Sunteți pe pagina 1din 1

ACNEE ROZACEE

Rozaceea este o dermatoză inflamatorie a tegumentului feței, cu evoluție îndelungată, cronică, observată, de obicei, la persoane de vârstă
medie (30-50 ani), mai frecvent la femei, și caracterizată printr-un polimorfism lezional vast.

2. Etiopatogenie.
Principalii factori, incriminați în declanșarea rozaceei, sunt: a) neuro-vasculari (reactivitatea accentuată a plexului nervos facial versus
reglajul defectuos al circulaţiei venoase faciale, ultimul fiind determinat de disfuncţia endoteliului vascular [creşterea FPEV – factorul de
proliferare endotelială vasculară] + unele dereglări în sistemul de coagulare a sângelui [creşterea FCF – factorul de creştere a
fibroblaştilor]); b) alimentari și digestivi (declanșarea / agravarea maladiei după consumul de alimente picante, fierbinți; asocierea
frecventă cu patologia gastro-intestinală – gastrite, duodenite, colecistite, pancreatite etc.); c) infecțioși (Demodex folliculorum,
Helicobacter pylori, flora stafilococică, Klebsiella rhinoscleromatis); d) imuni (acumularea / depozitarea de imunoglobuline şi complement la
joncţiunea dermo-epidermică); e) climatici (temperaturile prea ridicate sau prea joase amplifică dezechilibrul neuro-vascular existent) etc.

3. Tablou clinic.
Sub aspect clinic, leziunea eruptivă primară este eritemul, la început tranzitor, apoi permanent, acompaniat sau nu de teleangiectazii.
Ulterior, pe măsura agravării clinice, se dezvoltă leziuni inflamatorii majore – papule și pustule (imaginea alăturată mai sus), iar în fazele
tardive, în special la bărbați, sunt posibile manifestări de tip hipertrofic – rinofima (imaginea alăturată mai jos), otofima, gnatofima. O altă
formă, mai rar întâlnită, observată doar la femei, se numeşte Rosacea fulminans sau Pyoderma faciale şi are o evoluţie acută, extrem de
gravă. Privitor la dermatita peribucală / periorală, numită în popor “boala stewardeselor” și considerată până nu demult o formă particulară
de rozacee, chiar dacă se întâlnește, de asemenea, mai des la femei (dar și la copii), în prezent este acceptat faptul că sunt două entități
distincte, deși aspectul clinic poate fi similar.

4. Diagnostic.
Diagnosticul clinic nu prezintă dificultăți. Uneori, sunt binevenite următoarele explorări: formula generală a sângelui, testele biochimice şi
imune, examenul microscopic la Demodex folliculorum, examenul bacteriologic (cu aprecierea sensibilităţii la antibiotice), explorări gastro-
intestinale (inclusiv testul la Helicobacter pylori) etc. În situații incerte, se recomandă biopsia – diferențierea de lupus eritematos,
sarcoidoză etc.

5. Tratament.
Tratamentul rozaceei este complex și îndelungat: a) antibiotice (cicline și macrolide); b) antiparazitare (metronidazol, ivermectină); c)
retinoizi (isotretinoin); d) antitrombotice (sulodexide); e) anti-H2-histaminice (famotidină); f) inhibitori ai pompei de protoni (omeprazol); g)
fermenți digestivi (pancreatină). Se administrează, de asemenea, topice cu sulf, zinc, rezorcină, ihtiol, clindamicină, permetrină, acid
azelaic etc. O medicaţie promiţătoare reprezintă alfa-2-adrenomimeticii, în special brimonidina (uz topic), eficienţa căreia se datorează
efectului anticongestiv şi vasoconstrictor. Alte opţiuni: manoperele fizioterapice, laserul.