Coloana

vertebrala este compusa din 33 de vertebre: 7 cervicale, 12 toracice, 5 lombare, 5 sacrate si 4

coccigiene. Datorita flexibilitatii inerente, coloana cervicala este portiunea cea mai traumatizata a
coloanei vertebrale.

Daca un pacient sufera un traumatism trebuie sa suspicionati intotdeauna o leziune la nivelul capului
sau coloanei cervicale. Capul pacientului trebuie mentinut in pozitie neutra si imobilizat.

Imobilizarea coloanei vertebrale

Prima persoana care evalueaza pacientul trebuie sa imobilizeze imediat coloana cervicalasi daca este
necesar, sa efectueze simultan deschiderea cailor aeriene printr-o manevra de subluxatie a mandibulei.
Stabilizarea manuala a gatului este mentinuta pana cand pacientul este transferat si imobilizat pe o
targa rigida.

Gulerele cervicale

Sunt formate din doua piese asimetrice, care sunt marcate si folosite pentru anterior si posterior.
Gulerele au un orificiu in partea frontala care permit observarea traheei si a venelor jugulare, si permite
verificarea pulsului carotidian. Prezinta inca un orificiu dorsal care permite palparea coloanei cervicale.
In cazuri necritice, cand pacientul se afla in vehicul, un salvator imobilizeaza manual gatul pacientului si
efectueaza manevrele necesare eliberarii cailor aeriene, in timp ce al doilea salvator aplica gulerul
cervical. Gulerul cervical reglabil prezinta avantajul de a ingloba 4 dimensiuni de adult(fara gat, scurt,
normal, inalt). Fixarea gulerului se realizeaza prin 4 pasi simpli:

• Se masoara gatul pacientului – distanta dintre umar si barbie.

• Se selecteaza dimensiunea adecvata pacientului si se fixeaza in pozitia selectata prin apasarea
celor doua clipsuri de fixare.
• Se preformeaza gulerul.
• Se aplica gulerul – suportul barbiei sub barbie, se introduce posterior celalta parte si se inchide.

Hemoragia

Controlul hemoragiei externe

Exista trei metode prin care se poate realiza hemostaza:

• Presiune directa pe plaga

• Ridicarea membrului
• Aplicarea presiunii in punctul de presiune

Presiunea directa

Majoritatea hemoragiilor externe pot fi controlate aplicand presiune directa pe plaga. Aplicati un
pansament uscat steril direct pe plaga si apasati cu mana. Daca nu dispuneti de comprese sterile,
utilizati cea mai curata bucata de material disponibila. Pentru a mentine presiune directa la nivelul
plagii, legati strans plaga si compresa cu un bandaj compresiv. Nu indepartati compresa dupa aplicare,
chiar daca se imbiba cu sange. Aplicati alta compresa deasupra si apasati-le pe ambele.

Ridicarea membrului

Daca presiunea directa nu opreste hemoragia de la nivelul unei extremitati, ridicati membrul
traumatizat, mentinand presiunea directa. Ridicarea membrului si presiunea directa vor opri in mod
normal o hemoragie severa.

Punctele de presiune

Daca metodele anterioare nu functioneaza, va trebui controlata indirect sangerarea: comprimarea unei
artere mari pe un plan osos. Veti obtine acelasi efect ca atunci cand calcati un furtun de apa. Desi sunt
mai multe puncte de presiune, punctul de presiune al arterei brahiale si punctul de presiune al arterei
femurale sunt cele mai importante. Punctul de presiune al arterei brahiale este localizat intre umar si
cot, plasati membrul superior cu cotul la 90 grade, iar la jumatatea distantei dintre cot si umar apasati
contra humerusului. Punctul de presiune al arterei femurale este localizat inghinal, unde artera femurala
este plasata superficial. Gasiti creasta anterioara a osului iliac de partea lezata si alunecati cu degetul
dealungul ei. Rotiti mana catre regiunea inghinala si apasati ferm.

Hemoragiile nazale (epistaxis)

Pot aparea ca urmare a unui traumatism sau al unei conditii medicale. Rugam persoana sa stea aplecata
cu capul usor inainte si pensam ambele nari pentru cel putin 5 minute.

Plagile

Plaga este o leziune produsa prin contact fizic, ducand in final la lezarea tegumentului.

Principiile de tratament ale plagilor

Contuziile usoare nu necesita tratament. Alte plagi trebuie tratate prin aplicarea de gheata, compresie
usoara si ridicarea membrului lezat. Deoarece o cuntuzie extinsa poate masca o fractura subiacenta, in
aceste cazuri membrul lezat se imobilizeaza. Este important sa opriti sangerarea cat mai repede posibil,
utilizand pe cat se poate materiale sterile. Aplicati o comresa uscata, sterila si compresiune directa pe
plaga. Daca prima compresa se imbiba cu sange, acoperit-o cu a doua. Luati in considerare si ridicarea
membrului lezat, precum si compresia punctelor de presiune. Compresa trebuie sa acopere in intregime
plaga pentru a impiedica contaminarea ulterioara. Curatarea plagii se va face la spital. Orice compresa
va fi fixata cu un pansament comresiv. Nu indeparati niciodata prima compresa deoarece formarea de
cheaguri de sange a inceput si nu trebuie intrerupta.

Fata si scalpul sunt zone bine vascularizate de aceea o plaga relativ mica poate fi insotita de o sangerare
abundenta. La cap, pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor, tipica pentru acest segment fiind
capelina. Plagile severe ale scalpului se pot asocia cu fracturi craniene si chiar leziuni cerebrale. Daca
sunt vizibile fragmente osoase sau tesut cerebral, nu aplicati presiune la nivelul plagii. Pansati plaga
necompresiv.

Obiecte penetrante

Daca exista un obiect penetrant, aplicati un pansament stabilizator si transportati pacientul imediat la
cea mai apropiata unitate medicala. Daca gasiti pacientul cu un cutit sau alt obiect penetrant la nivel
abdominal, nu incercati sa-l indepartati. Stabilizati obiectul incat sa nu se miste. Aplicati o rola mare de
pansament de fiecare parte a obiectului si asigurati rolele cu alt pansament infasurat in jurul
organismului. Orice miscare a obiectului penetrant poate produce noi leziuni interne.

Plagile abdominale deschise se pansazeaza cu o compresa sterila umeda.

Plagile extremitatilor. Se aplica o compresa sterila uscata si un bandaj compresiv, se ridica membrul
traumatizat. Trebuie sa imobilizati extremitatea trumatizata, fiindca pot exista fracturi subiacente.

Arsurile

Tegumentul este o bariera ce nu permite substantelor straine sa patrunda in organism si impiedica

pierderea de fluide. Arsurile se clasifica dupa adancimea lor:

• Superficiale(gradul I) – se caracterizeaza prin piele rosie si dureroasa, este limitata la straturile

superficiale;
• Partiale(gradul II) – sunt mai profunde, apar vezicule, dureri modearate sau chiar severe,
deoarece terminatiile nervoase sunt lezate;
• Totale(gradul III) - afecteza toate straturile tegumentului, durerea lipseste frecvent deoarece
terminatiile nervoase sunt distruse.

Cauze si tipuri de arsuri

1. Arsurile termice. Sunt determinate de caldura. In cazul arsurilor superficiale zona arsa se
plaseaza in apa pentru a o raci, ulterior aplicati o compresa sterila. Daca sunt prezente si
vezicule, fiti atenti sa nu le spargeti, sunt o bariera impotriva infectiilor. Taiati hainele de la
nivelul arsurii si indepartati-le, dar lasati pe loc imbracamintea lipita de zona arsa.
2. Arsurile chimice. Multe substante pot produce arsuri chimice. Aceste substante includ acizi tari
cum este acidul de baterie sau baze puternice. Tratamentul initial pentru arsurile chimice este
indepartarea a cat mai multa substanta chimica de la nivelul pielii. Indepartati orice substanta
chimica uscata de la nivelul hainelor sau pielii pacientului, avand grija sa nu va contaminati.
Poate fi uneori nevoie sa cereti pacientului sa se dezbrace de tot. Spalati pielea contaminata cu
mari cantitati de apa. Este esential ca substanta chimica sa fie spalata rapid de la nivelul pielii
 pentru a evita leziunile ulterioare. Spalati zona afectata cel putin 10 minute, apoi acoperiti zona
arsa cu o compresa uscata, sterila.
3. Arsurile electrice. Arsurile electrice pot provoca leziuni grave si chiar moartea , insa lasa putine
semne de distructie in exteriorul organismului. Aceste arsuri sunt determinate de un curent
electric ce intra in organism printr-un punct( de ex. mana care atinge un fir electric), traverseaza
tesuturi si organe si iese din organism prin punctul de contact cu solul. Inainte de a atinge sau
trata o persoana ce a fost electrocutata, asigurati-va ca persoana respectiva nu mai este in
contact cu sursa de electricitate ce a determinat electrocutarea. Acoperiti aceste arsuri cu o
compresa uscata, sterila.

Fracturile

Fracturile sunt leziuni ce apar in urma actiunii unui traumatism puternic asupra osului, constand in
intreruperea continuitatii acestuia. Pot fi cauzate de o varietate mare de mecanisme fiecare avand forte
semnificative. In functie de modul de actiune a agentului vulnerant , de intensitatea lui, fracturile pot fi
de mai multe feluri:

• Fracturi inchise - tegumentele in jurul focarului de fractura sunt intacte

• Fracturi deschise – focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga
• Fracturi directe – in care agentul traumatizant actioneaza chiar la locul de producere a fracturii
• Fracturi indirecte – traiectul de fractura apare la distanta de la locul de actiune al agentului
vulnerant

Principii generale de imobilizare.

Se face inainte de mutarea pacientului. Imobilizarea previne miscarea capetelor rupte ale oaselor,
reduce durerea si previne miscarea unei articulatii dislocate, reduce intensitatea durerii. Ajuta la
reducerea sangerarii si scade riscul afectarii vaselor sau nervilor din apropierea leziunii.

Tehnica imobilizarii.

Se indeparteaza hainele de pe membrul afectat pentru a permite vizualizarea leziunilor cautand plagi,
deformari, edeme.

Materiale pentru imobilizare.

Imobilizarea provizorie a fracturilor se face in scopul impiedicarii miscarilor fragmentelor osoase

fracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos.
Mijloacele de imobilizare sunt atele speciale sau cele improvizate, de lungimi si latimi variabile, in
functie de regiunile la nivelul carora se aplica. Pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici
longitudinal si nici lateral imobilizarea trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu articulatiile situate
deasupra si dedesubtul focarului de fractura. Inainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara,
nedureroasa a segmentului in ax. Acest lucru este valabil numai in cazul fracturilor inchise. Fracturile
deschise se imobilizeaza in pozitia gasita, dupa pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta reducerea lor
prin tractiune.
Tipuri specifice de imobilizare.

Pentru a efectua o imobilizare , in marea majoritate a situatiilor, este nevoie de minim doua persoane.
O persoana fixeaza membrul iar cea de-a doua persoana fixeaza atela.