Sigur, \i promisese s` n-o pândeasc`. Dar,
\n fond, fusese un accident.
Iar dac` a[a \n]elegea ea s`-l pedepseasc` pentru
impertinen]`, pre]ul era pur [i simplu prea scump. Nu
mai putea sta deoparte. Dac` Martinique dorea s` fac`
du[ cu spectatori, trebuia s` se a[tepte [i la partici-
parea publicului.
P`[i sub [uvoiul de ap`, lâng` ea, [i-i lu` s`punul
din mâini.
– Vrei s` te sp`l pe spate?
Martinique nici nu mai [tia ce voia.
{i nu avea idee ce s` fac`.
|nc` nu pas, [i nu mai exista cale de \ntoarcere.
Pentru amândoi.
|nc` un pas, [i risca s` ajung` cu inima frânt`, ca Angele.
Dar, undeva \n adâncul f`pturii ei, [tia c` dorise s`
ajung` amândoi acolo. |n adâncul ei, voia ca el s` ia
toate hot`rârile, f`r` s`-i mai pun` nici o \ntrebare.
S` fac` exact ceea ce f`cea. S-o ating`, f`r` a-i
a[tepta permisiunea. S-o a]â]e, f`r` a sta s` primeasc`
vreun r`spuns.
– |ntoarce-te, Nick, \i ceru el. |ntoarce-te ca s` te
pot sp`la bine.
Apa [iroia peste ei, printre ei, f`cându-i pielea s` se
\nfioare.

127
Dar, când Cade \ncepu \n sfâr[it s-o frece cu
s`punul alunecos, mâinile lui nu pe spate o atinser`,
ci pe pântec. Se mi[cau \ncet, \n cercuri concentrice.
De pe buzele lui Martinique se desprinse un geam`t.
|l auzi pe Cade mârâind drept r`spuns, ceva
ne\n]eles, \n franceza cajun`.
Nu era sigur` \n ce moment \ncepuse s` plâng`, \n
care clip` lacrimile \ncepuser` s` i se amestece cu apa
ce i se prelignea pe fa]`. Nici când se pornise tremurul
trupului.
{tia numai c` nu putea s` se opreasc`.
|n schimb, Cade p`ru s`-i \n]eleag` de ast` dat`
sentimentele, chiar mai bine decât [i le \n]elegea ea
\ns`[i. Cu un morm`it scurt, aspru, o trase de sub du[,
\nf`[urând-o rapid cu prosopul.
– Las`, Nick, spuse el r`gu[it. La naiba, femeie, nu
suport dac`-ncepi cu bocetele. N-am vrut s` te fac s`
plângi.
Martinique se [terse la ochi cu marginea prosopu-
lui, \ncercând s` se controleze.
– Nu tu e[ti de vin`, scânci ea. Nu [tiu ce se-ntâm-
pl` cu mine. Nu-s sigur` c` pot s` explic.
– |ncearc`, o rug` el, r`v`[indu-[i frustrat p`rul
umed. Dac` nu \n]eleg ce se \ntâmpl` cu tine, n-am
f`cut nimic. Spune-mi despre ce e vorba, Nick. Ce e cu
mine, cu noi, care s` te sperie atât de tare?

128
***

Când Martinique termin` de povestit, pe fruntea


bronzat` a lui Nick se adâncise o brazd` adânc`, de
preocupare.
– Nick, \n]eleg tot ce mi-ai spus. {i-]i mul]umesc c`
ai avut \ncredere \n mine. Dar tu nu semeni cu mama
ta. Nu semeni cu nimeni. Meri]i s` ai [ansa de a o
descoperi singur`. De a-]i explora propriile reac]ii \n
fa]a vie]ii.
– Nu sunt sigur` c` am curaj, r`spunse ea, privin-
du-l \n ochi pentru prima oar` de când \ncepuse con-
versa]ia. Uneori, când suntem \mpreun`, când
ajungem la... contacte fizice... m` sperii.
– Ce anume te sperie, dulcea]`?
– Ceea ce simt. E minunat. {i depravat. Ca [i cum
mo[tenirea familiei Duval m-ar ajunge din urm`. Ca [i
cum a[ fi la fel de dec`zut` ca toate femeile dinaintea
mea. Poate chiar mai r`u.
– Deci, asta vrei s` spui, c` te sim]i r`u când de fac
s` te sim]i bine?
– E o prostie, mm?
– Nu e nici o prostie, Nick. E u[or de \n]eles. Mai
ales dac` \ncerci s` isp`[e[ti p`catele altora.
Martinique oft`.

129
– Parc` a[ c`ra \n cârc` o carte de istorie scan-
daloas`, foarte grea, \ncercând s-o rescriu pagin` cu
pagin`.
Cu o expresie \n]eleg`toare, Cade d`du din cap.
– Un lung [ir de rela]ii notorii. Cam mult ca s` le
[tearg` pe toate o femeie, de una singur`, nu crezi?
Doar dac` nu cumva ai puterea de a schimba trecutul.
Ceea ce nu cred c` poate face nici unul dintre noi.
– {tiu c` nu-l pot schimba, recunoscu Martinique.
Mi-e doar team` s` nu-l repet.
– Nick, spuse el r`bd`tor, nu e drept s` te sim]i
responsabil` pentru gre[elile lor. {i ce dac` faci [i tu
unele gre[eli ale tale proprii? Pu]in` fric` e fireasc`,
s`n`toas` chiar. Frica serve[te unui anumit scop. E un
semnal de supravie]uire, care ne ap`r` \n situa]iile
riscante. Dar când ]i-e fric` s` te deschizi, când ]i-e
fric` s` sim]i... asta nu mai e via]`.
|l privi cu \ndoial`.
– Deci nu consideri... receptivitatea mea... felul
cum \mi pierd controlul fa]` de tine... o grav` caren]`
de caracter?
La asta, Cade zâmbi.
– Vorbe[ti serios? Pe dracu’, sigur c` vorbe[ti serios.
Serios de interesant. Dar \nc` nu te-am f`cut s`-]i pierzi
controlul, chérie. Nu \nc`. Vreau s` fii preg`tit` pentru
asta.

130
F`g`duiala din tonul lui f`cu inima lui Martinique
s` bat` mai repede. Nu era sigur` c` ar fi putut vreo-
dat` s` fie preg`tit` pentru experien]ele pe care le
avea el \n vedere.
– Poate dac` am lua-o treptat, suger` ea cu voce
\ntret`iat`, nesigur`. Pas cu pas...
– |ncetul cu \ncetul? \ntreb` Cade, p`rând s` se
gândeasc` pentru prima oar` la o asemenea posibilitate.
Asta ar fi o idee... Uite ce propun eu, dulcea]`, ce-ar fi s`
plec`m noi de-aici pentru un timp? S` mergem \ntr-un
loc public, unde va trebui s`-mi ]in mâinile acas`. Mai
mult sau mai pu]in.
– |n ora[, de pild`?
– S` petrecem o sear` \n lume. |ntâmpl`tor, [tiu \n
apropiere un local unde au o muzic`...
– A[teapt`-m` doar o jum`tate de or`, ca s` m` preg`tesc.
– Arzi de ner`bdare, nu-i a[a?
Ardea de ner`bdare s` scape, mai bine zis. Nu
conta unde se duceau, numai s` scape din baraca aia
tulbur`toare. Un apartament nup]ial la Hilton n-ar fi
fost mai intim [i mai dezinhibitor sexual decât aceast`
Shangri-la pe proptele.
– Abia a[tept, r`spunse Martinique. Cu ce s` m` \mbrac?
– Cu haine, declar` Cade, cât se putea de serios.
Cu cât mai multe haine. Altfel, s-ar putea s` uit de
\n]elegerea noastr`.

131
Capitolul 9

A doua zi diminea]a, \n clipa când se trezi,


Martinique [tiu c` era singur`. Biletul lui Cade, prins
pe perete cu un cu]it de buc`t`rie, spunea tot.
Dulcea]`, scria \n mesaj. M-am s`turat s` tot am
r`bdare cu Picasso. M` \ntorc s` termin odat`
povestea asta, \ntr-un fel sau altul. Stai cuminte. |]i
promit c` am s` m` \ntorc disear`.
Martinique citi de mai multe ori cuvintele
mâzg`lite \n grab`, \ncercând s` le deslu[easc` \n]ele-
sul. Un lucru era clar, Cade se \ntorsese \n ora[, ca s`-l
g`seasc` pe bandit o dat` pentru totdeauna. Dar ce
anume avea de gând s` fac`?
Indiferent ce inten]iona, era periculos. Cade numai
prudent nu putea fi numit. Era mult prea cutez`tor,
prea dispus s` sfideze soarta.
Putea s` p`]easc` din nou ceva.

132
{i dac` o p`]ea \ntr-adev`r? De data asta,
Martinique n-avea s` mai fie acolo, ca s`-l ajute. De
data asta, dac` i se \ntâmpla ceva, se prea putea s` nu
se mai \ntoarc`.
Putea s` moar`.
Simplul gând f`cu inima lui Martinique s` cad`
printre m`runtaie. Gândul de a nu-l mai revedea.
Gândul de a nu mai fi cu el niciodat`.
Doamne, cât \l mai dorea!
Ajunsese atât de aproape de a fi a lui! Pesemne \l
costase scump s` se opreasc` \n ultimul moment. {i
totu[i, o f`cuse. Nici m`car nu se mai culcase \n
acela[i pat. Noaptea, Cade se \ntinsese pe podea, cu
o pern`, ca [i cum ideea de a o atinge din nou l-ar fi
dezgustat.
Iar acum, putea s` nu mai aib` niciodat` ocazia de
a-l convinge cât \l dorea. Putea fi prea târziu ca s`-i mai
spun` ce sim]ea pentru el.
S`-i spun` c` \l iubea.
Revela]ia \i inund` toat` fiin]a, \necându-i
complet sufletul. |n acel moment, Martinique
[tiu, [tiu c` trebuia s` plece dup` Cade. Fiindc`
dorea ca el s` [tie. |nainte de a risca s` fac` vreo
prostie.
F`cu du[ [i se \mbr`c` \n câteva secunde.
Ob]inerea unui mijloc de transport pân` \napoi \n

133
ora[ putea fi o problem`, dar Cade spusese ceva
despre o camionet` [i, dup` o c`utare de câteva
minute, Martinique g`si un set de chei.
Dar cum s` ajung` la mal? Probabil Cade luase
canoea cu el. Martinique alerg` pe balcon, scrutând
malul din priviri. Barca nu se vedea nic`ieri.
Privind \n jos, o v`zu legat` de un stâlp. Oare Cade
traversase prin ap`, nedorind s-o lase complet neaju-
torat` \n cas`? Trecuse prin balta plin` de aligatori,
numai de dragul ei? Doamne, cât \l mai iubea!
Niciodat` nu-l iubise mai mult decât \n clipa aceea!
Luându-[i po[eta [i sacul, Martinique cobor\ \n
barc` [i vâsli pân` la mal. Dup` un moment de team`,
când crezu c` motorul camionetei nu func]iona, reu[i
s`-l porneasc`. Drumul pân` \n ora[ p`ru inter-
minabil. Era aproape ora amiezii când opri \n fa]a
magazinului.

***

Primul popas al lui Cade, o dat` ajuns \n ora[, fu la


t`inuitorul de obiecte de art`. Nu st`tu mult, doar cât
s`-i vâre ceva \n palm` pentru a ob]ine informa]iile
necesare. Da, Picasso comunicase un r`spuns. De cum
\l afl`, Cade zâmbi.
{i [tiu c` planul lui avea sor]i de izbând`.

134
Atâta vreme cât nu-l p`r`sea norocul. Atâta timp cât
respecta regulile de supravie]uire. {i, cu Nick pus` la
fereal`, de ast` dat` nu mai prevedea nici o diversiune.
De ast` dat`, era hot`rât s` \nving`.
Cu ajutorul lui Picasso \nsu[i.
Cade abia a[tepta. Târgul pe care-l propusese era o
cacealma, dar ho]ul mu[case totu[i momeala. |n aparen]`,
mai bine zis. Pe dedesubt, r`spunsul era simplu de
\n]eles. Atât de simplu, \ncât p`rea aproape str`veziu.
Picasso acceptase o \ntâlnire cu Cade la magazinul
lui Martinique, la amiaz`. Dup` p`rerea lui Cade, con-
sim]ise prea repede. Era sadic, dar nu [i prost.
Termenii fuseser` destul de clari. Dac` Picasso
accepta s` aduc` tablourile \napoi [i s-o lase pe
Martinique \n pace, Cade promitea s` nu-l mai
urm`reasc`.
Desigur, ideea de a-l l`sa s` scape nepedepsit \i
frângea lui Cade inima, dar de dragul lui Martinique ar
fi fost gata s` ofere aproape orice.
Se \ndoia, \ns`, c` Picasso dorea sincer s` \ncheie
târgul. Era prea orgolios ca s` scape cu una cu dou`.
Prea furibund pentru a nu c`uta s` se r`zbune.
Martinique avusese dreptate spunând c` Picasso
voia s`-i loveasc`. Dar Cade nu l-ar fi l`sat nici \n rup-
tul capului s` se mai apropie de ea. |n ziua aceea, avea
s` se ofere \n schimb pe sine ca momeal`.

135
Iar [ansele ca pe[tele cel mare s` mu[te erau apre-
ciabile. Probabil c` Picasso urma s` vin` la magazin [i,
\n loc de a \ncheia târgul, ar fi \ncercat s`-i fac` de
petrecanie.
Lui Cade pu]in \i p`sa de motivele pentru care
ho]ul venea la \ntâlnire, cu condi]ia s` vin`. Cu
condi]ia de a avea [ansa unei confrunt`ri.
Sunase ceasul r`fuielii.

***

Martinique nu era sigur` ce se a[teptase s` g`seasc`


acas`. Era aproape de amiaz`, duminic`, iar magazin-
ul era \nchis, desigur. Dar \i d`duse lui Cade un rând
de chei [i se prea putea s`-l \ntâlneasc` acolo. Din
p`cate, nu-l vedea nic`ieri.
|ntrebându-se ce s` fac` \n continuare, \ncepu s`
descuie u[a din fa]`.
{i se pomeni cu o lam` de cu]it \naintea
ochilor.
– Deschide, scrâ[ni Picasso, coborându-i pe bere-
gat` vârful cu]itului. Hai, repede!
Martinique [tiu c` nu avea \ncotro. Putea s` se
supun` sau s` moar`. {i niciodat`, \n cei dou`zeci [i
opt de ani ai ei de via]`, nu dorise atât de mult s`
tr`iasc`.

136
|ncet, cu grij`, \l conduse pe Picasso \n magazin.
Când u[a se \nchise \n urma lor, avu o cople[itoare
senza]ie de déjà vu. Parc` s-ar fi repetat jaful. Numai
c`, de ast` dat`, reac]ia ei era cu totul alta.
De ast` dat`, pu]in \i p`sa ce avea s` fure Picasso.
Tablourile, antichit`]ile, pân` [i c`su]a la care visase
\ntotdeauna, toate acestea nu mai \nsemnau nimic
pentru ea. Nimic.
Singurul lucru care conta era gândul de a-l revedea
pe Cade. Gândul de a-i spune cât \l iubea. Doamne, nu
voia s` moar` \nainte de a avea [ansa s-o fac`.
– Nu m` omor\, [opti ea. Te rog, nu m` omor\. Fac
tot ce vrei.
– P`i fii sigur`, cucoan`, mârâi ho]ul. Problema e c`
nu prea avem noi timp, \nainte s-apar` iubi]elu’. Avem
\ntâlnire aici, la amiaz`. Vrea s`-ncheiem un târg.
Martinique sim]i c`-i s`rea inima \n gât. Venea
Cade! Dar urma s` ajung` la timp? Avea s` fie r`nit,
\ncercând s-o apere? F`cu un efort s` vorbeasc`, pen-
tru a ob]ine cât mai multe informa]ii posibil.
– Ce... ce fel de târg...?
– Mai scute[te-m`, cucoan`, nu te face c` nu [tii.
Vrea s-o rezolv`m simplu. Eu dau tablourile-napoi, el
m` las`-n pace. Da’ cu mine n-o s`-i ]in`. I-ar`t eu lui.
Ce-am s` m` mai distrez, s`-mi isc`lesc numele cu
sânge de cowboy!

137
|nghi]ind \n sec, Martinique \ncerc` s`-[i \nving`
valul de grea]`. Picasso ]inea cu]itul \n mâna dreapt`,
\n timp ce cu stânga \ncepea s-o mângâie. Degetele lui
\i str`b`teau gâtul [i umerii, f`cându-i p`rul de la ceaf`
s` se zbârleasc`. F`cându-i pielea s` se \nfioare de sil`,
sub atingerile lui insinuante.
O cotropea repulsia la vederea lui: p`r l`]os,
nesp`lat, ochi negri tulburi, plini de o veselie rece [i
nemiloas`, [i totul \nv`luit \ntr-o duhoare de
n`du[eal` acr`. Expresia de pe chipul lui Picasso ar`ta
clar c` acesta nu s-ar fi dat \napoi de la nimic. Iar
Martinique n-ar fi suportat dac`, \ncercând s-o salveze,
Cade era r`nit.
– |]i propun eu un târg mai avantajos, izbucni ea,
silindu-se s` vorbeasc`. Po]i s` p`strezi tablourile [i s`
pleci. Ie[i numai afar` de-aici, \n clipa asta, [i sunt ale tale.
– Prea târziu, puiu], gâfâi Picasso, r`sucindu-[i pe
degetele lungi [i slinoase câteva [uvi]e din p`rul ei.
Picturile tale nu mai valoreaz` nimica pentru mine. Ai
dat sfoar` prea departe ce fierbin]i sunt. Nimenea nu
mai vrea s` se-ating` de ele.
O cuprinse cu un bra] \mprejurul gâtului [i o trase
brutal spre el.
– Da’ cred c` ai tu ceva mai bun de oferit. Ceva ce
iubi]elu’ t`u n-ar vrea s`-mpart` cu nimenea. A[a c-ai s`-mi
dai chestia aia mie, acuma repede, pân` s-ajung` el aicea.

138
Martinique sim]i fierea ridicându-i-se \n gât, când
bra]ele lui se \ncle[tar` strâns, iar buzele r`sfrânte
peste din]i coborâr` spre ale ei. |ns`, chiar \n clipa
când duhoarea lui fierbinte \i izbi fa]a, z`ri o siluet`
\ntunecat`, \nalt`, \n fa]a magazinului. Forma unui om
gata s` se repead`.
Cade!
N`v`li pe u[` \nainte ca Picasso s`-l observe venind.
Cioburile zburar` care-ncotro. Cade scoase pistolul,
ochind spre capul lui Picasso, de la mai pu]in de un
metru [i jum`tate distan]`.
– Arunc` cu]itul sau e[ti mort! scrâ[ni el.
Martinique sim]i un [oc violent, când Picasso o
trase drept \n fa]a lui, folosindu-i trupul ca pe o
pav`z`.
Cade \njur` murdar.
– Hai, dom’le! Arunc`-l, acum!
– D`-i b`taie, \l provoc` Picasso. Trage. Da’ nu uita,
cu o lam` ca asta, ‘s-un artist! Pot s`-i fac destule tipei,
pân-s` cad jos.
Aduse cu]itul \n fa]`, la vedere, f`când lama s`
luceasc` \ntre sânii lui Martinique.
– Când termin, n-ai s-o mai recuno[ti. Nici n-ai s`
vrei s-o mai recuno[ti.
Un moment, Martinique \nchise ochii, nesu-
portând s` vad` chinul de pe fa]a lui Cade. {tia c`

139
era furios. Furios, frustrat [i speriat pentru ea. {i nu
[tia cum s`-l ajute. Situa]ia p`rea f`r` nici o ie[ire.
Apoi \i auzi glasul, aspru [i sfid`tor, risipind t`cerea
tensionat`.
– Un artist, tu? \l \ntreb` el sceptic pe Picasso. E[ti
un amator, dom’le.
Mâna lui Picasso se strânse pe cu]it, cu furie.
Vârful t`i[ului sfâ[ie bluza, dezgolind sutienul de
dantel`.
– Crezi c` nu [tiu ce fac? }i se pare asta o treab` de
mântuial`?
{i crest` un X pe pielea ei, t`ind atât de rapid \ncât
Martinique abia avu timp s` tresar` m`runt. Dou`
pic`turi ro[ii i se prelinser` sub stern, disp`rând \n
bluz`.
Chipul lui Cade se albi de furie, dar se ]inea
destul de bine pentru ca Picasso s` nu-i citeasc`
gândurile. Ridic` din umeri, nep`s`tor, cu un râs
cinic.
– Sigur, spuse el, e[ti mare scul` cu-o femeie. Da’,
ia s` vedem, e[ti \n stare s` lup]i ca un b`rbat? Ca \ntre
b`rba]i?
– Arunc` pistolu’, scuip` Picasso, tremurând de
indignare, [i-ai s` vezi.
– S` fie clar, r`spunse Cade. Sunt dispus s` fac
schimb. Pistolul, \n schimbul pumnalului `luia.

140
{i ar`t` spre un instrument vechi ag`]at pe perete,
un stilet de duel din secolul al XVIII-lea, cu pr`selele
b`tute \n sidef [i lam` de argint cu dou` t`i[uri.
Decorativ, dar ucig`tor.
– S-a f`cut, fu Picasso de acord. Da’ o s`-l ia de-acolo
ea. {i f`r` [mecherii.
Martinique se conform`, f`când un pas spre perete,
cu cu]itul lui Picasso \nc` \ndreptat spre pieptul ei.
Desprinse pumnalul din suport [i \l \mpinse pe podea,
spre Cade.
– Perfect.
Cade \l ridic`, l`sând pistolul \n locul lui.
– A[a, avem [anse egale.
Cânt`ri \n mân` stiletul, aruncându-l expert de
câteva ori.
– {i-acum, s` vedem care din noi e adev`ratul
artist.
Picasso nu putu rezista provoc`rii. O \mpinse pe
Martinique \n l`turi [i lu` pozi]ia unui lupt`tor de
strad`, concentrându-[i \ntreaga aten]ie asupra lui
Cade.
– Fii gata s` dai bor[, Cowboy. F`-]i rug`ciunea.
Cade despic` aerul \n fa]a lui, cu o mi[care ener-
gic`, impresionant`.
– Calmul e mai bun decât nervii, suger` el, cu un
zâmbet r`bd`tor. Nervii au s` te bage la ap`.

141
Incitat, Picasso se repezi \nainte. Cade fent` rapid
la stânga, evitând lovitura. Cu un zâmbet insolent, \[i
\nt`rât` inamicul:
– De mai mult nu e[ti \n stare?
Picasso mârâi gros, cu n`rile palpitându-i, ro[u de
furie.
|n timp ce-[i d`deau unul altuia târcoale prin
\nc`perea mic`, apleca]i, cu bra]ele \n l`turi [i
privirile \ncle[tate concentrat, pe via]` [i pe
moarte, Martinique se retrase lâng` un perete.
Nu-[i putea desprinde privirea de la cei doi. Era un
spectacol fascinant [i \nsp`imânt`tor \n acela[i
timp.
Cade schi]` o fent` la dreapta, f`cându-l pe Picasso
s`-[i abat` bra]ul \ntr-o parte, iar \n acela[i timp lovi
prin stânga, fulger`tor. Metalul atinse carnea. O pat`
ro[ie se \ntinse pe mâneca adversarului.
– Ai grij`, \l preveni Cade, plin de solicitudine. Vezi
s` nu pice pe covor.
Picasso \ncepu s` dea din bra]e turbat de furie,
lovind la nimereal`. Era o dezl`n]uire disperat`, dar
reu[i s` puncteze o lovitur`.
T`ietura ap`ru pe obrazul lui Cade.
Era o ran` \n zigzag, crestându-i pometul pe o
lungime de vreo cinci centimetri. Cade se [terse cu
bra]ul.

142
– Bil` alb` pentru efort, dar \]i lipse[te tehnica,
remarc` el, la fel de calm [i ironic. Vrei o
demonstra]ie?
|ns` nu mai a[tept` r`spunsul. Lovitura pe care o
aplic` fu atât de rapid`, \ncât Picasso nici nu apuc` s`
clipeasc`. Cade d`duse cu cizma, n`prasnic, zburân-
du-i cu]itul din mân`.
Picasso era dezarmat, n`ucit de cele \ntâmplate.
Fusese atât de atent la mâinile lui Cade, \ncât [utul \l
luase complet prin surprindere.
|n clipa urm`toare, Martinique \l v`zu pe bandit
s`ltat \n aer, unde un moment picioarele i se leg`nar`
ca ale unui spânzurat, dup` care c`zu trântit la
p`mânt, cu o bufnitur`. }inând pumnalul \n din]i,
Cade \i strivi fa]a de podea, \n timp ce-i aplica la mâini
c`tu[ele.
– Hai, m` nene, ce-i asta? se rug` Picasso. Cu-n]elegerea
noastr` cum r`mâne?
Dup` furia de pe chipul lui Cade, Martinique [tiu
c` Picasso ar fi trebuit s` fie recunosc`tor c` mai era \n
via]`.
– Unde sunt tablourile? \ntreb` el, pe un ton
ucig`tor de politicos.
|n ochii negri ai lui Picasso luci o ultim` r`m`[i]`
de speran]` frustrat`.
– Dac`-]i zic, \mi dai drumu’?

143
Luând pistolul din locul unde \l l`sase, Cade
trase coco[ul [i \l \ndrept` spre prizonier.
– Dac`-mi zici, poate n-am s` trag.
– Dom’le, nu m` omor\! se tângui Picasso. ‘S-\ntr-un
seif la gar`. Cheile-s la mine-n buzunar.
– Perfect, r`spunse Cade satisf`cut. Restul am`nun-
telor le po]i spune la poli]ie. {i-acum, sus. Ai s`-nfun-
zi pu[c`ria, \n sfâr[it!
Apoi se \ntoarse spre Martinique, \ntrebând-o cu o
expresie \ngrijorat`:
– E[ti bine, dulcea]`? Crezi c` rezi[ti aici pân`
m`-ntorc eu?
Martinique d`du din cap, cu vocea pierit` de
u[urare. Era hot`rât` s` reziste, s` fie puternic`,
pentru el. |[i \ncruci[` bra]ele pe piept, cu un zâm-
bet recunosc`tor, reu[ind \n cele din urm` s`
r`spund`:
– Am s` te-a[tept.

144
Capitolul 10

– |mi pare r`u c` te deranjez duminica dup`-


amiaz`, se scuz` Martinique, conducând-o pe Adora
spre dormitor, dar numai tu m` mai po]i salva acum.
Ochii Adorei se m`rir` de uimire, apoi se adumbrir`
misterios, când Martinique \i spuse ce dorea de la ea.
– Praful pasiunii? repet` b`trâna, cl`tinând din
capul \nf`[urat \ntr-un turban, cu talismane ag`]ate la
urechi zorn`ind melodios. Aia-i daravel` puternic`,
Nikki. Foarte puternic`.
Martinique \i lu` mâinile, cu piele zbârcit`, \ntr-ale
ei, strângându-le cu putere.
– {tiu. {i cred c` sunt preg`tit`. De fapt, [tiu c` \n
sfâr[it sunt preg`tit` pentru asta. Mai trebuie numai
s`-l conving. M` po]i ajuta?
Adora \i ridic` o mân` la obraz, frecându-i-o \ncet,
ca o mam` iubitoare.

145
– {tii bine c-am s` te-ajut, Nikki. Dac`-l dore[ti cu
adev`rat pe cowboy-ul `la cajun.
La gândul lui, ochii lui Martinique fur` p`trun[i de
o lumin` cald`.
– Când ai s`-l cuno[ti, spuse ea, [i ]ie \]i va c`dea cu tronc.
– Hm! morm`i Adora. Dac` zici tu...
Martinique zâmbi.
– E cel mai bun [i mai curajos b`rbat pe care l-am
cunoscut vreodat`. I-a[ da via]a mea pe mân`. Iar
acum, \i voi \ncredin]a iubirea mea.
Ochii Adorei se \nc`lzir` la rândul lor, dup` care
b`trâna se apuc` de treab` cu \nsufle]ire. Murmurând
cuvinte ciudate [i f`r` [ir, \ncepu s` scoat` din trusa ei
medical` tot felul de po]iuni stranii [i miraculoase,
pentru a transforma treptat dormitorul lui Martinique
\ntr-un Eden mistic.
Plante medicinale cu miros dulceag fur`
\mpr`[tiate pe jos, pentru a \nte]i senza]iile oricui
intra. M`nunchiuri de lumân`ri \nalte fur` aranjate
prin diverse locuri, atent alese dup` culorile vibrante
[i aromele \mb`t`toare pe care le r`spândeau. Patul
\nsu[i fu purificat cu un elixir parfumat, iar din
cear[afurile de satin \ncepu s` pluteasc` o mireasm`
de mirodenii [i trandafiri s`lbatici. Pân` [i Ming [i
Ching luau parte la ritual, adulmecând meticulos
peste tot prin camer`.

146
Dup` ce-[i termin` preg`tirea camerei fermecate, Adora
se \ntoarse spre Martinique, cu o mic` fiol` aurie \n mân`.
– Doi stropi, spuse ea solemn, dup` fiecare ureche.
Nici un b`rbat nu rezist`.
Strângând \n mân` micul cilindru, Martinique o
\mbr`]i[`.
– Ureaz`-mi noroc, [opti ea.
– }i-l doresc, r`spunse Adora, continuând s` cla-
tine din cap cu \ndoial`, \n timp ce ie[ea din camer`.
Crede-m` c` ]i-l doresc, Nikki.
Martinique o privi cum pleca, prad` unui amestec
de recuno[tin]` [i emo]ie. Nu peste mult, avea s` fie
din nou singur` cu Cade. Nu mai avea timp destul ca
s` se preg`teasc`.
Se impunea un du[ fierbinte. Un du[ cât mai
fierbinte, voluptuos, relaxant [i absolut privat.
Peste zece minute, desf`tându-se cu pl`cerea
simpl` a propriului ei trup, Martinique se [terse com-
plet, se piept`n` [i \ncheie ritualul aplicând u[or o
lo]ine parfumat`. Continuând s` savureze senza]ia
acesteia pe piele, \mbr`c` un halat alb de bumbac [i
porni spre dormitor.
La jum`tatea culoarului, \l \ntâlni pe Cade.
I se opri respira]ia.
Ar`ta atât de col]uros, a[a cum st`tea acolo, atât de
aspru, puternic [i incredibil de chipe[, \ncât \i provo-

147
ca o senza]ie aproape dureroas`. |l dorea atât de mult
\ncât nu putea decât s` spere c` avea s` fie capabil` s`
i-o arate.
– Te... te-ai \ntors, abia reu[i ea s` se bâlbâie.
Nu era tocmai cuvântarea romantic` [i seduc`toare
pe care o sperase, dar pentru moment trebuia s` se
mul]umeasc` numai cu atât. Era prea emo]ionat`,
gura i se uscase prea tare ca s` poat` exprima aseme-
nea sentimente \n cuvinte.
Când Cade vorbi, Martinique \[i d`du seama c` era
furios. Surprinz`tor de furios. Nu \n]elese de ce, pân`
nu-i auzi cuvintele.
– Ce c`utai aici? \ntreb` el. Parc`-]i spusesem s` stai
locului.
Martinique sim]i c` se \nro[ea \n obraji, sub
efectul acuza]iei nea[teptate. Nu voise decât s`-l
ajute!
– Nu... N-am putut s` te mai a[tept. Eram \ngrijo-
rat`... Pentru tine!
Cade f`cu un pas \nainte [i o apuc` de umeri,
aproape zgâl]âind-o, \ntr-un efort de a-i explica.
– |ngrijorat`! La naiba, femeie, [tii tu ce-i aia \ngri-
jorare?! Ce crezi c-am sim]it când am v`zut c` nenoro-
citul `la pusese iar mâna pe tine?
{tia c` se temuse pentru ea. Se temuse atât de tare,
\ncât \nsemna c` sim]ise m`car par]ial ceea ce sim]ea

148
[i ea pentru el. Numai c` nu-[i d`dea seama. |nc`.
{i, la fel ca ea, probabil c` nu era sigur cum s-o
arate.
– Ce ai sim]it? \ntreb` ea \ncet, f`r` s` se desprind`
din bra]ele lui. Poate c` amândoi avem nevoie s`
\n]elegem.
|ntrebarea \l lu` pe Cade complet prin surprindere.
Continuând s-o ]in` de umeri, o privi \n ochi, \ncer-
când s` \n]eleag`. Dar r`spunsul i se formul` \n minte
\nc` \nainte de a-l fi con[tientizat. {tia prea bine ce
sim]ise pentru ea.
Fric`. O teroare de ghea]`, care-i sfâ[ia m`run-
taiele. Era o senza]ie atât de nefamiliar` pentru el,
\ncât durase un timp pân` s-o recunoasc`. Dar, mai
mult decât atât, [tia ce \nsemna acea fric`. {tia.
Martinique era cald`, umed`, \mbr`cat` cu acel
halat incredibil de provocator \n care o v`zuse prima
oar`. Era acea Fa]`-de-\nger p`c`tos de dulce care \i
]inuse capul pe genunchi. Numai c` se achitase pentru
acea ocazie, salvând-o la rândul lui. N-o sc`pase din
ghearele spurcate ale lui Picasso? Nu merita o r`splat`
ca ea, m`car o dat` \n via]`?
De ce n-ar fi f`cut dragoste cu ea \n aceea[i noapte?
De ce n-ar fi f`cut?
Neputând g`si nici un motiv ra]ional, o lu` \n bra]e
[i porni cu ea spre dormitor.

149
***

|n clipa când intrar` \n camer`, Martinique \i atinse


obrazul. Era un gest inocent, o mângâiere tandr` cu
vârfurile degetelor, dar Cade \i sim]i efectul
str`b`tându-l ca un fulger, pân`-n josul pântecului.
– Am dorit asta... [opti ea, privindu-l cu ochi
umezi, ca dou` lacuri limpezi de dorin]` pur`. M-am...
preg`tit.
Bra]ul i se \ntinse, ar`tând \n jur, f`cându-l s` vad`
pentru prima oar` decorul. N`rile lui Cade se
dilatar`, sim]ind miresmele de flori [i plante, ameste-
cate subtil cu parfumul ei \mb`t`tor. Lumân`rile
adunate lâng` pat \i d`dur` indiciul final. Martinique
pl`nuise scena seduc]iei perfecte, transformând dor-
mitorul \ntr-un altar mistic pentru magia nebuneasc`
a dragostei lor.
– Arat`-mi, chérie, murmur` el cu glas r`gu[it.
Dest`inuie-mi toate secretele tale.
Martinique stinse luminile, l`sând \ntunericul s`-i
\nv`luie pe amândoi. Un chibrit sc`p`r` printre
umbre, iar lumân`rile \ncepur` s` se aprind` una câte
una. Apoi se \ntoarse spre el, cu silueta conturat` de
v`paia blând`, f`cându-l s` simt` c` lua foc cu totul pe
din`untru.

150
O singur` privire, o p`rere a ceea ce se preg`tea s`
fac`, iar Cade se aprinse de o dorin]` mai fierbinte
decât fl`c`rile pâlpâitoare. |n seara aceea, se pomeni
rugându-se Cerului s`-i fie mil` de el.
Pentru c` [tia c` efectul avea s`-l ucid`.
Era complet excitat, \nc` \nainte ca Martinique s`-[i
fi desf`cut cordonul halatului.
Nu-[i unduia [oldurile, nu-[i ar`ta pielea provoca-
tor, ca stripteusele profesioniste. Nu d`dea un specta-
col. Tr`ia experien]a, o sim]ea, mi[care cu mi[care. {i
\l purta dup` ea.
Drept \n paradis.
Halatul \i c`zu de pe umeri, dezv`luind-o. Trupul \i
lucea \nro[it de lumina lumân`rilor, de team`, de
emo]ie, de ner`bdare. Nu ar`ta ca o seduc`toare. Ar`ta
ca \ngerul pe care [i-l amintea Cade de prima dat`,
coborât direct din cer ca s`-l salveze. Neb`nuite sunt
c`ile Domnului...!
Cade \njur` \ncet, minunându-se de miracol.
– E rândul t`u, spuse ea cu voce tremur`toare. Dar,
de data asta, am s` te ajut eu s` te dezbraci.
La prima ei atingere, to]i mu[chii lui Cade se
\nt`rir` \ntr-o clip`, dureros. |[i arcui spatele,
ajutând-o, iar tricoul se desprinse de pe trupul lui.
|[i arunc` pantofii din picioare dar, când
Martinique \[i cobor\ mâna pentru a-i deschide fer-

151
moarul pantalonilor, Cade i-o prinse [i o conduse
spre pubis, spre locul unde energia palpita cel mai
puternic.
Mica ei exclama]ie f`cu s`-l str`bat` un junghi de
voluptate, drept pân` \n acel punct. |ns` atingerea ei
acolo era pur [i simplu prea intens`. Fu nevoit s`-i
\ndep`rteze mâna.
– Nu acum, Fa]`-de-\nger, murmur` el. Nu \nc`.
Martinique \i zâmbi.
– Nu \nainte de a m` fi \nnebunit, vrei s` spui. De
ce nu m` la[i s` te scot eu pe tine din min]i?
– Dulcea]`, [opti Cade aspru, gutural, ai [i f`cut-o...
{i \ncepu s`-i arate, l`sându-[i pantalonii s` cad` pe
jos, eliberându-[i acea parte a trupului, sursa unei atât
de mari energii.
Martinique \[i sim]i pulsul accelerându-se vertigi-
nos de emo]ie. Doamne, cât de recunosc`toare era c`
nu apucase s` foloseasc` acele dou` pic`turi ale pasi-
unii de la Adora! V`zând efectul pe care-l avusese deja
asupra lui Cade, [tia c` niciodat` n-ar fi fost necesare
pentru un b`rbat atât de viril.
Cade r`m`sese gol, cu excep]ia micului inel de aur
care sclipea \n adâncitura abdomenului. Era exact
genul de podoab` care i se potrivea cel mai bine. |l
f`cea s` arate ca un pirat, str`vechi [i modern \n
acela[i timp.

152
– Nici o grij`, chérie, o lini[ti Cade cu glas sc`zut.
N-o s` te doar`. |n vecii vecilor nu ]i-a[ face nici cel
mai mic r`u. N-are de ce s`-]i fie team`.
Cear[afurile de satin erau m`t`soase [i reci pe
piele, când o culc` \n a[ternut. Dar aceasta era o
nimica toat` \n compara]ie cu senza]ia gurii lui pe
gât. O s`ruta, sub ureche, murmurând \n francez`
cuvinte pe care Martinique aproape reu[ea s` le
\n]eleag`.
– Desf` picioarele, chérie, \i [opti el. Las`-m` s` te
s`rut [i acolo.
Martinique expir` \ncet. Era cel mai intim act pe
care putea s` [i-l imagineze. {i avea s-o lase atât de
expus`, atât de neajutorat`...
– Hai, dulcea]`, o \ndemn` el. Hai.
|i sim]i buzele [i limba explorând-o, c`utându-i
toate secretele. Niciodat` nu mai fusese atât de elec-
trizat`, atât de brusc [i complet con[tient` de
propriul ei trup. Pl`cerea era atât de dulce [i
cople[itoare, \ncât o p`r`si orice sentiment de ru[ine.
|ncepu s` se mi[te \n acela[i ritm cu el, pân` când
]ipetele ei ascu]ite fur` singurul sunet care se mai
auzea \n camer`.
– Te rog, gemu ea, plutind pe culmile celei mai
extatice nevoi pe care o sim]ise vreodat`. Te rog,
Cade.

153
Urm`torul lucru pe care-l [tiu fu c` a[teptarea se sfâr[ise.
Cade o depuse la loc \n a[ternut, \mpreunându-[i
trupul cu al ei atât de lin, atât de repede, \ncât
Martinique nici nu avu timp s` se team`. Sim]i o
durere p`trunz`toare, dar pl`cerea care urm` fu atât
de total`, \ncât mica usturime se risipi imediat. |n câte-
va secunde \[i pierdu controlul, juisând demen]ial \n
bra]ele lui.
Peste câteva secunde, Cade abandon` totul, \n cel
mai cutremur`tor orgasm din via]a lui.
|n timp ce o strângea la piept cu putere, \i sim]i
lacrimile de bucurie [iroind pe obraji.
– Te iubesc, murmur` ea, cuprins` de emo]ia
cople[itoare a momentului. Te iubesc, repet` simplu,
cu capul la pieptul lui, cuib`rit` \n cercul bra]elor.

***

C`lare pe motocicleta lui Cade, \n timp ce treceau


ca vântul prin cea mai somnoroas` [i mai exclusivist`
parte a St. Charles Avenue din Garden District,
Martinique nu putea s`-[i imagineze \n ce consta
secretul pe care i-l promisese el. Probabil c` drumul
pân` acolo f`cea parte din distrac]ie. Dup`-amiaza era
cald` [i \nsorit`. Conacele \n stil antebelic [i grecesc
modern treceau pe al`turi \ntr-o parad` de arhitectur`

154
antic`, reflectând orbitor lumina soarelui din peluzele
tunse [i gr`dinile de trandafiri, izbucnind \n curcubee
str`lucitoare de cristal din ferestrele prelungi, cu gea-
muri de sticl` plumbuit`.
Martinique fusese \ntotdeauna fascinat` de
partea aceea a ora[ului, nu numai de uluitoarea ele-
gan]` [i bog`]ie, ci [i de sentimentul de permanen]`
[i securitate pe care \l emana fiecare cvartal, vechi [i
\ngrijit.
|ncetinind, \n timp ce pe al`turi trecea un
troleibuz, Cade coti la stânga [i \n cele din urm` opri
\n fa]a celei mai mari [i mai frumoase case de pe toat`
strada. Martinique privi cu ochi mari coloanele albe
masive cu capiteluri corintice, veranda larg` [i primi-
toare, ferestrele sclipitoare care se \n`l]au pân` la
nivelul etajului doi.
– Asta-i surpriza? \ntreb` ea, vr`jit`. Pl`nuie[ti s-o
\nchiriezi pentru luna noastr` de miere, sau ceva...?
– Sau ceva, confirm` el, ajutând-o s` coboare de pe
motociclet`.
Traversar` gazonul verde [i fin ca mu[chiul, urcând
treptele cenu[ii de piatr` de la intrare.
– Dar e goal` exclam` Martinique, privind prin gea-
murile prelungi care \ncadrau u[a. Ia te uit` ce scar`!
E senza]ional`.
Se \ntoarse spre el, mai curioas` ca oricând.

155
– Cade, nu \n]eleg. Cum vom putea sta aici o lun`,
dac` nu e mobilat`?
Sco]ând o cheie din buzunarul de la spate, Cade
descuie u[a, dar \nc` n-o l`s` s` intre.
– Speram c` vei dori s` st`m pu]in mai mult decât
atât, spuse el misterios.
Martinique \i zâmbi, cu inima b`tându-i activat` de
promisiunile senzuale ce se sim]eau din fiecare cuvânt
al lui.
– O lun` de miere mai lung`? \ntreb` ea. Mi-ar
pl`cea enorm. Numai s` ne-o putem permite. Chiria
casei `steia trebuie s` coste o avere.
– Dulcea]`, spuse el r`bd`tor, strângând-o \n bra]e
[i luându-i b`rbia \n mân`. N-am \nchiriat-o. Am
cump`rat-o.
– Ai cump`rat-o?!? repet` Martinique.
– Cu bani pe[in. Cred c` agenta imobiliar` m`
iube[te aproape la fel de mult ca tine.
Temându-se c` aveau s` i se \nmoaie picioarele sub
trup, Martinique se a[ez` pe trepte.
– |]i place, nu-i a[a? \ntreb` Cade, cu oarecare
nesiguran]`.
– E superb`... [opti ea. Efectiv superb`. O ador.
Dar cum...
– Cum \mi d` mâna. Printr-o opera]ie matematic`
simpl`, r`spunse Cade, a[ezându-se lâng` ea. Munc`

156
grea, plus câteva investi]ii serioase \n ac]iuni. Adu-]i
aminte, Nick, e mult decât visez bandi]i. Prinderea
rechinilor poate fi foarte profitabil`. Numai c` nicio-
dat` n-am prea avut pe ce s`-mi cheltuiesc banii. Iar tu
mi-ai spus c`-]i doreai o cas` frumoas`, \ntr-o zi,
cândva...
Martinique cl`tin` din cap, \nc` \ncercând s`-[i
revin` din [oc. Din bucuria cople[itoare.
– „Frumoas`“ ar fi o c`su]` cu gard de stinghii. Asta
e incredibil`. Nu-mi vine s` cred c` ai cump`rat-o pen-
tru... pentru...
– Pentru noi, \ncheie el. |mi pare r`u c` \nc` nu e
mobilat`. M-am gândit c` poate vei dori s` faci tu \ns`]i
asta.
|l privi cu ochi mari, clipind surprins`.
– Mi-ar... mi-ar pl`cea enorm. A[ vrea s-o umplu cu
antichit`]i, desigur. Dar, Cade, \]i dai seama ce-ar
necesita?
– Sigur, r`spunse el, ridicând din umeri. Talent.
Iar tu ai destul, Fa]`-de-\nger. Probabil c` va necesita
[i o gr`mad` de bani. Noroc c` din-`[tia am eu
destui.
– Nu mi-ai spus niciodat` c` e[ti...
– Bogat? continu` el, \ntregindu-i gândul. Nu m-ai
\ntrebat niciodat`.
– Nu mi-am imaginat niciodat`, [opti ea.

157
– Cu atât mai bine. Acum [tiu c` nu pentru bani te-
ai ]inut dup` mine.
– M-am ]inut dup` tine?! exclam` Martinique,
dându-i un pumn juc`u[ \n bra]. Tu e[ti `la care ardea
de dorin]`, Jackson, cum [tii foarte bine!
– {i \nc` mai ard, recunoscu el, cu o lucire senzual`
\n ochii lui de safir, care aproape \i t`ie lui Martinique
respira]ia. Deci, crezi c` po]i \nv`]a s` tr`ie[ti cu mine
[i cu contul meu din banc`?
– Presupun c` da... r`spunse ea pe un ton
glume]-r`ut`cios. Nu c` m-a[ plânge, dar nu crezi c`
o cas` ca asta e pu]in cam mare numai pentru noi
doi?
– S-ar putea. Dar va trebui s` rezolv`m [i problema
asta, nu g`se[ti?
– Ca de pild`?
– Ca de pild`, s-o umplem cu micu]i.
– O! exclam` \ncet Martinique, \ntâmpinându-i cu
un surâs inocent expresia sexy [i explicit` din ochi. {i
ai idee cum am putea face...?
– A[ avea vreo câteva idei...
Cade se ridic` \n picioare, \ntorcându-se spre u[`.
– Vino, dulcea]`, \i spuse el, luând-o ferm de
bra]. Hai s` mergem \n`untru [i-am s`-]i ar`t. Dac`
te-a impresionat scara, când vei vedea dormitorul
mare n-o s`-]i vin` s` crezi...

158
Lui Martinique i se t`ie respira]ia, imaginându-[i
cum ar fi stat \n acel dormitor \mpreun` cu Cade,
f`când dragoste, dulce-picant, ani [i ani de-a rândul.
F`când dragoste cu nep`s`torul cajun care venise s`-i
recupereze tablourile [i pân` la urm` \i furase inima.
{i-[i d`du seama c` nu [i-o mai dorea \napoi.
Inima, trupul, suflarea, i le putea r`pi pe toate.
Fiindc`, furându-i visurile, câ[tigase cea mai mare
recompens` pentru amândoi. Cea mai mare r`splat`
pe care o are de oferit via]a. Dragostea.

Sfâr[it

159

S-ar putea să vă placă și