Sunteți pe pagina 1din 2

O nouă abordare în combaterea Tumorii Wilms de

Gradu 4 cu metastaze pulmonare

Un nou studiu ne arată o signifiantă creştere a ratei de supravieţuire pentru


pacienţii cu gradul 4 de Tumoare Wilms cu metastaze pulmonare , publicat
la începutului anului 2018 , în Journal of Clinical Oncology . Un raport al
COG ( Children Oncology Group ) , studiul AREN0533 , schimba radical
tratamentul Tumorii Wilms şi reduce nevoia de radiaţii , la fel şi riscurile
pe termen lung ale acestora , la peste 50% dintre pacienţi, aceasta
răspândindu-se la plămâni . Studiul a fost condus de către doctorantul
Jeffrey Dome , vice-preşedintele Centrului pentru Cancer şi Boli
Hematologice (US) .

Tumoarea Wilms care porneşte din rinichi , este a 5-a cea mai comună
formă de cancer , întâlnită la copiii sub 15 ani . Chiar dacă rezultatele
finale sunt extraordinare pentru mulţi dintre pacienţi , aceasta de multe să
răspândeşte în organism , creând metastaze , plămânul fiind cel afectat , în
cele mai multe dintre cazuri . Tratamentul este de asemenea un risc major ,
creând probleme majore ale sănătăţii în timp , putând duce şi la o nouă
apariţie malignă , din cauza expunerii la radiaţii şi a Doxorubicinei .

Tratamentul standard al Tumorii Wilms cu metastaze pulmonare ( în


US,Canada) este protocolul celor 3 medicamente : Vincristine ,
Dactinomycină , Doxorubicină şi radioterapie pulmonară . Studiul
AREN0533 arată că radioterapia pulmonară poate fi evitată , dacă
metastazele pulmonare au un răspuns afirmativ după 6 săptămâni de
chimioterapie . Pe de altă parte , studiul ne arată că este benefică
introducerea a 2 noi citostatice în cadrul protocolului de tratament , şi
anume Cyclophosphamida şi Etoposidul , pentru pacienţii cu răspuns mai
prost al metastazelor , după 6 săptămâni de tratament .

AREN0533 a fost de asemenea primul studiu în cadrul Tumorii Wilms care


a modificat tratamentul pe baza unui prognostic nefavorabil , şi anume
pierderea heterozigoţiei la cromozomii 1p şi 16q .

Concluziile studiului sunt următoarele :

Intensificarea tratamentului pentru pacienţii cu pierderi heterozigote la cromozomii


1p şi 16q , a dus la o creştere a supravieţuirii de la 66% la 100% , bazat pe un termen
de 4 ani .
Pacienţilor cu răspuns incomplet în cazul metastazei la plămâni , cărora li
s-a adăugat pe schema de tratament Cyclophosphamida şi Etoposidul ,
le-a crescut rata de supravieţuire la 89% de la 75%.
Abordarea terapiei pe baza răspunsului nodulilor pulmonari şi a pierderii
heterozigote la cromozomii 1p şi 16q , per total a adus o creştere a ratei de
supravieţuire de 12 procente , si anume 96% de la 84%, cât se înregistra în cadrul
studiului anterior .