Lucrarea de laborator nr.

4
Determinarea fortelor de tãiere
4.1. Scopul lucrãrii

Lucrarea are drept scop să familiarizeze studentii cu modul de determinare al fortei

de tăiere atât după contur închis cât si după contur deschis în situatiile când
muchiile tăietoare ale sculelor sunt înclinate sau paralele.

4.2. Determinarea fortei functie de pozitia muchiilor active

Tăierea intervine datorită actiunii perechii de muchii tăietoare a sculei asupra

semifabricatului, muchii ce pot fi paralele sau înclinate sub actiunea fortelor
transmise de sculă, semifabricatul intrã într-o stare de tensionare caracteristicã
forfecãrii pure, deci semifabricatul în zona cea mai puternic tensionatã este
solicitat în plan dupã o directie de întindere si dupã alta de compresiune asa cum se
vede în fig. 4.1.
Deformarea semifabricatului cuprinde 3 faze si anume: la început apar deformãri
elastice, odatã cu cresterea tensiunilor apar deformãri plastice, ca în final sã aparã
fisurile de forfecare care cuprind întreaga suprafatã a materialului, fisuri ce apar în
momentul pãtrunderii în material a muchiei active pe o adâncime de 20÷50% din
grosimea semifabricatului, functie de plasticitatea acestuia.
Fisurile se propagă după un unghi =4÷6ş între muchiile active, conditiile optime
ale tăierii apărând atunci când fisurile ce pornesc dintre cele două muchii active se
suprapun pe aceeasi suprafatã din interiorul semifabricatului cum se vede în fig.
4.2.
În situatia în care jocul dintre muchiile active nu este jocul optim, fisurarea se
produce dupã un volum, deci consum de energie suplimentar, rezultând o calitate a
suprafetei tãiate inferioare cum se vede în fig. 4.3. Este necesar ca jocul dintre
muchiile active sã fie egal cu jocul optim.
În zona de tăiere materialul suferă modificări structurale care constau în deformări
si fărâmitări ale grăuntilor metalici. Apare deci ecruisarea, adâncimea stratului
ecruisat extinzându-se la valori între 0,2÷0,5 din grosimea semifabricatului. În fig.
4.4. sunt prezentate aspecte ale straturilor din zona de tãiere functie de fazele si
deformatiile ce apar astfel:
 în zona A - straturile superioare datoritã deformatiilor plastice ale procesului de
tãiere, sunt rotunjite;
 în zona B - apare un strat lucios care indicã frecãrile în momentul pãtrunderii
sculei;
 în zona C - apare un strat rugos datoritã propagãrii fisurilor de forfecare din fata
muchiilor tãietoare;
 în zona D - este zona strivitã a materialului, datoritã reactiunii tãisului opus
sculei.
Forta de tăiere propriu-zisă este forta capabilă să învingă rezistenta materialului, ea
producând fisurile de forfecare. În timpul tãierii deformatiile plastice si de rupere a
semifabricatului sunt însotite de deformatii elastice, fapt ce explicã fenomenul cã
deseul rezultat în urma unei perforãri nu intrã în orificiul din piesa perforatã el
având dimensiuni mai mari.
Astfel apare situatia în care piesa nu mai poate fi desprinsă decât fortat de pe
orificiul plăcii active. Din această cauză, pentru învingerea rezistentelor
suplimentare din cadrul procesului de tăiere sunt necesare forte suplimentare ce
trebuie adãugate la forta propriu-zisã de tãiere.
Forta totalã de tãiere pentru cazul cel mai general se determinã cu relatia:
Ftot = F+ Fd+ Fi+ Fînd (daN) (4.1)
în care:
 F - forta de tãiere propriu-zisã
 Fd - forta de desprindere a materialului de pe poanson
 Fi - forta de împingere a materialului prin orificiul plãcii active
 Fînd - forta de îndoire a materialului tãiat în situatia în care tãierea se executã în
muchii active înclinate.
Particularizând relatia 4.1. apar următoarele situatii:
1. la tăierea după contururi deschise unde semifabricatul se îndepărtează singur
de pe tăisul sculei Fd= Fi=0 apărând si aici două situatii:
a) sculele au muchii tãietoare si paralele Fînd=0 deci Ftot va fi:
Ftot=F (daN) (4.2)
b) sculele au muchii tãietoare înclinate Fînd< >0 deci Ftot va fi:
Ftot=F+Fînd (daN) (4.3)
2. la tăierea după contururi închise sau deschise, fără posibilităti de distantare a
 
0 0
semifabricatului fată de tăisul sculei Fi 
si Fd 
. Apar si aici două situatii:
a) sculele au muchii tãietoare si paralele Fînd=0 deci Ftot va fi:
Ftot=F + Fi + Fd (daN) (4.4)
b) sculele au muchii tãietoare înclinate Fînd< >0 deci Ftot va fi:
Ftot= F + Fi + Fînd (daN) (4.5)
Forta de tãiere propriu-zisã în situatia în care muchiile active sunt paralele, se
determinã cu relatia:
F= k L g f (daN) (4.6)
în care:
 L - lungimea conturului de tãiere;
 g - grosimea semifabricatului;
 f - rezistenta la forfecare a semifabricatului;
 k - coeficient ce tine seama de influenta factorilor ce apar în conditiile
concrete industriale de lucru si are valori între 1,1÷1,3.
Valoarea lui f poate fi luată din tabele pentru diferite materiale sau se poate
aproxima cu r functie de natura materialului astfel: pentru otel f
=(0,75…0,90)r; pentru aluminiu moale f=(0,75…0,90)r; pentru aluminiu tare
f=(0,55…0,70)r; pentru alamă f=(0,65…0,75)r.
Tinându-se cont de aceste corespondente, relatia fortei de tãiere propriu-zisã
devine:
F= Lgr (daN) (4.7)
Lucrul mecanic cheltuit în procesul tãierii are expresia:
W=gF (daN . m) (4.8)
unde:
  - coeficient de proportionalitate dintre forta medie si cea maximã ce apare în
proces cu valori între 0,30÷0,75;
 g - grosimea semifabricatului;
 F - forta de tãiere propriu-zisã
Forta maximã care apare în procesul tãierii, nu corespunde momentului initial de
atac al semifabricatului, adicã momentul în care aria sectiunii de rezistentã la tãiere
are valoarea maximã. Variatia fortei functie de pãtrunderea relativã a muchiei
active a sculei în semifabricat pentru materialele de plasticitate diferitã si scule cu
jocuri diferite este prezentatã în fig. 4.5. Se observã cã forta maximã este mai mare
la materialele dure si la jocurile dintre scule diferite de jocul optim, valoarea
maximã la materialele dure se înregistreazã la o pãtrundere mai micã a muchiilor
active, decât la materialele plastice, separarea completã a materialului marcatã prin
scãderea bruscã a fortei pânã aproape de zero, intervine la o cursã mai redusã decât
grosimea semifabricatului.
În situatia în care muchiile active sunt înclinate, situatia se prezintã diferit de cazul
muchiilor active paralele, particularitatea principalã constând în faptul cã atacul
materialului dupã conturul sãu de tãiere se realizeazã în mod progresiv. În fig. 4.6.
se prezintã o pereche de muchii tãietoare înclinate si rectilinii.
Conform figurii, etapele procesului de tãiere sunt:
 etapa initialã a procesului de tãiere care este etapa de pãtrundere a muchiei
active în material pânã la strãpungerea acestuia în grosime, adicã etapa de la
contactul punctiform 1 al muchiei active cu semifabricatul pânã la 2 când
contactul devine liniar;
 etapa caracteristicã a procesului de tãiere când muchia activã parcurge
portiunea 2 la 3;
 etapa finalã a procesului de tãiere, de iesire a sculei din semifabricat, adicã
portiunea de la 3 la 4.
Variatia forte în decursul procesului de tãiere se vede în fig. 4.7. unde se observã o
crestere progresivã a forte în decursul etapei initiale, mentinerea constantã apoi în
decursul etapei caracteristice si apoi scãderea progresivã a fortei în etapa finalã.
Din fig. 4.6. se poate determina expresia fortei de tãiere propriu-zise.
g2
Fk  (daN) (4.9.)
2  tan  f
În care:
 k - coeficient de majorare cu valori între 1,1÷1,3;
 f - rezistenta la forfecare a semifabricatului;
 g/2.tan  - aria suprafetei triunghiulare ACD de rezistentã la tãiere;
  - unghiul de înclinare al muchiei tãietoare.
Din relatiile 4.6. si 4.9. se observã cã la semifabricatele de lãtime mare la care
f>>g/2.tan , procedeul de tãiere cu muchii tãietoare înclinate utilizeazã forte de
tãiere mai reduse. Se observã din relatia 4.9. cã odatã cu cresterea unghiului forta
de tãiere scade, lucru prezentat si în diagrama din fig. 4.8. Valoarea unghiului 
este limitat însã deoarece s-ar produce o îndoire pronuntatã a piesei rezultate iar
calitatea suprafetei rezultate se micsoreazã. De asemenea, la muchii înclinate apare
si o componentã orizontalã H a fortei exercitate de sculã, fig. 4.9., care tinde sã
scoatã semifabricatul de sub actiunea muchiei tãietoare si a cãrei relatie este:
H=N.sin  (daN) (4.10)
La o valoare a lui H ce depãseste valoarea fortei de frecare dintre semifabricat si
reazemul sãu inferior, semifabricatul se deplaseazã, fapt ce face ca unghiul  sã fie
ales într-un domeniu delimitat de un minim si un maxim, functie de grosimea
semifabricatului si anume între 2º÷8º, maxim 12º. Datoritã fortei constante ce se
manifestã în decursul procesului de tãiere, lucrul mecanic cheltuit se poate
determina cu usurintã. Pentru simplificare se considerã portiunea de semifabricat
tãiatã initial, transpusã la capãtul opus al semifabricatului fig. 4.10, adicã triunghiul
hasurat ACD, se transpune în pozitia EFG. Forta, de aceastã datã, este consideratã
de-a lungul întregului proces de tãiere, iar cursa realizatã de muchia tãietoare este:
Hc =.tan  (daN) (4.11)
Lucrul mecanic va fi:
g2
W  FH  k     tan  (Kgf.m) (4.12.)
2  tan  f
În situatia tãierilor dupã contur în fig 4.11. se prezintã etapa initialã a tãierii fig.
4.11.a; etapa propriu-zisã fig. 4.11.b. si etapa finalã în fig. 4.11.c. Relatia de calcul
a fortei propriu zise va fi:
g2   f
F kt (daN) (4.13) unde:
2  tan r

 r - unghiul real de înclinare a muchiei tãietoare în raport cu semifabricatul;

 kt - coeficient ce are valori diferite functie de etapele de tăiere astfel:
 pentru etapa initialã
h 2 g  h 
kt  (4.14)
g2

 de aici se deduce kt pentru etapa propriu-zisã când h=g

  pentru etapa finalã kt are expresia:
H  h  g2
kt 
g2
Pentru celãlalte forte ce se adaugã la forta de tãiere propriu-zisã existã relatii
determinate experimental astfel:
Fi=ki.F (daN) (4.15)
unde: ki- coeficient functie de natura si grosimea semifabricatului cu valori
experimentale variind între 0,01……0,07.
Fd=kd.F (daN) (4.16)
unde: kd- are valori cuprinse între 0,01……0,07.
Fînd=kînd.F (daN) (4.17)
unde: kînd=0,05..

4.3. Modul de lucru

Se vor lua materiale de grosimi diferite si se va indica ce procedeu de tãiere se va
utiliza, urmând ca studentii sã calculeze forta de tãiere propriu-zisã. Pe un material
de aceeasi grosime se vor face probe de tãiere dupã contur închis si dupã contur
deschis pe aceeasi lungime, se vor calcula fortele de tãiere pentru ambele situatii si
se vor compara. La forta de tãiere propriu-zisã se vor adãuga apoi fortele
suplimentare, gãsindu-se forta totalã.
4.4. Mersul lucrãrii
Rezultatele se trec în tabelul 4.1.

Material Ghilotină Presă

g(mm) L(mm) F(Kgf) Fînd(Kgf) Ftot(Kgf) F(Kgf) Fi(Kgf) Fd(Kgf) Ftot(Kgf)

fig. 4.1. fig. 4.2. fig. 4.3.

A Material dur, jopt a

F
B Material plastic
C 1 A O
j>jopt
D j=jopt 2
3 C
fig. 4.4. 4
a
fig. 4.5. y/g fig. 4.6.
F F
 C B F Hc
G
H 
 A E
fig. 4.7. h fig. 4.8.  N B
fig. 4.9.
fig. 4.10.

h
H
g H h g g’  H
h

(a)
(b) (c)
fig. 4.11.