Grile Rezi Vol 2 2016

Acad.
Ioanei Sinescu
Prof. Dr Adrian STREINU-CERCEL Prof. Dr Mire ea BEURAN
CULEGERE DE TESTE GRILĂ

PENTRU
REZIDENTIAT
-PARTEA A ll-A-
2016
EDITURA UNIVERSITARĂ “CAROL D AVI LA”

BUCUREŞTI, 2016
ISBN:978-973-708-886-4
Descrierea C1P a Bibliotecii Naţionale a României

SINESCU, IOANEL
Culegere de teste grilă pentru rezidenţiat / acad. Ioanei Sinescu, prof. univ. dr. Adrian
Streinu-Cercel, prof. dr. Mircea Beuran. - Ed. a 2-a, rev. - Bucureşti: Editura Universitară "Carol
Davila", 2016
ISBN 978-973-708-886-4
I. Streinu-Cercel, Adrian
II. Beuran, Mircea
37.046.4
371.27:614.25
Editura Universitară “Carol Davila” Bucureşti a U.M.F “Carol Davila” Bucureşti este acreditată de
Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din învăţământul Superior (CNCSIS), cu avizul
nr. 11/23.06.2004.
în conformitate cu prevederile Deciziei nr. 2/2009 a Consiliului Naţional din România- privind
stabilirea sistemului de credite de educaţie medicală continuă, pe baza căruia se evaluează
activitatea de perfecţionare profesională a medicilor, a criteriilor şi normelor de acreditare a
educaţiei medicale continue, precum şi a criteriilor şi normelor de acreditare a furnizorilor de
educaţie medicală continuă, Colegiul Medicilor din România acreditează (recunoaşte)
EDITURA UNIVERSITARĂ CAROL DAVILA, BUCUREŞTI CA FURNIZOR EMC.
Coordonatori:
Acad. Ioanei Sinescu
Prof. Univ. Dr. Adrian Streinu-Cercel
Prof. Univ.Dr. Mircea Beuran
Autori:
Săndulescu Oana
Medic specialist Boli Infecţioase
Doctorad în ştiinţe medicale
Asistent Universitar
Guţu Cristian
Medic specialist Cardiologie
Doctor în ştiinţe medicale
Guţu Alexandra
Medic specialist Medicină Internă
Negreanu Lucian
Medic primar Medicină internă
Medic specialist Gastroenterologie
Conferenţiar universitar-U.M.F „Carol Davila” Bucureşti
Gheonea Dan Ionuţ

Medic specialist Medicină internă
Medic specialist Gastroenterologie
Conferenţiar universitar- U.M.F Craiova
Tudor Elena Silvia

Medic rezident Medicină Internă
Spulber Geanina
Medic rezident Medicină Internă
Păun Diana Loreta
Medic primar Endocrinologie
Conferenţiar universitar-U.M.F „Carol Davila” Bucureşti
Coţofană Ioana
Medic rezident Endocrinologie
Coţofană Marius
Medic rezident Chirurgie Generală
Constantinescu Sorin
Medic specialist Radiologie şi Imagistică medicală
Constantinescu Laura Georgiana

Medic rezident Anestezie şi Terapie intensivă
Doctorand în ştiinţe medicale
Nica Adriana Elena

Medic primar Anestezie şi Terapei intensivă
Asistent universitar-U.M.F „Carol Davila” Bucureşti
Viezuină Roxana Elena

Medic rezident Ginecologie
Păduraru Dan Nicolae

Medic specialist Chirurgie Generală
Asistent universitar-U.M.F „Carol Davila” Bucureşti
Şerbănică Andreea Nicoleta

Medic specialist Pediatrie
Doctorand în ştiinţe medicale - U.M.F „Carol Davila” Bucureşti
Şerbănică IonuţVlad
Medic stomatolog, specialist implantolog
Alexa Laura Maneta
Medic primar Recuperare, medicină fizică şi balneologie
Medic specialist Reumatologie
Rezuş Elena
Medic primar Reumatologie
Conferenţiar universitar U.M.F „Gr. T. Popa” Iaşi
Alexa Daniel
Medic specialist Neurologie
Asistent universitar U.M.F „Gr. T. Popa” Iaşi
Ion Daniel
Medic primar Chirurgie Generală
Conferenţiar universitar - U.M.F „Carol Davila” Bucureşti
Bolocan Alexandra
Medic specialist Chirurgie Generală
Şef de lucrări - U.M.F „Carol Davila” Bucureşti
Andronic Octavian
Student U.M.F „Carol Davila” Bucureşti
Chiş Roxana Gabriela

Student U.M.F„Carol Davila” Bucureşti
Bădilă Adrian
Medic primar Ortopedie - Traumatologie
Cocor Cristina
Medic rezident Ortopedie-Traumatologie
Rădulescu Dragoş Mihai

Medic rezident Ortopedie-Traumatologie
Asistent universitar - U.M.F „Carol Davila” Bucureşti
CUPRINS
CAPITOLUL LX - PEDIATRIE
Coordonator: Andreea Nicoleta Şerbănică
9.1 Convulsiile la copil...........................................................................................................553
Ionuţ Vlad Şerbănică, Andreea Nicoleta Şerbănică
9.2 Infecţiile de căi aeriene superioare la copil.............................................._________..... 565
9.3 Nutriţia şi alimentaţia, bolile carenţiale....................................________....___............. 590
9.3.1 Principiile generale de nutriţie şi alimentaţie......................................................590
9.3.2 Bolile carenţiale..................................................................................................... 603
9.3.2.1 Rahitismul carenţial.................................................................................603
9.3.2.2 Malnutriţia................................................................................................. 615
9.3.3 Anemia feriprivă..................................................................................................... 630
9.4 Infecţiile perinatale.......................................................................................................... 644
CAPITOLUL X - NEUROLOGIE
Coordonator: Daniel Alexa
10.1 Accidentele vasculare cerebrale...................................................................................... 668
Laura Marieta Alexa, Daniel Alexa
CAPITOLUL XI - REUMATOLOGIE
Coordonator: Elena Rezuş
11.1 Boli inflamatoare reumatice cronice............................................................................... 689
Laura Marieta Alexa, Elena Rezuş
11.1.1 Poliartrita reumatoidă........................................................................................689
11.1.2 Artrita psoriazică................................................................................................705
11.1.3 Spondilita anchilozantă şi spondilartritele............................................................. 711
11.2 Lupusul eritematos sistemic............................................................................................ 719
Laura Marieta Alexa, Elena Rezuş
CAPITOLUL XII - CHIRURGIE GENERALĂ

Coordonator: Daniel Ion
12.1 Apendicita acută.............................................................................................................. 732
Dan Nicolae Păduraru, Alexandra Bolocan, Marius Coţofană, Daniel Ion
12.2 Litiaza biliară...................................................................................................................741
12.3 Pancreatita acută............................................................................................................. 763
12.4 Peritonitele....................................................................................................................... 778
12.5 Ocluziile intestinale........................................................................................................793
12.6 Hemoragiile digestive............................................................................................. 799
Dan Nicolae Păduraru, Alexandra Bolocan, Roxana Gabriela Chiş, Daniel Ion
12.7 Cancerul colorectal................................................................................................ 817
12.8 Cancerul gastric..................................................................................................... 825
12.9............................................................................................................................................. Can
cerul mamar..............................................................................................................................832
12.10 Traumatismele toracice şi abdominale................................................................. 844
Dan Nicolae Păduraru, Alexandra Bolocan, Octavian Andronic, Daniel Ion
CAPITOLUL Xni - UROLOGIE

Coordonator: Alexandra Bolocan
13.1............................................................................................................................................. Liti
aza urinară.................................................................................................................................870
Sorin Constantinescu, Laura Georgiana Constantinescu, Alexandra Bolocan
CAPITOLUL XIV - ORTOPEDIE

Coordonator: Adrian Bădilă
14.1 Fracturile oaselor lungi - generalităţi............................_______.................................. 885
Cristina Cocor, Dragoş Mihai Rădulescu, Adrian Bădilă
CAPITOLUL XV - OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE
Coordonator: Alexandra Bolocan
15.1 Consultaţia prenatală, sfatul genetic, diagnosticul de sarcină........................... 933
15.1.1 Consultaţia prenatală.................................................................................. 933
15.2 Cancerul de col uterin şi tumorile genitale benigne............................................ 946
15.2.1 Patologia preneoplazică şi neoplazică a colului uterin............................ 946
15.2.2 Patologia tumorală uterină benignă.......................................................... 951
15.2.3 Patologia tumorală benignă ovariană....................................................... 955
15.3 Infecţiile genitale la femei...................................................................................... 959
CAPITOLUL IX- PEDIATRIE
9.1 CONVULSIILE LA COPIL
COMPLEMENT SIMPLU
1. Incidenţa epilepsiilor la copii, variază:

A. Cu vârsta
/V
B. In funcţie de sex
C. în funcţie de tipul crizei
D. în funcţie de etiologie
E. în funcţie de zona geografică
R=E
2. Despre crizele convulsive la copii, este falsă afirmaţia:

A. Crizele convulsive pot afecta copii de toate vârstele
B. Prevalenţa epilepsiilor în rândul populaţiei pediatrice în Europa este
estimată la 2,3 -10,3 cazuri la 1000 de copii
C. Aspectul clinic al convulsiilor depinde de gradul de maturare al SNC
D. Apariţia crizei convulsive implică o depolarizare haotică a neuronilor
cerebrali şi propagarea descărcării instantaneu la tot creierul
E. Crizele epileptice care nu sunt sinonime cu epilepsia sunt reunite sub
termenul generic de manifestări paroxistice
R=D
3. Etiologia crizelor epileptice din perioada perinatală este dată de următorele

afecţiuni, CU EXCEPŢIA:
A. Encefalopatie hipoxiischemică
B. Hipoglicemie
C. Neuroinfecţii
D. Factori toxici
E. Hemoragii intracraniene
R=D
553
/V
4. In perioada postnatală etiologia crizelor epileptice este dată de următoarele

A. Vasculite cerebrale
B. Traumatisme craniene
C. Malformaţii arterio-venoase
D. Encefalopatie hipoxic-ischemică
E. Factori toxici
R=D
5. Crizele parţiale simple pot fi:

A. Cu simptome vegetative
B. Cu simptome somatosenzoriale
C. Cu semiologie motorie
D. Cu simptome psihice
E. Cu semiologie complexă
R=E
6. Despre crizele mioclonice este falsă următoarea afirmaţie:

A. EEG evidenţiază descărcări generalizate de polivârf-undă sincrone cu
secusele musculare
B. Pot fi însoţite sau nu de pierderea stării de conştienţă
C. Sunt însoţite de tulburări vegetative
D. Se caracterizează prin secuse musculare masive, scurte, bilaterale ale
membrelor şi trunchiului
E. Sunt întâlnite în sindromul Lennox-Gastaut
R=C
7. Despre crizele atone sunt adevărate următoarele afirmaţii, CU EXCEPŢIA:

A. Pot avea durată de câteva secunde
B. Se caracterizează prin căderea pacientului
C. Se caracterizeazăprin pierderea bruscă a conştienţei
D. Durează de 5-30 secunde cu păstrarea tonusului muscular
E. EEG: descărcare generalizată, sincronă de unde lente sinusoidale şi CVU
(complexe vârf-undă)
R=D
554
8. Crizele parţiale cu semiologie complexă NU se caracterizează prin:
A. EEG intercritic evidenţiază descărcări focale de tip vârf-undă
B. Durată de 2-10 secunde
C. Alterarea stării de conştienţă
D. Amnezie postcritic
E. Unde lente în regiunile temporale şi fronto-temporale
R=B
9. Simptomele vegetative prezente în crizele parţiale simple sunt următoarele, CU

EXCEPŢIA: ’
A. Mioză
B. Piloerecţie
C. Hiperhidroză
D. Senzaţii epigastrice
E. Paloare
R=A
10. Semiologia motorie prezentă în crizele parţiale simple este următoarea, CU

EXCEPŢIA: ’
A. Posturală
B. Afazică
C. Fonatorie
D. Operculară
E. Somatică
R=E
11. Despre hipoglicemia neonatală este falsă următoarea afirmaţie:

A. EEG intercritic relevă descărcări de unde lente în regiunile centrale
B. Este definită de valoarea glicemiei sub 30mg% la nou-născutul la termen în
primele 72 de ore
C. Tratamentul constă în administrarea de glucoză 15- 20% doză de
8mg/kg/min
D. Tratamentul se face astfel încât glicemia să nu depăşeascăl55 mg% (pericol
de deshidratare)
E. Manifestările clinice nespecifice includ apatie, letargie, convulsii, comă
R=D
555
12. Hipoglicemia neonatală NU este definită ca fiind:
A. Prematur <20mg%
B. Nou-născut la termen în primele 72 de ore <35mg%
C. Dismatur <20mg%
D. Nou-născut la termen după 72 de ore <40mg%
E. Nou-născut la termen în primele 72 de ore <30mg%
R=B
13. Despre Encefalopatia mioclonică precoce (Aicardi), este FALSĂ afirmaţia:

A. Are prognostic grav, decesul survine în primul an de viaţă
B. Aspectul EEG : “suppression burst”
C. Este o condiţie gravă, malformativă / metabolică
D. Spasme epileptice tonice către vârsta de 3-4 ani
E. Clinic prezintă: mioclonii eratice, ce pot fi prezente şi în somn
R=D
14. Despre crizele tonice este FALSĂ următoarea afirmaţie:

A. Se caracterizează printr-o contracţie musculară susţinută, difuză, cu
pierderea conştienţei şi tulburări vegetative
B. Sunt cauzate de leziuni cerebrale structurale (ca în sindromul Ohtahara)
C. EEG evidenţiază ritm recrutanţă de lOOc/s
D. La premature sunt adesea simptomele unei hemoragii intraventriculare
E. La sugar sunt crize generalizate cu extensia tonică a membrelor cu devierea
privirii şi apnee
R=C
15. Despre crizele neonatale benigne NU ESTE ADEVĂRAT:

A. Se mai numesc sindromul convulsiilor din ziua 5
B. Durata perioadei convulsive este de circa 20 de ore
C. Crize de tip clonic de scurtă durată, mai rar apneice
D. EEG intercritic normal
E. Prognostic nefavorabil pentru dezvoltarea neuromotorie ulterioară
R=E
556
16.Sindromul Ohtahara se caracterizează prin:
A. Spasme tonice scurte, izolate sau în salve
B. Medicaţia antiepileptică poate controla crizele
C. Debut precoce frecvent după primele 10 zile de viaţă
D. EEG de suppression burst
E. Substratul neuropatologic este dat de malformaţii cerebrale sau tulburări
metabolice
R=B
17. Despre convulsiile neonatale este adevărată afirmaţia, CU EXCEPŢIA:

A. Sunt tulburări paroxistice ce apar în primele 4 săptămâni de viaţă
B. Incidenţa este cuprinsă între 0.2 si 0.4 %
C. Prognostic sever
D. Mortalitate de peste 15%
E. Sechele neurologice de 55%
R=E
18. Cele mai frecvente cauze de convulsii neonatale sunt:

A. Encefalopatie hipoxiischemică
B. Bolile metabolice
C. Neuroinfecţiile
D. Traumatismele cerebrale
E. Hemoragiile cerebrale
R=D
19. Convulsiile neonatale, din punct de vedere semiologic, pot fi:

A. Minore
B. Tonice
C. Tonico-clonice
D. Mioclonice
E. Clonice multifocale
R=C
557
20. Faza post critică a crizelor tonico-clonice (CGTC) se caracterizează prin:
A. Hipotonie musculară generalizată
B. Respiraţie stertoroasă
C. Relaxare sfincteriană
D. Babinski negativ
E. Recuperare progresivă a conştienţei
R=D
21. Tulburările vegetative ce însoţesc faza tonică din crizele tonico-clonice

(CGTC) se caracterizează prin următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. Hipersecreţie bronşică
B. Tahicardie
C. Paloare intensă
D. Hipertensiune
E. Midriază
R=C
22. Despre convulsiile simple sau benigne, este falsă afirmaţia:

A. Apar între 6 luni - 5 ani
B. Se pot repeta în primele 24 de ore
C. Apar la creşterea bruscă a temperaturii peste 38.5°C
D. Se manifestă prin crize tonico-clonice bilaterale, rar tonice sau hipotonice
E. Au durata sub 15 min
R=B
23. Despre convulsiile febrile este falsă următoarea afirmaţie:

A. Sunt prototipul crizelor epileptice ocazionale
B. Apar la copilul cu vârsta cuprinsă între 9 luni şi 7 ani
C. Apar în absenţa unei suferinţe cerebrale
D. Clinic se împart în simple/benigne şi complexe/complicate
E. Sunt crize epileptice cu semiologie electro-clinică variabilă ce survine în
cursul hiperpirexiei (peste 38,5C)
R=B
558
24.Convulsiile febrile complexe sunt definite după următoarele criterii, CU
EXCEPŢIA:
A. Au durata mai mare de 15 min
B. Apar de obicei înaintea vârstei de 1 an
C. Apar la copiii cu anomalii de dezvolatare
D. Nu se repetă în decursul primelor 24 de ore
E. Pot fi urmate de deficit postcritic (paralizia Todd)
R=D
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Crizele provocate de patologia cerebrală acută ce apar la un individ normal

sunt denumite "ocazionale sau accidentale” si sunt următoarele:
5
A. Convulsii ce survin la debutul unor infecţii

B. Convulsii în anomaliile metabolice tranzitorii
C. Convulsiile din intoxicaţii
D. Convulsii epileptice
E. Convulsii febrile
R=A,B,C,E
2. Criza convulsivă este definită ca fiind un episod brusc, şi stereotip, datorat unei
descărcări electro-chimice anormale la nivel cerebral cu modificări în:
A. Activitatea motorie
B. Activitatea emoţională
C. Activitatea senzitivo senzorială
D. Activitatea psihologică
E. Conştienţă
R=A,B,C,E
559
3. Disfuncţiile metabolice tranzitorii din perioada perinatală ce pot produce
convulsii sunt următoarele:
A. Hipomagneziemie
B. Hiponatremie
C. Hipofosfatemie
D. Hipocalcemie
E. Hipoglicemie
R= B,D,E
4. în perioada antenatală, etiologia crizelor epileptice este dată de următoarea

patologie:
A. Hemimegalencefalia
B. Polimicrogiria
C. Lissencefalia
D. Schizofrenie
E. Microdisgenezii
R=A,B,C,E
5. Următoarele patologii dau convulsii în perioada postnatală:

A. Tumori cerebrale
B. Infecţii cerebro-meningeene
C. Encefalita herpetică
D. Scleroza teporală mezială
E. Abcesul cerebral
R=A,B,D
6. In funcţie de aspectul electro-clinic şi în relaţie cu etiologia, ILAE în 2010

clasifică crizele epileptice în:
A. Crize generalizate
B. Crize focale
C. Crize “ocazionale”
D. Crize epileptic neclasificabile
E. Crize metabolice
R=B,D,E
560
7. Etiologia convulsiilor poate fi dată de următoarele sindroame neuro-cutanate:
A. Sindrom TORCH
B. Scleroza tuberoasă Boumeville
C. Sindrom West
D. Neurofibromatoza de tip I
E. Sindrom Sturge-Weber
R=B,D,E
8. Crizele epileptice generalizate sunt următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Crize tonico-clonice
B. Crize vegetative
C. Crize tonice
D. Crize mioclonice
E. Crize atonice
R=A,C,D,E
9. Crizele clonice pot fi:

A. Motorii
B. Focale
C. Somatosenzoriale
D. Multifocale
E. Vegetative
R=B,D
lO.Despre incidenţa crizelor convulsive la copil, este FALSĂ afirmaţia:

A. 60% din cazuri debutează în primi 3 ani de viaţă
B. Frecvenţă mai mare la sexul masculin
C. în ţările în curs de dezvoltare, incidenţa epilepsiilor atinge următoarele
valori 200-290/100000/an
D. în cele mai multe cazuri nou diagnosticate, după vârsta de 5 ani, epilepsia
se manifestă prin crize cu debut generalizat
A
E. In ţările dezvolatate, incidenţa epilepsiilor variază între 40-70 de cazuri noi

la 100 OOOlocuitori /an
R=C,D
561
11. Crizele mioclonice sunt întâlnite în epilepsiile:
A. Sindrom Doose
B. Epilepsie mioclonică juvenilă
C. Epilepsiile cu debut în perioada neonatală sau de sugar
D. Sindrom West
E. Neurofîbromatoza tip I
Recklinhaussen
12. Crizele atone sunt întâlnite în:

A. SLG (Sindrom Lennox-Gastaut)
B. EMJ (Epilepsia mioclonică juvenilă)
C. Sindromul Doose (Epilepsia mioclonică astatică)
D. EAJ (Epilepsia absentă juvenilă)
E. EAC (Epilepsia absentă a copilului)
R=A,C
13. Crizele parţiale cu semiologie complexă sunt, în majoritatea cazurilor,

însoţite
de automatisme care pot fi:
A. Gestuale
B. Verbale
C. Motorii
D. Orofaringiene
E. Senzitive
R=A,B,D
14.Simptomele somato-senzoriale (senzoriale speciale) prezente în crizele parţiale

simple sunt următoarele:
A. Posturale
B. Olfactive
C. Gustative
D. Somatosenzitive Jacksoniene
E. Vertiginoase
R=B,C,D,E
562
15.Simptomele psihice prezente în crizele parţiale simple sunt următoarele:
A. Cognitive
B. Versive/adversive
C. Afective
D. Comportamentale
E. Psihosenzoriale
R=A,C,E
16.Manifestările clinice prezente în hipoglicemia neoanatală sunt următoarele:

A. Hiperexcitabilitate
B. Cianoză
C. Apnee
D. Tremurături
E. Hipertonie
R=A,B,C,D
17.Tratamentul hipoglicemiei neonatale constă în:

A. Administrarea unei doze de glucoză lOmg/kg/min din sol 20%
(0.04ml/kg/min)
B. Glicemia nu trebuie să depăşească 125mg % (pericol de deshidratare)
C. Administrarea unei doze de glucoză 8mg/kg/min din sol 15%
(0.06ml/kg/min)
D. Se începe precoce alimentaţie p.o. şi nu se suspendă brusc aportul de
glucoză i.v.
E. Profilaxia convulsiilor la nou născuţi cu risc glicemic constă în administrare
de glucoză 10% (70 mg/kg/zi) i.v. sub controlul glicemiei
R=B,C,D,E
18.Crizele tonico-clonice(CGTC) pot fi prezente la copil în cadrul:

A. EAJ
B. SLG
C. Sindromului West
D. Sindromului Ohtahara
E. EAC (epilepsia absentă a copilului)
R=A,B,E
563
19. Absenţele atipice se caracterizează prin:
A. EEG aspect heterogen
B. Debut şi sfârşit progresiv al crizei
C. Fără pierderea stării de conştienţă
D. EEG : CVU neregulate sub 15 cicli /s
E. Sunt întâlnite în epilepsiile generalizate simptomatice
R=A,B,E
20. Convulsiile febrile simple NU prezintă niciodată crize:

A. Tonico-clonice bilaterale
B. Spasme epileptice
C. Tonice
D. Mioclonice
E. Absenţe
R=B,D,E
21. Despre convulsiile febrile simple sunt ADEVARATE afirmaţiile:

A. Sunt unice în 24 de ore
B. Nu sunt urmate de deficit post critic
C. Apar la copii normali
D. Durata este de peste 15 min
E. Apar înaintea vârstei de 1 an
R=A,B,C
22. Examenul LCR în cazul convulsiilor la copii se face dacă:

A. Copii au sub 181uni
B. Prezintă convulsii febrile simple
C. Se suspectează un process inflamator cerebral
D. în caz de convulsie febrilă complexă
E. Traumatism cerebral
R=A,C,D
564
9.2 INFECŢIILE CĂILOR AERIENE SUPERIOARE LA COPIL
COMPLEMENT SIMPLU
1. Etiologia virală a anginei acute este datăde următorii viruşi, CU EXCEPŢIA:

A. Adenovirusuri
B. Coronavirusuri
C. HIV
D. Virusul Sincitial Respirator
E. Virusul Ebstein-Barr
R=C
2. Cel mai important agent infecţios bacterian incriminat în etiologia anginei

acute este:
A. Haemophilus influenzae
B. Streptococcus pneumoniae
C. Streptococul de grup C
D. Streptococul beta-hemolitic de grup A
E. Mycoplasma pneumoniae
R=D
3. Despre angina streptococică este FALSĂ următoarea afirmaţie:

A. Este o afecţiune rară înaintea vârstei de 2-3ani
B. Este mai frecventă iama şi primăvara
C. Răspândirea infecţiei se face în timpul fazei acute
D. Simptomatologia cedează la 24 de ore de la începerea antibioterapiei
E. Reprezintă 47% din cazurile de faringită acută ce apar la copilul cu vârsta
peste 5 ani
R=E
565
4. Debutul anginei streptococice constă în următoarea simptomatologie, CU
EXCEPŢIA:
A. Disfagie
B. Disfonie
C. Tuse lătrătoare
D. Rinoree
E. Febră înaltă şi frison
R=C
/V
5. In perioada de stare a anginei streptococice, examenul clinic decelează

următoarele modificări, CU EXCEPŢIA:
A. Hiperemie faringiană intensă
B. Amigdale hipertrofîce
C. Amigdale intens hiperemice cu pseudomembrane
D. Peteşii la nivelul palatului
E. Amigdale cu depozite albicioase purulente
R=C
6. Despre angina streptococică este adevărat, CU EXCEPŢIA:

A. Perioada de incubaţie este de 2-5 zile
B. Etiologia este dată de streptococul beta-heolitic de grup A
C. Clinic, adenopatia cervicală se asociază frecvent
D. Clinic, amigdalele hiperemice, hipertrofice cu depozite albicioase purulente
E. Se tratează cu tratament simptomatic, fără administrare de antibiotic
R=E
7. Explorările paraclinice efectuate în angina streptococică pentru ghidarea

diagnosticului sunt următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. Culturi faringiene
B. Test rapid de diagnostic
C. Dozare ASLO
D. Hemogramă şi Reactanţi de fază acută
E. Exsudate nazo-faringiene
R=E
566
8. Despre ASLO este FALSĂ afirmaţia:
A. Revenirea valorilor la normal semnifică vindecarea infecţiei
B. “Peak”-ul seric este atins după 2-3 săptămâni de la debut
/V
C. In dinamică creşte de 2-4 ori faţă de nivelul bazai

D. Dozarea este importantă şi pentru prevenirea complicaţiilor
E. Titrai creşte la 100% dintre bolnavi
R=E
9. Scorul Centor, utilizat în diagnosticul anginei streptococice, cuprinde

următoarele criterii clinice punctate astfel:
A. Febra>38: 1 pct
B. Exudat tonsilar/tumefierea amigdalelor: lpct
C. Absenţa tusei: 0 pct
D. Tumefierea ganglionilor limfatici cervicali anteriori: lpct
E. Vârsta 3-14 ani: lpct
R=C
lO.Tratamentul antibiotic se recomandă a se iniţia imediat la copii cu:

A. Istoric pozitiv pentru RAA
B. Febră crescută
C. Copii cu faringită streptococică şi RADT pozitiv
D. Contact cu personae documentate cu infecţie GABHS
E. Febră persistentă mai mult de 4 zile
R=E
11. Complicaţiile supurative date de infecţia cu GABHS sunt următoarele, CU

EXCEPŢIA: 9
A. Otită medie
B. Mastoidită
C. Abces retrofaringian
D. Limfadenită cervicală
E. Meningită
R=E
567
12.Scorul Centor, utilizat în diagnosticul anginei streptococice, cuprinde
următoarele criterii clinice, CU EXCEPŢIA:
A. Tumefierea ganglionilor limfatici cervicali anteriori
B. Febră >38
C. Vârstă 3-14 ani
D. Testul RADT pozitiv
E. Exudat tonsillar /tumefierea amigdalelor
R=D
13. Tratamentul antibiotic indicat în angina streptococică se face astfel, CU

EXCEPŢIA:
A. Penicilină V 250mg/ doză la copii <27 Kg si 500mg/ doză la copii>27 Kg
în 2 sau 3 prize timp de 10 zile
B. Amoxicilină 500mg/ zi în 2 doze, max lg/zi lOzile
C. Moldamin 600.000 UI i.m la copii <27 kg şi 200.000 UI i.m la copilul mare
timp de 10 zile
D. In caz de alergie la penicilină, se recomandă: eritromicină, azitromicină,
claritromicină
E. Amoxicilină 50mg/kg/ zi în 2 doze, max lg/zi timp de lOzile
R=B
14. Tratamentul simptomatic şi profilactic al anginei streptococice

presupune:
A. Terapia locală cu: gargară cu apă sărată, spray anestezic
B. Nu există vaccin streptococic pentru profilaxie
C. Analgezice simple şi antiinflamatoare: ibuprofen 20mg/kg/zi
D. Vaccinarea se face pentru recurenţe de RAA
E. Analgezice simple şi antiinflamatoare: acetaminophen 500 mg/zi
R=A
15. Tonsilectomia se indică în următoarele situaţii,CU EXCEPŢIA:

A. Dacă copilul a avut peste 2 în ultimul an sau peste 5 episoade în ultimii 2
ani
B. în caz de abces periamigdalian
C. Apnee de somn
D. Hipertrofie importantă a amigdalelor cu detresă respiratorie obstructivă
E. Amigdale hipertrofice cu depozite purulente importante, cu aspect de
pseudomembrane
R=E
568
16. Despre faringita recurentă cu GABHS este FALS:
A. Apare ca reinfecţie GABHS de la un membru al familiei
B. Apare datorită rezistenţei GABHS la tratamentul antibiotic
C. Este o faringită determinată de altă cauză la un purtător de GABHS
D. Diagnosticul se stabileşte prin culturi repetate
E. Tratamentul se face cu amoxicilină/clavulanat 40-50 mg/kg/zi timp de
lOzile sau cefuroxime 20mg/kg/zi timp de 10 zile
R=B
17. Din clasificarea formelor clinice de laringită acută, cele cu detresă respiratorie
sunt următoarele:
A. Laringita acută edematoasă supraglotică (Epiglotita)
B. Laringita acută spastică (striduloasă)
C. Laringita acută simplă
D. Laringita acută edematoasă subglotică (crupul viral)
E. Laringite obstructive
R=C
18. Despre laringita acută sunt FALSE următoarele afirmaţii:

A. Este mai frecventă la băieţi, în sezonul rece (toamna târziu, iama)
B. Vârsta de apariţie a crupului este cuprinsă între 3 luni şi 5 ani, cu un peak la
vârsta de 2 ani
C. Până la 15% dintre pacienţi au istoric familial pentm cmp
D. Epiglotitata dată de Haemophilus influenzae este mai frecventă la vârsta de
2-4 ani
E. Recurenţele apar între 6-9 ani
R=E
19. Din punct de vedere clinic, laringitele obstructive se caracterizează prin

următoarele semne şi simptome, CU EXCEPŢIA:
A. Disfonie cu disfagie şi odinofagie
B. Tiraj suprastemal şi supraclavicular
C. Tuse lătrătoare cu timbru
metalic
, D. Dispnee inspiratorie
E. Stridor inspirator acut
R=A
569
20.Despre laringita acută simplă, sunt adevărate următoarele afirmaţii, CU
EXCEPŢIA: ’
A. Etiologia este exclusiv virală
B. Este cea mai frecventă formă
C. Examenul clinic relevă inflamaţie faringiană
D. Laringoscopia evidenţiază edemul corzilor vocale şi a ţesutului subglotic
E. Debutul este cu disfagie, disfonie, tuse, stridorul sau dispneea inspiratorie
lipsesc sau sunt discrete
R=A
21.Diagnosticul diferenţial al laringitei acute edematoase subglotice (Crup) se face

cu următoarele afecţiuni, CU EXCEPŢIA:
A. Abces retrofaringian
B. Difterie
C. Laringospasmul din tetanie
D. Tuse convulsivă
E. Achalazie esofagiană
R=E
22.Complicaţiile date de laringita acută edematoasă subglotică (Crup) sunt

următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. Traheita bacteriană
B. Pneumonia
C. Otomastoidita
D. Şocul toxic
E. Bronşiolita
R=C
23.Examenul fizic din laringita acută edematoasă subglotică evidenţiază

A. Tahipnee
B. Tiraj suprastemal
C. Cianoză perioro-nazală
D. Uneori stridor continuu
E. Dispnee expiratorie
R=E
570
24. Tratamentul formelor uşoare de laringită acută edematoasă subglotică
se face
astfel, CU EXCEPŢIA:
A. Hidratare
B. Aerosoli cu epineffină racemică în doza mică
C. Antitermice, dacă apare febra
D. Atmosferă umedă
E. La domiciliu
R=B
25. Complicaţiile epiglotitei sunt următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Limfadenita cervicală
B. Otomastoidita
C. Meningite
D. Pneumonii
E. Bronşiolite
R=E
26. Despre explorările paraclinice ce stabilesc diagnosticul de epiglotită

acută sunt
FALSE următoarele afirmaţii:
A. Hemocultură pozitivă în peste 90% din cazuri cu Haemophilus influenzae
B. Hemogramă cu leucocitoză (15-25000/mm3)
C. CT regiune cervicală anterior- “semnul degetului mare”
D. Hemogramă cu neutrofilie marcată
E. Radiografie gât, incidenţă laterală - “semnul degetului mare”
R=C
27. Diagnosticul diferenţial al epiglotitei acute se face cu următoarele

afecţiuni CU
EXCEPŢIA:
A. Angioedem
B. Laringita acută edematoasă subglotică
C. Aspiraţie de corp străin
D. Abces retrofaringian
E. Compresii extrinseci/intrinseci pe căile aeriene
R=B
571
/V
28.In perioada de stare a epiglotitei acute, copilul prezintă următoarea

simptomatologie, CU EXCEPŢIA:
A. Febră înaltă, stare generală alterată, aspect toxic
B. Gura întredeschisă cu protruzia limbii în inspir, disfagie, ptialism
C. Stridor inspirator, voce înăbuşită, stinsă
D. Disfonie
E. Treptat copilul devine tot mai obosit, sete de aer, tahicardie, hipoxie
R=D
29. Traheita acută bacteriană este:

A. Cea mai importantă afecţiune cu care se face diagnosticul diferenţial al
epiglotitei acute
B. Este o afecţiune frecvent întâlnită
C. Principala etiologie este cea virală
D. Nu se administrează tratament antibiotic
E. Este inclusă în formele uşoare de langită acută obstructivă
R=A
30. Despre otita acută, următoarea afirmaţie este falsă:

A. Poate apărea secundar unei infecţii de căi aeriene superioare
B. Se descriu mai multe forme clinice: otita medie catarală, supurată, seroasă
C. Constă în acumulare de puroi în spatele timpanului
D. Reprezintă un proces inflamator acut, cu/ fără acumulare de lichid localizat
la nivelul urechii interne
E. Etiologia otitei este virală, bacteriană, virobacteriană
R=D
31. în otita medie acută prezenţa exudatului la nivelul urechii medii este sugerat de
oricare din următoarele elemente:
A. Otalgia
B. Otoree
C. Bombarea timpanului
D. Nivele hidroaerice în spatele timpanului
E. Mobilitatea timpanului redusă
R=B
572
32. Următorii factori de risc au rol dovedit în apariţia OMA (Otita medie acuta),
CU EXCEPŢIA
A. Utilizarea suzetei
B. Frecventarea colectivităţilor
C. Anomalii ale sistemului imunitar
D. Alimentaţia cu lapte de vacă
E. Teren atopic
R=D
33. Etiologia virală în otita medie acută este dată de următorii viruşi, CU
EXCEPŢIA:
9
A. Virusul sinciţial respirator

B. Virusuri gripale şi paragripale
C. Virusuri parainfluenzae
D. Virusuri Coxsackie
E. Adenovirusuri
R=B
34. Despre OMA (otita medie acută) este falsă afirmaţia:

A. OMA este o complicaţie frecventă a rinitei şi rinofaringitei acute
B. Este cea mai frecventă boală bacteriană la sugar şi copilul mic
C. Maximum de incidenţă între 2-4 ani
D. Una dintre cele mai frecvente afecţiuni tratate cu antibiotic
E. Conform AAP, în SUA se înregistreazăanual peste 5milioane de cazuri de
OMA
R=C
35. Frecvenţa OMA este mai mare la sugar datorită unor particularităţi
anatomice
caracteristice, acestea fiind următoarele CU EXCEPŢIA:
A. Drenajul urechii medii este îngreunat de poziţia pe spate a sugarului (poziţie
în supinaţie)
B. Trompa lui Eustachio este scurtă, largă
C. Drenajul urechii medii este îngreunat de plânsetul frecvent al sugarului
D. Trompa lui Eustachio are o poziţie orizontală
E. Trompa lui Eustachio comunică larg cu epitimpanul (cavitatea timpanică),
aditusul şi antrul
R=C
573
36. Calea principală de infecţie a urechii medii, în OMA, este:
A. Calea hematogenă
B. Transtimpanal
C. Pulmonar
D. Cerebral
E. Trompa lui Eustachio
R=E
37.Simptomatologia generală asociată în caz de OMA la sugar şi nou-născut este

următoarea, CU EXCEPŢIA:
A. Febră,vărsături şi scaune diareice
B. Deshidratare majoră
C. Stare toxică
D. Semne meningeale
E. Convulsii
R=B
38.Despre Otita medie acută catarală (otita congestivă), este FALSĂ afirmaţia:
A. De regulă, catarul obstructiv este consecinţa inflamaţiei mucoasei
rinofaringelui
B. Existenţa unui transudat seros şi steril în urechea medie
C. Semnul lui Vacher are doar valoare orientativă, nefiind concludent
D. Catarul produce tensiune, hipoacuzie, pocnituri în ureche în timpul
deglutiţiei
E. Existenţa unui exsudat purulent la nivelul urechii medii
R=E
39.Despre otomastoidita sugarului, este ADEVARATĂ afirmaţia:

A. Are două forme: forma manifestă şi antrita latentă
B. Reprezintă inflamaţia mucoasei urechii medii şi a cavităţilor osoase din
stânca temporalului
C. Datorită conformaţiei anatomice particulare a urechii sugarului are
repercursiuni mai grave asupra organismului
D. Otomastoidita apare doar la copii cu imunodepresie
E. Forma manifestă: febră mare, simptome auriculare şi manifestări generale
intense
R=D
574
40.0toscopia decelează în otita medie acută:
A. Timpan translucid, cu acumulare de lichid în urechea medie, timpan
retractat
B. Timpan intens congestionat ce bombează, uneori opac/ perforat
C. Congestie izolată a timpanului, pasageră
D. Congestie severă a timpanului, cu mici microhemoragii, opac, integru
E. Reflex luminos al timpanului prezent
R=B
41.0tomastoidita latentă apare mai ales la următoarele grupe de pacienţi,

CU EXCEPŢIA:
A. Malnutriţi
B. Deficite imune
C. Boli hematologice
D. Eutrofici supuşi unei antibioterapii necorespunzătoare
E. Prematuri
R=C
42. Complicaţiile intratemporale date de OMA sunt următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Colesteatom
B. Otomastoidită
C. Paralizie de nerv facial
D. Tromboflebita sinusului sigmoid
E. Labirintită acută
R=D
43. Recomandările privind managementul iniţial al copilului cu OMA unilaterală,

fără otoree la copilul cu vârsta peste doi ani sunt:
A. Antibioterapie
B. Observare
C. Antibioterapie sau observare
D. Observare suplimentară
E. Antibioterapie sau observare suplimentară
R=C
575
44. Criteriile pentru tratamentul antibiotic/ monitorizarea copiilor cu OMA severă
la cei cu vârsta cuprinsă între 6 luni- 2 ani impun:
A. Observare
B. Monitorizare
C. Observare/monitorizare
D. Monitorizare/antibioterapie
E. Antibioterapie
R=E
45. Dozele de cefuroxime la grupa de vârstă 3 luni- 12 ani, recomandate în

tratamentul OMA sunt următoarele:
A. 20 mg/kg po în 3 prize, pentru 7zile; maxim lg/zi
B. 30 mg/kg po în 2 prize, pentru lOzile; maxim lOOOmg/zi
C. 50 mg/kg po în 2 prize, pentru 5zile; maxim 1200mg/zi
D. 10 mg/kg po la 12 ore, pentru lOzile; maxim 500mg/zi
E. 40 mg/kg po la 8 ore, pentru 7zile; maxim l,5g/zi
R=B
46. Dozele de Amoxicilină/ Clavulanat recomandate în tratamentul OMA la copii

cu G<40 Kg sunt următoarele:
A. 90-100 mg/kg po în 3 prize, pentru 7zile
B. 70 mg/kg po în 2 prize, pentru lOzile
C. 80-90 mg/kg/zi în 2 prize, pentru lOzile
D. lOOmg/kg po la 12 ore, pentru lOzile
E. 80mg/kg po la 8 ore, pentru 7zile
R=C
47. în cazurile de OMA dovedite cu Pneumococ multidrug rezistent (serotipul

19A) se impune tratament cu:
A. Ceftriaxon
B. Linezolid
C. Gentamicină
D. Ciprofloxacină
E. Amoxicilină
R=B
576
48.Profilaxia OMA presupune şi evitarea factorilor favorizanţi, aceştia fiind
următorii, CU EXCEPŢIA:
A. Evitarea contactului cu personae bolnave
B. Evitarea alimentării în poziţie culcată
C. Limitarea expunerii la fum de ţigară
D. Tratamentul corect al oricăror infecţii respiratorii superioare
E. Tratamentul antibiotic al oricăror infecţii respiratorii superioare
R=E
49.Despre monitorizarea pacienţilor cu OMA, este falsă afirmaţia:

A. Se recomandă reevaluarea periodică a copiilor cu vârstă mică cu OMA, cu
simptome severe sau cazurile de OMA recurentă
B. Nu se recomandă antibioterapie profilactică în cazul existenţei de exudat în
urechea medie
C. La 4 săptămâni de la iniţierea antibioterapiei, 50% din copii au exudat
prezent la nivelul urechii medii
D. Prezenţa exudatului în urechea medie fără simptome (otita medie exudativă)
necesită monitorizare sistemică, nu antibioterapie
E. La 2 săptămâni de la iniţierea antibioterapiei, 60-70% din copii au exudat
prezent la nivelul urechii medii
R=C
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Complicaţiile ce pot surveni, mai ales la copii şi tineri, după infecţia cu

streptococ sunt următoarele:
A. Glomerulonefrita
B. Meningita
C. Bolile de inimă
D. Osteomielita
E. Reumatismul articular acut
R=A,C,E
577
2. Agenţii bacterieni incriminaţi în etiologia anginei acute simt următorii:
A. Fusobacterii
B. Corynebacterium diphteriae
C. Chlamydia
D. Streptococul beta-hemolitic de grup A
E. Staphylococcus aureus
R=A,B,D
3. Complicaţiile nesupurative, imun-mediate, date de infecţia cu GABHS sunt

următoarele:
A. Miocardita
B. Reumatismul articular acut
C. Artrita
D. Glomerulonefrita acută difuză poststreptococică
E. Pericardita
R=B,D
4. Etiologia cea mai frecvent incriminată în patologia laringitelor acute este cea
virală, dată de:
A. VSR (virus sinciţial respirator)
B. Virus rujeolic
C. Haemophilus influenzae
D. Virusuri gripale şi paragripale
E. Adenovirusuri
R=A,B,D,E
5. Agenţii virali implicaţi în etiologia anginei acute sunt următorii:

A. Adenovirus
B. Cytomegalovirus
C. EBV
D. VSR
E. HIV
R=A,C,D
578
6. Cele mai frecvente îmbolnăviri, de cauză infecţioasă, la sugar, ce determină
carenţe nutriţionale, sunt:
A. Otita medie acută
B. Bronşiolita acută
C. Otomastoidita
D. Osteomielita
E. Encefalite
R=A,C,E
7. Tratamentul antibiotic indicat în angina streptococică se face astfel:

A. Moldamin 600.000 UI i.m la copii <27 kg şi 200.000 UI i.m la copilul
mare, timp de 10 zile
B. Amoxicilină 50 mg/kg/zi în 2 doze, max lg/zi, timp de lOzile
C. Azitromicină 15 mg/kg/zi două doze (max 500mg x 2/zi), timp de 5zile
D. Penicilină V 250mg/doză la copii <27 Kg şi 500 mg/doză la copii>27 Kg în
2 sau 3 prize, timp de 10 zile
E. Cefalosporinele nu sunt indicate
R=A,D
8. Agenţii etiologici bacterieni ce produc laringita acută la copil sunt următorii:

A. Haemophilus influenzae
B. Streptococcus pyogenes
C. Staphylococcus aures
D. Streptococcus pneumoniae
E. Mycoplasma pneumoniae
R=A,B,C,D
9. Diagnosticul diferenţial al laringitei acute edematoase subglotice (Crup) se face

cu următoarele afecţiuni:
A. Malformaţii ale laringelui
B. Edem angioneurotic
C. Corp străin inclavat în laringe
D. Tumori
E. Stenoză esofagiană
R=A,B,C,D
579
10. Complicaţiile date de laringita acută edematoasă subglotică (Crup) sunt
următoarele:
A. Otită medie
B. Pneumotorax
C. Hemoragie pulmonară
D. Emfizem subcutanat şi mediastinal
E. Traheită bacteriană
R=A,B,D,E
11. Examenul fizic efectuat la un copil cu laringită acută edematoasă subglotică

(Crup) decelează:
A. Tahipnee uşoară
B. Cianoză perioronazală
C. Febră 39-40C
D. Tiraj suprastemal
E. Dispnee expiratorie
R=A,B,C,D
12. Prodromul laringitei acute edematoase subglotice (Crup) cuprinde:

A. Tuse
B. Febră moderată ce durează 1-3 zile
C. Rinoree
D. Inapetenţă
E. Vărsături
R=A,B,C
13. Internarea copilului în spital se recomandă în formele medii/severe de

laringită acută, acestea fiind forme însoţite de:
A. Stridor progresiv/ stridor în repaus
B. Hipoxie, cianoză
C. Deshidratare acută
D. Tulburări de conştienţă
E. Detresă respiratorie
R=A,B,D,E
580
14. Tratamentul în formele medii/severe cuprinde:
A. Atmosferă umedă, hidratarea copilului, oxigen la nevoie
B. Aerosoli cu epinefrină racemică clasică
C. Administrarea corticosteroizilor
D. Administrare de antibiotic
E. Intubaţie +/- amestec heliu-oxigen
R=A,B,D,E
15. Despre administrarea de epinefrină racemică, tratament al laringitei acute,

este
falsă afirmaţia:
A. Doza este de 0,25-0,5 ml din soluţia de 2,25%
B. Se mai poate utiliza izomerul L-epinefrină (5ml din Soluţia 1:10000) cu
acelaşi efect
C. Diluţia corectă pentru administrare este 0,5 ml în 5ml ser fiziologic
D. Efectul durează sub 20 min, de aceea nu este nevoie de supraveghere atentă,
dar necesită repetarea dozei la nevoie
E. Efecte adverse: tahicardie, hipertensiune
R=C,D
16. Folosirea aerosolilor cu epinefrină în tratamentul laringitei acute se indică la

copii cu:
A. Detresă respiratorie
B. Stridor sever în repaus
C. Obnubilare
D. Hipoxie
E. în caz de necesitate a inhibării
R=A,B,D,E
17. Administrarea corticosteroizilor în tratamentul laringitei acute se face:

A. Pentru reducerea edemului mucoasei laringiene
B. Se contraindică administrarea lor în laringita acută simplă deoarece are ca
reacţie adversă: bronhospasmul
C. Se face oral, parenteral sau pe cale inhalatorie
D. Se poate administra în doză unică de 0,3-0,6mg/kg/24ore, parenteral
E. Administrarea orală reduce durata spitalizării şi administrarea de epinefrină
R=A,C,D,E
581
18. Despre laringita acută striduloasă (Pseudocrup) nu este adevărată afirmaţia:
A. Debut acut, nocturn, în plină stare de sănătate
B. Prodromal viral este şi aici prezent
C. Copii se trezesc brusc din somn şi prezintă: răguşeală, tuse metalică, detresă
respiratorie, anxietate
D. Terenul: vârsta >3ani, distrofie, vegetaţii adenoide
E. Tratamentul se face la domiciliu
R=A,C,E
19. Laringitele obstructive se caracterizează clinic prin:

A. Tuse lătrătoare cu timbru metalic
B. Disfonie (răguşeală)
C. Dispnee expiratorie
D. Tiraj intercostal
E. Stridor inspirator acut
R=A,B,E
20. Despre epiglotita acută sunt ADEVARATE afirmaţiile:

A. Este o infecţie bacteriană rapid progresivă a epiglotei şi a hipofaringelui
B. Este considerată urgenţă medicală deoarece se poate ajunge până la
obstrucţie totală
C. Afecţiunea este frecvent întâlnită, mai ales la copii cu vârsta >6 ani
D. Etiologia: Haemophillus influenzae tip B
E. Etiologia: Staphylococcus aureus,
Streptococcus pneumoniae,
Haemophillus influenzae, Mycoplasma pneumoniae
R=A,B,D
21. Complicaţiile epiglotitei sunt următoarele:

A. Otita medie acută
B. Atelectazie
C. Artrită septică
D. Emfizem subcutanat
E. Pneumotorax
R=A,B,C,E
582
22. Explorările paraclinice ce stabilesc diagnosticul de epiglotită acută sunt:
A. Laringoscopie posterioară
B. Hemogramă: leucocitoză 15-25000/mm3, cu neutrofilie marcată
C. CT cervical anterior
D. Radiografie gât, incidenţă laterală
E. Hemocultură
R=B,D,E
23. în perioada de stare a epiglotitei acute copilul prezintă următoarea

simptomatologie:
A. Se poate ajunge la o stare deosebit de gravă: insuficienţă respiratorie,
tulburări ale stării de conştienţă, chiar deces
B. Stridor inspirator, voce înăbuşită, stinsă, fără disfonie
C. Copilul prezintă poziţie caracteristică: capul ”în trepied”, corpul plecat
înainte, gura întredeschisă cu protruzia limbii în inspir
D. Prezintă multiple micropoliadenopatii subangulomandibulare şi
laterocervicale bilateral
E. Mai prezintă disfagie,ptialism,stridor inspirator
R=A,B,C,E
24. Diagnosticul diferenţial al epiglotitei acute se face cu:

A. Aspiraţie de corp străin
B. Pneumonie
C. Abces peritonsilar
D. Angioedem
E. Traheită bacteriană
R=A,C,D,E
25. Despre traheita acută bacteriană nu este adevărată afirmaţia:

A. Este supranumită laringo-traheo-bronşita “malignă”
B. Examenul cu spatula şi laringoscopia stabilesc diagnosticul
C. Este determinată de Staphylococcus aureus, Moraxella catarrhalis,
Corynebacterium diphteriae, H. influenzae şi anaerobi
D. Clinic: stare toxică, febră înaltă, aparentă ameliorare, ulterior detresă
respiratorie, apatie, sialoree, secreţii purulente pseudomembranoase
E. Tratament: se impune traheostomie, intubare, antibiotic (vancomicină,
oxacilină)şi oxigenoterapie
R=A,C,D,E
583
26. Pacientul cu abces retrofaringian sau peritonsilar prezintă:
A. Insuficienţă respiratorie acută
B. Capul poziţionat în hiperextensie
C. Tulburări de deglutiţie, hipersalivaţie,trismus
D. Refulează pe nas lichidele
E. Vocea este păstrată
R=B,C,D,E
27. Tratamentul epiglotitei acute presupune următoarele:

A. Intubare nazotraheală în primele 48-72 de ore
B. Adrenalina racemică şi corticosteroizii sunt ineficienţi
C. Anestezie generală pentru uşurarea traheotomiei
D. Tratament antibiotic conform antibiogramei
E. Tratamentul antibiotic constă de regulă în administrarea de macrolide
(azitromicină, claritromicină)
R=A,B,C,D
28. Profilaxia infecţiei cu Haemophilus influenzae se face la toţi memebrii

familiei
dacă copilul:
A. Este imunocompromis
B. Are sub 4 ani şi este incomplet imunizat
C. Are administrate doar două doze de Hiberix în primul an de viaţă
D. Este tratat corect de infecţia cu Haemophilus influenzae
E. Are sub un an şi nu a primit vaccinare primară
R=A,B,E
29. Tratamentul epiglotitei acute, urgenţă medicală, impune:

A. Poziţie şezândă şi Oxigenoterapie
B. Internare într-o unitate de terapie intensivă, intubare nazotraheală în primele
48-72 ore
C. Adrenalină racemică şi corticosteroizi în doze mari
D. Evitare manevre intempestive ce pot duce la stop respirator
E. Tratamentul antibiotic se face doar pe perioada inhibării orotraheale
R=A,B,D
584
30. Profilaxia infecţiei cu H.influenzae vizează:
A. Toţi membrii familiei dacă copilul este sub 4 ani
B. Personalul medical aflat în anturajul copilului
C. Se face cu ceftriaxonă 100 mg/kg/zi în 2 doze IV sau cu meropenem
D. Vaccinarea cu Hiberix - toţi memebrii familiei şi personalul medical din
anturajul copilului
E. Se face cu rifampicină 20 mg/kg oral, în doza unică, timp de 4 zile
R=A,B,E
31. Diagnosticul de otită medie acută, conform Academiei Americane de Pediatrie

(AAP), se bazează pe următorele criterii:
A. Semne şi simptome de inflamaţie a urechii medii
B. Antecedente personale patologice de otită recurentă
C. Prezenţa exudatului la nivelul urechii medii
D. Istoric de boală recentă cu debut acut
E. Timpan opac
R=A,C,D
32. Formele clinice ale otitei sunt următoarele:

A. Otita medie supurată
B. Otita medie închistată
C. Otita internă purulentă
D. Otita medie catarală
E. Otita medie seroasă
R=A,D,E
33.Semnele şi simptomele de inflamaţie a urechii medii, întâlnite în otita medie

acută sunt următoarele:
A. Eritem evident timpanal
B. Otoree
C. Timpan opac, imobil
D. Otalgia
E. Bombarea timpanului
R=A,D
585
34.Cele mai frecvente bacterii întâlnite în otita medie acută sunt:
A. Morexella catarrhalis
B. Chlamydia pneumoniae
C. Streptococcus pneumoniae
D. Streptococ beta hemolytic
E. Haemophilus influenza
R=A,C,E
35.0talgia se manifestă nespecific clinic, la nou-născut şi sugar, astfel:

A. Agitaţie
B. Ţipat
C. Iritabilitate
D. Refuzul alimentaţiei
E. Hipotrofie
R=A,B,C,D
36.0talgia în absenţa febrei şi hipoacuzia pot apărea la copii mari în următoarea

patologie:
A. Abces cerebral
B. Afecţiuni ale articulaţiei temporo-mandibulare
C. Abces dentar
D. Adenoflegmon amigdalian
E. Otită externă
R=B,C,E
37.0tomastoidita latentă prezintă:

A. Simptomatologie de sindrom neurotoxic, cu simptomatologie nervoasă,
digestivă şi deshidratare
B. Debut insidios, la cca 2-3 săptămâni de la o infecţie rinofaringiană
C. Simptomele unei boli generale (febră, facies toxic, agitaţie, somnolenţă,
vărsături, diaree, deshidratare)
D. Sindrom neurotoxic: febră, convulsii, semne de sindrom meningeal
E. Semne obiective otice, sărace, ce impun căutarea acestora cu atenţie şi în
repetate rânduri
R=A,B,C,E
586
38. Despre utilitatea timpani-metriei este adevărată afirmaţia:
A. Urmărirea evoluţiei otitei medii acute
B. Confirmarea diagnosticului în unele cazuri
C. Pentru a evita diagnosticul excesiv de OMA
D. Nu se utilizează pentru stabiliarea diagnosticului de OMA
E. Diagnosticarea hipoacuziei doar de cauză genetică
R=A,B,C
39. Complicaţiile intracraniene date de OMA sunt următoarele:

A. Hidrocefalia
B. Meningita acută
C. Hematomul cerebral
D. Tromboza sinusului lateral
E. Abcesul cerebral
R=A,B,D,E
40. Dintre complicaţiile sistemice date de OMA fac parte următoarele afecţiuni,
CU EXCEPŢIA:
A. Deshidratarea
B. Coma
C. Septicemia
D. Artrita septică
E. Encefalita acută
R=C,D
41. Sechelele pe termen lung ce apar în unele cazuri de OMA sunt următoarele:
A. Hipoacuzie
B. întârzierea vorbirii/limbajului
C. întârziere neurologică
D. Abilităţi scăzute de socializare
E. Perforare cronică a timpanului
R=A,B,D,E
587
42. Următoarele semne clinice sugerează prezenţa unei supuraţii intracraniene,
complicaţie a unor cazuri OMA:
A. Modificări de personalitate, iritabilitate
B. Febră persistentă/recurentă, letargie
C. Otalgie severă, cefalee persistentă
D. Diaree, deshidratare
E. Convulsii, status
R= A,B,C
43. Despre tratamentul OMA supurată este adevărat:

A. De primă intenţie este amoxicilina po
B. în caz de OMA cu H.influenzae, M. catarrahalis tratamentul se iniţiază cu
amoxicilină/clavulanat
C. în caz de OMA cu H.influenzae, M. catarrahalis tratamentul se iniţiază cu
macrolide
D. OMA cu evoluţie severă, complicată, se pot folosi cefalosporine
E. în caz de OMA cu H.influenzae se impune tratament cu clindamicină
R=A,B,D
44. Principiile terapeutice în abordarea copilului cu otită medie, conform

recomandărilor centrului de control al bolilor (CDC) şi AAP (Asociaţia
Americană de Pediatrie), sunt următoarele:
A. Nu se recomandă antibioterapie ca şi terapie de primă intenţie în otita medie
cu exudat
B. Conduita terapeutică va ţine cont de vârsta copilului, forma de boală, cât şi
afectarea uni/bilaterala
C. Se vor trata doar copiii cu OMA dovedită
D. Se recomandă ca şi terapie de primă intenţie antibioterapia în OMA seroasă
E. Un diagnostic cert de OMA întruneşte 3 criterii: istoric cu debut acut,
prezenţa de exudat la nivelul urechii medii, semne şi simptome ale
inflamaţiei urechii medii
R=A,B,C
588
45. Pacienţii alergici la penicilină, diagnosticaţi cu OMA, dar cu evoluţie
nefavorabilă după 48-72 de ore şi fără febră sau otalgie severă, se tratează cu:
A. Cefuroxime
B. Azitromicină
C. Cefpodoxim
D. Ceftibuten
E. Claritromicină
R=A,B,C,E
46. Dozele corecte de antibiotic ce se administrează la copilul cu vârsta sub 12

ani,
diagnosticat cu OMA, sunt:
A. Ceftriaxon 50 mg/kg IM, în 1-2 prize, max lg
B. Cefdinir 14 mg/kg po, în 1-2 prize
C. Amoxicilină 100 mg/kg/zi, în 1-2 prize
D. Amoxicilină/clavulanat 80-90mg/kg po, în 2 prize
E. Azitromicină 40 mg/kg po, doză unică
R=A,B,D
47. Durata tratamentului antibiotic la copiii diagnosticaţi cu OMA, în funcţie de

vârstă, se face astfel:
A. Copii 2-5 ani cu simptomatologie uşoară/moderată de OMA: 7 zile
B. Copii <2ani cu simptomatologie severă de OMA:10zile
C. Copii >6 ani cu simptomatologie uşoară/moderată de OMA: 5-7zile
D. Copii 2-5 ani cu simptomatologie severă de OMA: 7-10zile
E. Copii >6 ani cu simptomatologie severă: lOzile
R=A,B,C
48. Profilaxia otitelor este complexă şi vizează următoarele măsuri:

A. Tratarea corectă a infecţiilor rinofaringiene
B. Combaterea factorilor favorizanţi ai otitelor
C. Profilaxia antibiotică a exudatului prezent la nivelul urechii medii
D. Măsuri educative (suflarea nasului corect)
E. Reevaluare periodică a copiilor cu otită recurentă
R=A,B,D
589
49. Factorii favorizanţi ai OMA sunt următorii:
A. Alimentaţia artificială
B. Fumul de ţigară
C. Poziţia în supinaţie (culcată) a copilului
D. Vârsta sub 6 luni
E. Vaccinare împotriva stafîlococului şi
streptococului
50. Tratamentul cu Cefdinir se indică în OMA cu următorii agenţi

infecţioşi:
A. Pneumococ
B. Stafilococ
C. H.influenzae
D. Mycoplasma pneumoniae
E. Moraxella catarrhalis
R=A,C,E
9.3 NUTRIŢIA ŞI ALIMENTAŢIA. BOLILE CARENŢIALE
9.3.1 PRINCIPII GENERALE DE NUTRIŢIE ŞI ALIMENTAŢIE
COMPLEMENT SIMPLU
1. Necesarul de electroliţi şi oligoelemente pentru o creştere optimă la sugar este:
A. Sodiu 0,7-5mmol/l
B. Magneziu 60-80mg/zi
C. Calciu 180-200 mg/zi
D. Potasiu 3,5 mEq/kg/zi
E. Potasiu 2-4g
R=C
590
2. Despre aportul de Fe este adevărat, CU EXCEPŢIA:
A. Laptele matern (LM) are un conţinut scăzut de Fe
B. Aportul zilnic la prematuri este de 2mg/zi
C. Necesarul de Fe este de 10 mg, de la naştere până la vârsta de 1 an
D. Absorbţia Fe din LM este de 40%
E. Cantitatea de Fe necesară în primele 5 luni de viaţă este de 6 mg/zi
R=C
3. Necesarul de proteine la copil variază în funcţie de vârsta şi de tipul

alimentaţiei, astfel:
A. Alimentaţie naturală 0-6 luni: l,8-2g/kg/zi
B. Alimentaţie artificială 0-6 luni: l,8-2g/kg/zi
C. l-3ani: 35g/zi
D. 7-10 ani: 40g/zi
E. Adolescent 50g/zi
R=A
4. Compoziţia laptelui matern (LM) depinde de următorii factori, CU

EXCEPŢIA:
A. Vârsta mamei
B. Numărul de sarcini
C. Inceputul/sfârşitul unui supt
D. Stadiul lactaţiei
E. Naşterea prematură
R=B
5. Despre formulele de lapte pentru prematuri sunt ADEVĂRATE afirmaţiile,

CU EXCEPŢIA: ’
A. Conţin proteine în cantitate mare - l,8-2,4g/100ml
B. Cantitatea de lactoză este redusă la 50%
C. Conţin adaos de lipide emulsionate (50% trigliceride cu lanţ mediu)
D. Sunt îmboăţite caloric - 20-24kcal/30ml
E. Cantitatea de lactoză nu este modificată decât la prematurii cu intoleranţă
parţială la lactoză
R=E
591
6. Alimentaţia naturală oferă cea mai bună profilaxie pentru următoarele
A. Obezitate infantilă
B. Infecţii
C. TBC
D. Diabet
E. Prevenirea distrofiei
R= C
7. Formulele hipoalergenice sunt indicate în următoarele afecţiuni, CU

EXCEPŢIA:9
A. Intoleranţă secundară la lactoză

B. Fibroză chistică
C. Sindroame de malabsorţie
D. Boală celiacă
E. Alergie la proteina laptelui de vacă
R=D
8. Necesarul de lichide la copil, în funcţie de vârstă, este următorul, CU

EXCEPŢIA: ’
A. Nou-născut 100-140ml/kg/zi
B. Sugar 120ml/kg/zi
C. La o lună: 180ml/kg/zi
D. 3 ani:100ml/kg/zi
E. Peste 3 ani 80ml/kg/zi
R=E
9. Nevoile energetice la sugar şi la copil se calculează în funcţie de:

A. Tipul alimentaţiei
B. Constituţia părinţilor
C. Greutatea ideală
D. înălţimea ideală
E. Alimentaţie
R=C
592
lO.Despre colostru este FALS:
A. Valoarea calorică este 520-570 cal/1
B. Este mai bogat în vitamine liposolubile şi imimoglobuline
C. Se secretă în primele 5 zile după naştere
D. Se secretă în cantitate de 20-120 ml/zi
E. Se secretă în cantitate de 10-100 ml/zi
R=D
11. Formulele de continuare se caracterizează prin:

A. Sunt formule de lapte special concepute pentru a acoperi nevoile sugarului
B. Sunt recomandate sugarilor cu vârsta mai mare de 4-6 luni
C. Raportul Ca/P este menţinut la valori 1,2/2,2, asemănător cu laptele matern
D. Puterea calorică a acestor formule este 67-72 kcal/100 ml
E. Produsele îmbogăţite cu Fe conţin 12 mg/1 (în unele preparate)
R=B
12. Laptele uman este un aliment cu mare valoare biologică deoarece conţine,
CU
EXCEPŢIA:
A. Anticorpi
B. Vitamine
C. Enzime
D. Antigene
E. Săruri minerale
R=D
13. Laptele matur are o compoziţie constantă pe tot parcursul perioadei de

lactaţie,
valorile principiilor nutritive ce le conţine fiind:
A. Proteine 9 g/1, Glucide 70 g/1, Lipide 40 g/1
B. Proteine 12 g/1, Glucide 60 g/1, Lipide 28 g/1
C. Proteine 7 g/1, Glucide 68 g/1, Lipide 35 g/1
D. Proteine 8 g/1, Glucide 72 g/1, Lipide 40 g/1
E. Proteine 10 g/1, Glucide 70 g/1, Lipide 38 g/1
R=A
593
14. Laptele matern are rol de apărare antiinfecţioasă datorită următoarelor
enzime
componente, CU EXCEPŢIA:
A. Lizozim
B. Lactonuclează
C. Lipaze
D. Alfa-amilază
E. Antitripsină
R=B
15. Valoarea biologică a laptelui matern se datorează şi conţinutului de

modulatori
de creştere prezenţi, CU EXCEPŢIA:
A. Factorul de creştere nervoasă
B. Factorul de stimulare a limfocitelor B
C. Factorul de stimulare a limfocitelor T
D. Factorul bifidum
E. Taurina
R=C
16. Despre formulele de start pentru sugari se poate afirma:

A. Sunt recomandate sugarilor cu vârstă mai mare de 4-61uni
B. Se pot folosi pănă la vârsta de 1 an
C. Se caracterizează printr-o valoare calorică cuprinsă între 60-85
Kcal/lOOml
D. Conţin proteine 2-3,3 g/100 ml, lipide 2-4 g/100 ml, glucide 6,5-8,6 g/100
ml
E. Cantitatea de calciu este de 70-80 mg/dl
R=E
17. Raţia alimentară în perioada 1-2 ani se stabileşte după următorii parametrii:
A. Necesarul caloric 80 Kcal/kg/zi
B. Necesarul hidric 80 ml/kg/zi
C. Necesarul de lipide 2-3 g/kg/zi
D. Necesarul de proteine 2 g/kg/zi
E. Necesarul de glucide 12 g/kg/zi
R=D
594
18. Dintre principiile generale ale diversificării NU fac parte următoarele:
A. Introducerea unui aliment nou se face numai la sugarul sănătos
B. Introducerea fiecărui aliment se face progresiv
C. Introducerea unui aliment nou se face la 4 zile
D. Dieta trebuie să fie echilibrată
E. Introducerea fiecărui aliment se face selectiv
R=C
19. Alimentaţia şcolarului, aportul energetic şi nevoile nutritive

corespunzătoare
etapei de vârstă 6-12 ani sunt următoarele:
A. Necesar caloric 50-80 Kcal/kg/zi
B. Aportul de lipide este asigurat în proporţie de 2/3 de proteine animale şi 1/3
de proteine vegetale
C. Necesarul de: proteine - 15-18%, lipide - 25-30%, glucide - 55-60%
D. Necesarul hidric este de 80 ml/kg/zi
E. Necesarul de: proteine - 2 g/kg/zi, lipide - 2-3 g/kg/zi, glucide - 10 g/kg/zi
R=D
20. Formulele din soia sunt indicate în următoarele:

A. Intoleranţă la lactoză
C. Boală Celiacă
D. Sdr de intestin scurt
E. Sdr de malabsorbţie
R=B
21. Formulele hipoalergenice nu sunt indicate în următoarele afecţiuni:

A. Fibroză chistică
B. Sdr de malabsorbţie
C. Tratamentul alergiilor la PLV
D. Galactozemie
E. Intoleranţă secundară la lactoză
R=D
595
22. Despre fortifianţii de lapte matern HMF sunt adevărate următoarele
afirmaţii,
CU EXCEPŢIA:
A. Sunt folosiţi doar la copiii alimentaţi natural, cu greutate mică la naştere
(< 1800 g) ’
B. Sunt îmbogăţiţi cu hidrocarbonati cu moleculă simplă, cu calciu şi vitamina
D
C. Reprezintă un concentrat de substanţe nutritive, săruri minerale şi vitamine
D. Se pot adăuga şi în formulele speciale de LP (lapte praf), dar cu prudenţă
deoarece poate să apară o creştere a sarcinii osmotice sau modificarea
tranzitului intestinal
E. HMF (human milk fortifiers) se administrează la prematurii cu EUN
(enterocolită ulcero-necrotică)
R=E
23. Argumente contra diversificării precoce au fost următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Mucoasa intestinală este permeabilă pentru unele antigene
B. Supraalimentaţia stimulează multiplicarea adipocitelor şi obezitatea
C. Proteinele vegetale au valoare biologică mai mică decăt cele din lapte
D. Se accelerează creşterea atât în greutate cât şi în lungime, disproporţionat
E. Introducerea precoce a fainosului poate duce la apariţia celiachiei
R=D
24. Despre alimentaţia naturală NU SUNT ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:

A. în alimentaţia naturală nu există reguli absolute de stabilire a raţiei
alimentare
B. Se aprobă schemele “liberale”, aşa-zisa alimentaţie “la cerere”
C. Cel mai bun criteriu al unei alimentaţii corecte îl reprezintă curba
ponderală, constant ascendentă
D. Copilul trebuie să fie pus la sân în primele 12 ore de viaţă
E. Sporul ponderal zilnic este de 20-30 g, această creştere realizându-se cu un
aport optim de 100 kcal/kg la un nou-născut la termen alimentat natural şi
corect
R=D
596
25. Nevoile nutritive variază în funcţie de următorii parametrii, CU
EXCEPŢIA:
A. Vârstă
B. Sex
C. Activitate intelectuală
D. Constituţie genetică
E. Activitate fizică
R=C
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Formulele dietetice pentru alimentaţia sugarului se clasifică, după sursa de

proteine, în următoarele categorii:
A. Formule din soia
B. Formule fără gluten
C. Formule pentru prematuri
D. Formule hipoalergenice
E. Produse dietetice ce au la bază proteinele din lapte
R=A,D,E
2. Necesarul de lipide în funcţie de vârstă este:

A. Sugar 2-4g/kg/zi
B. 1-3 ani 4-4,5g/kg/zi
C. Reprezintă 40-45% din totalul raţiei calorice
D. Peste 3 ani: 2g/kg/zi
E. Aportul minim de lipide l,5g/kg/zi
R=A,B,D,E
3. Nevoile energetice la sugar şi copil se calculează în funcţie de:

A. Greutatea ideală
B. Compoziţia corpului
C. înălţimea ideală
D. Activitatea fizică
E. Procesul de energie
R=A,B,D,E
597
4. Formulele din soia trebuie evitate în următoarele afecţiuni:
C. Sugari sub 6 luni cu teren alergic
D. Galactozemie
E. Tratamentul dietetic al prematurilor
R=B,C,E
5. Formulele din soia sunt indicate în:

C. Boală Celiacă
D. Galactozemie
R=B,D
6. Alimentaţia şcolarului, aportul energetic şi nevoile nutritive corespunzătoare

etapei de vârstă 6-12 ani sunt următoarele:
A. Necesar caloric - 50-60 Kcal/kg/zi
B. Necesar de: proteine 15%, lipide 30%, glucide 55%
C. Necesarul hidric este de 80 ml/kg/zi
D. Necesarul de: proteine 2 g/kg/zi (50-60% proteine animale), lipide 2-3
g/kg/zi, glucide 10 g/kg/zi
E. Aportul de glucide la această vârstă este furnizat de: pâine, paste făinoase,
orez, cartofi, fructe, legume, produse de patiserie şi zaharoase
R=A,B,C,E
7. Nevoile nutritive variază în funcţie de:

A. Rata creşterii diferitelor ţesuturi
B. Vârstă, sex
C. Activitate fizică şi mediu ambiental
D. Constituţie genetică
E. Greutate
R=A,B,C,D
598
8. Despre necesarul de glucide este adevărat:
A. După vârsta de 3 ani necesarul de glucide este de 10 mg/kg/zi
B. Aportul alimentar în primul trimestru de viaţă este reprezentat în special de
glucoză
C. Variază în funcţie de tipul alimentaţiei sugarului
D. Reprezintă 40-50% din valoarea calorică
E. La sugar şi copilul mic necesarul de glucide este de 12 mg/kg/zi
R=A,D,E
9. Rolul laptelui matern în apărarea infecţioasă se datorează prezenţei:

A. Lipazelor
B. Alfa-amilazei
C. Antitripsinei
D. Lizozimului
E. Sulfhidroxilazei
R=A,B,C,D
lO.Laptele matern asigură cea mai bună profilaxie pentru:

A. Leucemii
B. Obezitate infantilă
C. Hipocalcemie (Tetanie)
D. Infecţii
9
E. TBC
R=B,C,D
11. Rolul alimentaţiei naturale:

A. Oferă protecţie antiinfecţioasăşi antialergică
B. Are acţiune anticarcinomatoasă (previne cancerul de sân)
C. Predispune la obezitate infantilă
D. Are un rol protector faţă de EUN - enterocolita ulcero-necrotică
E. Asigură un transfer pasiv de antigene de la mamă la copil
R=A,B,D
599
12. Formulele de continuare se caracterizează prin:
A. Sunt recomandate sugarilor cu vârsta > 4-6 luni, în paralel cu o alimentaţie
diversificată
B. Valoarea calorică este de 60-85cal/100ml
C. Raportul Ca/P este 1,2-2,2
D. Conţinutul de proteine 2-3,3 g/lOOml, lipide 2-4 g/lOOml, glucide 6,5-
8,6g/100ml
E. Conţinutul de Fe ajunge până la 12 mg/1 (în unele preparate)
R=A,B,D
13. Formulele hipoalergenice sunt indicate în:

A. Sdr de intestin scurt
B. Fibroza chistică
C. Galactozemie
D. Prematuritate
R=A,B>E
14. Modulatorii de creştere prezenţi în laptele matern sunt:

A. Factorul de creştere nervoasă
B. Factorul bifidum
C. Factorul de creştere epidermic
D. Spirulina
E. Factorul de stimulare a limfocitelor B
R=A,B,C,E
15. Necesarul hidric, în funcţie de vârstă, este:

A. Peste vârsta de 3 ani - lOOml/kg/zi
B. Nou-născut -150-180ml/kg/zi
C. La vârsta de o lună - 180ml/kg/zi
D. La vârsta de 1 an - 120ml/kg/zi
E. Porneşte de la cantităţi de 90-150ml/kg
R=A,C,D
600
16. Compoziţia laptelui uman depinde de:
A. Stadiul lactaţiei
B. Vârsta mamei
C. Numărul sarcinii
D. Alimentaţia mamei
/V
E. începutul sau sfârşitul unui supt
R=A,B,E
17. Nevoile energetice la sugar se calculează în funcţie de:

A. Compoziţia corpului
B. Greutatea ideală
C. Mediul înconjurător
D. Activitatea intelectuală
E. Activitatea fizică
R=A,B,C,E
18. Necesarul de proteine este, în funcţie de vârstă şi de tipul de alimentaţie:

A. 2-2,2 g/kg/zi după 6 luni
B. 23 g/zi între l-3ani
C. 32 g/zi între 4-6ani
D. 34 g/zi între 7-10ani
E. 50 g/zi adolescenţi
R=A,B,D,E
19. Necesarul de electroliţi şi oligoelemente, pe etape de vârstă, este:

A. Na la nou-născut - 2-5mmol/kg
B. Ca- 180-200 mg în primele 4 luni
C. K - l-2g sau l,5mEq/kg/zi
D. Mg - 60 mg la sugar
E. Na la adult - 0,7mmol/kg
R=A,B>D>E
601
20. Despre colostru sunt ADEVĂRATE afirmaţiile:
A. Se secretă în primele 5 zile după naştere
B. Bogat în vitamine liposolubile şi imunoglobuline
C. Valoare calorică - 520-570cal/l
D. Se secretă în cantitate de 10-100ml/zi
E. Este de culoare alb-gălbui
R=A,B,C,D
21. Laptele uman matur:

A. Are valoare calorică 690cal/l
B. Conţine săruri minerale - 2,5 g/1 şi vitamine liposolubile
C. Conţinutul de glucide este de 70 g/1
D. Conţinutul de lipide este de 40 g/1
E. Conţinutul de proteine este de 19 g/1
R= A,C,D
22. în ce afecţiune se indică alimentaţia cu formule din soia:

A. Galactozemie
B. Sdr de malabsorbţie
C. Fibroză chistică
D. Intoleranţă la lactoză
E. Alergie la PLV
R=A,D
23. în ce afecţiuni se indică alimentaţia cu formule hipoalergenice:

A. Intoleranţă secundară la lactoză
B. Sindrom de intestin scurt
D. Alergie la PLV
E. Boală celiacă
R=A,B,C,D
602
24. Nevoile energetice şi nutritive la vârsta de 6-12 ani sunt:
A. Aportul energetic necesar - 50-60 Kcal/kg/zi
B. Proteine 15%
C. Lipide 55%
D. Glucide 30%
E. Nevoile de proteine sunt 2g/kg/zi din care 50-60% proteine de origine
animală
R=A,B>E
9.3.2 BOLILE CARENŢIALE
9.3.2.1 RAHITISMUL CARENŢIAL
COMPLEMENT SIMPLU
1. Modificările cutiei craniene în rahitismul carenţial sunt următoarele,
CU EXCEPŢIA:
A. Craniotabes
B. Macerocrania
C. Plagiocefalia
D. Criostenoza
E. Bose frontale
R=D
2. Despre rahitismul carenţial sunt ADEVĂRATE afirmaţiile:

A. Este o boala metabolică genetică
B. Apare la copilul cu vârsta peste 3ani
C. Este o tulburare de mineralizare a oaselor determinată de carenţa de
vitamină D
D. Nu se poate face profilaxia bolii
E. Este o tulburare de mineralizare a oaselor determinată de carenţa de Ca
R=C
603
3. Razele UVB solare transformăla nivelul tegumentului provitamina D3 în
vitamina D3 în funcţie de următorii factori, CU EXCEPŢIA:
A. Poluarea atmosferică
B. Utilizarea cremelor de protecţie solară
C. Pigmentarea tegumentelor
D. Durata expunerii la soare
E. Intervalul orar de expunere la soare
R=E
4. Despre vitamina D sunt adevărate afirmaţiile, CU EXCEPŢIA:

A. Este o vitamină hidrosolubilă
B. Se absoarbe la nivelul intestinului în prezenţa acizilor biliari
C. La nivel renal, prin hidroxilare, se obţin următoarele forme active de
vitamina D: 1,25-dihidroxi-colecalciferol şi 24, 25-dihidroxicolecalciferol
D. Este liposolubilă
E. La nivel hepatic, vitamina D este hidroxilată sub acţiunea hidrolazelor
hepatice
R=A
5. Manifestările osoase în rahitismul carenţial sunt prezente la următoarele nivele,

CU EXCEPŢIA: ’
A. Cutie craniană
B. Torace
C. Dentiţie
D. Coloană vertebrală şi bazin
E. Medular
R= E
6. Modificările osoase de la nivlelul coloanei vertebrale şi bazinului sunt

A. Displazie de şold
B. Cifoză dorsală
C. Lordoză
D. Coxa vara
E. Coxavalga
R= A
604
7. Semnele de hipocalcemie prezente în rahitismul carenţial sunt următoarele,
CU EXCEPŢIA:
A. Reflexe arhaice persistente
B. Convulsii
C. Stridor laringian
D. Tremurături ale extremităţilor
E. Hipoexcitabilitate neuromusculară
R=E
8. Toracele rahitic se caracterizează prin următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Torace evazat la bază
B. Prezenţa sternului înfudat
C. Cifoză
D. Mătănii costale
E. Şanţ submamar
R=C
9. Paraclinic, diagnosticul de rahitism carenţial se stabileşte astfel:

A. Calcemie normală (9-11 mg/dl) sau scăzută; fosfatemie crescută; fosfataza
alcalină mult scăzută (peste 200 ul/dl); PTH crescut
B. Calcemie normală (9-11 mg/dl) sau scăzută; fosfatemie scăzuă; fosfataza
alcalină mult crescută (peste 200 ul/dl); PTH crescut
C. Calcemie normală (9-11 mg/dl) sau scăzută; fosfatemie scăzută; fosfataza
alcalină scăzută (peste 200 ul/dl); PTH crescut
D. Calcemie normală (9-11 mg/dl) sau scăzută; fosfatemie crescută; fosfataza
alcalină mult crescută (peste 200 ul/dl); PTH crescut
E. Calcemie normală (9-11 mg/dl) sau scăzută; fosfatemie scăzută; fosfataza
alcalină mult crescută (peste 200 ul/dl); PTH scăzut
R=B
605
10. Modificările radiologice osoase patognomonice din rahitismul carenţial sunt:
A. Osificarea precoce a nucleilor de creştere a diafizelor oaselor lungi şi a
coastelor
B. Prezenţa spiculilor laterali
C. Oase lungi şi coaste radioopace
/V
D. îngustarea metafizelor oaselor lungi cu ”aspect de cupă”

E. Oase lungi şi coaste slab mineralizate, radiotransparente, uneori cu fracturi
R=B,C
11. Diagnosticul diferenţial al rahitismul carenţial se face cu alte forme de

rahitism, CU EXCEPŢIA: ’
A. Vitamino-rezistent hipofosfatemic
B. Tubulopatie renală cu defect de reabsorbţie tubulară
C. IRC
D. Pseudo-carenţial
E. Hipoparatiroidism
R= E
12. Stadiul I în stadializarea rahitismului carenţial presupune:

A. Hipocalcemie, hipofosfatemie, fosfataze alcaline serice crescute
B. Hipocalcemie, hiperfosfatemie, fosfataze alcaline serice crescute
C. Normocalcemie, hipofosfatemie, fosfataze alcaline serice normale
D. Hipocalcemie, normofosfatemie, fosfataze alcaline serice normale
E. Normocalcemie,hiperfosfatemie, fosfataze alcaline serice crescute
R=D
13. Complicaţiile rahitismului, rar întâlnite, sunt următoarele, CU

EXCEPŢIA:
A. Deformări osoase
B. Insuficienţă respiratorie
C. Convulsii
D. Dezvoltare psihomotorie necorespunzătoare
E. Infecţii respiratorii recurente
R=A
606
14. Diagnosticul diferenţial al
rahitismului carenţial se face cu următoarele
afecţiuni, CU EXCEPŢIA: ’
A. Osteogeneza imperfecta
B. Rabdomiosarcom
C. Sindrom de malabsorbţie intestinală
D. Insuficienţă hepatică
E. Condrodistrofie metafizară
R=B
15.Semnele de hipervitaminoză D constau în:

A. Polifagie
B. Diaree
C. Hipotonie
D. Deprimarea fontanelei anterioare
E. Lentoare
R=C
16. Diagnosticul paraclinic al hipervitaminozei D se stabileşte prin dozarea serică

a:
A. Fosfatemiei şi fosfatazei alcaline
B. Fosfatemiei şi 25(OH)D
C. Calcemiei şi 25(OH)D
D. Calcemiei şi fosfatemiei
E. Nicio variantă de mai sus
R=C
17. Tratamentul de urgenţă ce se impune în hipervitaminoza D constă în

următoarele măsuri, CU EXCEPŢIA:
A. Administrare de chelatori de Ca şi cortizon
B. întreruperea imediată a oricărui aport de vitamină D
C. Suprimarea medicamentelor ce conţin Ca
D. Hemodializă
E. Evitarea expunerii la soare
R=D
607
18. Profilaxia rahitismului din perioada prenatală (ultimul trimestru de
sarcină) se
face prin:
A. Expunere prelungită la soare
B. Administrare orală de vit D 500-1000UID3 /zi oral
C. Administrare de Ca şi D3 începând cu luna VIII
D. Administrarea preparatelor de Ca în doză crescută începând cu luna VII
E. Administrarea a 200000 UI D3 la începutul lunii a Vil-a la gravidele non-
compliante
R=E
19. Despre tratamentul curativ al rahitismului este adevărat, CU EXCEPŢIA:

A. Se impune tratament injectabil de urgenţă, din momentul stabilirii
diagnosticului
B. Administrarea unei doze unice de 500000 UI D3, apoi la 30 de zile se
revine la dozele profilactice
C. Se administrează 2000-4000 UI D3/zi 6-8 săptămâni, apoi 800 UI D3/zi 6
luni
D. Administrare de calciu 50-70 mg/kg/zi oral o lună
E. Nu se admite tratament po în schemele terapeutice curative
R=C
20. Profilaxia postnatală a rahitismului presupune următoarele măsuri, CU

EXCEPŢIA:
A. Evitarea folosirii laptelui de vacă în alimentaţia sugarului
B. Expunerea echilibrată la soare
C. Alăptare exclusivă în primele 6 luni de viaţă
D. Facilitarea curei helio-marine la copiii peste 1 an
E. Administrarea zilnică de vit D3 în doză de 500-100Ui/zi până la vârsta de
2ani
R=E
608
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Acţiunea vitaminei D la nivel osos este următoarea:

A. Stimulează mineralizarea osoasă prin depunere de Ca şi P
B. Scade absorbţia de Ca şi P
C. Stimulează osteoclastele
D. Formează cristale de hidroxiapatită
E. Stimulează maturarea şi diferenţierea osteoblaştilor
R= A,D,E
2. Metabolitul:l,25-dihidroxi-colecalciferolul este răspunzător de acţiunea

vitaminei D la nivel:
A. Renal
B. Tegumentar
C. Osos
D. Intestinal
E. Digestiv
R=A,C,D
3. Acţiunea PTH-ului este antagonică sau sinergică cu cea avitaminei D la

următoarele nivele:
A. La nivel osos: creşte activitatea osteoclastelor cu creşterea fosfatazei
alcaline
B. La nivel osos: creşte activitatea osteoblastelor şi scade activitatea
osteoclastelor
C. La nivel intestinal: scade absorbţia de Ca
D. La nivel renal: creşte absorţia de Ca şi scade reabsorbţia de P
E. La nivel intestinal: creşte absorbţia de Ca
R= A,D,E
609
4. Despre tratamentul curativ al rahitismului carenţial este adevărat:
A. Este recomandat doar după confirmarea: clinică, radiologică şi biologică
B. Se impune administrarea de urgenţă a preparatelor injectabile
C. Administrarea dozelor de depozit i.m, iniţial 3 doze de câte 100000UID3 la
interval de 3 zile
D. Se evită administrarea de calciu în paralel cu administrarea de vit D i.m
E. Nicio varintă de mai sus nu este adevărată
R=A,C
5. Profilaxia rahitismului în perioada prenatală se face prin:

A. 4000 UI D3 / săptămânăoral, la gravidele cu complianţă scăzută la
administrarea zilnică
B. Evitarea expunerii la razele UVB
C. 400-800UI D3/zi oral
D. Administrarea de Ca şi D3 începând cu luna VIII
E. Evitarea situaţiilor ce pot cauza o naştere prematură
R=A,C,E
6. Stadializarea corectă a rahitismului este:

A. Stadiul Lhipocalcemie, hiperfosfatemie, fosfataze alcaline normale
B. Stadiul Ehipocalcemie, hiperfosfatemie, fosfataze alcaline normale
C. Stadiul ILnormocalcemie, hipofosfatemie, fosfataze alcaline crescute
D. Stadiul IILhipercalcemie, hipofosfatemie, fosfataze alcaline crescute
E. Stadiul IILhipocalcemie, hipofosfatemie, fosfataze alcaline crescute
R=B,C,E
7. Complicaţiile rahitismului sunt:

A. Cifoză toracală
B. Retard statural
C. Deformări osoase
D. Patologie dentară
E. Fracturi pe os patologic
R=B,C,D
610
8. Despre profilaxia postnatală este adevărat:
A. Este recomandată pentru toţi sugarii şi copiii din ţara noastră
B. Se administrează soluţie orală zilnic începând cu ziua 7 de viaţă, continuu
până la 18 luni
C. Administrarea zilnică în doze ffacţionate este cea mai fiziologică
D. Alimentaţia cu formule de lapte praf în primele 6 luni
E. Alimentaţia mamei ce alăptează în doză de 800-1000UID3
R=A,B,C
9. Despre tratamentul rahitismului carenţial este adevărat:

A. Se face profilaxie prenatală şi postnatală
B. Tratamentul curativ se impune numai după stabilirea clinică, radiologică şi
biologică a diagnosticului
C. Fosfatazele alcaline rămân crescute în urma tratamentului până la 6 luni
D. Normalizarea fosfatemiei şi calcemiei apare la 1-2 săptămâni de la
începerea tratamentului
E. Linia de calcificare distală ce apare pe radiografia de pumn demonstrează
vindecarea bolii
R=A,B,D
10. Complicaţiile rare, apărute în rahitismul carenţial sunt:

A. Retard mental
B. Convulsii
C. Fracturi pe os patologic
D. Plămân rahitic
E. Dezvoltare psihomotorie necorespunzătoare
R=B,D,E
11. Deficitul de vitamină D în sarcină poate da următoarele complicaţii

apărute la
nou-născuti:
9
A. Prematuritate
B. Convulsii
C. Deformări osoase
D. Hipoxie neonatală
R=C,D,E
611
12. Dignosticul secundar al rahitismului carenţial se poate face şi cu
afecţiuni
secundare administrării de:
A. Ciclosporină
B. Izoniazidă
C. Fenobarbital
D. Eritromicină
E. Rifampicină
R=B,C,E
13. Despre hipervitaminoza D este FALS:

A. Este o complicaţie accidentală sau iatrogenă
B. Apare în urma unei absorbţii crescute la nivel intestinal datorată unei
afecţiuni genetice
C. Apare şi în condiţiile tratamentului excesiv al unui rahitism florid
diagnosticat eronat
D. Semnele clinice apar după aproximativ 1-3 săptămâni după începerea
tratamentului
E. Apare în urma administrării unei doze mai mari decât cea recomandată
R=B,D
14. Modificările radiologice osoase patognomonice sunt următoarele:

A. întârzierea de osificare a nucleilor de creştere
B. Prezenţa spiculilor laterali
C. Diafiza oaselor lungi şi coastelor este radioopacă, uneori cu fracturi
D. Lăţirea metafizelor oaselor lungi cu aspect de ”cupă”
E. Oase lungi deformate
R=A,B,D
15.Semne clinice de hipervitaminoză D sunt:

A. Inapetenţă, anorexie
B. Greaţă, vărsături, diaree
C. Poliurie,polidipsie, polifagie
D. Agitaţie,hipotonie, bombarea fontanelei
E. Tulburări de ritm cardiac
R=A,D,E
612
16.Modificările urinare apărute în rahitismul carenţial sunt:
A. Hipercalciurie
B. Hipoaminoacidurie
C. Hiperfosfaturie
D. Hiperaminoacidurie
E. Absenţa eliminării calciului în urină
R=C,D,E
17.Tratamentul hipervitaminozei D se impune de urgenţă şi constă în:

A. Dializă peritoneală de urgenţă
B. Administrare de cortizon şi chelatori de ca
C. Scăderea la Vi a dozelor medicamentelor ce conţin calciu
D. întreruperea imediată a aportului de vit d
E. Evitarea expunerii la soare
R=B,D,E
18.Semnele musculo-ligamentare apărute în rahitismul carenţial sunt:

A. Hipertonie musculară
B. Hiperlaxitate ligamentară
C. Hipotonie musculară
D. Ruptură ligamentară
E. Hematom intramuscular
R=B,C
19.Semne de hipocalcemie sunt:

A. Reflex Moro spontan
B. Abolire reflexe arhaice
C. Alungire interval QT
D. Convulsii
E. Hiperexcitabilitate neuro-musculară
R= A,C,D
613
20. Diagnosticul paraclinic al rahitismului carenţial se stabileşte prin:
A. Calcemie (9-11 mg/dl) normală
B. PTH mult scăzut
C. Fosfataza alcalină crescută (peste 200UI/dl)
D. Fosfatemie scăzută (4,5-6,5 mg/dl)
E. 25(OH)-colecalciferol <12ng/ml
R=A,C,D,E
21. Despre diagnosticul clinic şi paraclinic al rahitismului carenţial este FALS,

CU EXCEPŢIA:
A. Clinic: modificări la nivelul cutiei craniene, toracelui, membrelor superioare
şi inferioare, coloanei vertebrale, bazinului şi modificări dentare
B. Dozarea de 25-(OH)-colecalciferol este cel mai bun indicator al deficitului
vitaminei D
C. Modificări biochimice: calcemie scăzută, fosfatemie normală, fosfataze
alcaline scăzute
D. Modificări dentare: apariţie tardivă, deformări, număr mare de carii
E. Manifestări extraosoase: semne respiratorii, musculo-ligamentare, semne de
hipocalcemie şi semne neurologice (retard psiho-motor)
R=C,E
22. Principalul metabolit l,25(OH)2 D3 este răspunzător de acţiunea Vitamina D

astfel:
A. Renal: creşte reabsorbţia fosforului, aminoacizilor şi calciului la nivel
tubular
B. Intestinal: creşte absorbţia calciului, creşte permeabilitatea celulelor
epiteliale intestinale pentru calciu
C. Renal: creşte reabsorbţia fosforului şi scade absorbţia aminoacizilor şi
calciului la nivel tubular
D. Osos: inhibă mineralizarea ţesutului osteoid
E. Creşte conţinutul de citrat al lichidelor extracelulare
R= A,B,E
614
23. PTH-ul acţionează la nivel: intestinal, renal,osos astfel:
A. Intestinal: scade absorbţia de calciu
B. Osos: scade activitatea osteoclastelor cu creşterea activităţii osteoblastelor
C. Renal: creşte absorbţia de calciu cu reducerea calciuriei şi scade reabsorbţia
de fosfor cu creşterea fosfaturiei
D. Intestinal: creşte absorbţia de calciu
E. Osos: creşte extracţia calciului prin depolimerizarea substanţei
fundamentale
R=C,D,E
24. Despre Vitamina D este ADEVĂRAT:

A. Este o vitamină hidrosolubilă
B. Vit D3-colecalciferol este prezentă în alimente de origine animală
C. Este denumirea generică pentru un grup de 10 compuşi sterolici
D. Vit D2-ergocalciferol este prezentă în cantităţi mici în vegetale
E. Aportul exogen şi endogen insuficient este cauza principală a rahitismului
R=B,C,D,E
9.3.2.2 MALNUTRIŢIA
COMPLEMENT SIMPLU
1. Cauze de deficit cantitativ alimentar sunt următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Regimuri alimentare restrictive
B. Aport insuficient de lapte praf
C. Hipogalacţia maternă
D. Boli cronice
E. Diluţii necorespunzătoare de lapte praf
R=D
615
2. Una dintre cauzele favorizante de producere a malnutriţiei este terenul pe care
se grefează boala, acesta cuprinzând următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. Prematuritate
B. Dismaturitate
C. Gemelaritate
D. Sarcini multiple
E. Postmaturitate
R=E
3. Despre malnutriţie este FALSĂ următoarea afirmaţie:

A. Reprezintă o tulburare metabolică
B. Este produsă de lipsa de aport sau asimilare a principiilor nutritive
C. Frecvenţa bolii variază în funcţie de zonele geografice de la 0,2% până la
23,9%
/V
’
D. In etiopatogenia bolii sunt implicaţi factori derminanţi şi factori favorizanţi
E. Consecinţele negative determinate de boală afectează creşterea ponderală,
staturală şi neurologică
R=A
4. Acuzele determinante ale malnutriţiei sunt:

A. Condiţii nefavorabile de mediu
B. Condiţii nefavorabile de îngrijire
C. Terenul pe care se grefează boala
D. Prematuritatea
E. Carenţele alimentare
R=E
5. Cauzele favorizante ale malnutriţiei sunt reprezentate de:

A. Boli infecţioase acute
B. Malformaţii congenitale
C. Retard neuro-psiho-motor
D. Carenţe alimentare
E. Boli infecţioase cronice
R= C
616
6. Tulburări neurologice ce produc carenţe alimentare sunt următoarele,
CU EXCEPŢIA:
A. Anorexia centrală
B. Traheo-bronho-malacia
C. Refluxul gloso-faringian
D. Fistula traheo-esofagiană operată
E. Anorexia secundară unor boli cronice
R=C
7. Deficitul cantitativ alimentar mai poate să apară şi prin tulburări de aport,

consecinţă a următoarelor afecţiuni, CU EXCEPŢIA:
A. Reflux gloso-faringian
B. Sindrom de absorţie
C. Vărsături recurente
D. Tulburări de deglutiţie
E. Regurgitării abundente
R=B
8. Tulburările de absorţie intestinală ce determină malnutriţie prin deficit

cantitativ sunt următoarele:
A. Traheo-bronho-malacia
B. Refluxul gloso-faringian
C. Fistula traheo-esofagiană operată
D. Atrofia mucoasei intestinale
E. Regurgitaţii abundente
R=D
9. Modalităţile prin care poate să apară un deficit calitativ simt următoarele,

CU EXCEPŢIA:
A. Consum excesiv de fainos
B. Regimuri vegetariene
C. Diversificare precoce
D. Aport crescut de proteine
E. Aport crescut de lipide
R=E
617
lO.Modalităţile prin care poate să apară un deficit calitativ sunt următoarele:
A. Sindrom de intestin scurt
B. Tulburări de deglutiţie
C. Sindrom de malabsorţie
D. Anorexie centrală
E. Diversificare tardivă în raport cu vârsta cronologică
R=E
11. Mecanismele prin care se determină carenţele nutriţionale din cadrul bolilor
infecţioase sunt următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. Refuzul alimentaţiei
B. Creşterea metabolismului bazai
C. Tulburări de tranzit intestinal
D. Apetit capricios sau absent
E. Regurgitării frecvente şi abundente
R=E
12. Cele mai frecvente îmbolnăviri de cauză infecţioasă la sugar ce determină

carenţe nutriţionale sunt:
A. Bronşiolite
B. Enterocolite
C. Infecţii urinare
D. Meningite
E. Osteomielite
R=D
13. Boli organice cronice ce determiă malnutriţie sunt următoarele,

CU EXCEPŢIA:
A. Boli genetice de metabolism
B. Malformaţii congenitale
D. Boli cronice renale, hepatice şi pulmonare
E. Boli cronice digestive
R=E
618
14. Cele mai frecvente malformaţii digestive ce determină malnutriţie sunt
reprezentate de următoarele afecţiuni, CU EXCEPŢIA:
A. Stenoze esofagiene
B. Megacolon congenital
C. Volvulus
D. Cheilognatopalatoschizis
E. Atrezii duodenale
R=C
15. Cele mai frecvente malformaţii ale aparatului respirator ce pot produce
malnutriţie sunt reprezentate de următoarele afecţiuni:
A. Astmbronşic
B. Emfizem pulmonar
C. Hipoplazie pulmonară
D. TBC
E. Hemoragie pulmonară
R= C
16. Aprecierea stării de nutriţie se face prin mai multe metode, CU EXCEPŢIA:
A. Metoda comparativă
B. Determinarea indicilor antropometrici
C. Măsurarea pliului cutanat tricipital
D. Măsurarea pliului cutanat subscapular
E. Măsurarea perimetrului cranian
R=E
17. Cel mai fidel indicator de apreciere a stării de distrofie este următorul:
A. Indicele statural
B. Indicele nutriţional
C. Indicele ponderal
D. Pliul cutanat tricipital
E. Pliul cutanat subscapular
R=B
619
/V
18.In practica medicală, cel mai utilizat indicator de apreciere a stării de distrofie
este:
A. Indicele statural
B. Indicele nutriţional
C. Indicele ponderal
D. Pliul cutanat tricipital
E. Pliul cutanat subscapular
R=C
/V
19.1n funcţie de IN (indicele nutriţional), distrofia se clasifică pe trei grade de

severitate:
A. Gradul 11:0,75-0,61
B. Gradul I: 0,89-0,81
C. Gradul III <70%
D. Gradul II: 0,89-0,76
E. Gradul 1:0,89-0,81
R=E
/V
20. In funcţie de IP (indicele ponderal), distrofia se clasifică pe trei grade de

severitate:
A. Gradul 11:0,75-0,61
B. Gradul I: 0,89-0,81
C. Gradul III <70%
D. Gradul II: 0,89-0,76
E. Gradul 1:0,89-0,81
R=A
21. Indicele ponderal reprezintă:

A. Raportul între greutatea actuală şi greutatea corespunzătoare taliei
B. Raportul între talia actuală şi talia ideală pentru vârstă
C. Raportul între greutatea actuală şi greutatea ideală pentru vârstă
D. Raportul între greutatea ideală pentru vârstă şi greutatea actuală
E. Raportul între greutatea corespunzătoare taliei şi greutatea actuală
R=C
620
22. Despre aspectul copilului cu MPC grad III este ADEVĂRAT:
A. Sugar foarte slab (se văd coastele)
B. Hipotonie musculară
C. Vioiciune parţial păstrată
D. Tegumente palide
E. Faţă triunghiulară
R=E
23. Despre aspectul copilului cu MPC grad III, NU ESTE ADEVĂRAT:

A. Bărbie ascuţită, buze subţiri
B. Frunte încreţită,privire vioaie în contrast cu starea generală
C. Abdomen destins de volum, „ batracian”
D. Sugar foarte slab (se văd coastele)
E. Şanţ nazogenian adânc
R=D
24. Despre MPC grad II este FALS:

A. Curbă ponderală descendentă în trepte
B. Hipotonie musculară şi vioiciune parţial păstrată
C. Ţesutul adipos dispare pe membre
D. Toleranţă digestivă scăzută
E. IP=0,75-0,6 ; IN=0,8-0,71 ;Deficit ponderal <25%
R=E
25. Tulburările trofice ce se întâlnesc în MPC grad III sunt următoarele:

A. Fese cu aspect de „pungă tabacică”
B. Eritem fesier
C. Tegumente palide
D. Escare
E. Piele sbârcită, cenuşie, „prea largă
R=C
621
26. Despre distrofia laptelui de vacă NU ESTE ADEVĂRAT:
A. Apare la sugarii alimentaţi cu lapte de vacă nediluat
B. Aportul crescut de lapte de vacă duce la alterarea tranzitului intestinal
C. Apare la sugarii cu intoleranţă la proteina laptelui de vacă
D. Apare la sugarii alimentaţi cu lapte de vacă nemodificat calitativ
E. Aportul crescut de lapte de vacă duce la perturbarea creşterii
R=C
27. Recuperarea carenţelor alimentare în malnutriţie presupune şi suplimentarea

raţiei alimentare cu săruri minerale, vitamine şi oligoelemente astfel:
A. Mg l-2mEq/kg/zi, K 3mEq/kg/zi, Fe 5mg/kg/zi, Zn 4mg/zi
B. Mg l-4mEq/kg/zi, K 5mEq/kg/zi, Fe 6mg/kg/zi, Zn 2mg/zi
C. Mg 2-3mEq/kg/zi, K 4mEq/kg/zi, Fe 4-6mg/kg/zi, Zn 3mg/zi
D. Mg 4mEq/kg/zi, K 3mEq/kg/zi, Fe 6mg/kg/zi, Zn l-2mg/zi
E. Mg ImEq/kg/zi, K 2mEq/kg/zi, Fe 5mg/kg/zi, Zn 4mg/zi
R=B
28.Se consideră semne de mare gravitate prezente în Kwashiorkor următoarele,

CU EXCEPŢIA:
A. Hipocalcemie
B. Tahicardie
C. Extremităţi reci
D. Hipotensiune
E. Hipoalbuminemie
R=B
29.1n MPC grad III (atrepsie, marasm) activitatea metabolică se caracterizează

prin următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. Bradicardie
B. Scăderea consumului de oxigen
C. Tendinţă de colaps
D. Hipotermie
E. Homeostazie total perturbată
R=B
622
30.Distrofia de gradul II presupune:
A. IP:0,75-0,61 ; IN:0,80-0,71 (80-71% din greutatea ideală); IS:85-90%
B. IP:0,89-0,76 ; IN:0,89-0,81 (89-81% din greutatea ideală); IS:90-95%
C. IP:0,75-0,61 ; IN:0,80-0,71 (80-71% din greutatea ideală); IS<85
D. IP<0,6 ; IN<0,70 (sub 70% din greutatea ideală); IS<85%
E. IP:0,70-0,65 ; IN:0,75-0,70 (75-70%din greutatea ideală); IS:80-85%
R=A
COMPLEMENT MULTIPLU
1. în marasmul nutriţional examenul clinic decelează:

A. Abdomen escavat,scobit
B. Ţesut celular subcutanat absent
9
C. Prezenta bulei lui Bichat

9
D. Aspect „de batran”

E. Elasticitate diminuată
R=A,B,D
2. Din punct de vedere clinic, Kwashiorkor-ul marasmic, forma intermediară între

Marasm şi Kwashiorkor, se caracterizează prin următoarele semne,
CU EXCEPŢIA:
A. Topirea ţesutului celular subcutanat
B. Hepatomegalie
C. Splenomegalie
D. Topirea masei musculare
E. încetinirea creşterii staturale
R=A,B>D>E
3. Formele de malnutriţie sunt următoarele:

A. Marasmul nutriţional
B. Intoleranţa la proteinele laptelui de vacă
C. Kwashiorkor
D. Distrofia de război
E. Distrofia prin exces de făinoase
R=A,C,D,E
623
4. Deficienţele de îngrijire ce pot determina carenţe nutriţionale sunt următoarele,
CU EXCEPŢIA: ’
A. Absenţa mamei
B. Carenţe afective
C. Condiţii deficitare de microclimat
D. Retard de creştere intrauterină
E. Condiţii defavorabile de mediu
R=A,B,C,E
5. Cele mai frecvente malformaţii ale aparatului respirator sunt reprezentate de

următoarele afecţiuni:
A. Atrezie coanală
B. Agenezie pulmonară
C. Astmbronşic
D. Hipoplazie pulmonară
E. Emfizem pulmonar
R=A,B,D
6. Cauzele de malabsorţie edematoasă, forma de malnutriţie, sunt următoarele:

A. Boala Crohn
B. Boala Celiacă
C. Rectocolita ulcerohemoragică
D. Fibroza chistică de pancreas
E. Ulcerul duodenal
R=B,D
7. Cele mai frecvente malformaţii digestive sunt reprezentate de următoarele

afecţiuni:
A. Megacolon congenital
B. Atrezii de căi biliare
C. Boala Crohn
D. Atrezie duodenală
E. Stenoză intestinală
R=A,B,D
624
8. Procesele adaptaţive ale organismului întâlnite în marasmul sever sunt
următoarele:
A. Hipoglicemie
B. Creşterea gluconeogenezei
C. Creşterea metabolismului bazai
D. Hipematremie
E. Creşterea cortizolemiei
R=A,B,E
9. Diareea cronică întâlnită în marasmul nutriţional se datorează:

A. Atrofiei mucoasei duodenale
B. Atrofiei mucoasei intestinale
C. Disfuncţiei ”marginii în perie”
D. Disfucţiei vilozităţilor intestinale
E. Microhemoragiilor intestinale
R=A,B,C,D
lO.Tratamentul curativ cuprinde:

A. Tratamentul etiologic
B. Tratamentul dietetic
C. Tratamentul profilactic
D. Tratamentul patogenic
E. Dispensarizarea
R= A,C,D
11. Criteriile corecte de evaluare a eficienţei tratamentului sunt:

A. Redresarea imună (25-30 zile)
B. Normalizarea tranzitului intestinal
C. Recuperarea clinică (8-10 săptămâni)
D. Reluarea creşterii ponderale apare la 5 săptămâni de la normalizarea
scaunelor
E. Recuperarea indicelui nutriţional, normalizarea psihică şi motorie
R=A,B,E
625
12.Diagnosticul pozitiv al malnutriţiei se stabileşte astfel:
A. Prin anamneză, examen clinic general şi investigaţii paraclinice
B. Anamnestic se evidenţiază cauzele responsabile de carenţe nutriţionale
C. Antecedentele heredocolaterale stabilesc diagnosticul
D. Examenele paraclinice radiologice stabilesc diagnosticul
E. Inspecţia, cântărirea, măsurarea lungimii şi perimetrelor copilului permit
încadrarea în forma specifică de deficit nutriţional
R=A,B,E
13.Tratamentul dietetic al malnutriţiei cuprinde:

A. Necesar caloric crescut, care variază în funcţie de severitatea malnutriţiei
B. Aport glucidic de asemenea mare, ajungând la 15-20 g/zi
C. Aport lipidic de asemenea mare - 25 g/zi
D. Necesar proteic mult mai crescut, introdus progresiv
E. Necesar caloric care poate să ajungă până la 180-200 kcal/kg/zi
R=A,D,E
14.Despre aportul lipidic stabilit pentru recuperarea nutriţională este adevărat,

CU EXCEPŢIA:
A. Este parţial redus datorită sdr de malabsorţie asociat
B. Se începe cu 5-6 g/kg/zi şi se creşte progresiv -1-2 g/kg/zi - până la 6-
8g/kg/zi
C. îmbogăţirea raţiei alimentare cu uleiuri vegetale cu conţinut crescut de acizi
graşi polinesaturaţi
D. Se începe cu 3-4 g/kg/zi, se creşte progresiv cu câte 0,5-1 g/kg/zi până la 5-
6g/kg/zi
E. Aportul lipidic este crescut brusc pentru recuperarea rapidă a malnutriţiei
R=B,D
15.Tratamentul curativ al malnutriţiei cuprinde următoarele obiective:

A. Restabilirea statusului nutriţional
B. Tratamentul corect al infecţiilor
C. Amânarea vaccinăriilor
D. Combaterea complicaţiilor asociate
E. Interzicerea alimentaţiei cu lapte de vacă nemodificat
R=A,B,D
626
16. Măsurile de prevenire a malnutriţiei, tratamentul profilactic, sunt următoarele:
A. îmbunătăţirea condiţiilor igieno-dietetice
B. Promovarea alimentaţiei naturale
C. Diversificare precoce
D. Respectarea indicaţiei formuleleor de lapte praf
E. Adaptarea alimentaţiei sugarului şi copilului în funcţie de particularităţile
fizice şi psihice
R=A,B,D,E
17. Despre necesarul caloric în recuperarea nutriţională este ADEVĂRAT:

A. Valorile calorice crescute sunt iniţiate pentru 2-4 săptămâni
B. Creşterea necesarului de calorii variază în funcţie de severitatea malnutriţiei
C. Necesarul caloric este de 280-300kcal/zi
D. Respecatrea raportului principiilor nutritive presupune: lipide 45-50%,
proteine 10-15%, glucide 40%
E. Necesarul caloric este de 180-200kcal/kg/zi
R=A,B,DJE
18. Tratamentul dietetic a malnutriţiei presupune şi suplimentarea raţiei alimentare

cu săruri minerale, vitamine şi oligoelemente astfel:
A. K 5mEq/kg/zi
B. Mg l-4mEq/kg/zi
C. K3mEq/kg/zi
D. Fe 6mg/kg/zi
E. Zn4mg/zi
R=A,B,D
19. Necesarul proteic în recuperarea carenţelor nutriţionale face parte din

tratamentul dietetic al malnutriţiei şi presupune:
A. Se introduce un regim hiperproteic pentru recuperare rapidă
B. Raportul optim între aportul proteic şi cel energetic este de 35-40Kcal
pentru 1 g de proteine
C. Necesarul proteic trebuie să fie mult crescut, ajungând până la 4-5g/kg/zi,
introdus progresiv
D. Raportul optim între aportul proteic şi cel energetic este de 45-50Kcal
pentru 1 g de proteine
E. Necesarul proteic trebuie să fie mult crescut, ajungând până la 2-3g/kg/zi,
introdus progresiv
R=B,C
627
20. Perturbările metabolice severe produse de regimuri hiperproteice sunt:
A. Deshidratarea
B. Hiperamoniemia
C. Acidoza metabolică
D. Scăderea ureei sanguine
E. Alcaloza metabolică
R=A,B,C
21. Marasmul sever se caracterizează prin modificarea tuturor funcţiilor

organismului inclusiv reducerea metabolismului bazai ce presupune:
A. Hipereactivitate
B. Hipotonie
C. Bradicardie
D. Tahicardie
E. Hiporeactivitate
R=B,C,E
22. Funcţiile organismului sunt modificate prin procese adaptative, în marasmul

sever, astfel:
A. Perturbarea imunităţii faţă de infecţii
B. Reducerea metabolismului bazai
C. Hipoglicemie şi creşterea proceselor de gluconeogeneză
D. Hipematremie
E. Anabolism proteic
R=A,B,C
23. Distrofia prin exces de făinoase se caracterizează prin:

A. Apare datorită alimentaţiei prelungite exclusiv cu făinoase
B. Apare datorită alimentaţiei prelungite exclusiv cu: mucilagiu de orez, grişcu
apă, ceai cu pâine
C. Apare în zonele defavorizate
D. Apare datorită convingerilor nutriţionale sau motivelor religioase
E. Apare în condiţii socio-economice crescute prin consumul excesiv de
dulciuri fine
R=A,B,C,D
628
24. Metabolismul de înfometare prezent în MPC (malnutriţie protein-calorică)
grad
II presupune:
A. Hipotermie
B. Scăderea consumului de oxigen
C. Tendinţă de colaps
D. Scăderea metabolismului bazai
E. Insuficientă circulatorie
R=B,D,E
25.Se consideră semne de mare gravitate prezente în Kwashiorkor următoarele:

A. Hepatomegalie severă
B. Icter
C. Hipertensiune
D. Hipematremie
E. Hipoalbuminemie
R=A,B,E
26.IP(indice ponderal) este cel mai utilizat indice în practica medicală pediatrică,
folosit pentru stabilirea următoarelor grade de malnutriţie:
A. Gradul II: IP=0,75-0,61
B. Gradul II: IP=0,80-0,71
C. Gradul I: IP= 0,89-0,80
D. Gradul I: IP= 0,89-0,76
E. Gradul III: IP<0,6
R=A,D,E
27.Examenul clinic al unui copil diagnosticat cu Kwashiorkor, cea mai severă

formă de malnutriţie, decelează:
A. Edeme importante la nivelul feţei şi membrelor
B. Modificări ale fanerelor şi tegumentelor (alopecie, descuamare
tegumentară, micoze, coilonichie)
C. Anorexie severă
D. Abdomen mărit de volum (hepatomegalie, hipotonie musculară)
E. Diaree datorată steatoreei
R=A,C,D,E
629
9.3.3 ANEMIA FERIPRIVĂ
COMPLEMENT SIMPLU
1. Anemia hipocromă microcitară se defineşte prin:

A. HEMţ, CHEMj ±VEM|
B. HEMţ, CHEMţ ±VEM|
C. HEM|, CHEMţ
D. HEM|, CHEM| ±VEM|
E. HEM<25 pg, CHEM>30%
R=D
2. Cauze de epuizarea rapidă a unor rezerve cantitativ reduse ce determină carenţa

de fier sunt, CU EXCEPŢIA: ’
A. Gemelaritate
B. Prematuritate
C. Carenţă de fier maternă
D. Diversificare incorectă
E. Transfuzie feto-matemă
R=D
3. Despre cloroza tinerelor fete sunt ADEVĂRATE afirmaţiile, CU EXCEPŢIA:

A. Este cea mai frecventă cauză de anemie feriprivă
B. Are mecanism nutriţional asemănător cu anemia nutriţională a sugarului
C. Se datorează şi pierderii de fier menstruală
D. Este foarte rară în zilele noastre
E. Determină anemie feriprivă
R=A
4. Diagnosticul pozitiv al anemiei feriprive se stabileşte astfel, CU EXCEPŢIA:

A. Paraclinic
B. Clinic
C. CT/RMN
D. Anamneză
E. Răspuns terapeutic
R=C
630
5. Din punct de vedere paraclinic, diagnosticul pozitiv al Anemiei feriprive se
stabileşte astfel:
A. Hemogramă cu indici crescuţi, ffotiu cu macrocitoză, normocromie
B. Medulogramă cu hipoplazie marcată, predominant eritroblastică
C. Fier seric >50g/100ml, Coeficient de saturare al transferinei >16%
D. Sideremie scăzută, capacitate de fixare a Feţ,coeficient de saurare al
transferinei <16%, Feritină serică],, protoporfirina eritrocitară
liberă>40|ig/dl
E. Măduvă osoasă cu hiperplazie marcată, predominant eritroblastică, cu
aspect de diseritropoieză şi cu sideroblaşti >20%
R=D
6. Despre anemia feriprivă este ADEVĂRATĂ afirmaţia:

A. Este o stare fiziologică definită prin scăderea manifestă a capitalului de fier
B. Reprezintă 10-20% din anemiile carenţiale
C. Este anemia cea mai frecventă în patologia sugarului şi copilului
D. Este însoţită clinic de:paloare, fatigabilitate, transpiraţii nocturne şi
tahicardie
E. Paraclinic: CHEM >30%, HEM <25pg , Fe seric<60pg/100ml
R=C
7. Formele clinice corecte ale anemiilor carenţiale sunt:

A. Anemia megaloblastică= deficit de Ac folie şi vit B6
B. Marasm şi Kwasiokor= carenţă lipidică
C. Anemie intrainfecţioasă=deficit de B12
D. Anemie carenţială= deficit de Mg, Zn,vit A
E. Anemie megaloblastică=deficit de Ac folie şi vitB12
R=E
8. Tulburările de absorbţie selective ce produc carenţa de fier sunt:

A. Intoleranţa la dizaharide
B. Mucoviscidoza
C. Intoleranţa la gluten
D. Boala Riley
E. Intoleranţa la soia
R=D
631
9. Principalele semne clinice de deficit tisular de fier sunt următoarele,
CU EXCEPŢIA: 5
A. Tulburări de creştere la 50% din copii

B. Descuamare palo-plantară
C. Uscăciunea pielii şi a mucoaselor
D. Ragade comisurale
E. Friabilitate unghii
R=B
lO.Patologia ce determină carenţă de fier printr-un necesar crescut de fier este

următoarea:
A. Postmaturitate
B. Malformaţie cardiacă necianogenâ
C. Prematuritate
D. Pubertate întârziată
E. Obezitate
R=C
11. Formele clinice caracteristice copilului sunt următoarele, CU

EXCEPŢIA:
A. Pica
B. Alergia la PLV
C. Anemia prematurului
D. Hemosideroza pulmonară
E. Anemia feriprivă din bolile cronice (DZ, TBC,etc)
R=E
12. Este ADEVĂRAT despre diagnosticul diferenţial al diferitelor forme de

carenţă de fier:
A. Capacitatea totală de legare a fierului creşte din etapa carenţei prelatente
B. Rezervele de fier sunt absente abia în etapa de carenţă manifestă
C. Feritina serică scade doar din etapa de carenţă latentă
D. Fierul seric este normal în etapa de carenţă prelatentă
E. Protoporfirina eritrocitară este crescută în toate cele trei etape de carenţă de
fier (carenţă prelatentă, carenţă latentă, carenţă manifestă)
R=D
632
13. Complicaţiile frecvente determinate de carenţa de fier sunt următoarele,
CU EXCEPŢIA:
A. Tulburări de concentrare şi atenţie
B. Tulburări gastrointestinale până la malabsorbţie şi enteropatie exsudativă
intestinală
C. Sângerare gastrointestinală
D. Deficit imunitar
E. Tulburări de comportament şi întârziere a dezvoltării psihomotorii
R=C
14. Despre tratamentul medicamentos al anemiei feriprive sunt ADEVĂRATE,

CU EXCEPŢIA:
9
A. Preparate de fier administrate, de elecţie, pe cale orală

B. Sărurile feroase folosite în tratamentul anemiei feriprive sunt: fumarat de
Fe, glutamat de Fe, gluconat de Fe şi sulfat de Fe
C. Doza de fier elemental este de 4-6mg/kg/zi, max 180mg/zi
D. Administrarea se face în timpul mesei în asociere cu săruri de Mg
E. Durata tratamentului medicamentos - 31uni
R=D
15. Concentraţia de Fe din sărurile feroase administrate în tratamentul anemiei

feriprive este:
A. Fumarat de Fe 10-12%
B. Sulfat de Fe 30-33%
C. Glutamat de Fe 16-22%
D. Gluconat de Fe 12-15%
E. Fe elemental 10-12%
R=C
633
16.Diagnosticul paraclinic pozitiv al anemiei feriprive se stabileşte astfel:
A. Hematiile „în semn de tras la ţintă” apărute pe ffotiusunt patognomonice
B. MO (măduva osoasă) săracă, predominant eritroblastică, cu apariţia
eritroblaştilor feriprivi (mici, cu contur zdrenţuit)
C. Sideremie scăzută <50g/100ml, feritină scăzută, capacitate de fixare a Fe
crescută, coeficient de saturare al transferinei<16%
D. Frotiu cu hipocromie, macrocitoză marcată
E. Protoporfirina eritrocitară liberă scăzută<40pg/dl
R=C
17.Carenţa manifestă de Fe faţă de carenţa latentă de Fe din Anemia feriprivă, se

diferenţiază paraclinic prin:
A. Raportul concentraţie de Hb/nr. hematii
B. Coeficient de saturare al transferinei
C. Protoporfirina eritrocitară
D. Feritină serică
E. Fier seric
R=A
18.Formele tipice particulare de hemosideroză pulmonară la copil sunt

A. Hemartromatoza benign solitară
B. Sindrom Goodpasture
C. Deficit congenital de transferină
D. Edem pulmonar acut
E. Anemie prin anticorpi anti-receptor de transferină
R=D
634
19.Lipsa de răspuns la tratamentul cu fier în anemia feriprivă se datorează
următoarelor cauze, CU EXCEPŢIA:
A. Persistenţa unor sângerări nediagnosticate
B. Diagnostic incorect
C. Absorbţie intestinală ineficientă prin medicaţie concurentă
D. Administrare de Fier intramusculară
E. Lipsa administrării sau administrare incorectă
R=D
20.Anemia posthemoragică cronică ce produce anemie feriprivăpoate fi

determinată de hemoragie digestivă produsă de următoarele afecţiuni,
CU EXCEPŢIA:
A. Hernie hiatală
B. Ulceraţii gastroduodenale
C. Diverticulită
D. Parazitoză intestinală
E. Boala Crohn
R=E
21.Administrarea de Fe intramuscular ca tratament al Anemiei feriprive se face

doar în următoarele condiţii, CU EXCEPŢIA:
A. Hemoragii cronice
B. Lipsă de complianţă
C. Intoleranţă la Fe oral
D. Afecţiuni intestinale severe
E. Boli cronice
R=E
22.Despre răspunsul la tratamentul cu fier este ADEVARATĂ afirmaţia:

A. în prima zi apare răspunsul reticulocitar
B. în ziua a doua are loc refacerea enzimelor tisulare
C. Depozitele de fier se normalizează după 3-61uni
D. Din a treia zi apare răspunsul medular
E. Progresiv creşte valoare Hb, care se normalizează în 2 luni
R=C
635
23. Diagnosticul de Anemie feriprivă hipocromă microcitară se stabileşte în
funcţie
de următorii parametri:
A. Fe seric<50pg/l OOml, CHEM>30%, HEM<25pg
B. Fe seric<40pg/100ml, CHEM<30%, HEM<15pg
C. Fe seric>50pg/100ml, CHEM<30%, HEM<25pg
D. Fe seric<60|xg/100ml, CHEM<40%, HEM<35pg
E. Fe seric<50pg/100ml, CHEM<30%, HEM<25pg
R=E
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Diagnosticuldiferenţial al anemiei cu Fe seric >50 pg/lOOml se face cu:

A. Anemia Feriprivă
B. Anemii din dezordini cronice
C. Talasemii
D. Anemii sideroblastice
E. Anemii posthemoragice
R=C,D
2. Tratamentul profilactic al Anemiei feriprive se face astfel:

A
A. In perioada prenatală, administrare suplimentară de fier, în doză mare, la

toate gravidele
B. Intranatal, profilaxia se face prin ligaturarea temporizată până la încetarea
pulsaţiilor cordonului ombilical
C. In perioada postnatală, administrare de preparate cu fier la sugarii alimentaţi
exclusiv la sân
D. Postnatal - medicaţie la „cei cu risc de carenţă marţială”în scopul asigurării
unei doze de 2 mg/kg/zi de Fe elemental, cu o rată de absorbţie de
aproximativ 10%
E. în perioada postnatală, profilaxia constă în încurajarea alimentaţiei la sân
până la 61uni, diversificare corectă după 41uniî4
R=B,D,E
636
3. „Cei cu risc de carenţă marţiala” pentru care se face profilaxia anemiei
feriprive în perioada postnatală sunt:
A. Prematuri
B. Gemeni
C. Sugari alimentaţi exclusiv cu lapte de mamă
D. Sugari alimentaţi artificial
E. Sugari cu tulburări digestive trenante
R=A,B,D,E
4. Aportul redus de fier ce determină anemie feriprivă este urmarea:

A. Regimului lactat sau lacto-fainos prelungit
B. Mucoviscidozei
C. Diversificării incorecte
D. Dietei restrictive
E. Refuzului proteinelor vegetale în alimentaţie
R=A,C,D
5. Principalele cauze de anemie hemoragică la nou-născut sunt:

A. Cerebrale
B. Postnatale
C. Ombilicale
D. Prenatale
E. Placentare
R=B,C,E
6. Tulburările digestive din carenţa de fier se exprimă prin:

A. Perturbarea/pervertirea apetitului (Sdr Pica)
B. Prezenţa disfagiei cu odinofagie
C. Sindrom de malabsorbţie pentru Cu,Prot,Ca
D. Creşterea indexului de permeabilitate intestinală
E. Creşterea acidităţii gastrice
R=A,C,D
637
7. Despre etiopatogenia anemiei feriprive sunt ADEVĂRATE afirmaţiile,
CU EXCEPŢIA:
/V
A. In perioada copilăriei există un necesar crescut de fier

B. în perioada alimentaţiei lactate există un aport redus de fier deoarece LM
conţine doar 0,4-l,5mg Fe/1
C. Absorbţia fierului din laptele de mamă (LM) este de 49%
D. în perioada alimentaţiei lactate există un aport redus de fier deoarece LV
conţine doar 0,2-0,6mg Fe/1
E. Absorbţia fierului din laptele de vacă (LV) este de 60%
R=A,B,C,D
8. Diagnosticul diferenţial al anemiei feriprive normo/hipersideremice

Fe>50pg/100ml se face cu:
A. Hemofilii
B. Talasemii
C. Leucemii
D. Anemii sideroblastice
E. Anemii din dezordini cronice
R=B,D
9. Despre tratamentul transfuzional în anemia feriprivă este ADEVĂRAT:

A. Are indicaţii restrânse pentru formele foarte severe
B. Se administrează masă eritrocitară 20ml/kg/zi
C. Se impune când Hb<4g/100 ml
D. Cantitatea maximă de sânge integral ce se poate administra este de
300ml/zi
E. Se realizeză cu sânge integral în cantitate de 20ml/kg/zi
R=A,C,E
10. Semnele de afectare a sistemului nervos în carenţa de fier sunt:

A. Depresie
B. Iritabilitate
C. Oboseală
D. Pseudomiopatie
E. Dezvoltare mentală şi motorie întârziată
R=B,C,E
638
11. Diagnosticul paraclinic pozitiv al anemiei feriprive se stabileşte astfel:
A. Sideremie scăzută <50g/100 ml, Feritină scăzută, capacitate de fixare a Fe
scăzută, coeficient de saturare al transferinei>16%
B. Pe frotiu, iniţial hipocromie, în stadiu tardiv - microcitoză cu anulocite şi
rare hematii „în semn de tras la ţintă”
C. MO (măduvă osoasă) caracterizată prin hiperplazie moderată, predominant
eritroblastică, cu apariţia eritroblaştilor feriprivi (mici, cu contur zdrenţuit),
cu aspect de diseritropoieză
D. Frotiu cu hipocromie, macrocitoză marcată
E. Protoporfirina eritrocitară liberă scăzută<40pg/dl
R=B,C
12. Despre proba terapeutică din anemia feriprivă este ADEVĂRAT:

A. Are valoare diagnostică
B. Constă în administrarea de 3 mgFe/Kg cu apariţia crizei eritrocitare la 5-7
zile de la iniţierea terapiei
C. Normalizare progresivă a parametrilor eritrocitari, Hb creşte cu 0,25-0,4
g/zi şi Ht creşte cu 1% după criza eritrocitară
D. Constă în administrarea de 5-7mg Fe/Kg cu apariţia crizei eritrocitare la 3-5
zile de la iniţierea terapiei
E. Nu are nicio valoare
R= A,B,C
13. Diagnosticul diferenţial al anemiei feriprive se face cu:

A. Anemia intrainfecţioasă
B. Anemii sideroblastice dobândite
C. Talasemii
D. Hemofîlii
E. Anemii sideroblastice congenitale
R=B,C,E
639
14. Anemia feriprivă clinic şi paraclinic se caracterizează prin:
A. Paloare, fatigabilitate,iritabilitate
B. Tahicardie, transpiraţii nocturne, agitaţie
C. Toleranţă scăzută la efort, randament şcolar scăzut
D. Hb>10g/dl, Ht>33%, Fe seric>60pg/100ml
E. CHEM <30%, HEM<25pg, Fe seric<60pg/100ml
R=A,C,E
15. Următoarele afirmaţii despre anemia feriprivă sunt ADEVĂRATE,

CU EXCEPŢIA:
A. Este cea mai rară anemie carentială
»
B. Este prezentă la 50-75% din sugari
C. Este invers proporţională cu statusul economic
D. Este prezentă 25% la sugari şi 25% la gravidele sub 20 de ani
E. Prevalenţa este direct proporţională cu consumul de proteine
R=C,D
16. Tulburările de absorbţie şi digestie ce produc carenţe de fier sunt:

A. Globale
B. Parţiale
C. Selective
D. Totale
E. Nicio variantă de mai sus adevărată
R=A,C
17. Anemie posthemoragică de cauză postnatală:

A. Placenta praevia
B. Ruptură de cordon ombilical
C. Hemoragie digestivă indusă medicamentos
D. Hemoragie retroplacentară
R=C,E
640
18. Complicaţiile frecvente date de carenţa de fier netratată sunt:
A. Retard staturo-ponderal
B. Malabsorbţia proteinelor
C. Deficit imunitar
D. Tulburare de concentrare şi atenţie
E. Insuficienţă cardiacă, în mod excepţional
R=C,D,E
19. Despre anemia feriprivă a prematurului, este ADEVĂRAT că:

A. Apare tardiv în lunile 7-10 de viaţă
B. Se datorează absenţei măsurilor de profilaxie
C. Se instalează la sfârşitul primului trimestru de viaţă
D. „Anemia tardivă a prematurului” = scăderea nr. de hematii şi Hbsub
7-8g/100ml
E. Tabloul clinico-biologic este mult mai pregnant decât forma
clasică
20. Anemia posthemoragică cronică este cauzată de:

A. Traumatism cranio-cerebral
B. Ulceraţii gastroduodenale
C. Parazitoză intestinală
D. Hematom
E. Hemoglobinurie paroxistică nocturnă
R=B,C,E
21. Cauzele anemiilor sideroblastice dobândite ce fac diagnostic diferenţial cu

anemia feriprivă sunt:
A. Neoplazice
B. Administrare de rifampicină
C. Artrită reumatoidă
D. Intoxicaţie cronică cu alcool, Pb
E. Intoxicaţie cu izoniazidă şi ciclosporină
R=A,C,D,E
641
22. Pica este:
A. Cauza Anemiei feriprive
B. Cauza unor tulburări asociate (retardare staturo-ponderală)
C. Determinată de consumul de substanţe necomestibile (pământ, gheaţă, praf,
cărămidă etc.)
D. Un sindrom al copilului de vârstă preşcolară ce apare ca tulburare cognitiv-
comportamentală
E. Tulburare psihiatrică a adolescentului
R=A,B,C
23. Aportul redus de fier se traduce prin:

A. Regim lactat sau lacto-fainos prelungit
B. Diversificare corectă
C. Aport crescut de proteine animale
D. Diete restrictive
E. Aport redus de dizaharide
R= A,D
24. Principalele cauze de anemie feriprivă la nou-născut sunt:

A. Alimentaţie exclusivă la sân
B. Transfuzie feto-matemă
C. Traumatism la naştere
D. Hemoragie renală
R= A,D,E
25. Principalele cauze de carenţă de fier sunt:

A. Epuizarea rapidă a unor rezerve cantitativ reduse
B. Pierderi crescute
C. Necesar scăzut
D. Tulburări de absorbţie şi digestie
E. Aport crescut
R=A,B,D
642
26. Despre hemosideroza pulmonară este FALS, CU EXCEPŢIA:
A. Hemoragie intraalveolară recidivantă
B. Afecţiune frecventă
C. Sindromul Goodpasture este forma tipică de hemosideroză pulmonară la
copil
D. Hemartroza benign solitară este forma tipic particulară de hemosideroză a
copilului
E. Toate afirmaţiile de mai sus sunt adevărate
R=C,D
27. Mijloacele dietetice folosite în tratamentul anemiei feriprive sunt

următoarele:
A. Diversificare precoce cu alimente cu conţinut bogat de fier
B. Alimentaţie naturală minim 61uni
C. Alimentaţie exclusiv cu lapte praf
D. Se evită laptele de vacă şi făinoasele
E. Utilizare formule de lapte care să conţină un supliment de fier(6-12g/l)
R=B,D,E
28. Tratamentul medicamentos al anemiei feriprive se face prin:

A. Administrare orală de săruri feroase în doze de 4-6mg/kg/zi Fe elemental
B. Administrare intramusculară de fier, excepţional
C. Transfuzie de sânge în formele foarte severe cu Hb<4g/100ml
D. Fumaratul de fier conţine fier cât sulfatul de fier
E. Durata tratamentului minim6 luni
R=A,B,C
29. Administrarea intramusculară de fier se recomandă:

A. De la începutul terapiei feroase
B. Excepţional, când există intoleranţă la administrare de fier oral
C. Când există afecţiuni intestinale severe
D. Sărurile ferice se administrează în 2-3 injecţii săptămânal
E. Doza de fier administrată intramuscular se poate calcula după formula:doza
totală de fier = deficit de Hb x G x 4 (unde G = greutatea în kg).
R=B,C,E
643
30.Carenţa prelatentă de Fe se stabileşte dpdv paraclinic astfel:
A. Fier seric scăzut
B. Protoporfirina eritrocitară crescută
C. Capacitate totală de fixare a fierului crescută
D. Feritina serică scăzută
E. Raport concentraţie Hb/nr. hematii normal
R=B,D,E
9.4 INFECŢII PERINATALE
COMPLEMENT SIMPLU
1. Manifestările clinice comune ce se întâlnesc la numeroase infecţii congenitale
sunt CU EXCEPŢIA:
A. Retard de creştere intrauterină
B. Erupţii cutantate
C. Sângerări gingivale
D. Anemie
E. Trombocitopenie
R=C
2. Sunt ADEVĂRATE următoarele manifestări specifice pentru o anumită

infecţie, CU EXCEPŢIA:
A. Anomalii cardiace în infecţia rubeolică
B. Microcefalie în infecţia cu CMV
C. Malformaţii renale în infecţia cu toxoplasma
D. Anemie în infecţia cu Treponema pallidum
E. Cataractă în infecţia rubeolică cu virusul varicelo-zosterian
R=C
644
3. Diagnosticul etiologic al infecţiei perinatale se face prin următoarele
determinări, CU EXCEPŢIA:
A. Izolarea în cultură a microorganismului
B. Indentificarea antigenului
C. Identificarea producţiei de anticorpi de către fat
D. Reactanţi de fază acută
E. Indentificarea genomului agentului patogen prin PCR
R=D
4. Despre rubeola congenitală este FALSĂ afirmaţia:

A. Rubeola congenitală este secundară infecţiei rubeolice materne în timpul
sarcinii
B. Virusul se transimte transplacentar embrionului/fătului
C. Chiar şi în condiţiile vaccinării universale rubeola este des întâlnită în ţările
dezvoltate
D. Infecţia întâlnită în primul trimestru, în procent de 40% duce la avort
E. Infecţia după 16 săptămâni de gestaţie se pare că nu cauzează manifestări
clinice
R=C
5. Afirmaţiile despre virusul rubeolic sunt adevărate, CU EXCEPŢIA:

A. Virusul rubeolic este un virus cu ADN
B. Omul reprezintă singura gazdă naturală
C. Singurul membru al genului Rubivirus
D. Există un singur tip antigenic
E. Face parte din familia Togaviridae
R= A
6. Anomaliile oculare asociate virusului rubeolic în infecţia congenitală sunt,

CU EXCEPŢIA: 9
’
A. Retinopatie
B. Glaucom
C. Dezlipire de retină
D. Microftalmie
E. Cataractă
R=C
645
7. Cele mai frecvente anomalii caracteristice asociate rubeolei congenitale sunt,
CU EXCEPŢIA:5
A. Oculare
B. Auditive
C. Cardiace
D. Neurulogice
E. Motorii
R=E
8. Virusul rubeolic poate fi izolat din următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Salivă
B. Sânge
C. Nazofaringe
D. Urină
E. LCR
R=A
9. Sugarii cu rubeolă congenitală pot prezenta clinic următoarele semne,

CU EXCEPŢIA:
A. Icter
B. Hepatosplenomegalie
C. Leziuni purpurice
D. Echimoze
E. Retard de creştere
R=D
lO.Manifestările neurologice prezente în rubeola congenitală sunt următoarele,

CU EXCEPŢIA:
A. Meningoencefalită
B. Retard mental
C. Hipoacuzie neurosenzorială
D. Microcefalie
E. Tulburări comportamentale
R=C
646
11. Despre explorările paraclinice în rubeola congenitală este FALSĂ afirmaţia:
A. Persistenţa Ac de tip IgG sugerează infecţia congenitală
B. Detectarea aticorpilor de tip IgM în sângele CO sau serului nou-născutului
indică infecţie recentă
C. Izolarea virusului poate fi făcută doar din sânge şi LCR
D. Dectectarea anticorpilor de tip IgM poate prezenta rezultate fals-
pozitive/fals-negative
E. Determinarea seriată a anticorpilor antirubeolici se face de-a lungul mai
multor luni (la 3 luni şi la 6 luni)
R=C
12. Despre tratamentul rubeolei congenitale este FALSĂ afirmaţia:

A. Se administrează tratament antiviral, Ganciclovir atât mamei cât şi
copilului
B. Expunerea în primul trimestru de sarcină intră în discuţie întreruperea de
sarcină
C. Nu există terapie specifică pentru rubeola congenitală
D. Femeile ce nu au fost expuse la rubeolă vor fi vaccinate
E. Nou- născuţii cu rubeolă congenitală dovedită sau suspectă trebuie evaluaţi
complet atât pentru diagnostic cât şi în evoluţie
R=A
13. Despre infecţia CMVeste FALSĂ afirmaţia:

A. Prevalenţa infecţiei cu CMV este de 3-7 ori mai mare la sugari cu mame
adolescente
B. Sursa infecţiei primare la femeile gravide este contactul sexual şi contactul
cu copii mici
C. Rata transmisiei intrauterine la embrion/fat este de aproximativ 55%
D. Frecvenţa infecţiei congenitale cu CMV în ţările dezvoltate este de
0,5-1,5% din naşteri
E. Transmisia se datorează fie infecţiei primare a mamei în timpul sarcinii, fie
reactivării unei infecţii preexistente
R=C
647
14. Despre infecţia congenitală cu CMV sunt adevărate următoarele,
CU EXCEPŢIA:
A. Prevalenţa infecţiei este mai mare la sugarii născuţi din mame adolescente
B. Infecţia congenitală cu CMV este cauza principală de retard mental
C. Infecţia se poate produce doar intranatal
D. La premature poate determina: pneumonie, hepatită, boală neurologică
E. Cu cât infecţia se produce mai devreme în timpul gestaţiei, cu atât
simptomele vor fi mai severe la naştere
R=C
15. La nou născuţii simptomatici cu infecţie congenitală CMV, mortalitatea este

de:
A. 10-15%
B. 5-10%
C. 50%
D. 10-20%
E. 100%
R=A
16. Despre infecţia perinatală cu virusul Herpes simplex sunt adevărate,

CU EXCEPŢIA:
A. Sugarii infectaţi adesea cu HSV se nasc adesea prematur
B. Risc maxim către fat dacă se intră în contact cu virusul aproape de
momentul naşterii
C. Este des întâlniă transmiterea intrauterină
D. Virusul poate fi contractat de nou-născut în maternitate de la un alt nou-
născut infectat
E. Riscul în cazul herpesului reactivat este mai mic de 5%
R=C
648
17. Despre virusul Herpes simplex sunt adevărate, CU EXCEPŢIA:
A. Prezintă 3 tablouri clinice ale infecţiei
B. Infecţia contractată în primul trimestru nu determină avort spontan şi
naştere prematură
C. Nou-născutul este asimptomatic la naştere
D. Evoluţie favorabilă prezintă sugarii cu boala localizată
E. Mortalitate crescută în cazul bolii diseminate
R=B
18. Despre infecţia perinatală cu virusul herpex simplex este FALSĂ afirmaţia:
A. Prevalenţa infecţiei prenatale HSV variază cu 1/3.000 şi 1/20.000 nou-
născuţi vii
B. Riscul infecţiei la o naştere pe cale vaginală dintr-o mamă cu herpes genital
primar variază între 70-80%
C. Există 2 tipuri de HSV
D. HSV 2 este responsabil de aproximativ 70-85% din infecţiile neonatale
E. Decesul se poate produce prin CID sau encefalită
R=B
19.Infecţia SNC cu HSV trebuie suspectată la orice nou-născut care prezintă

A. Convulsii
B. Iritabilitate
C. Febră
D. Comă
E. LCR modificat
R=D
649
20. Despre tratamentul infecţiei perinatale cu HSV este ADEVARATĂ afirmaţia:
A. Terapia de elecţie se face cu Ganciclovir parenteral, 14 zile
B. Terapia de elecţie se face cu Valganciclovir parenteral, 14 zile la cei cu
boala localizată şi 18 zile la cei cu boala diseminată
C. Terapia de elecţie se face cu Aciclovir parenteral, 14 zile la cei cu boala
localizată şi 21 zile la cei cu boala diseminată
D. Nu exista terapie de elecţie
E. Isoprinosine parenteral 14 zile la cei cu boala localizată şi 21 zile la cei cu
boala diseminată
R=C
21. Despre infecţia perinatală cu Neisseria gonorrhoeae este FALSĂ afirmaţia:

A. Este un diplococ gram negativ
B. Transmiterea infecţiei are loc de obicei intranatal
C. Afectează în special ochii-oftalmia gonococică
D. Riscul de conjuctivită gonococică în absenţa profilaxiei este de 70%
E. Boala poate şi disemina
R=C
22. Despre oftalmia gonococică sunt adevărate următoarele afirmaţii,

CU EXCEPŢIA: 5
A. Debutează după 3-7 zile de viaţă

B. Secreţii conjuctivale, iniţial apoase, ce devin rapid purulente
C. Afectare de obicei bilaterală
D. în ciuda tratamentului infecţia duce în timp la cecitate
E. Clinic, hiperemie conjuctivală şi chemozis
R=D
23. Despre infecţia perinatală cu Chlamydia trachomatis este FALSĂ afirmaţia:

A. Majoritatea indivizilor infectaţi sunt asimptomatici
B. Este cea mai răspândită boală cu transmitere sexuală
C. Prevalenţa la femeile gravide se situează între 6-12%
D. Riscul de conjuctivită la nou-născut este de 50-75%
E. Prevalenţa microorganismului la adolescenţi ajunge până la 40%
R=D
650
24. Următoarele sunt consecinţe ale infecţiei cu C. trachomatis asupra fătului şi
nou-născutului, CU EXCEPŢIA:
A. Conjuctivita
B. Pneumonia
C. Decesul
D. Malformaţiile cerebrale
E. RPM (ruptura prematură de membrane)
R=D
25. Despre conjuctivita neonatală cu C. trahomatis este FALSĂ afirmaţia:

A. Clinic, variază de la conjunctivita uşoară la inflamaţie intensă cu edem
B. Secreţiile conjuctivale sunt în cantitate minimă
C. întotdeauna este prezentă adenopatia preauriculară
D. Durează 1-2 săptămâni
E. Apare la 5-14 zile după naştere
R=C
26. Despre pneumonia neonatală cu C. trahomatis este FALSĂ afirmaţia:

A. Wheezing-ul se întâlneşte frecvent
B. Apare la 2-11 săptămâni după naştere
C. Nou-născutul poate săprezinte otită medie
D. Radiografia toracică relevă hiperinflaţie cu infiltrate difuze
E. Clinic, tuse sacadată polipnee, raluri fără febră
R=A
27. Unul din următoarele virusuri nu face parte din etiologia infecţiilor
perinatale:
A. Parvovirus B19
B. CMV
C. HSV
D. EBV
E. HIV
R=D
651
28. Infecţiile postnatale de la mamă pot avea următoarea etiologie,
CU EXCEPŢIA:
A. Listeria monocytogenes
B. Enterovirus
C. HIV
D. EBV
E. CMV
R=D
29. Manifestările clinice comune ale infecţiilor perinatale sunt următoarele,

CU EXCEPŢIA:
A. Corioretinită
B. Retard neuropsihomotor
C. Trombocitopenie
D. Icter
E. Hepatosplenomegalie
R=B
30. Manifestările clinice comune ale infecţiilor perinatale sunt următoarele:

A. Cataractă
B. Erupţii cutanate
C. Retard de creştere intrauterină
D. Malformaţii congenitale
E. Avort spontan
R=E
31. Diagnosticul etiologic al infecţiilor perinatale se face prin:

A. Identificarea producţiei de anticorpi de către făt (IgM)
B. Identificarea antigenului în produse biologice
C. Explorări paraclinice imagistice
D. Izolarea în cultură a microorganismului
E. Identificarea genomului patogen prin PCR
R=C
652
32. Dintre manifestările relativ specifice se enumeră următoarele, CU
EXCEPŢIA:
A. Anomalii pulmonare
B. Anemia
C. Hydrops fetalis
D. Microcefalie
E. Anomalii cardiace
R=A
33. Despre rubeola congenitală este FALSĂ afirmaţia:

A. Dacă infecţia apare în săptămânile 13-16 de gestaţie, 35% din nou-născuţi
vor avea anomalii congenitale
B. Riscul transmiterii infecţiei la fat este mai mare dacă infecţia matemală se
produce în primul trimestru de sarcină
C. Riscul teratogen este mai mare dacă infecţia matemală se produce în timpul
organogenezei
D. Riscul transmiterii infecţiei la fat este mai mare dacă infecţia matemală se
produce după 35 de săptămâni de gestaţie
E. Infecţia dobândită în primele 4 săptămâni de gestaţie duce în 60% din
cazuri la avort sau deces fetal intrauterin
R=E
34. Despre sifilis congenital este FALSĂ afirmaţia:

A. Infecţia se poate transmite şi intranatal prin contactul nou-născutului cu
şancml mamei
B. Rata transmisiei este crescută în caz de sifilis matern primar sau secundar
netratat
C. Rata transmisiei în cazul sifilisului latent precoce este de 80%
D. Rata transmisiei în caz de sifilis latent al mamei este de sub 10%
E. Treponema pallidum este o bacterie gram-negativă
R=C
653
35. Manifestările clinice ale sifilisului congenital precoce includ următoarele
semne şi simptome, CU EXCEPŢIA:
A. Erupţii
B. Pneumonie
C. Hirops
D. Leziuni osoase
E. Adenopatie
R=B
36. Consecinţele infecţiei cu T. pallidum pot fi următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Decesul fătului
B. Avort spontan
C. Prematuritate
D. Cecitate
E. Deces neonatal
R=D
37. NU face parte din manifestările infecţiei simptomatice cu Toxoplasma

gondii:
A. Macrocefalie
B. Corioretinită
C. Hidrocefalie
D. Convulsii
E. Cataractă
R=A
3 8. Consecinţele infecţiei congenitale cu T. gondii sunt următoarele,

CU EXCEPŢIA:
A. Avort spontan
B. Deces fetal
C. Infecţie simptomatică sau asimptomatică
D. Naştere prematură
E. Greutate mică la naştere
R=E
654
39.Testele serologice sunt principalele teste de diagnostic în toxoplasmoza
congenitală şi determină anticorpi specifici de tip:
A. IgM
B. IgG
C. IgE
D. IgP
E. IgA
R=D
40.Despre tratamentul toxoplasmozei congenitale este FALSĂ afirmaţia:

A. Se tratează cu pirimetamină şi sulfadiazină
B. Se indică suplimentarea cu acid folie
C. Terapia infecţiei primare materne se face cu clindamicină
D. Durata terapiei este adesea prelungită până la 1 an
E. Terapia infecţiei primare materne se face cu spiramicină
R=C
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Acronimul TORCH provine de la:

A. Toxoplasma
B. Rubeola
C. Cytomegalovirus
D. Oreion
E. Herpex simplex
R=A,B,C,E
2. Etiologia infecţiilor congenitale/ perinatale este dată de:

A. Virusuri
B. Bacterii
C. Fungi
D. Germeni atipici
E. Paraziţi
R=A,B,C,E
655
3. Căile de transmitere a infecţiilor perinatale sunt:
A. Infecţii ascendente
B. Infecţii postnatale
C. Infecţii pe cale orală
D. Infecţia fătului în momentul naşterii
E. Infecţii hematogene transplacentare
R=A,B,D,E
4. Virusurile ce determină infecţii postnatale sunt următoarele:

A. CMV
B. HIV
C. Varicelo-zosterian
D. Enterovirus
E. Adenovirus
R=A,B,C
5. Cele mai frecvente microorganisme ce dau infecţii perinatale/congenitale

provin din:
A. Flora microbiană anaerobă
B. Sângele matern
C. Flora normală a tractului genital
D. Flora normală a tractului intestinal
E. Tractul genital
R=A,B,C,E
6. Infecţiile dobândite în uter pot duce la:

A. Decesul embrionului
B. Creşterea temperaturii din lichidul amniotic
C. Avort spontan
D. Naştere prematură
E. Anomalii congenitale
R=A,B?D»E
656
7. Bacteriile ce dau infecţii perinatale sau congenitale sunt următoarele:
A. Chlamidia trachomatis
B. Toxoplasma gondii
C. Neisserisa gonorrhoeae
D. Mycobacterium tuberculosis
E. Rubeola
R=A,C,E
8. Manifestările sugestive de rubeolă congenitală din timpul sarcinii sunt:

A. Microcefalie
B. Poziţia cordonului ombilical
C. Hepatosplenomegalie
D. Adenopatie generalizată
E. Anomalii oculare
R=A,C,D,E
9. Nou-născuţii ce provin din sarcini cu rubeolă congenitală trebuie evaluaţi

complet astfel:
A. Cardiologie
B. Dermatologic
C. Oftalmologie
D. Neurologic
E. Cardiologie
R=A,C,D,E
10. Anomaliile cardiace prezente în rubeola congenitală sunt următoarele:

A. PCA (persistenţa canalului arterial)
B. Hipoplazie arterială
C. DSV (defect de sept ventricular)
D. Stenoza periferică a arterei pulmonare
E. Tetralogie Fallot
R=A,B,D
657
11.Infecţia cu CMV este cauza principalăde:
A. Retard mental
B. Disecţie de aortă
C. Paralizie cerebrală
D. Retinopatie
E. Hipoacuzie
neurosenzorială
12.1nfecţia cu CMV se poate transmite astfel:

A. Intranatal prin secreţii cervicale uterine
B. Postnatal de la mamă
C. Postnatal de la alţi indivizi infectaţi
D. Intranatal prin secreţii pulmonare
E. Intranatal prin urină
R=A,B,C,E
13. Manifestările clinice prezente la naştere în infecţia congenitală cu CMV

sunt
următoarele:
A. Macrocefalie
B. Hepatosplenomegalie
C. Echimoze
D. Retard de creştere intrauterină
E. Hipoacuzie
R=B,D,E
14. Manifestările paraclinice prezente la naştere în infecţia congenitală cu

CMV
sunt următoarele:
A. Trombocitopenie
B. Hiperbilirubinemie directă
C. Calcifîcări intracraniene periventriculare
D. Sindrom inflamator (CRP VSH)
E. Leucocitoză cu neutrofilie
R=A,B,C
658
15. Despre CMV este ADEVĂRAT:
A. Este cel mai mare virus din familia Herpes Viridae
B. Infectează aproape toţi indivizii de-a lungul vieţii
C. Produce boala doar la embrion/fat sau indivizi cu imuno-deficienţă celulară
D. Infecţia intra şi post natală cauzează sechele importante la copil
E. Cu cât infecţia se produce mai devreme în timpul gestaţiei cu atât
simptomele sunt mai severe
R=A,B,C
16. Examinările paraclinice pentru diagnosticarea infecţiei congenitale cu CMV

sunt:
A. Detectarea precoce a antigenelor virale în ţesutul infectat furnizează
rezultate în 24h
B. Metoda PCR poate detecta cantităţi minime de ADN viral în urină
C. Infecţia este diagnosticată prin detectarea virusului în urină sau salivă
D. Culturile virale tradiţionale certifică diagnosticul în câteva zile
E. Metodele serologice nu sunt satisfăcătoare deoarece există transfer pasiv
transplacentar de IgG, iar metodele de detecţie IgM nu sunt sensibile şi
specifice
R=A,B,C,E
17. Diagnosticul infecţiei congenitale cu CMV se bazează pe:

A. Anticorpii specifici de tip IgG
B. Detectarea CMV prin cultură
C. Detectarea anticorpi specifici de tip IgM
D. Tehnica PCR în primele 2 săptămâni după naştere
E. Radiografiile de craniu
R=B,D
659
18.Tratamentul infecţiei congenitale cu CMV se face cu:
A. Nu există terapie
B. Ganciclovir i.v.
C. Valganciclovir p.o.
D. Aciclovir
E. Linezolid
R= B,C
19.Culturile pentru diagnosticarea infecţieicu virusul Herpes simplex se obţin din:

A. Ochi
B. Nazofaringe
C. LCR
D. Urină
E. Salivă
R=A,B,C,D
20. Tablourile clinice ale infecţiei perinatale cu HSV sunt:

A. Boală generalizată
B. Boală diseminată
C. Boală localizată
D. Boală neurologică
E. Boală oftalmologică
R=B,C,D
21.în cazul manifestărilor clinice în infecţia perinatală cu HSV sunt

ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:
A. Simptomele pot apărea oricând între naştere şi 4 săptămâni de viaţă
B. Nou-născutul de obicei este asimptomatic la naştere
C. Nu prezintă recurenţe
D. Tablourile clinice se pot suprapune
E. Risc de mortalitate mic în cazul bolii diseminate sau
neurologice
660
22. Pentru diagnosticul infecţiei neonatale cu HSV, probele pentru culturi trebuie
obţinute din:
A. Vezicule cutanate
B. LCR
C. Sânge
D. Ochi
E. Urină
R=A,B,D,E
23.Sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii în cazul examenelor paraclinice în

infecţia perinatală cu HSV:
A. Culturile obţinute după 48 de ore după naştere indică expunere intrapartum
B. PCR este o metodă sensibilă pentru detectarea ARN-ului viral în sânge,
urină şi LCR
C. PCR poate da rezultate fals-negative din LCR dacă puncţia s-a făcut
precoce în evoluţia bolii
D. Pentru diagnosticul infecţiei neonatale cu HSV probele pentru culturi
trebuie obţinute doar din vezicule cutanate
E. PCR poate da rezultate fals-pozitive
R=A,C
24.Localizările în infecţia perinatală cu Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele:

A. Ochi
B. Scalp
C. Cavitate bucală
D. Vagin
E. Căi respiratorii
R=A,B,D
25.Infecţia perinatală cu Neisseria gonorrhoeae poate lua şi formă de boală

diseminată dând:
A. Bacteriemie
B. Pneumonie
C. Artrită
D. Encefalită
E. Meningită
R=A,C,E
661
26. Examinările paraclinice solicitate în infecţia perinatală cu Neisseria
gonorrhoeae sunt următoarele:
A. Cultura
B. Frotiu din secreţie cu diplococci gram negativi intracelular
C. Examen oftalmologie
D. Testarea concomitentă pentru HIV
E. Testarea ambilor părinţi
R=A,B,D
27. Tratamentul în infecţia cu Neisseria gonorrhoeae se face cu:

A. Ceftriaxon parenteral în infecţia localizată
B. în caz de oftalmie gonococică, irigaţii oculare repetate cu NaCl
C. Boala diseminată se tratează cu ceftriaxon timp de 7 zile
D. în caz de meningită ceftriaxon/cefotaxim 14-21 zile
E. în caz de oftalmie gonococică antibioterapia locală oculară este suficientă
R=A,B,C
28. Despre profilaxia infecţiei cu Neisseria gonorrhoeae este FALSĂ afirmaţia:

A. Se face prin administrare topic oculară nitrat de argint
B. La sugari născuţi din mame infectate se administrează ceftriaxon în doză
unică 3 zile
C. Profilaxia se face la toţi nou-născuţii indiferent de statusul infecţios al
mamei
D. Administrarea de nitrat de argint scade riscul de oftalmie gonococică de la
30% la mai puţin de 1%
E. Se face prin administrare topică oculară cu eritromicină sau tetraciclină
R=A,C,E
29. Consecinţele infecţiei cu C. trachomatis asupra fătului şi nou-născutului sunt

următoarele:
A. Naştere prematură
B. Ruptură prematură a membranelor
C. Avort spontan
D. Malformaţii cardiace
E. Malformaţii renale
R=A,B,C
662
30. Despre tratamentul infecţiei perinatale cu C. trahomatis sunt ADEVĂRATE
afirmaţiile:
A. Profilaxia topică cu nitrat de argint, eritromicină este cea mai eficientă
B. Nou-născuţii cu conjuctivită sunt trataţi cu eritromicină p.o. timp de 14 zile
C. Nou-născuţii cu pneumonie sunt trataţi cu azitromicină p.o. timp de 5 zile
D. Terapia topică a conjuctivitei este ineficientă şi inutilă
E. Profilaxia topică a oftalmiei gonococice nu este eficientă în profilaxia
conjuctivitei cu C.trachomatis
R=B,C,D,E
31. Despre manifestările clinice întâlnite în infecţia congenitală cu T. pallidum

sunt ADEVĂRATE afirmaţiile:
A. Semnele precoce în sifilisul congenital precoce sunt: inapetenţă şi rinoree
B. Aproximativ 60% din nou-născuţii cu sifilis congenital sunt asimptomatici
la naştere
C. în sifilisul congenital precoce cele mai frapante leziuni sunt cele la nivelul
cavităţii bucale
D. Examinarea LCR poate releva pleiocitoză şi proteinorahie crescută
E. Rinoreea din infecţia cu T. pallidum este mai severă, mai persistentă şi
adesea devine sanguinolentă
R=A,B,D,E
32. Sugarii cu sifilis congenital netrataţi pot dezvolta sifils tardiv ce implică:
A. SNC
B. Sistemul osos
C. Tegumentul
D. Dentiţia
E. Musculatura
R=A,B,C,D
663
33.Semnele ce apar în sifilisul congenital tardiv, la mai mulţi ani după naştere,
sunt:
A. Surditate
B. Strabism
C. Dinţi Hutchinson
D. Bose frontale
E. Ragade
R=A,C,D,E
34. Despre explorările paraclinice din sifilisul congenital sunt ADEVĂRATE

afirmaţiile:
A. Testele serologice nontreponemice sunt simple şi detectează Ac specifici
B. Se împart în teste serologice şi teste nonserologice
C. Cele mai utilizate teste sunt RPR şi VDRL
D. Testele care detectează doar anticorpi treponemici de tip IgM sunt specifici
pentru infecţia congenitală
E. Testul care detectează în mod direct microorganismul este testul RIT, cel
mai sensibil test
R=B,C,D,E
35. Nou-născutul şi sugarul trebuie supus unei evaluări complete şi

tratamentului
pentru sifilis congenital în următoarele situaţii:
A. Mamă cu sifilis netratată sau cu terapie incertă
B. Titrul seric al mamei nu a scăzut de 4 ori după terapie
C. Urmărirea terapiei mamei cu sifilis
D. Titrul seric nontreponemic cantitativ al nou-născutului de 2 ori mai mare
comparativ cu al mamei
E. Prezenţa manifestărilor clinice la mamă sau la nou
născut
664
36. Evaluarea completă a nou-născutului, cu mamă cu sifilis, include:
A. Examinare histopatologică a placentei
B. Test VDRL seric
C. Ecografie transfontanelară
D. Examen oftalmologie
E. Examen neurologic
R=A,B,C,D
37. Despre tratamentul sifilisului congenital este ADEVARATĂ afirmaţia:

A. Terapia de elecţie este administrarea de Penicilină G parenteral 14 zile
B. Terapia de elecţie este administrarea de Ceftriaxon parenteral 7zile
C. Scăderea titrului de anticorpi non-treponemici sub terapie impune
determinarea lor serologică la 3, 6 şi 12 luni
D. Sugarii cu neurosifilis trebuie monitorizaţi prin testare serologică şi a LCR
la fiecare 6 luni, minim 3 ani
E. Sugarii cu neurosifilis trebuie monitorizaţi până LCR este normal
R=A,C,D,E
38. Despre infecţia congenitală cu Toxoplasma gondii sunt FALSE afirmaţiile:

A. Infecţia maternă cu Toxoplasma gondii apare în 0,1 -0,5% din sarcini
B. Este de obicei asimptomatică
C. Transmiterea infecţiei de la mamă la fat se face transplacentar ca urmare a
infecţiei materne
D. Rata transmiterii infecţiei acute materne la fat este de 80-85%
E. Rata transmiterii infecţiei acute materne la fat este invers proporţională cu
vârsta gestaţională
R=D,E
39.Sursele infecţiei materne cu Toxoplasma gondii sunt următoarele:

A. Fecalele de pisică
B. Excrementele păsărilor de curte
C. Ingestia de came infectată nepreparată termic
D. Fecalele de câine
E. Ingestia de came infectată preparată insuficient
R=A,C,E
665
40.Calcifierile intracraniene,sunt manifestări relative speficice pentru infecţia
perinatală cu:
A. Virus varicelo-zosterian
B. Infecţie rubeolică
C. Treponema pallidum
D. Toxoplasma gondii
E. CMV
R=A,D,E
41.Manifestările relative specific date de infecţia cu virusul Varicelo zosterian şi

Toxoplasma gondii:
A. Cataractă
B. Anomalii cardiace
C. Microcefalie
D. Anemie
E. Calcifieri intracraniene
R= A,C,E
42.Sugarii cu infecţie congenitală cu Toxoplasma, chiar şi cei asimptomatici la

naştere, pot dezvolta următoarele afecţiuni:
A. Tulburări de învăţare
B. Cecitate
C. Tulburări de vedere
D. Retard mental
E. Hipotrofie
R=A,C,D
43.Diagnosticul serologic al toxoplasmozei se bazează pe:

A. Creşterea la sugar a titrului a anticorpilor specifici de tip IgG de 10 ori
comparativ cu litrul mamei
B. Persistenţa anticorpilor specifici de tip IgG
C. Creşterea la sugar a anticorpilor specifici de tip IgG comparativ cu titrai
mamei
D. Prezenţa anticorpilor specifici de tip IgM sau IgA în primele 6 luni de viaţă
E. Prezenţa anticorpilor specifici de tip IgM sau IgA în primele 12 luni de
viaţă
R=B,C,D
666
44.Sugarilor suspectaţi de toxoplasmoză congenitală sau cu boala confirmată li se
indică o evaluare minuţioasă:
A. Oftalmologică
B. Auditivă
C. Cardiologică
D. Neurologică
E. ORL
R=A,B,D
45.Modificările clasice prezente în toxoplasmoza congenitală sunt:

A. Macrocefalie
B. Corioretinită
C. Retard mental
D. Calcifieri intracerebrale
E. Hidrocefalie
R=B,D,E
667
CAPITOLUL X- NEUROLOGIE
10.1 ACCIDENTELE VASCULARE CEREBRALE
COMPLEMENT SIMPLU
1. Diferenţa majoră dintre infarctul cerebral şi accidentul ischemic tranzitor este:

A. AIT nu determină leziuni structurale cerebrale
B. în AIT simptomele sunt reversibile după maxim 72 de ore
C. Leziunile cerebrale pot fi evidenţiate prin CT cerebral
D. Accidentele ischemice tranzitorii se clasifică în simptomatice şi silenţioase
E. AIT determină leziuni cerebrale dar care nu se manifestă clinic
R=A
2. Cea mai frecventă cauză legată de patologia peretelui vascular ce determină

accident vascular ischemic la pacienţii sub 45 de ani este :
A. Trombangeita obliterantă
B. Musculofibrodisplazia
C. Angiopatiile inflamatorii (cel mai frecvent cu mecanism imun)
D. Disecţia de artere cervico-cerebrale
E. Nici una din cele de mai sus
R=D
3. Cea mai frecventă cauză de AVC cardioembolic este:

A. Trombozele intraventriculare (din infarcte miocardice recente sau
anevrisme de ventricul stâng)
B. Stenoza mitrală
C. Endocarditele bacteriene
D. Persistenţa de foramen ovale (mai ales când se asociază cu un anevrism de
sept atrial)
E. Fibrilaţia atrială non-reumatismală
R=E
668
4. Procentul de AVC ischemice criptogenice este de
A. 0,5-5%
B. 15-20%
C. 70-80%
D. 50-60%
E. 35-45%
R=B
5. Riscul de apariţie al unui infarct cerebral după producerea unuia sau mai
multor AIT-uri este de :
A. 70-80% în primele 24 de ore
B. 90% în primele 48 de ore
C. 50% în primele 48 de ore
D. 15-20% în primele 72 de ore
E. Nu există risc de infarct cerebral după producerea unui AIT
R=C
6. Următoarea afirmaţie despre AVC lacunare este adevarată:

A. Sunt doar de natură ischemică, nu există AVC lacunare hemoragice
B. Sunt de dimensiuni mari
C. Sunt localizate la nivelul vaselor mari de la nivelul cortexului cerebral
D. Apar doar în boala arteriosclerotică a vaselor mici şi nu pot fi de natură
embolică
E. Sunt AVC de mici dimensiuni localizate la nivelul arterelor perforante de la
baza hemisferelor cerebrale
R=E
7. Sindromul Wallenberg (sindromul lateral bulbar, sindromul retro-olivar) se

caracterizează prin următoarele CU EXCEPŢIA:
A. Disfagie
B. Singultus
C. Sdr Homer ipsilateral
D. Hemianopsie homonimă contralaterală
E. Sdr. cerebelos ipsilateral
R=D
669
8. Următoarele forme clinice fac parte din sindroamele lacunare CU EXCEPŢIA:
A. Hemipareza pur motorie
B. Sindromul umar-pumn
C. Hemihipoestezia pură
D. Sindromul dizartrie-mână inabilă
E. Hemipareza ataxică
R=B
9. în AVC ischemic, sindromul lacunar de tip hemihipoestezie pură se întâlneşte

în ocluzia arterelor:
A. Perforante talamice
B. Cerebrală medie
C. Carotidă internă în porţiunea cervicală
D. Coroidiană anterioară
E. Cerebrală anterioară
R=A
10.Elementul clinic cel mai sugestiv pentru sindromul de arteră cerebrală

anterioară este:
A. Hemihipoestezia controlaterală
B. Hemipareza controlaterală predominant crurală
C. Hemipareza ipsilaterală predominant crurală
D. Hemipareza ataxică controlaterală
E. Hemianopsia homonimă contralaterală
R=B
11. Sintagma “sindrom de top de bazilara” se referă la:

A. Ocluzia unilaterală a unei artere cerebrale posterioare
B. Ocluzia bilaterală a arterelor cerebrale posterioare
C. Ocluzia bilaterală a arterelor vertebrale
D. Ocluzia unilaterală a arterei cerebrale anterioare
E. Ocluzia bilaterală a arterelor cerebrale anterioare
R=B
670
12. AIT repetate “în basculă” cu sindroame neurologice alternante stânga-dreapta
preced de obicei:
A. Trombozele de ax carotidian
B. Trombozele de arc aortic
C. Trombozele de ax vertebro-bazilar
D. Trombozele de sinus cavernos
E. Nici o variantă corectă
R=C
13. în AVC acut importanţa examenului CT cerebral de maximă urgenţă constă

A.
in:
A. Evidenţiază întotdeauna prezenţa unei leziuni ischemice cerebrale
B. Oferă informaţii despre extensia tulburării locale de perfuzie care iniţial nu
se suprapune peste regiunea infarctată
C. Examenul CT cerebral în urgenţă nu este necesar
D. Exclude cu certitudine un AVC hemoragie
E. La pacienţii cu AVC nu se efectuează CT datorită riscului de iradiere
R=D
14. In cazul suspiciunii de disecţie arterială într-un vas cervico-cerebral, metoda

imagistică de elecţie este:
A. Ultrasonografia echo-Doppler cervico-cerebrală
B. Examenul CT cerebral (secţiuni axiale)
C. Examenul IRM standard în regiunea gâtului (secţiuni axiale)
D. Examenul IRM funcţional
E. Examenul PET-CT
R=C
15. Examenul ultrasonografîc echo-Doppler al vaselor cervico-cerebrale în AVC

acut:
A. Se impune ca urgenţă de linia I
B. Presupune examinarea doar a arterelor carotide interne în segmentul
cervical
C. Este util în urgenţă în cazurile de AIT
D. Este suficient pentru a lua decizia de intervenţie vasculară
(endarterectomie, angioplastie transcutanată, ş.a) eliminând necesitatea
angiografiei cu substanţă de contrast
E. Este metoda imagistică de elecţie în cazul suspiciunii de disecţie arterială
într-un vas cervico-cerebral
R=C
671
16. Terapia de reperfuzie standard în momentul de faţă în lume
pentru
tratamentul AVC ischemic acut este :
A. Fibrinoliza prin rtPA administrat în perfuzie intravenoasă
B. Fibrinoliza cu agenţi administraţi direct intraarterial în vasul obturat
C. Reperfuzie cu dispozitive mecanice
D. Toate variantele de mai sus
E. Nici una din variantele de mai sus
R=A
17. în tratamentul AVC acut se impune scăderea TA atunci când aceasta depăşeşte
valoarea:
A. 140/90 mmHg
B. 180/100 mmHg
C. 135/85 mmHg
D. 200/100 mmHg
E. 220/120 mmHg
R=E
18. în tratamentul AVC ischemic acut terapia de reperfuzie cu rtPA adminstrat

intravenos se va institui, într-o fereastră terapeutică de maximum:
A. 3 ore
B. 4,5 ore
C. 6 ore
D. 12 ore
E. 24 ore
R=B
19. Terapia antitrombotică , obligatorie în prevenţia secundară a AVC ischemic se

realizează de preferat cu:
A. Clopidogrel singur
B. Aspirină în monoterapie
C. Dipiridamol în monoterapie
D. Aspirină în combinaţie cu dipiridamol
E. Aspirină în combinaţie cu clopidogrel
R=A
672
20.Terapia combinată clopidogrel plus aspirină la pacienţii care au avut un AVC
ischemic:
A. Se recomandă de rutină
B. Se recomandă pentru prima lună apoi se continuă cu unul din cele două
antiagregante
C. Nu este recomandată deoarece creşte riscul de hemoragie (inclusiv
cerebrală)
D. Nu este recomandată deorece nu prezintă beneficii indiferent de patologia
asociată sau mecanismul AVC
E. Se recomandă doar în primele 48 de ore
R=C
21.Metoda de tratament de elecţie în cazul stenozelor extracraniene simptomatice

de arteră carotidă internă între 70-99% este:
A. Angioplastia carotidiană percutanată endovasculară cu stent
B. Angioplastia carotidiană percutanată endovasculară fără stent
C. Terapie antiagregantă
D. Terapie anticoagulantă orală
E. Endarterectomie
R=E
22.Intervenţia chirurgicală (endarterectomia şi intervenţiile de angioplastie

percutanată) în stenozele arteriale carotidiene ASIMPTOMATICE se
recomandă în următoarea situaţie:
A. Stenoză între 70 şi 99%
B. Stenoză între 50 şi 70%
C. Stenoze carotidiene multiple
D. Stenoză asimptomatică semnificativă hemodinamic la tineri fără alţi factori
de risc vascular semnificativi
E. Intoleranţă la aspirină sau clopidogel
R=D
673
23.Cea mai frecventă cauză de AVC hemoragie la adulţii cu vârste între 50 şi 70
de ani este reprezentată de:
A. Malformaţiile vasculare
B. Boala de vase mici cerebrale determinată de HTA cronică
C. Angiopatia amiloidică legată de procesul de îmbătrânire
D. Tulburările de coagulare induse de medicamente anticoagulante şi/sau
antiagregante plachetare
E. Boli hematologice cu tendinţă la sângerare
R=B
24.Hemoragiile cerebrale apărute ca şi consecinţă a ruperii malformaţiilor

vasculare sau a angiopatiei amiloide sunt mai frecvent localizate, dar nu
exclusive:
A. în ganglionii bazali (mai frecvent în putamen)
B. întalamus
C. în cerebel
D. în partea ventrală a punţii
E. Cortico-subcortical (aşa numitele hemoragii lobare)
R=E
25.HTA de acompaniament a hemoragiei cerebrale trebuie tratată prompt dacă

are valori mai mari de:
A. 220/130 mm Hg
B. 180/110 mmHg
C. 140/90 mmHg
D. 135/85 mmHg
E. 160/100 mmHg
R=B
674
COMPLEMENT MULTIPLU
1. La formarea poligonului lui Willis participă următoarele artere:

A. Artera carotidă comună
B. Artera carotidă internă
C. Artera carotidă externă
D. Artera vertebrală
E. Artera cerebrală posterioară
R = B,E
2. Ramurile terminale ale arterei carotide interne, care se distribuie spre irigaţia
parenchimului cerebral sunt:
A. Arterele cerebrale posterioare
B. Arterele cerebrale anterioare
C. Arterele cerebrale medii (sylviene)
D. Arterele coroidiene anterioare
E. Arterele comunicante posterioare
R = B,C,D
3. Mecanismele de producere ale AVC ischemice pot fi

A. Embolice
B. Trombotice
C. Hemodinamice
D. Ruptura unui anevrism
E. Ruptura unei malformaţii arteriovenoase
R = A,B,C
4. Diagnosticul diferenţial al AIT se face cu

A. Atacurile de migrenă
B. Crizele epileptice focale
C. Manifestări paroxistice ale sclerozei multiple
D. Crize epileptice generalizate
E. Coma hipoglicemică
R = A,B,C
675
5. Atacul ischemic tranzitoriu (AIT):
A. Are aceiaşi factori de risc ca şi infarctul cerebral
B. Determină leziuni necrotice în ţesutul cerebral
C. Se caracterizează prin reversibilitate clinică totală
D. Se caracterizează prin deficite neurologice permanente
E. Intervalul de timp în care simptomele se remit este limitat (maxim 24 ore)
R= A,C,E
6. Printre afecţiunile hematologice care pot fi implicate în etiologia AVC

ischemice se numără:
A. Trombofiliile
B. Policitemia vera
C. Leucemiile acute
D. Trombocitopenia idiopatică
E. Hemofilia
R = A, B
7. Mecanismele de producere al AIT sunt reprezentate de :

A. Mecanism tromboembolic (embolie arterioarterială)
B. Stop cardiac cu durata mai mare de o oră
C. Mecanism hemodinamic (scăderea tensiunii arteriale în prezenţa unei
stenoze arteriale semnificative)
D. Vasospasm cerebral
E. Nici unul din cele de mai sus
R = A, C
8. Din punct de vedere al dimensiunilor şi localizării infarctelor cerebrale se pot

identifica:
A. Infarctele cerebrale majore
B. Infarctele cerebrale medii
C. Infarctele lacunare
D. Microinfarctele cerebrale
R = A,C,D
676
9. Factorii de risc pentru procesul de ateroscleroză ce afectează arterele cervico-
cerebrale sunt:
A. HTA cronică
B. Dislipidemie aterogenă
C. Diabet zaharat
D. Obezitate
E. Activitate fizică intensă
R = A,B,C,D
10. AVC ischemic aterotrombotic se poate produce prin:

A. Ulcerarea unei plăci de aterom care să favorizeze producerea unei disecţii
arteriale locale urmată de constituirea unui hematom intramural
B. Migrarea unui embol de la nivelul ventricului stâng în caz de fîbrilaţie
atrială
C. Scăderea fluxului sanguin cerebral datorită unei disfuncţii de pompă
cardiacă
D. Scăderea marcată a tensiunii arteriale ca urmare a unei hemoragii externe
masive
E. Dezvoltarea lentă a unei stenoze ateromatoase segmentare care să se
complice la un moment dat cu o tromboză locală
R = A,E
11. AVC lacunare pot avea drept cauză:

A. Microangiopatii inflamatorii
B. Alterarea de tip arteriosclerotic a arterelor mici perforante la bolnavii cu
HTA cronică
C. Embolii de tip aterotrombotic din porţiunea proximală a arterelor cervico-
cerebrale
D. Embolii cardiogene de mai mici dimensiuni
E. Hemoragii la nivelul ganglionilor bazali prin ruptura unui anevrism
R = B,C,D
677
12. Următoarele afirmaţii privind AVC-urile cardioembolice sunt corecte:
A. AVC ischemice prin acest mecanism au localizare diferită faţă de AVC
majore aterotrombotice
B. Riscul de transformare hemoragică este egal cu zero
C. Reprezintă 20 - 40% dintre AVC ischemice
D. Cauza cea mai frecventă este fibrilaţia atrială
E. Prevenţia secundară cu tratament anticoagulant oral scade riscul de
recurenţă cu 60%
R = C,D,E
13. în cadrul sindroamelor lacunare se descrie hemipareza pur motorie care poate
fi determinată de ocluzia următoarelor artere:
A. Arterelor lenticulo-striate corespunzând braţului posterior al capsulei
interne
B. Arterei cerebrale medii
C. Arterelor paramediane pontine corespunzând bazei punţii
D. Arterelor cerebeloase
E. Arterelor paramediane din mezencefal corespunzând pedunculului cerebral
R = A, C, E
14. Sindroamele lacunare pot fi subdivizate clasic în cinci forme clinice din care
fac parte:
A. Hemipareza pur motorie
B. Hemihipoestezia pură
C. Hemipareza ataxică
D. Hemipareza senzitivo-motorie
E. Afazia motorie
R = A,B,C,D
15. Din sindroamele lacunare face parte hemipareza ataxică ce poate fi

determinată de un infarct care poate avea următoarele localizări:
A. în teritoriul arterelor lenticulo-striate corespunzând braţului posterior al
capsulei interne
B. în teritoriul arterei spinale anterioare
C. în teritoriul arterelor paramediane pontine corespunzând bazei punţii
D. în teritoriul arterelor perforante talamice corespunzând talamusului
E. în teritoriul arterei carotide externe
R = A,C,D
678
16. Sindromul dizartrie-mână inabilă descris în cadrul sindroamelor lacunare
poate fi determinat de un infarct care poate avea următoarele două localizări
A. în teritoriul arterei cerebrale medii corespunzând lobului frontal
B. în teritoriul arterelor lenticulo-striate corespunzând braţului anterior sau
genunchiului capsulei interne
C. în teritoriul arterelor paramediane pontine corespunzând bazei punţii
D. în teritoriul arterei cerebrale anterioare corespunzând lobului paracentral
E. în teritoriul arterei cerebrale posterioare corespunzând lobului occipital
R = B,C
17. Sindroamele corticale corespunzătoare teritoriului arterei carotide interne sunt

reprezentate de:
A. Sindromul de arteră cerebrală posterioară
B. Sindromul de arteră coroidiană anterioară
C. Sindromul de arteră cerebrală anterioară
D. Sindromul de arteră cerebrală medie (sylviană) totală
E. Sindromul de arteră comunicantă posterioară
R = B,C,D
18. în cadrul sindroamelor corticale corespunzătoare teritoriului arterei carotide
interne, sindromul de arteră coroidiană anterioară se manifestă prin:
A. Tulburări sfincteriene
B. Hemipareză
C. Hemihipoestezie
D. Hemianopsie homonimă contralaterală
E. Hipokinezie
R = B,C,D
19. în cadrul sindroamelor corticale corespunzătoare teritoriului arterei carotide
interne sindromul de arteră cerebrală anterioară se manifestă prin:
A. Hemipareză ataxică
B. Nistagmus
C. Hemibalism
D. Hemipareză controlaterală predominant crurală şi proximal brahială
E. Când leziunile afectează concomitent ambele artere cerebrale anterioare pot
să apară manifestări caracteristice sindromului frontal
R = D,E
679
20. Sindromul de arteră cerebrală medie (sylviană) totală asociază semne corticale
şi semne clinice determinate de leziuni în teritoriul profund al arterelor
lenticulostriate:
A. Hemiplegie totală proporţională de tip capsular
B. Tulburări afazice în leziunile hemisferului dominant
C. Neglijenţă vizuospaţială în leziunile hemisferului dominant
D. Neglijenţă vizuospaţială în leziunile hemisferului non- dominant
E. Tulburări afazice în leziunile hemisferului non-dominant
R = A,B,D
21. Sindromul de arteră cerebrală medie (sylviană) - ramuri corticale superioare

se caracterizează prin:
A. Hemipareză controlaterală predominant crurală
B. Hemipareză controlaterală predominent facio-brahială
C. Se însoţeşte mai rar de alterarea stării de conştienţă
D. Manifestări de tip afazic
E. Agnozie vizuală
R = B,C
22. Sindromul de arteră cerebrală medie (sylviană) - ramuri corticale inferioare -

se caracterizează prin:
A. Neglijarea hemispaţiului controlateral (leziuni de hemisfer non-dominant)
B. Hemianopsie sau cvadrananopsie controlaterală
C. Tulburări afazice - mai frecvent de tip Wemicke (în leziuni de hemisfer
dominant)
D. Hemipareză controlaterală predominant crurală
E. Uneori agitaţie psiho-motorie şi/ sau delirium
R = A,B,C,E
23. Sindromul Wallenberg (sindromul lateral bulbar, sindromul retro-olivar) este

caracterizat prin:
A. Tulburare alternă de sensibilitate termo-algezică
B. Sdr. Homer ipsilateral
C. Sdr. cerebelos controlateral
D. Disfagie
E. Singultus
R = A,B,D,E
680
24. în cadrul sindroamelor ischemice din teritoriul vertebro-bazilar, sindromul de
arteră cerebeloasă postero-inferioară se poate manifesta prin:
A. Nistagmus si vertij
B. Ataxie
C. Disfagie
D. Dizartrie
E. Afazie
R = A,B,C,D
25. în cadrul sindroamelor ischemice din teritoriul vertebro-bazilar sindromul de

arteră cerebeloasă antero-inferioară se prezintă clinic cu :
A. Anestezie trigeminală
B. Pareză facială periferică
C. Apraxie
D. Surditate unilaterală brusc instalată
E. Ataxie
R = A,B,D,E

arteră cerebeloasă antero-superioară se manifestă prin:
A. Asimbolie tactilă
B. Sdr. Homer ipsilateral
C. Ataxie ipsilaterală
D. Pareză controlaterală de nerv patetic
A. Hemihipoestezie termo-algezică controlaterală
R = B,C,D,E

arteră cerebrală posterioară se poate caracteriza prin:
A. Apraxie
B. Hemianopsia homonimă controlatarală fără afectarea vederii maculare
C. Agnozii vizuale
D. Dezorientare topografică
E. Mişcări involuntare coreo-atetozice
R = B,C,D
681
28. Natura ischemică a unui AVC poate fi confirmată la ex CT prin identificarea
unor semne precoce:
A. Ştergerea giraţiilor corticale într-o zonă a unui hemisfer cerebral
B. Ştergerea liniei de demarcaţie între cortex şi substanţa albă subcorticală
într-o zonă a creierului
C. Ştergerea unilaterală a “desenului” normal al structurilor din regiunea
ganglionilor bazali
D. Creşterea marcată a densităţii într-o zonă a creierului
E. Prezenţa contrastului spontan al arterei cerebrale medii lezate
corespunzătoare tabloului clinic.
R = A,B,C,E
29. Examenul CT cerebral în urgenţă aduce date extrem de preţioase pentru o

decizie terapeutică adecvată în cazul unui AVC acut:
A. Oferă informaţii despre extensia tulburării locale de perfuzie care iniţial nu
se suprapune peste regiunea infarctată
B. Evidenţiază stenoze vasculare care pot să determine recurenţe ischemice
C. Vizualizarea edemului perilezional şi mărimea acestuia
D. Dacă edemul perilezional determină efect de masă şi severitatea acestuia
E. Vizualizarea unor elemente hemoragice în zona de infarct cerebral
(transformarea hemoragică precoce)
R = C,D,E
30. Conform ghidurilor de diagnostic şi tratament actuale pentru decizia de a face

sau nu de urgenţă terapie de reperfiizie prin fibrinoliza cu rtPA la pacienţii cu
AVC care se prezintă în fereastra terapeutică sunt obligatorii:
A. Examenul neurologic clinic
B. Examenul IRM cerebral
C. Ultrasonografie echo-Doppler extra- şi transcraniana (ECD şi TCD)
D. Angiografie clasică
E. Examenul CT cerebral efectuat cu urgenţă maximă
R = A,E
682
31. în AVC acut, echocardiografia transtoracică şi transesofagiană se recomandă:
A. La toţi pacienţii cu AVC acut
B. Când se suspicionează o sursă cardiacă emboligenă
C. Când se suspicionează un AVC hemoragie
D. Când se suspicionează coexistenţa unei patologii cardiace semnificative.
E. Când se suspicionează o tromboză in situ la nivelul originii arterei carotide
interne
R = B,D
32. La pacientul cu AVC acut, indiferent de tipul ischemic sau hemoragie, sunt
utile în urgenţă următoarele analize de laborator:
A. Hemoleucograma completă
B. Enzimele musculare CK şi LDH
C. Glicemia
D. Ionograma serică
E. Creatininemia
R = A,C,D,E
33. La pacienţii cu AVC ischemic acut la care se recurge la terapia de reperfuzie

se vor monitoriza obligatoriu cel puţin 24 de ore următorii parametri:
A. Electrocardiograma
B. TA
C. Electroencefalograma
D. Saturaţia arterială în oxigen
E. Diureza
R = A, B,D
34. Examenul ultrasonografic echo-Doppler al vaselor cervico-cerebrale este util

A
in:
A. AVC hemoragie
B. AIT
C. AVC embolie
D. Stenoze vasculare semnificative hemodinamic
E. Disecţie arterială
R = B,D,E
683
35. Examenul IRM cerebral în urgenţă la pacienţii cu AVC acut (dacă se poate
face)
A. Se recomandă utilizarea direct a secvenţelor de difuzie şi de perfuzie
B. Furnizează informaţii despre existenţa unei leziuni ischemice cerebrale
C. Furnizează informaţii despre extensia tulburării locale de perfuzie care
iniţial nu se suprapune peste regiunea infarctată
D. Permite o selectare mai riguroasă a pacienţilor pentru terapia de reperfuzie
prin fibrinoliză
E. Este obligatoriu pentru selecţia pacienţilor pentru terapia de reperfuzie prin
fibrinoliză
R = A,B,C,D
36. Pentru terapia de reperfuzie în tratamentul de urgenţă al AVC ischemic acut

există următoarele variante, standard sau încă nepublicate în ghiduri:
A. Fibrinoliză prin rtPA administrat în perfuzie intravenoasă
B. Fibrinoliză cu streptokinază administrată în perfuzie intravenoasă
C. Fibrinoliză cu agenţi administraţi direct intraarterial în vasul obturat
D. Reperfuzie cu dispozitive mecanice
E. Reperfuzie prin endarterectomie efectuată în urgenţă
R = A,C,D
37. Următoarele afirmaţii privind măsurile generale de tratament în primele 24 ore

ale AVC acut sunt ADEVĂRATE:
A. Se administrează oxigen atunci când saturaţia arterială scade sub 95%
B. Pentru menţinerea echilibrului hidric se utilizează soluţii de ser glucozat
5%
C. Tensiunea arterială se scade de rutină la toţi pacienţii cât mai rapid la valori
sub 140/90 mm Hg
D. în cazul creşterii glicemiei peste 180 mg/dl (>10 mmol/ 1) se va institui
tratament de scădere prin titrare de insulină
E. Se recomandă profilaxia cu antibiotice la toţi pacienţii
R = A,D
684
38. Măsurile generale de tratament în primele 24 ore ale AVC acut constau în:
A. Administrarea profilactică de anticonvulsivante, indiferent dacă a prezentat
sau nu crize epileptice
B. La pacienţii cu disfagie importantă se recomandă iniţierea realimentării cât
mai precoce (în primele 48 de ore), prin gastrostomie enterală percutantă
(PEG)
C. Heparinele cu greutate moleculară mică se poate institui la câteva zile de la
debutul AVC pentru profilaxia trombozelor venoase profunde
D. Se monitorizeză glicemia iar în cazul scăderii acesteia sub 180 mg/dl
(>10 mmol/1) se va administra intravenos dextroză sau soluţie de glucoză
10-20%;
E. în caz de febră (peste 37.5° C) se va institui tratament de scădere
(medicamentos sau fizic)
R = C,E
39. în AVC acut se recomandă scăderea TA atunci când:

A. TA arterială este mai mare de 140/90 mmHg
B. TA sunt extrem de ridicate (>220/120 mmHg) la măsurători repetate
C. Pacientul prezintă edem pulmonar acut
D. Coexistă disecţie de aorta
E. Este prezentă insuficienţa cardiacă
R = B,C,D,E
40. Măsurile specifice de tratament în cazul AVC acut constau în:

A. Terapie de reperfuzie cu rtPA adminstrat intravenos în primele 4,5 ore
B. Aspirină pe cale orală în doză de 300 mg când fibrinoliza nu este posibilă
C. Clopidogrel în doză de 75 mg în primele 48 de ore
D. Administrare precoce de heparine cu greutate moleculară mică
E. Craniectomie decompresivă largă în primele 48 ore de la debut la pacienţii
peste 70 de ani cu edem cerebral fără hipertensiune intracraniană
R = A,B
685
41. Neuroreabilitarea după AVC (de orice tip) se referă la:
A. Recuperarea deficitului motor
B. Recuperarea funcţiei limbajului
C. Recuperarea cognitivă
D. Recuperarea funcţiilor senzoriale şi sfincteriene nu reprezintă o preocupare
pentru medicul neurolog
E. Recuperarea deglutiţiei este imposibil de realizat
R = A,B,C
42. Principalele recomandări legate de prevenţia secundară după AVC ischemic

sunt:
A. Controlul sistematic al tensiunii arteriale
B. Controlul adecvat al valorilor glicemiei şi tratamentul riguros al diabetului
zaharat
C. Controlul valorilor colesterolului şi al profilului lipidic
D. Creşterea în greutate
E. încurajarea activităţii fizice susţinute
R = A,B,C,E
43. în ce situaţii se recomandă asocierea aspirinei cu clopidogrelul la bolnavii care
au avut un AVC ischemic:
A. Pentru prevenţia secundară la toţi pacienţii care au avut AVC ischemic
B. La cei care au angină instabilă
C. La cei care au avut în ultimul an un infarct miocardic non-Q
D. La cei care au avut recent o angioplastie cu stent
E. La cei cu fibrilaţie atrială cu potenţial emboligen
R = B,C,D
44. Terapia anticoagulantă cu dicumarinice (cu INR între 2 şi 3) sau

antitromboticele noi (dabigatran, rivaroxaban, apixaban) în prevenţia secundară
a AVC ischemic se evită la pacienţii:
A. Cu fibrilaţie atrială
B. Cu căderi frecvente
C. Cu proteze valvulare metalice
D. Cu crize epileptice incomplet controlate
E. Cu complianţă bună
R = B,D
686
45. La pacienţii care au avut un AVC ischemic anticoagulantele orale sunt
recomandate în:
A. Ateroamele mari aortice (mai ales la nivelul crosei)
B. Crizele epileptice incomplet controlate
C. Anevrismele fusiforme de a. bazilară
D. Disecţiile de artere cervicale cu risc mare de recurenţă
E. Foramen ovale patent asociat cu tromboza venoasă profundă dovedită
R = A,C,D,E
46. Endarterectomia carotidiană:

A. Este metoda de elecţie în cazul stenozelor extracraniene simptomatice de a.
carotidă internă
B. Trebuie practicată cât mai curând după ultimul episod ischemic, de regulă
în maximum 2 luni
C. Se poate practica şi la stenoze simptomatice între 50-69%, dar numai în
centre cu risc perioperator mai mic de 3%.
D. Se recomandă şi în stenozele arteriale carotidiene asimptomatice
E. Performanţa medicală a centrului chirurgical în care se face această
intervenţie nu are importanţă
R = A,C,E
47. Angioplastia carotidiană percutanată endovasculară cu sau fără stent, este

recomandată:
A. în stenoze localizate într-o poziţie inaccesibilă endarterectomiei
B. Stenoze carotidiene asimptomatice
C. în restenoza după o endarterectomie anterioară
D. în stenoze post-iradiere
E. în stenozele simptomatice intracraniene
R = A,C,D
48. Terapia antiagregantă plachetară pentru prevenţia secundară la pacienţii cu

AVC ischemic se poate realiza cu:
A. Clopidogrel
B. Asociere între aspirina în doză mică şi dipiridamol cu eliberare controlată în
doză mare
C. Warfarină
D. Aspirină singură în doză antiagregantă
E. Dabigatran
R = A,B,D
687
49. în ceea ce priveşte tratamentul chirurgical al AVC hemoragie principalele
recomandări ale ghidurilor internaţionale prevăd:
A. Se poate lua în consideraţie evacuarea hematoamelor mai mici de 30 ml,
localizate la peste 5 cm în profunzime faţă de scoarţă
B. La pacienţii cu hidrocefalie secundară şi cu alterarea stării de conştienţă se
poate face drenaj ventricular
C. Craniectomia largă decompresivă poate fi recomandată la pacienţii cu edem
cerebral foarte mare
D. Pacienţii cu hemoragie cerebeloasă care se deteriorează neurologic sau fac
fenomene compresive de trunchi cerebral nu beneficiază de evacuarea
chirurgicală a hemoragiei
E. Rata mortalităţii este mai scăzută la pacienţii la care se face evacuarea
tardivă a hematomului
R = B,C
50. Diagnosticul hemoragiei subarahnoidiene se bazează pe tabloul clinic care

adesea este foarte caracteristic:
A. Cefalee atroce instalată brutal (descrisă tipic drept “cea mai intensă durere
de cap din viaţă”)
B. Prezenţa semnelor de iritaţie meningeală
C. Absenţa semnelor de iritaţie meningeală
D. în situaţii particulare debutul clinic se poate manifesta prin tulburări
psihiatrice brusc instalate
E. Nu se asociază cu alterarea stării de conştienţă niciodată
R = A,B,D
688
CAPITOLUL XI-REUMATOLOGIE
11.1 BOLI INFLAMATORII REUMATOLOGICE CRONICE
11.1.1 POLIARTRITA REUMATOIDĂ
COMPLEMENT SIMPLU
1. Factorul reumatoid se caracterizează prin următoarele CU EXCEPŢIA:
A. Sunt autoanticorpi de tip IgM, IgA, IgG
B. Sunt îndreptaţi împotriva fragmentului Fc al IgG
C. Majoritatea sunt de tip IgA
D. Apar la 75-80% din pacienţii cu PR
E. Apar şi la indivizi sănătoşi
R=C
2. Care din următoarele afirmaţii privind etiologia poliartritei reumatoide este

FALSĂ?
A. Virusul Epstein Barr stimulează producţia de factori reumatoizi
B. Fumatul favorizează apariţia ACPA
C. Fumatul împiedică citrulinarea proteinelor şi apariţia ACPA
D. Sexul feminin este mai frecvent afectat
E. PR se asociază cu HLA-DR4
R=C
3. Alegeţi afirmaţia corectă privind etiologia poliartritei reumatoide:

A. Prezenţa epitopului comun este asociată cu forme uşoare de boală
B. Prezenţa HLA-DR4 este un criteriu diagnostic
C. Pacienţii fumători dezvoltă mai frecvent PR
D. Prezenţa epitopului comun se asociază cu prezenţa ACPA
E. PR este mai frecvent întâlnită la sexul masculin
R=C
4. Despre factorul reumatoid se pot afirma următoarele CU EXCEPŢIA:

A. Pot fi anticorpi de tip IgA
B. Sunt întâlniţi exclusiv la pacienţi cu PR
C. Majoritatea sunt de tip IgM
D. Apar la 75-80% din pacienţii cu PR
E. FR contribuie la activitatea bolii
R=B
689
5. Factorul reumatoid reprezintă:
A. Auto-Ac împotriva fragmentului Fc al IgG
B. Auto-Ac împotriva proteinelor citrulinate
C. Auto-Ac împotriva fragmentului Fc al IgM
D. Un auto-Ac întâlnit exclusiv în PR
E. Un auto-Ac prezent întotdeauna la debutul PR
R=A
6. Despre factorul reumatoid se pot afirma următoarele CU EXCEPŢIA:

A. Este prezent la 75-80% din pacienţii cu PR
B. Se întâlneşte şi la persoanele sănătoase
C. Poate fi prezent în hepatitele autoimune
D. Titrul se corelează cu activitatea bolii
E. Nu se corelează cu manifestările extraarticulare
R=E
7. Următorii factori etiologici sunt implicaţi în apariţia PR CU EXCEPŢIA :

A. Sexul feminin
B. Prezenţa HLA-DR4
C. Prezenţa HLA-B27
D. Fumatul
E. Virusul Epstein Barr
R=C
8. Următoarele afirmaţii privind modificările anatomo-patologice din poliartrita

reumatoidă sunt ADEVĂRATE, CU EXCEPŢIA:
A. Membrana sinovială este sediul principal al modificărilor din PR
B. Apare hiperplazia membranei sinoviale
C. Se produce o acumulare de macrofage
D. Apare panusul sinovial
E. Scade producţia de auto Ac
R=E
690
9. Rolurile IL6 în patogeneza PR sunt următoarele CU EXCEPŢIA:
A. Inhibă proliferarea limfocitelor B
B. Contribuie la formarea panusului
C. Stimulează sinteza reactanţilor de fază acută
D. Stimulează sinteza de IL-17
E. Influenţează sistemul hipotalamo-hipofizar
R=A
10. Afectarea articulară din PR are următoarele caracteristici, CU EXCEPŢIA:

A. Simetrică
B. Evoluţie spre anchiloză
C. Erozivă
D. Migratorie
E. Deformantă
R=D
11. Următoarele articulaţii sunt afectate frecvent în PR CU EXCEPŢIA:

A. Metacarpofalangiene
B. Interfalangiene distale
C. Interfalangiene proximale
D. Radiocarpiene
E. Carpiene
R=B
12. Următoarele articulaţii nu sunt afectate în PR, CU EXCEPŢIA:

A. Interfalangiene distale
B. Articulaţia manubriostemală
C. Simfiza pubiană
D. Articulaţia atlanto-axială
E. Articulaţiile disco-vertebrale lombare
R=D
691
13. Afectarea articulară din poliartrita reumatoidă se caracterizează prin
următoarele CU EXCEPŢIA:
A. Se însoţeşte de redoare matinală cu durata > 30 min
B. La debut apare eritemul tegumentelor
C. Poate fi afectată articulaţia atlanto-axială
D. Evoluează spre eroziuni şi deformări
E. Sunt prezente căldura locală şi tumefacţia
R=B
14. Care din următoarele afirmaţii privind vasculita reumatoidă este FALSĂ:
A. Este determinată de inflamaţia vaselor din diferite teritorii
B. Apare mai frecvent la femei
C. Apare în formele severe de PR
D. Se asociază cu titru crescut de factor reumatoid
E. Poate determina ulceraţii şi gangrene
R=B
15. Vasculita reumatoidă poate avea următoarele expresii CU EXCEPŢIA:

A. Purpură palpabilă
B. Arterita distală
C. Neuropatie periferică
D. Ulceraţii cutanate
E. Keratoconjunctivita sicca
R=E
16. Vasculita reumatoidă poate avea următoarele expresii clinice CU EXCEPŢIA:

A. Polineuropatie senzitivă
B. Polineuropatie motorie
C. Infarct miocardic
D. Gangrene
E. Scleromalacia perforans
R=E
692
17. Sindromul Felty se caracterizează prin următoarele CU EXCEPŢIA:
A. Apare în formele uşoare de PR
B. Apare în formele de PR cu evoluţie îndelungată
C. Se asociază cu splenomegalie
D. Se asociază cu neutropenie
E. Reprezintă o complicaţie redutabilă
R=A
18. Despre ACPA (anticorpi antipeptide citrulinate) se pot afirma următoarele CU

EXCEPŢIA:
A. Au sensibilitate şi specificitate mai mare decât FR
B. Apar tardiv în evoluţia PR
C. Apar precoce în evoluţia PR
D. Se corelează cu progresia radiologică
E. Titruri crescute apar în formele severe de PR
R=B
19. Examenul lichidului sinovial în PR pune în evidenţă următoarele CU

EXCEPŢIA:
A. Concentraţia scăzută a complementului
B. Concentraţia scăzută a glucozei
C. Prezenţa factorului reumatoid
D. Lichid serocitrin cu caracter de transudat
E. Celularitate cu PMN-uri mai mult de 75%
R=D
20. Care din următoarele modificări radiologice nu apare în PR:

A. îngustarea spaţiilor articulare
B. Prezenţa eroziunilor marginale
C. Geodele şi microgeodele
D. Osteoporoza juxtaarticulară
E. Apoziţie periostală
R=E
693
21. Următoarele caracteristici sunt comune pentru PR şi LES, CU EXCEPŢIA:
A. Afectarea predominantă a femeilor
B. Prezenţa sindromului inflamator nespecific
C. Artropatia deformantă şi distructivă
D. Prezenţa complementului seric în titra scăzut
E. Creşterea concentraţiei complexelor imune
R=C
22. Care din următoarele afirmaţii privind tratamentul cu MTX în PR este

FALSĂ:
A. Reprezintă standardul de aur în tratamentul PR
B. Administrarea se face săptămânal
C. Reacţiile adverse apar frecvent după 6 luni de tratament
D. Efectul terapeutic apare după 4-6 săptămâni de tratament
E. Poate determina creşterea nodulilor reumatoizi
R=C
23. Tratamentul cu MTX în PR poate avea următoarele reacţii adverse, CU

EXCEPŢIA:
A. Anemie megaloblastică
B. Aftoză bucală
C. Creşterea numărului de noduli reumatoizi
D. Alopecie
E. Scăderea riscului de infecţie cu germeni oportunişti
R=E
24. Leflunomida poate determina următoarele reacţii adverse în tratamentul PR,

CU EXCEPŢIA:
A. Alopecie
B. Hipertensiune arterială esenţială
C. Leucopenie
D. Cefalee
E. Supresie medulară
R=E
694
25. Despre terapia biologică în PR se pot afirma următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. Se obţin efecte terapeutice în cazul asocierii MTX la agenţii anti TNFa
B. MTX se menţine şi după iniţierea terapiei biologice
C. Riscul infecţiilor este crescut
D. Nu este obligatoriu screening TB la iniţierea terapiei biologice
E. Insuficienţa cardiacă clasa IV reprezintă o contraindicaţie pentru terapia
biologică
R=D
26. Algoritmul de tratament în PR cuprinde următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Tratamentul se iniţiază cu MTX şi doză mică de glucocorticoizi pentru
maxim 6 luni
B. Pentru formele active cu FR crescut după eşecul MTX se poate iniţia
terapia biologică
C. Terapia biologică se asociază cu MTX
D. Dozele nu se ajustează în funcţie de activitatea bolii
E. Doza terapeutică de MTX este cuprinsă între 7,5 şi 25 mg/săptămână
R=D
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Care dintre următoarele afirmaţii privind poliartrita reumatoidă sunt

ADEVĂRATE:
A. Afectează mai frecvent bărbaţii
B. Reprezintă o afecţiune degenerativă reumatologică
C. Se asociază cu HLA-DR4 la populaţia albă
D. Reprezintă o afecţiune cu determinism imun
E. Frecvent debutează în decadele 4-5 de viaţă
R = C,D,E
2. în etiologia poliartritei reumatoide sunt incriminaţi următorii factori:

A. Agenţi infecţioşi
B. Fumatul
C. Virusul Epstein-Barr
D. Factori genetici
E. Variaţii de temperatura
R = A,B,C,D
695
3. Alegeţi afirmaţiile corecte cu privire la etiologia poliartritei reumatoide:
A. Bărbaţii sunt de două ori mai afectaţi decât femeile
B. Rudele de gradul I cile persoanelor cu PR au risc de 1,5 ori mai mare de a
dezvolta boala
C. Fumatul este un factor protector
D. Se asociază frecvent cu HLA-DR4
E. Prezenţa epitopului reumatoid are semnificaţie diagnostică
R = B,D
4. Alegeţi afirmaţiile corecte despre factorul reumatoid:

A. Sunt auto-Ac împotriva IgM
B. Majoritatea sunt de tip IgG
C. Pot fi prezenţi la persoanele sănătoase
D. Pot fi detectaţi în endocardita bacteriană subacută
E. Majoritatea sunt de tip IgM
R = C,D,E
5. Următoarele afirmaţii privind ACPA (anticorpi antiproteine citrulinate) sunt

ADEVĂRATE:
A. Sunt produşi de LB sinoviale
B. Sunt mai frecvent întâlniţi la pacienţii fumători
C. Se asociază cu „epitopul reumatoid”
D. Sunt mai puţin specifici decât FR
E. Apar tardiv în evoluţia PR
R = A,B,C
6. Factorii reumatoizi pot fi prezenţi în următoarele afecţiuni:

A. Anemia Biermer
B. Tuberculoză
C. LES
D. Spondilită anchilozantă
E. Miastenia gravis
R = A3,C,E
696
7. Alegeţi afirmaţiile corecte cu privire la factorii genetici implicaţi în
poliartrita
reumatoidă:
A. La populaţia albă PR se asociază cu HLA-B27
B. Epitopul comun reprezintă secvenţa de aminoacizi între codonul 67-74
C. Epitopul reumatoid se asociază cu forme non-erozive de boală
D. Prezenţa epitopului reumatoid are semnificaţie diagnostică
E. Epitopul reumatoid se asociază cu prezenţa ACPA
R = B, E
8. Alegeţi modificările anatomopatologice ce apar în PR:

A. Sinovită exudativă
B. Subţierea sinovialei
C. Sinovită granulomatoasă
D. Hipertrofia osului subcondral
E. Chiste osoase subcondrale
R = A,C
9. Procesele patogenice implicate în apariţia PR sunt următoarele:

A. Activarea şi proliferarea celulelor sinoviale de tip A
B. Inhibarea limfocitelor B
C. Activarea şi proliferarea limfocitelor T
D. Scăderea citokinelor proinflamatorii
E. Activarea celulelor endoteliale
R = A,C,E
10. TNFa este implicat în patogenia PR prin următoarele efecte:

A. Stimulează recrutarea şi activarea PMN
B. Inhibă proliferarea sinoviocitelor
C. Stimulează sinteza de IL1 şi IL6
D. Inhibă angiogeneza
E. Favorizează distracţia cartilajului
R = A, C,E
697
11. Distracţia cartilajului articular în PR este explicată de următoarele
mecanisme:
A. Penetrarea cartilajului de panusul articular
B. Inhibarea matrix-metalo-proteinazelor
C. Sinteză scăzută de IL1 si IL6
D. Eliberarea conţinutului enzimatic din PMN
E. Sinteză crescută de TNFa
R = A,D,E
12. Modificările structurale osoase în PR sunt reprezentate de:

A. Periostită
B. Osteopenie juxtaarticulară
C. Eroziuni marginale
D. Hipertrofie de os subcondral
E. Osteoporoză difuză
R = B,C,E
13. Poliatrita reumatoidă poate debuta:

A. Acut sau subacut în 15-20% din cazuri
B. Cel mai frecvent insidios
C. întotdeauna acut mimând RAA
D. Cu simptome nespecifice şi simptome articulare
E. Rareori afectare oligoarticulară
R = A,B,D,E
14. Sediile cel mai frecvent afectate în PR sunt:

A. Articulaţia radio-cubito-carpiană
B. Articulaţia IFP
C. Articulaţia MCF
D. Simfiza pubiană
E. Articulaţia manubrio-stemală
R = A,B,C
698
15. Deforaiaţia “în gât de lebădă” întâlnită în poliartrita reumatoidă presupune:
A. Hiperextensia IFD
B. Flexia IFD şi hiperextensia IFP
C. Flexia IFP şi hiperextensia IFD
D. Rotaţia oaselor carpiene în sens ulnar
E. Scurtarea muşchilor interosoşi
R = B,E
16. Deformaţia “ în butonieră” întâlnită în PR se caracterizează prin următoarele,

CU EXCEPŢIA:
A. Flexia IFD
B. Hiperextensia IFD
C. Ruptura tendonului extensor comun degete
D. Hemierea IFP
E. Hiperextensia IFP
R = A,E
17. Sindromul de canal carpian întâlnit în PR se caracterizează prin:

A. Apare datorită rotaţiei oaselor carpiene
B. Favorizat de lipsa de elasticitate a ligamentului transvers al carpului
C. Determinat de mptura extensorului comun al degetelor
D. Apariţia paresteziilor la nivelul degetului V
E. Apariţia paresteziilor la nivelul degetelor I, II, III
R = B,E
18. Afectarea coloanei vertebrale din PR are următoarele caracteristici:

A. Coloana lombară este singurul segment vertebral interesat
B. Poate să apară fractura procesului odontoid
C. Apar dureri la nivelul umerilor şi braţelor
D. Se poate manifesta prin tetrapareză spastică
E. De obicei este afectată articulaţia atlanto-axială
R = B,C,D,E
699
19. Apariţia manifestărilor extraarticulare din PR se corelează cu:
A. Titra crescut de factor reumatoid
B. Prezenţa factorilor antinucleari
C. Concentraţii crescute de complexe imune
D. Complexe imune în concentraţie scăzută
E. Prezenţa crioglobulinelor
R = A,B,C,E
20. Nodulii reumatoizi se caracterizează prin următoarele:

A. Apar la mai mult de 90% din pacienţii cu PR
B. Se pot localiza pe suprafeţele de extensie
C. Reprezintă cea mai frecventă manifestare extraarticulară din PR
D. Se pot localiza la nivel pulmonar
E. Pot să apară la nivel cardiac
R = B,C,D,E
21. Lichidul pleural din PR prezintă următoarele caracteristici:

A. Este transudat
B. Nivelul glucozei este scăzut
C. Sunt prezenţi factori reumatoizi
D. Concentraţia complementului este scăzută
E. Concentraţia LDH este crescută
R = B,C,D,E
22. Afectarea pulmonară din PR se poate manifesta prin:

A. Pleurezie de tip transudat
B. Noduli pulmonari multipli
C. Nodul pulmonar unic
D. Fibroză interstiţială
E. Hipertensiune pulmonară
R = B,C,D,E
700
23. Afectarea cardiacă din PR se poate manifesta prin:
A. Apariţia frecventă a tamponadei cardiace
B. Apariţia pericarditei
C. Apariţia insuficienţei aortice
D. Apariţia anginei pectorale
E. Prezenţa tulburărilor de ritm şi de conducere
R = B,C,D>E
24. Următoarele manifestări oculare pot reprezenta manifestări extraarticulare în

PR:
A. Iridociclita
B. Scleromalacia perforans
C. Keratoconjunctivita sicca
D. Uveita acută anterioară
E. Retinita pigmentară
R = A,B,C
25. Afectarea neurologică din PR se poate exprima clinic prin următoarele:

A. Sindrom de canal carpian
B. Mielopatie cervicală
C. Polineuropatie
D. Sindrom Felty
R = A,B,C
26. Alegeţi modificările hematologice ce se pot surprinde la pacienţii cu PR:

A. Anemie feriprivă
B. Anemie aplastică
C. Leucocitoză la pacienţii sub corticoterapie
D. Leucocitoză la cei cu sindrom Felty
E. Leucopenie cu neutropenie
R = A,B,C,E
701
27. Despre factorii reumatoizi (FR) se pot afirma următoarele:
A. Sunt pozitivi la 75-80% din pacienţii cu PR
B. Prezenţa factorilor reumatoizi nu se corelează cu manifestările
extraarticulare
C. Titrul FR se corelează cu activitatea bolii
D. Au o specificitate şi sensibilitate mai mare decât ACPA
E. Sunt prezenţi la debutul bolii la mai mult de 50% din cazuri
R = A,C
28. Examenul lichidului sinovial în PR pune în evidenţă următoarele modificări:

A. Concentraţia glucozei este scăzută
B. Factorul reumatoid este întotdeauna prezent
C. Prezenţa microcristalelor
D. Celularitate bogată
E. Concentraţia complementului este crescută
R = A,B,D
29. Următoarele afirmaţii privind metodele imagistice de diagnostic în PR sunt

ADEVĂRATE:
A. Radiografia este cea mai utilizată metodă de diagnostic în PR
B. Modificările radiologice se corelează cu stadiul evolutiv al bolii
C. Examenul radiologie surprinde modificări din stadiile precoce de boală
D. Ecografia nu poate evidenţia eroziunile osoase
E. RMN-ul evidenţiază eroziunile osoase
R = A,B,E
30. Următoarele aspecte clinice şi paraclinice pledează pentru diagnosticul de

reumatism articular acut în defavoarea PR:
A. Sunt afectate îndeosebi articulaţiile mici ale mâinilor
B. Sunt afectate mai ales articulaţiile mari ale membrelor inferioare
C. Afectarea articulară este asimetrică şi migratorie
D. Afectarea articulară are caracter progresiv şi distructiv
E. Prezenţa factorului reumatoid
R = B,C
702
31. Afectarea articulară din artroză se caracterizează prin:
A. Este de tip asimetric
B. Se asociază cu redoare cu durata mai mare de 30 minute
C. Prezenţa radiologică a osteofitelor şi scleroza subcondrală
D. Durerea se accentuează după efort
E. Biologic se asociază cu prezenţa factorului reumatoid
R = A,C,D
32. Pentru diagnosticul diferenţial între artrita psoriazică şi poliartrita reumatoidă

următoarele sunt argumente în favoarea artritei psoriazice:
A. Prezenţa manifestărilor ungheale
B. Afectarea IFP
C. Afectarea IFD
D. Prezenţa nodulilor reumatoizi
E. Prezenţa nodulilor pulmonari multipli
R = A,C
33. Utilizarea glucocorticoizilor în PR are următoarele indicaţii:

A. Prezenţa vasculitei
B. Puseele evolutive severe de boală
C. Formele active de boală fără răspuns la terapia remisivă
D. La doze maxime în toate formele de boală
E. în orice formă clinică de PR pentru influenţarea progresiei bolii
R = A,B,C
34. Următoarele afirmaţii despre tratamentul cu MTX în PR sunt ADEVĂRATE:

A. Efectul terapeutic se manifestă după 4-6 săptămâni
B. Toxicitatea hepatică a MTX impune supravegherea periodică a enzimelor
hepatice
C. Reacţiile adverse apar mai frecvent după 6 luni
D. MTX se poate utiliza la cei cu PR şi afectare renală importantă
E. Se poate utiliza şi în sarcină
R = A,B
703
35. Tratamentul cu LEF (Leflunomid) în PR se caracterizează prin:
A. Se administrează în doza de 20 mg/zi
B. Răspunsul terapeutic este maxim după 6 luni
C. Doza terapeutică 7,5-2,5 mg/săptămână
D. Tolerabilitatea este foarte bună
E. Reacţiile adverse apar în primele 6 luni
R = A,D,E
36. Despre tratamentul cu sulfasalazină în PR se pot afirma următoarele:

A. SSZ este indicată în formele uşoare sau moderate
B. Se utilizează şi în combinaţie cu MTX
C. Poate determina leucopenie cu neutropenie
D. Doza este de 2000-3000 mg/zi
E. Reprezintă standardul de aur în PR
R = A,B,C,D
37. Alegeţi reacţiile adverse ale tratamentului cu blocanţi TNFa

A. Risc crescut de neoplazii
B. Reacţii alergice
C. Sdr lupus-like
D. Tuberculoză
E. Boală Parkinson
R = A, B, C,D
704
11.1.2 ARTRITA PSORIAZICĂ
COMPLEMENT SIMPLU
1. Artrita psoriazică se asociază cu următoarele gene, CU EXCEPŢIA:

A. HLA -B27
B. HLA- B7
C. HLA -Cw0602
D. HLA-B13
E. MICA 002
R=E
2. Alegeţi antigenul ce se asociază cu artrita psoriazică - forma poliarticulară:

A. HLA- B27
B. HLA- B7
C. HLA-B13
D. HLA- DR4
E. HLA-B17
R=D
3. Alegeţi cea mai frecventă manifestare de debut în artrita psoriazică:

A. Artrita interfalangiană distală
B. Spondilartropatia
C. Poliartrita psoriazică
D. Artrita mutilantă
E. Oligoartrita asimetrică
R=C
4. Afectarea oculară din artrita psoriazică prezintă următoarele caracteristici, CU

EXCEPŢIA:
A. Este o manifestare extraarticulară frecventă
B. Conjunctivita apare la 20% din cazuri
C. Irita este mai frecventă la sexul masculin
D. Irita apare la pacienţii HLA B27 negativ
E. Irita se asociază cu sacroiliită
R=D
705
5. Următoarele modificări paraclinice pot fi întâlnite artrita psoriazică,
CU EXCEPŢIA:
A. Nivele crescute de IgA
B. Valori crescute ale acidului uric seric
C. Prezenţa factorului reumatoid
D. Prezenţa amiloidului seric A
E. Nivel crescut al complexelor imune circulante
R=C
6. Următoarele elemente radiologice pot fi prezente în artrita psoriazică,

CU EXCEPŢIA:
A. Tendinţa la anchiloză
B. Prezenţa osteoporozei juxtaarticulare
C. Eroziunile marginale osoase
D. Resorbţia falangelor distale
E. Reacţia periostală
R=B
7. Spondilartropatia psoriazică se caracterizează prin următoarele, CU

EXCEPŢIA:9
A. Sacroiliita este în mod particular unilaterală

B. Prezenţa sindesmofitelor paramarginale
C. Afectarea cervicală poate fi inaugurală
D. Are o evoluţie favorabilă la sexul masculin
E. Pot fi prezente osificări paraspinale
R=D
706
COMPLEMENT MULTIPLU
1. în artrita psoriazică se pot întâlni următoarele anomalii imunologice:

A. Prezenţa titrurilor crescute de anticorpi antinucleari
B. Prezenţa titrurilor crescute de imunoglobuline
C. Prezenţa sintezei crescute de ILlbeta şi IL6
D. Producţia crescută de TNFa
E. Producţia crescută de IL4 şi IL5
R = A,B,C,D
2. Alegeţi agenţii infecţioşi incriminaţi în artrita psoriazică:

A. Streptococul (3 hemolitic de tip A
B. Klebsiella pneumoniae
C. Virusul imunodeficienţei umane
D. Virusul Epstein Barr
E. Escherichia coli
R = A,C
3. Oligoartrita asimetrică din artrita psoriazică se caracterizează prin:

A. Afectarea articulaţiilor interfalangiene proximale şi distale
B. Dactilita asimetrică
C. Poate fi prezentă bursita achiliană
D. Leziunile unghiale şi cutanate sunt întotdeauna prezente
E. Afectează întotdeauna exclusiv articulaţiile mari
R = A,B,C
4. Artrita mutilantă din artrita psoriazică se caracterizează prin:

A. Este cea mai frecventă manifestare de debut
B. Se asociază cu psoriazisul ungheal
C. Se asociază frecvent cu psoriazisul cutanat extins
D. Afectează metacarpienele şi metatarsienele
E. Este forma extensiv-osteolitică
R = C,D,E
707
5. Spondilartropatia psoriazică se caracterizează prin:
A. Durere lombară de tip inflamator
B. întotdeauna este prezentă sacroiliita bilaterală
C. De obicei sacroiliita este unilaterală
D. Este prezentă oligoartrita periferică
E. Are o evoluţie nefavorabilă în special la sexul masculin
R = A,C,D,E
6. Afectarea ungheală în artrita psoriazică se caracterizează prin:

A. Se asociază întotdeauna cu leziunile cutanate
B. Apar unghii cu mici depresiuni, striuri
C. Poate să apară şi onicoliza
D. Apare la 41% din pacienţi cu artrită psoriazică
E. Se asociază întotdeauna cu artrită interfalangiană distală
R = B,C
7. Alegeţi caracteristicile radiologice din spondilartropatia psoriazică:

A. Sindesmofite cu caracter asimetric, unilateral grosolan
B. Sindesmofite paramarginale
C. Sacroiliită bilaterală simetrică
D. Sacroiliită unilaterală
E. Tendinţa la anchiloză
R = A,B,D,E
8. Alegeţi criteriile ce se asociază cu risc crescut de motilitate în artropatia

psoriazică:
A. Distracţia articulară obiectivată radiologie
B. Prezenţa afectării ungheale
C. Absenţa afectării ungheale
D. Doze terapeutice mari pentru controlul bolii
E. VSH < 15 mm/h
R=A,C,D
708
9. Factorii de prognostic negativ în artropatia psoriazică sunt reprezentaţi de:
A. Vârsta tânăra de debut
B. Absenţa sindromului biologic de inflamaţie la debut
C. Sexul feminin
D. Caracterul „acut” al afectării articulare
E. Vârsta avansată la debut
R = A,C,D
10. Următoarele medicamente utilizate în tratamentul artritei psoriazice pot

accentua leziunile cutanate:
A. Metotrexat
B. AINS (antiinflamatoare nesteroidiene)
C. Glucocorticoizii
D. Infliximab
E. Antimalarice de sinteză
R = B,C,E
11. Glucocorticoizii se pot administra în artrita psoriazică:

A. Administrare topică
B. Administrare intraarticulară
C. Terapie de primă intenţie
D. Terapie simptomatică în formele severe
E. Administrare orală în doze mari până la instalarea efectului terapiei
remisive
R = A,B,D
12. Următoarele afirmaţii privind diagnosticul diferenţial al artritei psoriazice sunt

ADEVĂRATE:
A. Forma poliarticulară poate crea confuzie cu poliartrită reumatoidă
B. Forma cu afectarea articulaţiei interfalangiene distale trebuie diferenţiată de
poliartrita reumatoidă
C. Pot coexista cazuri de poliartrită reumatoidă concomitent cu artrită
psoriazică
D. Afectarea articulaţiilor interfalangiene distale nu se poate diferenţia
radiologie de artroză
E. Pentru diagnosticul diferenţial cu guta este necesar examenul lichidului
sinovial
R = A,C,E
709
13. Alegeţi particularităţile artritei psoriazice utile pentru diagnosticul diferenţial:
A. Prezenţa dactilitei
B. Afectarea IFP
C. Afectare cervicală inaugurală în cadrul spondilartropatiei
D. Absenţa entezopatiilor
E. Afectarea IFD şi radiocarpiană cu tendinţa la
anchiloză
14. Poliartrita psoriazică se diferenţiază de afectarea din poliartrita reumatoidă

prin:
A. Prezenţa afectării IFD
B. Afectarea articulară simetrică
C. Limitarea evoluţiei la câteva articulaţii
D. Tendinţa la anchiloză „în gheară”
E. Tendinţa la deviaţie ulnară a carpului şi cubitală a degetelor şi deformări în
gât de lebădă
R = A,C,D
15. Următoarele medicamente utilizate în tratamentul artritei psoriazice au efect

favorabil pe manifestarea cutanată:
A. Metotrexat
B. Sărurile de aur
C. Infliximab
D. Sulfasalazină
E. Ciclosporină
R = A,C,E
710
11.1.3 SPONDILITA ANCHILOZANTĂ ŞI SPONDILARTRITELE
COMPLEMENT SIMPLU
1. Următoarele reprezintă trăsături caracteristice spondiloartritelor, CU

EXCEPŢIA:
A. Dactilita
B. Prezenţa FR în titra crescut
C. Asocierea cu HLA B27
D. Entezita
E. Inflamaţia structurilor axiale
R=B
2. Spondiloartritele predominant periferice includ următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Artrita reactivă
B. Artropatia psoriazică
C. Spondilartrita juvenilă
D. Spondilita anchilozantă
E. Spondilita asociată cu boala Croim
R=D
3. Sindesmofitul reprezintă:
A. Osificarea corpului vertebral
B. Osificarea inelului fibros inflamat
C. Osificarea articulaţiilor interapofizare
D. Spicul osos apărat la nivel calcanean
E. Neoformare de os la nivel vertebral
R=B
4. Următoarele reprezintă manifestări extrascheletale ale SA, CU EXCEPŢIA:

A. Uveita acută anterioară
B. Insuficienţa aortică
C. Nefropatia cu IgA
D. Fibroza pulmonară a lobului pulmonar superior
R=E
711
5. Durerea lombară din spondilita anchilozantă se caracterizează prin
A. Debutează insidios
B. Se agravează în partea a doua a nopţii
C. Se agravează după efort intens
D. Este recidivantă
E. Se însoţeşte de redoare matinală cu durata > 60 minute
R=C
6. Despre afectarea cardiovasculară din spondilita anchilozantă se pot afirma

A. Este o manifestare extraarticulară frecventă
B. Pot fi afectate rădăcina aortei şi valvele aortice
C. Pot să apară tulburări de conducere
D. Poate să apară fibroza septului membranos
E. La 3,5% din pacienţii cu spondilita anchilozantă cu durată de aproximativ
15 ani se poate întâlni insuficienţa aortică
R=A
7. Modificările paraclinice din spondilita anchilozantă sunt următoarele,

CU EXCEPŢIA:
A. Prezenţa sindromului inflamator
B. Titra crecut de IgA
C. Prezenţa anemiei normocrome normocitare
D. Prezenţa anemiei cu test Coombs pozitiv
E. Prezenţa HLA B27 la 90-95% din cazuri
R=D
8. Elementele clinice evaluate în scorul BASDAI sunt următoarele,

CU EXCEPŢIA:
A. Redoarea matinală
B. Durerea la nivelul coloanei vertebrale
C. Prezenţa iridociclitei
D. Fatigabilitatea
E. Calmarea durerii
R=C
712
9. Factorii predictivi ai răspunsului clinic major sunt reprezentaţi de următoarele,
CU EXCEPŢIA:
A. Durata scurtă a bolii
B. Vârsta tânără
C. Absenţa inflamaţiei spinale (examen IRM)
D. Prezenţa HLA B27
E. Valori crescute ale CRP şi VSH
R=C
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Alegeţi trăsăturile caracteristice ale spondiloartritelor:

A. Poliartrită simetrică
B. Oligoartrită asimetrică
C. Entezita
D. Prezenţa HLA-B27
E. Valori crescute ale FR
R = B,C,D
2. Pentru încadrarea în grupul spondiloartritelor predominant axiale sunt

necesare:
A. Identificarea sacroiliitei pe radiografie sau IRM plus un criteriu adiţional
B. Identificarea prezenţei Ag HLA B27 plus un criteriu adiţional
C. Identificarea HLA B27 plus cel puţin două criterii adiţionale
D. Prezenţa entezitelor fără alte modificări
E. Prezenţa antecedentelor familiale de spondilită fără alte criterii
R = A,C
3. Alegeţi criterii adiţionale utile pentru diagnosticul spondiloartritelor:

A. Prezenţa entezitei calcaneene
B. Prezenţa uveitei confirmate de oftalmolog
C. Prezenţa psoriazisului diagnosticat de dermatolog
D. Valori crescute ale FR
E. Prezenţa durerii lombare accentuată de efort, ameliorată de repaus
R = A,B,C
713
4. Despre HLA-B27 se pot afirma următoarele:
A. Este prezent la 90-95% din pacienţii cu SA
B. Este mai frecvent întâlnită la populaţia nordică
C. în populaţia generală incidenţa sa este de 8%
D. Este prezent la toţi pacienţii cu SA
E. Poate dezvolta reacţii încrucişate cu antigenul infecţios
R = A,B,C,E
5. Următoarele modificări anatomo-patologice apar în SA:

A. Inflamaţia entezelor
B. Inflamaţia inelului fibros al discului interventricular
C. Apariţia “vertebrelor pătrate”
D. Apariţia osteofitelor
E. Apariţia sindesmofitelor
R = A,B,C,E
6. Următoarele sedii sunt afectate cu predilecţie de procesul inflamator în SA:

A. Articulaţiile sacroiliace
B. Articulaţiile interapofizare
C. Articulaţiile costovertebrale
D. Enteza calcaneană
E. Articulaţiile mici ale mâinii
R = A,B,C,D
7. Durerea lombară/fesieră din spondilita anchilozantă se caracterizează prin

următoarele:
A. Apare frecvent sub 40 de ani
B. Are debut brutal
C. Are durată de cel puţin 3 luni
D. Nu se însoţeşte de redoare matinală
E. Se ameliorează după repaus prelungit
R = A,C
714
8. Alegeţi caracteristicile durerii lombare/fesiere din spondilita anchilozantă:
A. Persistentă (peste 3 luni)
B. Recidivantă
C. Apare în repaus
D. Se accentuează după efort fizic
E. Se asociază cu radiculalgii în basculă
R = A,B,C,E
9. Următoarele manifestări clinice se întâlnesc în spondilita anchilozantă:

A. Durere lombară cu sciatică în basculă
B. Durere toracică accentuată de tuse
C. Talalgii
D. Limitarea mişcărilor respiratorii
E. Durerea lombară cu debut brutal
R = A,B,C,D
10. Uveita acută anterioară din spondilita anchilozantă se caracterizează prin:

A. Apare la 25-30% din pacienţi
B. Este frecvent bilaterală
C. Poate duce la orbire
D. Este recidivantă
E. Apare mai frecvent la cei cu HLA B27 negativ
R = A,C,D
11. Manifestările neurologice din spondilita anchilozantă sunt reprezentate

de:
A. Fracturi vertebro-medulare pe coloană rigidă
B. Mononevrită multiplex
C. Subluxaţii atlanto-axiale
D. Sindrom de coadă de cal
E. Meningită cronică aseptică
R = A,C,D
715
12. Alegeţi manifestările radiologice vertebrale din spondilita anchilozantă:
A. Aspectul pătrat al vertebrelor
B. Prezenţa osteofitelor
C. Prezenţa sindesmofitelor la nivelul joncţiunii toraco-lombare
D. Hiperlordoza lombară
E. Imaginea de “coloană de bambus”
R = A,C,E
13. Sacroiliita grad III din spondilita anchilozantă se caracterizează prin:

A. Diminuarea interliniului articular
B. Apariţia sclerozei periarticulare
C. Pseudolărgirea spaţiului articular
D. Apariţia anchilozei articulaţiilor sacroiliace
E. Apariţia aspectului înceţoşat al articulaţiei
R = A,B
14. Sacroiliita de grad II din spondilita anchilozantă se caracterizează prin:

A. Prezenţa osteocondensării
B. Pseudolărgirea spaţiului articular
C. Apariţia eroziunilor subcondrale pe versantul iliac şi sacrat
D. Prezenţa punţilor osoase între osul sacru şi osul iliac
E. Fuziunea completă a versantului iliac şi sacrat
R = B,C
15. Durerea lombară din spondilita anchilozantă impune diagnosticul diferenţial

cu:
A. Spondiloza lombară
B. Discita tuberculoasă
C. Boala Paget
D. Lupusul eritematos sistemic
E. Hiperostoza scheletală difuză
R = A,B,C,E
716
16. Hiperostoza scheletală difuză se caracterizează prin următoarele:
A. Apare sub 40 de ani
B. Se asociază cu dezechilibre metabolice
C. Apariţia sindesmofitelor
D. Se asociază cu prezenţa HLA B27
E. Absenţa afectării articulaţiilor sacroiliace
R=B,E
17. Alegeţi criteriile clinice New York pentru diagnosticul de spondilită

anchilozantă:
A. Limitarea expansiunii cutiei toracice
B. Durere lombară joasă ce apare la efort
C. Prezenţa uveitei acute anterioare
D. Limitarea mobilităţii coloanei lombare
E. Durere lombară ce nu dispare la repaus şi se ameliorează la
efort
18. Factorii de prognostic negativ în spondilită anchilozantă sunt reprezentaţi de:

A. Irita acută recurentă
B. Răspunsul slab la AINS
C. Prezenţa entezitei calcaneene
D. Debutul juvenile al bolii
E. Prezenţa în titruri crescute a FR
R = A,B,D
19. Următoarele manifestări clinice sunt factori de prognostic negativ pentru

spondilită anchilozantă:
A. Afectarea articulaţiei manubriostemale
B. Prezenţa dactilitei
C. Afectarea articulaţiilor costovertebrale
D. Irita
E. Afectarea articulaţiei coxofemurale
R = B,D,E
717
20. Criteriul radiologie New York pentru diagnosticul de spondilita anchilozantă
constă în:
A. Prezenţa sacroiliitei bilaterală grad 1
B. Prezenţa sacroiliitei bilaterală grad 2
C. Prezenţa sacroiliitei unilaterală grad 2
D. Prezenţa sacroiliitei unilaterală grad 3
E. Prezenţa sacroiliitei unilaterală grad 4
R = BAE
21. Obiectivele tratamentului în spondilita anchilozantă sunt:

A. Reducerea inflamaţiei
B. Creşterea inflamaţiei
C. Prevenirea anchilozei
D. Menţinerea mobilităţii coloanei vertebrale
E. Calmarea durerii
R = A,C,D,E
22. Următoarele afirmaţii cu privire la tratamentul în spondilita anchilozantă sunt

ADEVĂRATE:
A. Toate formele de spondilita anchilozantă beneficiază de glucocorticoizi pe
termen lung
B. AINS se utilizează ca primă linie terapeutică
C. AINS se utilizează în dozele minim tolerate
D. în spondilartritele periferice se poate utiliza metotrexat (7,5 - 15
mg/săptămână)
E. Agenţii anti TNFa sunt terapie de linia a
doua
23. Tratamentul cu AINS din spondilita anchilozantă se caracterizează prin:

A. Se administrează zilnic
B. Se utilizează doar AINS clasice
C. Se utilizează doza maximă de antiinflamatorii
D. Se preferă ca ultima administrare să fie seara
E. Utilizarea de AINS nu influenţează progresia radiologică
R = A,C,D
718
24. Factorii predictivi ai răspunsului clinic major în spondilita anchilozantă sunt:
A. Prezenţa inflamaţiei spinale
B. Prezenţa HLA B27
C. Valori scăzute ale BASDAI
D. Valori scăzute ale VSH şi CRP
E. Vârsta tânără
R = B,E
11.2 LUPUSUL ERITEMATOS SISTEMIC
COMPLEMENT SIMPLU
1. Despre afectarea pulmonară din LES se pot afirma următoarele,
CU EXCEPŢIA:
A. Cea mai frecventă manifestare este hemoragia alveolară
B. Embolia pulmonară se poate asocia cu sindrom antifosfolipidic
C. Hipertensiunea pulmonară se poate asocia cu fenomenul Raynaud
D. Pneumonita acută determină mortalitate crescută
E. Sindromul restrictiv apare prin disfiincţia diaffagmului
R=A
Alegeţi cea mai frecventă manifestare a afectării cardiace întâlnită în LES:

A. Pericardita constrictivă
B. Miocardita
C. Endocardita nebacteriană Libman-Sacks
D. Pericardita
E. Coronarita
R=D
3. Endocardita verucoasă nebacteriană Libman-Sacks întâlnită în LES se

caracterizează prin următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. Necesită explorare ecocardiografică
B. Interesează valvele mitrale şi aortice
C. Vegetaţiile sunt frecvent de mari dimensiuni (peste 4 mm)
D. Se asociază cu prezenţa anticorpilor antifosfolipidici
E. Se impune profilaxia antibiotică înaintea manevrelor chirurgicale
R=C
719
4. în LES testele de inflamaţie pot arăta următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. Creşterea CRP în condiţiile unei infecţii supraadăugate
B. Creşterea VSH-ului şi în afara perioadelor de activitate a bolii
C. Creşterea CRP-ului ca expresie a unei vasculite
D. Creşterea CRP-ului în strictă corelaţie cu activitatea bolii
E. Creşterea VSH-ului ca expresie a gamapatiei policlonale
R=D
5. Următoarele criterii reprezintă criterii clinice pentru diagnosticul LES incluse

în clasificarea SLIC 2012, CU EXCEPŢIA:
A. Prezenţa sinovitei la o singură articulaţie cu tumefacţie sau lichid
intraarticular
B. Rash discoid (localizat/generalizat)
C. Alopecie reversibilă cu păr friabil ce se rupe de la emergenţă
D. Fotosensibilitate în absenţa dermatomiozitei
E. Artralgii cu redoare matinală peste 30 de minute, la cel puţin 2 articulaţii
R=A
6. Antimalaricele de sinteză utilizate în tratamentul LES prezintă următoarele

caracteristici, CU EXCEPŢIA:
A. Scad riscul de reactivitate a bolii
B. Ameliorează simptomatologia de tip sicca
C. Necesită monitorizare oftalmologică la fiecare 6 luni
D. Efectul terapeutic se instalează imediat
E. Prezintă efect antiagregant plachetar
R=D
7. Despre AINS în tratamentul LES se pot afirma următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Se utilizează pentru formele uşoare de boală lupică
B. Se utilizează în sindromul febril din LES
C. Se utilizează în tratamentul nefritei lupice
D. Poate fi utilizată în formele uşoare de serozită
E. Se utilizează în afectarea musculoscheletală
R=C
720
8. Următorul AINS utilizat în tratamentul LES prezintă cel mai bun profil de
siguranţă cardiovascular:
A. Piroxicam
B. Ibuprofen
C. Celecoxib
D. Etoricoxib
E. Naproxen
R=E
9. Următoarele AINS pot fi utilizate în tratamentul LES. Alegeţi clasa de AINS

contraindicată în tratamentul LES cu sindrom antifosfolipidic:
A. Naproxenul
B. Ibuprofenul
C. Diclofenac
D. Piroxicamul
E. Coxibi
R=E
10.Următoarele afirmaţii privind corticoterapia din LES sunt ADEVĂRATE CU

EXCEPŢIA:
A. Se administrează de obicei oral în doze între 0,25 mg/kgc şi 1 mg/kgc
B. Controlează rapid simptomele bolii
C. în formele severe se utilizează pulsterapie intravenoasă
D. De obicei se renunţă rapid la corticoterapie
E. Predispune la osteoporoză
R=D
721
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Alegeţi afirmaţiile ADEVĂRATE privind etiopatogenia LES:

A. Bărbaţii simt afectaţi de 9 ori mai frecvent decât femeile
B. Bărbaţii cu LES asociază hipogonadism
C. Femeile cu LES pot avea nivele crescute de prolactină
D. Sunt implicate razele UVB
E. Este afectată grupa de vârstă 15-45 ani
R = B,C,E
2. Afectarea articulară din LES se caracterizează prin:

A. Afectare articulară simetrică
B. Constant este prezentă sinovita exudativă
C. Sunt afectate articulaţiile IFP, MCF, RC
D. Poate fi afectată şi articulaţia genunchiului
E. Sunt frecvente artritele erozive
R = A,C,D
3. Leziunile cutanate specifice acute din LES sunt reprezentate de:

A. Livedo reticularis
B. Paniculită
C. Leziuni discoide generalizate
D. Rash malar
E. Lupus bulos
R = D,E
4. în etiopatogenia osteonecrozei aseptice din LES pot fi implicate următoarele:

A. Corticoterapia
B. Sindromul antifosfolipidic
C. Vasculita
D. Razele UVB
E. Terapia citotoxică
R = A,B>C,E
722
5. Pleurezia din LES se caracterizează prin următoarele:
A. Este întotdeauna unilaterală
B. Revărsatul pleural are caracter de exudat
C. Apare mai frecvent în lupusul indus medicamentos
D. Se poate asocia cu pericardită
E. Apare mai frecvent la tineri
R = B,C,D
6. Afectarea gastrointestinală din LES se poate manifesta prin:

A. Arterită mezenterică
B. Steatoză hepatică
C. Sindromul Budd Chiari
D. Sindrom diareic acut
E. Boală inflamatorie intestinală
R = A,B,C,E
7. Afectarea pancreatică din LES poate fi determinată de :

A. Corticoterapie
B. Prezenţa hipoalbuminemiei
C. Tratamentul cu azatioprină
D. Prezenţa trombozelor
E. Prezenţa vasculitei
R = A,C,D,E
8. Afectarea sistemului nervos periferic în LES poate avea următoarele expresii

clinice, CU EXCEPŢIA:
A. Sindrom Guillan Barre
B. Mielopatie
C. Miastenia gravis
D. Polineuropatie
E. Coree
R = B,E
723
9. Afectarea neuropsihiatrică din cadrul LES impune diagnostic diferenţial cu
următoarele:
A. Sepsis
B. Uremie
C. Hipertrigliceridemie
D. Hipertensiune severă
E. Reacţii adverse ale corticoterapiei
R = A,B,D,E
10. Examenul LCR în afectarea neuropsihiatrică din cadrul LES arată:

A. C3 scăzut
B. Prezenţa complexelor imune
C. Celularitate scăzută
D. Proteinorahie scăzută
E. C3 crescut
R = A,B
11. Despre afectarea renală din cadrul LES se pot afirma următoarele:
A. Este determinată de formarea şi depunerea complexelor imune la nivel
renal
B. Apare la 40-70% din cazuri
C. Clasa IV de nefrită lupică este nefrita membranoasă
D. Pentru stabilirea diagnosticului este necesară biopsia renală
E. Clasa II de nefrită lupică este nefrita proliferativă difuză
R = A,B,D
12. Nefrita lupică clasa II se caracterizează prin:

A. Hipercelularitate mezangială în microscopia optică
B. Afectarea <50% din glomeruli
C. Afectarea > 50% din glomeruli
D. Nefrita membranoasă
E. Depozite imune mezangiale la imunofluorescenţă
R = A,E
724
13. Nefrita lupică clasă III C se caracterizează prin:
A. Prezenţa leziunilor active
B. Afectarea > 50% din glomeruli
C. Afectarea < 50% din glomeruli
D. Prezenţa leziunilor cronice, inactive
E. Nefrită scleroasă, fără leziuni active
R = C,D
14. Următoarele anomalii hematologice pot fi întâlnite în LES şi sunt incluse în

criteriile SLICC 2012 de diagnostic:
A. Leucocitoză
B. Anemie hemolitică autoimună
C. Leucopenie < 4000/mm3
D. Trombocitoza
E. Limfocitoza
R = B,C
15. Următoarele afirmaţii privind anomaliile hematologice din cadrul LES sunt
ADEVĂRATE:
A. Anemia hemolitică autoimună se corelează cu activitatea bolii
B. Leucopenia se întâlneşte foarte rar
C. Leucopenia nu se corelează cu activitatea bolii
D. Trombocitopenia se poate asocia cu afectare renală
E. Trombocitopenia este marker de severitate a bolii
R = A,D,E
16. Următoarele mecanisme pot explica apariţia anemiei în cadrul LES:

A. Inflamaţia cronică
B. Prezenţa anticorpilor limfocitotoxici
C. Prezenţa anticorpilor anticardiolipină
D. Pierderi sanguine digestive
E. Prezenţa insuficienţei renale
R = A,D,E
725
17. în LES anomaliile coagulării se caracterizează prin:
A. Prelungirea timpului parţial de tromboplastină corectat prin plasmă
proaspătă
B. Sunt determinate de anticorpii anticardiolipină
C. Se pot asocia cu tromboze arteriale sau venoase
D. Nu se asociază cu trombocitopenie
E. Se pot asocia cu avorturi spontane
R = B,C,E
18. în afectarea articulară din LES:

A. Artrita deformantă erozivă este constantă
B. Deformările articulare (artropatii Jacoud) se datoresc leziunilor capsulo-
ligamentare
C. Sinovita exudativă este minimă
D. Nodulii reumatoizi sunt frecvenţi
E. Sinovita este impresionantă la un număr mic de pacienţi
R = B,C,E
19. Anticorpii antinucleari:

A. Sunt prezenţi la 95% din pacienţii cu LES
B. Se corelează cu activitatea bolii lupice
C. Pot să apară cu câţiva ani înainte de instalarea manifestărilor critice ale
LES
D. Pot să apară la 2% din femeile tinere sănătoase
E. Nu reprezintă un criteriu imunologic pentru diagnosticul de LES
R = A,C,D
20. Alegeţi afirmaţiile ADEVARATE privind anomaliile serologice din LES:

A. Prezenţa anticorpilor anti ADNdc în 40-60%
B. Prezenţa anticorpilor anti proteină P ribozomală asociată cu sindrom sicca
C. Prezenţa antcorpilor anti Ro şi La asociată cu manifestări cutanate
D. Titru de anticorpi anti ADNdc în corelaţie cu activitatea bolii
E. Prezenţa anticorpilor anti Sm în corelaţie cu activitatea bolii
R = A,C,D
726
21. Tabloul serologic din LES poate prezenta următoarele:
A. Prezenţa complexelor imune circulante
B. Prezenţa anticorpilor anti proteină P ribozomală în LES cu afectarea
SNC
C. Prezenţa anticorpilor anti ADNdc asociată cu nefrita
D. Nivelul crescut al C3
E. Prezenţa factorului reumatoid
R = A,B,C,E
22. Care din tipurile de anticorpi prezenţi în LES prezintă specificitate înaltă:
A. Ac anti ADN dc
B. Ac antinucleari (ANA)
C. Ac antihistone
D. Ac anti RNP
E. Ac anti Sm
R = A,E
23. Anticorpii anti Ro şi La se caracterizează prin:

A. Se întâlnesc la 15-35% din pacienţii cu LES
B. Sunt specifici
C. Se asociază cu psihoza
D. Se asociază cu sindrom sicca
E. Se corelează cu activitatea bolii
R = A,D
24. Anticorpii antihistone se caracterizează prin următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Se întâlnesc în 90% din LES indus medicamentos
B. Se corelează cu activitatea bolii
C. Se corelează cu afectarea SNC difuză
D. Pot persista 6 luni-1 an de la întreruperea medicaţiei
E. Nu se corelează cu activitatea bolii
R = B,C
727
25. Alegeţi afirmaţiile ADEVĂRATE despre Ac anti RNP:
A. Se corelează cu activitatea bolii
B. Se asociază cu sindrom sicca
C. Apar la 90% din cazurile LES indus medicamentos
D. Se pot asocia cu fenomenul Raynaud
E. Se pot asocia cu hipertensiunea pulmonară
R = D,E
26. Care din următoarele reprezintă criterii imunologice pentru diagnosticul de

LES conform criteriilor SLICC 2012:
A. Prezenţa Ac anti Sm
B. Titra mediu/mare de Ac anticardiolipină de tip IgA, IgM, IgG
C. Prezenţa anticoagulantului lupic
D. Test Coombs pozitiv în absenţa anemiei hemolitice
E. Prezenţa Ac anti histone
R = A,B,C,D
27. Ulceraţiile orale sau nazale din cadrai LES impun diagnostic diferenţial cu
cele din:
A. Boala Behcet
B. Boala inflamatorie intestinală
C. Anemia hemolitică autoimună
D. Artrita reactivă
E. Infecţii cu herpes virus
R = A,B,D,E
28. Alegeţi criteriile clinice neurologice incluse în criteriile SLICC 2012 de

clasificare a LES:
A. Prezenţa convulsiilor în absenţa altor cauze
B. Psihoza
C. Sindrom demielinizant
D. Neuropatie cronică în absenţa altor cauze
E. Stare confuzională acută după excluderea altor cauze
R = A,B,D,E
728
29. Alegeţi criteriile imunologice pentru diagnosticul LES:
A. Ac anti Sm pozitivi
B. Ac anti ADNdc de cel puţin 2 ori peste valoarea normală prin metoda
ELISA
C. Creşterea C3,C4, CH50
D. Prezenţa Ac anti histone
E. Prezenţa FR şi a Ac anti CCP
R = A,B
30. în cazul pacienţilor cu LES sunt mai frecvente următoarele neoplazii:

A. Tumorile cerebrale
B. Neoplasmul mamar
C. Neoplasmul pulmonar
D. Displaziile cervicale
E. Limfoamele non-Hodgkin
R = C,D,E
31. Măsurile generale impuse pacienţilor cu LES cuprind:

A. Expunerea la soare regulat minim 30 de minute/zi, zilnic
B. Evitarea medicamentelor de tip tetracicline
C. Dietă hiposodată şi săracă în carbohidraţi
D. Evitarea expunerii la soare
E. Se încurajează fumatul la cei în tratament cu hidroxiclorochină
R = B,C,D
32. Hidroxiclorochină se utilizează în tratamentul LES pentru următoarele

manifestări clinice:
A. Afectarea cutanată
B. Sindrom sicca
C. Nefrită proliferativă
D. Nefrita membranoasă
E. Afectarea articulară
R = A,B,E
729
33. Ciclofosfamida este utilizată în tratamentul LES pentru următoarele
manifestări clinice:
A. Nefrita proliferativă
B. Nefrita membranoasă
C. Afectarea de tip musculoscheletală
D. Afectarea SNC
E. Afectarea pulmonară
R = A,B,D,E
34. în tratamentul LES metotrexatul poate fi utilizat pentru:

A. Afectarea hematologică
B. Afectarea musculoscheletală
C. Unele forme de rash
D. Nefrita lupică
E. Lupusul neonatal
R = B,C
35. Alegeţi indicaţiile plasmaferezei în tratamentul LES:

A. Nivele crescute de complexe imune circulante
B. Afectarea cutanată
C. Purpura trombotică trombocitopenică
D. Afectarea musculoscheletală
E. Alveolita hemoragică
R = A,C,E
36. Alegeţi afirmaţiile ADEVARATE despre tratamentul cu ciclofosfamidă în

boala lupică:
A. Se utilizează în formele severe de boală
B. în primele luni se recomandă puls-uri lunare 10-15 mg/kgc
C. Este urmată de terapie de întreţinere cu Metotrexat
D. Poate determina cistită hemoragică
E. Poate fi utilizată în tratament şi în timpul sarcinii
R = A,B,D
730
37. Alegeţi efectele adverse ce pot să apară în tratamentul LES cu ciclosporină:
A. Cataractă
B. Hiperuricemie
C. Meningită aseptică
D. Hipertensiune arterială
E. Diabet zaharat
R = B,D
38. Despre azatioprină în tratamentul LES se pot afirma următoarele:

A. Doza utilizată este de 10-15 mg/kgc
B. Permite reducerea dozelor de cortizon
C. Se utilizează ca terapie de întreţinere
D. Se utilizează pentru tratamentul afectării pancreatice din LES
E. Nu trece în laptele matern
R = B,C
39. Care din următoarele terapii utilizate în LES pot determina mai frecvent
suferinţă pancreatică:
A. Ciclofosfamida
B. Ciclosporină
C. Corticoterapia
D. Leflunomida
E. Azatioprina
R = C,E
40. Criteriile clinice de afectare renală incluse în clasificarea SLICC 2012 pentru
diagnosticul de LES sunt reprezentate de:
A. Prezenţa leucocituriei
B. Prezenţa cilindrilor hematiei
C. Prezenţa proteinuriei 500 mg/24h
D. Prezenţa uroculturii pozitive
E. Prezenţa sindromului de retenţie azotată
R = B,C
731
CAPITOLUL XII- CHIRURGIE GENERALĂ
12.1 APENDICITA ACUTĂ
COMPLEMENT SIMPLU
1. Alegeţi afirmaţia corectă în legătură cu apendicita acută:
A. Este cea mai comună afecţiune în cadrul urgenţelor chirurgicale
abdominale
B. Survine cel mai frecvent între 5 şi 10 ani
C. Are o uşoară preponderenţă feminină
D. Survine cel mai frecvent între 10 şi 30 de ani
E. Nu există preponderenţă pe sexe
R=A
2. Semnul Bloomberg se referă la următoarele:

A. Diminuarea sau chiar dispariţia reflexelor cutanate în fosailiacă dreaptă şi
hemiabdomenul drept
B. Mobilizare retrogradă a gazelor care realizează o distensie dureroasă a
cecului
C. Exacerbarea durerii la decompresiunea bruscă a abdomenului după palpare
D. Instalarea apărării musculare
E. O zonă dureroasă triunghiulară
R=C
3. Următoarele au 1 punct pe scala lui Alvarado, CU EXCEPŢIA:

A. Durerea migratorie
B. Anorexia
C. Greţurile
D. Vărsăturile
E. Apărarea musculară
R=E
732
4. Diagnosticul diferenţial în apendicita acută se poate face cu următoarele
afecţiuni, exceptând:
A. Colecistita acută
B. Ulcerul peptic neperforat
C. Sarcina ectopică
D. Pleurezie dreaptă
E. Gastroenterita
R=B
5. Afecţiuni urologice care pot intra în diagnosticul diferenţial al apendicitei acute

sunt urmataorele, CU EXCEPŢIA:
A. Colica renală
B. Colica ureterală dreaptă
C. Pielonefrita
D. Infecţii ale tractului urinar
E. Glomerulonefrita
R=E
6. Următoarea afirmaţie despre peritonita generalizată este falsă:

A. Este o complicaţie gravă a apendicitei acute
B. Apare la un interval de câteva ore până la 2-3 zile de la debutul clasic
C. Durerea se exacerbează brusc şi apar semnele de peritonită
D. Starea generală se alterează, tranzitul intestinal se opreşte
E. Se instalează febra de tip septic
R=B
7. Despre tratamentul apendicitei acute, următoarele afirmaţii sunt

ADEVĂRATE, CU EXCEPŢIA: ’
A. Este chirurgical
B. Se poate realiza clasic sau minim invaziv (laparoscopic, SILS, NOTES)
C. Comparativ cu tehnica clasică abordul laparoscopic are o serie de avantaje
D. In cazul blocului apendicular se recomandă spitalizarea pacientului, repaus
la pat, regim hidric, pungă cu gheaţă la nivelul fosei iliace drepte şi se
instituie antibioterapie
E. în cazul blocului apendicular la cel minim 9 luni de la stingerea episodului
acut se recomandă efectuarea apendicectomiei
R=E
733
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Cei mai frecvenţi agenţi patogeni incriminaţi în etiologia apendicitei acute

sunt:
A. Escherichia coli
B. Streptococcus viridans
C. Bacteroides
D. Klebsiella
E. Pseudomonas
R = A, B, C, E
2. Următoarele fac parte din cele 3 teorii care incriminează rolul unor factori
favorizanţi care au rol în apariţia unei apendicite acute:
A. Teoria enterogenă
B. Teoria limfatică
C. Teoria hematogenă
D. Teoria bacteriană
E. Teoria vasculară
R = A, C,E
3. Tabloul clinic al apendicitei acute este diferit în funcţie de următoarele, CU

EXCEPŢIA:
A. Sediul topografic
B. De stadiul evolutiv
C. De teren
D. De cauză
E. De sexul bolnavului
R = D, E
4. Forma acută tipică în apendicita acută cuprinde următoarele:

A. Durerea abdominală
B. Tulburările de tranzit
C. Anxietatea
D. Anorexie
E. Disfagie
R = A, B, D
734
5. Durerea abdominală în cadrul apendicitei acute are următoarele caracteristici:
A. Debutul durerii poate fî brusc sau insidios
B. Iniţial durerea este resimţită în epigastru sau periombilical pentru ca apoi să
se localizeze în fosa iliacă stângă
C. Durerea este pulsatilă
D. Efortul, tuşea, accentuează durerea
E. Nu există poziţie antalgică
R = A, D
6. Următoarele afirmaţii despre semnele generale din apendicita acută sunt

adevărate, CU EXCEPŢIA:
A. Temperatura se menţine de obicei sub 37° C
B. Frisonul şi febra peste 38° C sunt caracteristice perforaţiei apendiculare
C. Tahicardia este invers proporţională cu gravitatea infecţiei şi temperatura
D. Frisonul şi febra peste 39° C sunt caracteristice perforaţiei apendiculare
E. Temperatura se menţine de obicei sub 38° C
R = A, C, D
7. Următoarele sunt caracteristici ale palpării din cadrul apendicitei acute:

A. Duce la exacerbarea durerii la nivelul fosei iliace stângi
B. Palparea se face dinspre fosa iliacă dreaptă spre epigastru
C. Iacobovici a descris în apendicită o zonă dureroasă triunghiulară
D. Sunt descrise manevre dureroase caracteristice unor localizări ale
apendicelui
E. Extinderea procesului inflamator determină apariţia semnelor de iritaţie
peritoneală
R = C, D, E
8. în cadrul triadei simptomatice a lui Dieulafoy se pot regăsi următoarele

elemente:
A. Durere
B. Hiperstezie cutanată
C. Apărare muscular în fosa iliacă dreaptă
D. Apărare musculară abdominală generalizată
E. Distensie abdominal
R = A, C
735
9. Examenele paraclinice în cadrul apendicitei acute arată următoarele modificări,
CU EXCEPŢIA:
A. Leucocitoza în jur de 100,000/mm3
B. Neutrofile peste 75%
C. Sedimentul urinar este normal
D. Neutrofile peste 35%
E. Creşterea leucocitelor peste 200,000/mm3 este semn de perforaţie
R= A, D,E
lO.Despre explorările imagistice în apendicita acută sunt ADEVĂRATE

următoarele afirmaţii:
A. Ecografia abdominală are o specificitate de peste 81%
B. Ecografia abdominală are o specificitate de peste 95%
C. Computer tomografia are o specificitate de 95%
D. Computer tomografia are o specificitate de 81%
E. Computer tomografia are o sensibilitate de 95%
R = A, C
11 Despre explorările imagistice în apendicita acută sunt ADEVARATE

A. Clasic se decelează mărire a diametrului antero-posterior la peste 7 mm şi o
îngroşare a peretelui apendicular
B. Ecografia poate exclude afecţiuni din sfera ginecologică
C. în prezenţa simptomatologiei tipice pentru apendicita acută explorările
imagistice nu sunt necesare
D. Ecografia poate evidenţia prezenţa lichidului intraperitoneal, flegmonul sau
abcesul periapendicular
E. Computer tomografia are o specificitate de 85%
R = A, B,C
12.Scorul lui Alvarado ia în considerare următoarele elemente:

A. Leucocitoza cu neutropenia
B. Durerea migratorie
C. Anxietatea
D. Greţurile şi vărsăturile
E. Tulburările de transit
R = B, D
736
13. Următoarele afirmaţii despre scala Alvarado NU SUNT ADEVĂRATE:
A. Doar leucocitoza are un scor de 2 puncte
B. Pentru un scor de până la 3 probabilitatea de a dezvolta o apendicită acută
este mică
C. Pentru pacienţii cu scor de 5 şi peste probabilitatea de a dezvolta o
apendicită acută este foarte mare
D. Foloseşte criterii de evaluare clinice şi paraclinice
E. Febra are 2 puncte
R = A, C,E
14. In diagnosticul diferenţial al apendicitei acute sunt prezente următoarele

diagnostice chirurgicale:
A. Ocluzia intestinală
B. Invaginaţia intestinală
C. Diverticulita Meckel
D. Diverticulita colică
E. Gastroenterita
R = A, B, C, D
15. Despre peritonita generalizată următoarele afirmaţii sunt ADEVARATE:

A. Complicaţie gravă a apendicitei acute, apare la un interval de câteva ore
până la 2-3 zile de la debutul clasic
B. Durerea se exacerbează brusc
C. Starea generală se alterează, tranzitul intestinal se opreşte
D. Se instalează febra de tip septic
E. Leucocitele cresc la valori peste 20-25,000/mm3
R = B, C,D
16. în legătură cu peritonita acută secundară apendicitei acute sunt ADEVARATE

A. Apare datorită propagării infecţiei de la apendicele inflamat
B. Peritonita acută secundară generalizată în doi timpi: apare datorită
fistulizării în cavitatea peritoneală a unui plastron apendicular
C. Peritonita acută secundară generalizată în trei timpi: După un interval
asimptomatic de ore sau zile, simptomatologia apare generalizată
D. Peritonita acută secundară generalizată în doi timpi: după debutul tipic al
apendicitei acute, urmează o perioadă de remisiune spontană sau ca urmare
a tramanetului medical
E. Peritonita acută secundară generalizată în trei timpi: apare datorită
fistulizării în cavitatea peritoneală a unui plastron apendicular
R = D, E
737
17. Despre plastronul apendicular sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:
A. Apare de obicei la cel puţin 72 ore de la debutul crizei
B. Apare datorită virulenţei mai scăzute a germenilor şi a reactivităţii
imunologice bune a organismului
C. Bolnavul nu prezintă semnele generale ale procesului septic cu febră şi
hiperleucocitoză
D. Pacientul trebuie internat, ţinut sub supraveghere şi se instituie tratament
medical: repaus la pat, regim alimentar hidric, reechilibrare
hidroelectrolitică şi antibioterapie masivă
E. Tratamentul chirurgical, care constă în apendicectomie este indicat să fie
realizat la 3-6 saptamani după răcirea completă obţinută prin tratament
medicamentos
R = B, D
18. în legătură cu abcesul apendicular următoarele afirmaţii sunt FALSE:

A. Abcesele pot fi periapendiculare (mai frecvente în localizările retrocecale şi
mezoceliace)
B. Abcesele pot fi la distanţă (ex. subhepatic, subfrenic)
C. Abcesul apendicular poate fistuliza în peritoneu (peritonita în 2timpi)
D. Abcesul apendicular poate fistuliza la piele
E. Abcesul apendicular reprezintă evoluţia naturală sub tratament
medicamentos a plastronului apendicular
R = CE
19. Tratamentul apendicitei acute:

A. Este chirurgical, daca cel medical nu are rezultatul dorit
B. Intervenţia chirurgicală presupune evidenţierea cecului şi a bazei
apendicelui, ligatura mezoului (vasele apendiculare), ligatura şi secţionarea
apendicelui (în tehnica clasică bontul apendicular este înfundat la nivelul
cecului)
C. Se poate realiza clasic sau minim invaziv (laparoscopic, SILS, NOTES).
D. Abordul laparoscopic are o serie de avantaje
E. Abordul laparoscopic face posibilă diagnosticarea şi rezolvarea altor tipuri
de patologie
R = B, C,D,E
738
20. Tratamentul în cazul blocului apendicular:
A. Rar se recomandă spitalizarea pacientului
B. Repaus la domiciliu
C. Regim hidric
D. Pungă cu gheaţă la nivelul fosei iliace drepte
E. Uneori se instituie antibioterapie
R=C,D
21. Despre apendicita acută sunt ADEVĂRATE următoarele:

A. Survine cel mai frecvent între 5 şi 15 ani
B. Are ca principală cauză infecţia microbiană
C. Tabloul clinic nu este diferit în funcţie de vârsta pacientului
D. Teoria hematogenă incriminează rolul ischemiei de la nivelul peretelui
E. Printre cei mai frecvenţi agenţi patogeni incriminaţi în etiologia apendicitei
acute se numără şi Pseudomonas
R=B,D
22. Cei mai frecvenţi agenţi patogeni incriminaţi în etiologia apendicitei acute
sunt:
A. Escherichia coli
B. Streptococcus viridans
C. Staphilococcusaureus
D. Bacteroides
E. Pseudomonas
R= A, B, D, E
23. Despre apendicita acută sunt FALSE afirmaţiile:

A. Durerea abdominală este continuă
B. Durerea nu se accentuează cu tuşea
C. Anorexia este un semn specific apendicitei acute
D. Diareea survine mai frecvent decât constipaţia
E. Anorexia apare tardiv
R=B, C, D,E
739
24. Despre apendicita acută sunt ADEVARATE afirmaţiile:
A. Tahicardia este proporţională cu gravitatea infecţiei
B. Tahicardia nu este proporţională cu temperatura
C. Temperatura se menţine de obicei sub 38 grade C
D. Frisonul apare în perforaţia apendiculară
E. Febra nu depăşeşte niciodată 38 grade C
R= A, C,D
25. Triada Dieulafoy se caracterizează prin următoarele:

A. Durere
B. Frison
C. Apărare musculară în fosa iliacă dreapta
D. Tahicardie
E. Hiperestezie cutanată
R=A, C, E
26. în apendicita acută:

A. Leucocitoza în jur de 10000/mm3 cu neutrofilie peste 75% este
caracteristică
B. Sedimentul urinar este normal
C. Sedimentul urinar nu este necesar în stabilirea diagnosticului
D. Creşterea leucocitelor peste 20000/mm3 este semn de perforaţie
E. Ecografia abdominală şi computer tomografia trebuie obligatoriu realizate
chiar şi în prezenţa simptomatologiei tipice pentru apendicita acută
R = A, B,D
27. Scorul lui Alvarado presupune:

A. Apărare musculară notată cu 1 punct
B. Leucocitoza notate cu 2 puncte
C. Febra notată cu 2 puncte
D. Anorexie notată cu 1 punct
E. Risc minim pentru pacienţii cu scor mai mare de 3
R=B, D
740
28. Chirurgiei laparoscopice comparativ cu tehnica clasică în apendicita acută
prezintă:
A. Rata mai mare de infecţii de plagă
B. Durere post operatorie redusă
C. Spitalizare scurtă
D. Reintegrare socială rapidă
E. Nu face posibilă diagnosticarea altor tipuri de patologie
R=B, C, D
/V
29. In cazul blocului apendicular:

A. Se recomandă spitalizarea pacientului
B. Se recomandă repaus la pat
C. Se recomandă regim hidric
D. Nu este obligatory antibioterapia
E. Semnele obiective cel mai adesea nu se remit
R=A, B, C
12.2 LITIAZA BILIARĂ (VEZICULARĂ) ŞI

LITIAZA CĂII BILIARE PRINCIPALE
COMPLEMENT SIMPLU
1. Topografic, coledocului i se descriu, CU EXCEPŢIA:

A. Partea supraduodenală, aflată între foiţele omentului mic, împreună cu
vena portă, situată posterior şi cu artera hepatică proprie, aflată la stânga
B. Partea retroduodenală, aflată posterior de peretele duodenului I
C. Partea retropancreatică, în care coledocul coboară printr- un şanţ săpat în
parenchimul feţei posterioare a capului pancreasului
D. Partea intraparietală, în care coledocul ridică la nivelul mucoasei peretelui
postero-medial al duodenului II o plică longitudinală, care se termină la
nivelul papilei duodenale mari, unde se deschide şi canalul pancreatic
principal
E. Partea retroduodenală, aflată posterior de peretele duodenului II
R=E
741
2. Cel mai frecvent, au fost izolaţi bacili, la nivelul arborelui biliar, CU
EXCEPŢIA:
A. Escherichia coli şi Klebsiella- gram pozitivi
B. Pseudomonas
C. Enterobacter
D. Enîerococcus
E. Streptococcus viridans.
R=A
3. Nu se regăsesc printre fenomenele însoţitoare ale litiazei biliare, cel mai

adesea menţionate:
A. Gustul amar post- prandial
B. Greţurile
C. Vărsăturile bilioase
D. Balonările post- prandiale
E. Cefaleea.
R=A
4. Explorări paraclinice în cazul litiazei biliare sunt următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Ecografia abdominală
B. Radiografia abdominală simplă
C. Colangiografia IRM
D. Colangiografia CT
E. Scintigrafia biliară cu Techneţiu
R=D
5. Afirmaţia falsă despre ecografia abdominală în litiaza veziculară:

A. Constituie explorarea esenţială pentru diagnosticul litiazei veziculare
B. Metoda este foarte fiabilă, accesibilă, ieftină, neinvazivă şi poate fi
efectuată indiferent de starea pacientului
C. Ecografia apreciază ecogenitatea hepatică, grosimea pereţilor colecistului
D. Apreciază existenţa, dimensiunea şi poziţia calculilor
E. Calculii au un aspect ecografic caracteristic- hipoecogen, cu con de umbră
posterior
R=E
742
6. Litiaza veziculară este favorizată de următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. Sex
B. Contraceptive orale
C. Diabet
D. Rasa neagra
E. Ciroza
R=D
7. Despre manifestările clinice ale litiazei veziculare, caracteristici adevărate,

CU EXCEPŢIA:
A. Forma dureroasă are ca element central şi definitoriu tulburările dispeptice
B. Litiaza este o descoperire întâmplătoare, ecografică sau intra-operatorie care
caracterizează forma asimptomatică
C. Forma oligosimptomatică este dominată de tulburări dispeptice
D. Forma dureroasă are ca element central şi definitoriu colica biliară
E. Colica biliară este aproape întotdeauna corelată cu alimentaţia
colecistokinetică şi ameliorată de antispastice
R=A
8. Despre hidropsul vezicular nu este adevărată următoarea afirmaţie:

A. Substratul patogenic al acestei complicaţii este reprezentat de inclavarea
unui calcul la nivelul infundibulului
B. Ecografic se decelează imaginea hiperecogenă caracteristică la nivel
infundibular, cu distensia colecistului şi edem al pereţilor săi
C. Evoluţia hidropsului este imprevizibilă, în funcţie de deplasarea calculului
D. Clinic, vezicula biliara se palpează în hipocondrul drept- sensibilă, în
tensiune, cu semne de iritaţie peritoneală
E. Hidrocolecistul se poate dezinclava, cu remiterea simptomatologiei sau
poate rămâne în această poziţie, staza locală favorizând supra-infecţia şi
instalarea colecistitei acute.
R=D
743
9. Legat de colecistita acuta sunt afirmaţii adevărate, CU EXCEPŢIA:
A. Este o consecinţă a obstrucţiei mecanice, care crează condiţiile necesare
exacerbării florei microbiene, cu inflamaţia acută a peretelui vezicular
B. Ca aspect macroscopic, iniţial colecistul este mult mărit de volum, destins,
cu perete edemaţiat, eritematos
C. Clinic durerile cresc în intensitate şi durată, dobândind un caracter
permanent, cu suprapunerea semnelor de iritaţie peritoneală
D. Pe plan general, sunt frecvente greţurile şi vărsăturile bilio-alimentare sau
bilioase, iar febra (38°-38.5°C) şi frisoanele sunt expresia stării septice
E. Biologic, este caracteristică ascensiunea leucocitară la valori de 15.000-
20.000/mmc şi nu de puţine ori creşteri ale transaminazelor la valori de
câteva sute de unităţi
R=E
10. Diagnosticul diferenţial al colecistitei acute nu cuprinde:

A. Apendicita acută
B. Colica reno-ureterală dreaptă
C. Un ulcer duodenal în puseu dureros
D. Un infarct de miocard acut inferior
E. Sarcina ectopică
R=E
11. Despre sindromul postcolecistectomie poate fi datorat următoarelor,

CU EXCEPŢIA: 9
A. Existenţa unei patologii non-biliare, care nu a fost diagnosticată şi îşi

continuă evoluţia naturală
B. Unui neoplasm de pancreas, care a fost ignorat în momentul efectuării
colecistectomiei
C. Existenţa unei concomitenţe patologice biliare nerecunoscute, cel mai
frecvent litiaza căii biliare principale
D. O eroare sau imperfecţiune de tehnică chirurgicală, cea mai severă fiind
leziunea iatrogenă a căii biliare principale
E. Unui neoplasm de colon, care a fost ignorat în momentul efectuării
colecistectomiei
R=B
744
12. Litiazei căii biliare principale este comunicată în literatura de specialitate în
următoarea proporţie:
A. 5-10%
B. 10-15%
C. 10-12%
D. 2-5%
E. 12-15%
R= C
13. Despre litiaza CBP de origine veziculară (migrată), secundară, sunt

adevărate
următoarele afirmaţii, CU EXCEPŢIA:
A. Se întâlneşte într-o proporţie de 80%
B. Calculii simt de consistenţă fermă, rotunzi sau faţetaţi, identici cu cei
regăsiţi la nivelul rezervorului biliar
C. Calculii veziculari mici ajung în CBP transcistic, determinând apariţia
icterului mecanic
D. Calculii mari veziculari pot ajunge la nivelul CBP printr-o fistulă bilio -
biliară (colecisto - coledociană)
E. Calculul vezicular blocat în infundibul, în apropierea peretelui coledocian,
determină apariţia de leziuni inflamatorii
R= A
14. Sindromului de retenţie biliară este caracterizat de următoarele date

paraclinice, CU EXCEPŢIA:
A. Bilirubinemia totală, în care predomina bilirubina indirectă în proporţie de
2/3
B. Colesterolemia crescută peste valori de 250 mg/dl
C. Fosfataza alcalină peste 70 U.I.
D. yGT cu valori de peste 100 U.I.
E. Hipoprotrombinemie
R=A
745
15. Cele mai frecvente afecţiuni care se pretează la excludere prin diagnostic
diferenţial, clinic şi paraclinic, sunt, CU EXCEPŢIA:
A. Hepatita acută
B. Ampulomul vaterian
C. Icterul din neoplasmul cefalopancreatic
D. Chistul hidatic hepatic
E. Apendicita acută
R=E
16. Criteriile colangiografice care certifică complexitatea unei litiaze nu

sunt:
A. Calculi cu diametrul > 4 cm
B. Litiaza intrahepatică
C. Dilataţia chistică coledociană
D. Recidive litiazice multiple
E. Stricturi ale CBP
R=A
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Căile biliare extra-hepatice sunt alcătuite din CU EXCEPŢIA:

A. Calea biliară principală
B. Aparatul diverticular
C. Canalul hepatic comun
D. Canalul coledoc
E. Canalul cistic
R=C,D
2. Calea biliară principală cuprinde, CU EXCEPŢIA:

A. Vezicula biliară
B. Canalului hepatic drept
C. Canalul hepatic stâng în hilul hepatic
D. Canalul coledoc
E. Canalul cystic
R = B, C, D
746
3. Afirmaţii ADEVĂRATE despre rapoartele anatomice ale veziculei biliare:
A. Fundul se proiectează pe peretele anterior al abdomenului la intersecţia
marginii muşchilor drepţi abdominali cu cartilajul coastei a X-a
B. Determinarea durerii la inspir profund (manevra Murphy) reprezintă un
semn sugestiv pentru inflamaţia colecistului
C. Corpul veziculei biliare aderă de ficat printr-un ţesut conjunctiv lax
D. Faţa opusă este liberă, acoperită de peritoneul visceral, prin intermediul
căruia colecistul vine în raport cu colonul transvers şi primele două porţiuni
ale ileonului
E. Infimdibulul şi colul veziculei biliare se continuă cu canalul cistic
R = B, C,E
4. Elementele pedicului hepatic sunt următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Canalul hepatic comun
B. Vena portă situată posterior
C. Artera hepatică proprie, aflată la stânga lui
D. Artera hepatică proprie, aflată la dreapta lui
E. Canalul cistic
R = D, E
5. Despre canalul coledoc se pot afirma următoarele:

A. Continuă canalul hepatic comun de la joncţiunea cu canalul cistic
B. Se deschide în duoden, de obicei în cea prima porţiune (DI)
C. Diametrul normal al coledocului este de 7-8 mm
D. La pacienţii colecistectomizaţi, o dilataţie a acestuia de până la 10 mm este
considerată normală
E. Partea retroduodenală a acestuia este aflată posterior de peretele duodenului
II
R = A, C,D
747
6. Topografic, coledocului i se descriu:
A. Partea supraduodenală, aflată între foiţele omentului mic, împreună cu
vena portă, situată posterior şi cu artera hepatică proprie, aflată la stânga
B. Partea retroduodenală, aflată posterior de peretele duodenului I
C. Partea retropancreatică, în care coledocul coboară printr- un şanţ săpat în
parenchimul feţei posterioare a capului pancreasului
D. Partea intraparietală, în care coledocul ridică la nivelul mucoasei peretelui
postero-medial al duodenului II o plică longitudinală, care se termină la
nivelul papilei duodenale mari, unde se deschide şi canalul pancreatic
principal
E. Partea retroduodenală, aflată posterior de peretele duodenului II
R = A, B, C, D
7. Calea biliară principală este vascularizată printr-un plex pericoledocian,

format
prin anastomoza unor ramuri din următoarele aretere:
A. Cistică
B. Retroduodenală
C. Hepatica comuna
D. hepatică proprie
E. Gastroduodenală
R = A, B, D, E
8. Legat de mucoasa veziculei biliare afirmaţiile ADEVARATE sunt:

A. Are cea mai mare capacitate de absorbţie de apă şi electroliţi pe unitatea de
suprafaţă din întreg organismul
B. Realizează o concentrare a bilei de 5-10 ori
C. Absoarbe calciul, acest proces fiind mai eficient ca pentru sodiu sau apă,
astfel încât creşte concentraţia de calciu şi, consecutiv, scade capacitatea de
emulsionare a lipidelor şi colesterolului
D. Are proprietăţi secretorii, producând un mucus cu compoziţie glicoproteică
E. Mucusul are acţiune protectoare
R = A, B, D, E
748
9. Cel mai frecvent, au fost izolaţi bacili, la nivelul arborelui biliar:
A. Escherichia coli şi Klebsiella- gram pozitivi
B. Pseudomonas
C. Enterobacter
D. Enterococcus
E. Streptococcus viridans
R = B, C, D, E
10. Manifestări clinice în litiaza biliară:

A. Durerea este localizată mai frecvent în hipocondrul drept, cu iradiere în
epigastru
B. Durerea este cel mai adesea este colicativă
C. Durerea se poate manifesta ca o jenă dureroasă surdă, continuă, persistentă
D. Poate asocia fenomenele însoţitoare precum: gustul amar matinal, greţurile,
vărsăturile bilioase, balonările post- prandiale şi cefaleea
E. Triada Charcot reprezintă asocierea febrei, vărsăturilor şi a icterului
R = B,C,D
11. Dintre fenomenele însoţitoare ale litiazei biliare, cel mai adesea sunt
menţionate:
A. Gustul amar post- prandial
B. Greţurile
C. Vărsăturile bilioase
D. Balonările post- prandiale
E. Cefaleea.
R = B, C, D, E
12. Triada Charcot este reprezentată de următoarele semne:

A. Febra
B. Frison
C. Icter
D. Vărsături bilioase
E. Greaţă
R = A, B, C
749
13.Semnul Courvoisier- Terrier reprezintă:
A. Palparea veziculei biliare destinse de volum, dureroase
B. Palparea veziculei biliare destinse de volum, nedureroase
C. Apare în obstrucţiile neoplazice ale căii biliare principale în aval de
vărsarea canalului cistic
D. Apare în obstrucţiile neoplazice ale căii biliare secundare în aval de
vărsarea canalului cistic
E. Apare în obstrucţiile neoplazice ale căii biliare principale în aval de
vărsarea canalului coledoc
R = B, C
14. Explorările imagistice în cazul litiazei biliare sunt următoarele:

A. Ecografia abdominală
B. Radiografia abdominală simplă
C. Colangiografia IRM
D. Colangiografia CT
E. Scintigrafia biliară cu Techneţiu
R = A, B, C,E
15. Ecografia abdominală în litiaza veziculară presupune următoarele

descoperiri:
A. Constituie explorarea esenţială pentru diagnosticul litiazei veziculare
B. Metoda este foarte fiabilă, accesibilă, ieftină, neinvazivă dar efectuarea
acesteia depinde de starea pacientului
C. Ecografia apreciază ecogenitatea hepatică, grosimea pereţilor colecistului
D. Apreciază existenţa, dimensiunea şi poziţia calculilor
E. Calculii au un aspect ecografic caracteristic- hipoecogen, cu con de umbră
posterior
R = B, C, D
750
16. Despre colangiografia efectuată în cazul litiazei biliare putem afirma:
A. Constă în examinarea căilor biliare opacifiate prin prezenţa unei substanţe
de contrast
B. Substanţa de contrast poate fi introdusă prin papila duodenală-
colangiografie endoscopică retrogradă
C. Substanţa de contrast poate fi introdusă prin puncţie transparieto-hepatică -
ghidată ecografic sau tomografie
D. Introducerea substanţei de contrast prin papila duodenală este supusă
riscului de sângerare sau biliragie, care pot produce hemoperitoneu sau
coleperitoneu
E. Colecistografia orală şi colangiografia intra-venoasă sunt frecvent utilizate
în practica clinică
R = A,B,C
17. Litiaza veziculară este favorizată de următoarele:

A. Sex
B. Contraceptive orale
C. Diabet
D. Rasa neagră
E. Ciroza
R = A, B, C, E
18. Cele trei elemente constitutive ale bilei sunt:

A. Colesterolul
B. Calciul
C. Lecitina
D. Sărurile biliare
E. Sucurile pancreatice
R= A, C, D
19. Complicaţiile datorate calculiilor veziculari pot fi:

A. Hidropsul vezicular
B. Colecistita acută
C. Icterul mecanic
D. Pancreatita acută
E. Ileusul biliar
R = C, D
751
20. Despre manifestările clinice ale litiazei veziculare, sunt ADEVĂRATE
afirmaţiile:
A. Forma dureroasă are ca element central şi definitoriu tulburările dispeptice
B. Litiaza este o descoperire întâmplătoare, ecografică sau intra-operatorie
caracterizează forma asimptomatică
C. Forma oligosimptomatică este dominată de tulburări dispeptice
D. Forma dureroasă are ca element central şi definitoriu colica biliară
E. Colica biliară este aproape întotdeauna corelată cu alimentaţia
colecistokinetică şi ameliorată de antispastice
R = B, C,D,E
21. Despre hidropsul vezicular nu sunt ADEVARATE următoarele afirmaţii:

A. Substratul patogenic al acestei complicaţii este reprezentat de inclavarea
unui calcul la nivelul infundibulului
B. Ecografic se decelează imaginea hipoecogenă caracteristică la nivel
infundibular, cu distensia colecistului şi edem al pereţilor săi
C. Evoluţia hidropsului este imprevizibilă, în funcţie de deplasarea calculului
D. Clinic, vezicula biliară se palpează în hipocondrul drept- sensibilă, în
tensiune, cu semne de iritaţie peritoneală
E. Hidrocolecistul se poate dezinclava, cu remiterea simptomatologiei sau
poate rămâne în această poziţie, staza locală favorizând supra-infecţia şi
instalarea colecistitei acute.
R = B,D
22. Afirmaţiile ADEVĂRATE în legătură cu colecistita acută sunt:

A. Este o consecinţă a obstrucţiei mecanice, care crează condiţiile necesare
exacerbării florei microbiene, cu inflamaţia acută a peretelui vezicular
B. Ca aspect macroscopic, iniţial colecistul este mult mărit de volum,
destins,
cu perete edemaţiat, eritematos
C. Clinic durerile cresc în intensitate şi durată, dobândind un caracter
permanent, cu suprapunerea semnelor de iritaţie peritoneală
D. Pe plan general, sunt frecvente greţurile şi vărsăturile bilio-alimentare sau
bilioase, iar febra (38°-38,5°C) şi frisoanele sunt expresia stării septice
E. Biologic, este caracteristică ascensiunea leucocitară la valori de 15.000-
20.000/mmc şi nu de puţine ori creşteri ale transaminazelor la valori de
câteva sute de unităţi
R = A, B, C, D
752
23. Diagnosticul diferenţial al colecistitei acute trebuie să excludă:
B. Colica reno-ureterală dreaptă
C. Un ulcer duodenal în puseu dureros
D. Un infarct de miocard acut inferior
E. Sarcina ectopică
R = A, B, C,D
24.11eusul biliar în cadrul complicaţiilor litiazei veziculare reprezintă:

A. O complicaţie care poate apare la pacienţii vârstnici, cu o îndelungată
istorie de litiază veziculară asimptomatică, cu calculi mari
B. în urma unor pusee repetate de colecistită acută, remise spontan sau sub
tratament medicamentos, se organizează un proces inflamator dens
C. Procesul inflamator înglobează colecistul şi ileonul (situat anatomic în
imediata sa vecinătate)
/V
D. In timp, se poate constitui o comunicare între aceste 2 segmente, numită

fistulă bilio- digestivă, pe unde un calcul poate migra în duoden
E. Pre-operator, sunt sugestive imaginile ecografice
R = B, D
25. Despre tratamentul litiazei veziculare următoarele afirmaţii sunt

ADEVĂRATE:
A. Tratamentul este chirurgical şi constă în colecistectomie
B. Metoda clasică este unanim acceptată ca „standardul de aur” al acestei
intervenţii
C. . Contra-indicaţii ale rezolvării pe cale laparoscopică: existenţa unui proces
aderenţial dens pericolecistic, colecistită acută cu modificări inflamatorii
extinse sau afecţiunile cardio-respiratorii severe
D. în colecistită acută, tratamentul chirurgical are caracter de urgenţă
E. Tratamentul antibiotic este facultativ
R = A, C, D
753
26. Despre sindromul postcolecistectomie se poate datora următoarelor:
A. Existenţa unei patologii non-biliare, care nu a fost diagnosticată şi îşi
continuă evoluţia naturală
B. Unui neoplasm de colon, care a fost ignorat în momentul efectuării
colecistectomiei
C. Existenţa unei concomitenţe patologice biliare nerecunoscute, cel mai
frecvent litiaza căii biliare principale
D. O eroare sau imperfecţiune de tehnică chirurgicală, cea mai severă fiind
leziunea iatrogenă a căii biliare principale
E. Unui neoplasm de pancreas, care a fost ignorat în momentul efectuării
colecistectomiei
R = A, B, C, D
27. Despre litiaza CBP de origine veziculară (migrată), secundară, sunt

A. Se întâlneşte într-o proporţie de 80%
B. Calculii sunt de consistenţă fermă, rotunzi sau faţetaţi, identici cu cei
regăsiţi la nivelul rezervorului biliar
C. Calculii veziculari mici ajung în CBP transcistic, determinând apariţia
icterului mecanic
D. Calculii mari veziculari pot ajunge la nivelul CBP printr-o fistulă bilio -
biliară (colecisto - coledociană)
E. Calculul vezicular blocat în infundibul, în apropierea peretelui coledocian,
determină apariţia de leziuni inflamatorii
R= B, C, D,E
28. Cauzele apariţiei calculilor autohtoni (primari) sunt:

A. Stenoze coledociene joase, postoperatorii
B. Pancreatita cefalică necompresivă
D. Stenoze Oddiene
E. Prezenţa de diverticuli interpuşi sau juxtapuşi de „fereastră duodenală”.
R = C,D,E
754
29. Calculii autohtoni se diferenţiază de cei migraţi (secundari) prin următoarele
caracteristici:
A. Sunt sfarămicioşi
B. Friabili
C. Faţetaţi
D. De obicei mici
E. Aglomeraţi în porţiunea suprastenotică coledociană
R = A, B, E
30. Printre manifestările clinice în litiaza CBP se regăsesc următoarele,

CU EXCEPŢIA:
A. Colica coledociană
B. Febra este de tip septic, 38.0°-38,5° C
C. Febra este de tip septic, 38.5°-39° C
D. Icterul se manifestă prin tegumente şi mucoase galbene, urini hipercrome,
scaune acolice, bradicardie, prurit
E. Icterul apare în general înainte de colică sau cel mai târziu în primele trei
zile
R = A, C,D
31. Sindromul de retenţie biliară este caracterizat de următoarele date paraclinice:

A. Bilirubinemia totală, în care predomina bilirubina indirectă în proporţie de
2/3
C. Fosfataza alcalină peste 100 U.I.
D. yGT cu valori de peste 70 U.I.
E. Hipoprotrombinemie
R = B, E
32. Litiaza disimulată se carecterizează prin următoarele:

A. Durerea colicativă este însoţită de subicter scleral
B. Subfebrilităţi
C. Sindrom dispeptic manifestat prin vărsături
D. Constipaţie alternând cu diaree
E. Scădere ponderală
R = A, B, D, E
755
33. Cele mai frecvente afecţiuni care se pretează la excludere prin diagnostic
diferenţial, clinic şi paraclinic, sunt:
A. Hepatita acută
B. Ampulomul vaterian
C. Icterul din neoplasmul cefalopancreatic
D. Chistul hidatic hepatic
E. Apendicita acută
R = A, B, C,D
34. Complicaţiile litiazei căii biliare principale sunt următoarele:

A. Icterul mecanic
B. Pancreatita acută
C. Angiocolita
D. Ciroza biliară
E. Ileusul biliar
R = A, B, C, D
35. Tehnicile minim-invazive care fac parte din tratamentul litiazei CBP sunt
următoarele:
A. Endoscopia terapeutică
B. Radiologia intervenţională
C. Chirurgia laparoscopică
D. Chirurgia clasică
E. Tratamentul medicamentos
R=A, B, C
36. Criteriile colangiografice care certifică complexitatea unei litiaze sunt:

A. Calculi cu diametrul <2 cm
B. Litiaza intrahepatică
D. Recidive litiazice multiple
E. Stricturi ale CBP
R = B, C, D,E
756
37.Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE:
A. Există o mare variabilitate anatomică a alcătuirii căilor biliare extrahepatice
B. Manevra Murphy presupune apariţia durerii în expir complet ca semn
sugestiv pentru inflamaţia colecistului
C. Diametrul normal al coledocului este de 7-8 mm
D. La pacienţii colecistectomizaţi este considerată normală o dilataţie de până
la 10 mm a coledocului
E. La pacienţii colecistectomizaţi orice dilataţie a coledocului nu este normală
R= A, C,D
38. Despre canalul coledoc sunt ADEVĂRATE următoarele:

A. Partea supraduodenală se află între foiţele omentului mare
B. Partea retroduodenală se află anterior de peretele duodenului II
C. Partea retropancreatică are raporturi anatomice cu capul pancreasului
D. Partea intraparietală se termină la nivelul papilei duodenale mari
E. Vena porta este situată anterior părţii supraduodenale
R= C, D
39. Despre canalul coledoc sunt FALSE următoarele afirmaţii:

A. Partea supraduodenală se află între foiţele omentului mare
B. Partea retroduodenală se află anterior de peretele duodenului II
C. Partea retropancreatică are raporturi anatomice cu capul pancreasului
D. Partea intraparietală se termină la nivelul papilei duodenale mari
E. Vena porta este situată anterior părţii supraduodenale
R=A, B,E
40. în cazul litiazei biliare sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:

A. Ecografia abdominală constituie explorarea esenţială pentru diagnosticul
litiazei veziculare
B. Radiografia abdominală simplă poate evidenţia toate tipurile de calculi
C. Colangiografia este o metodă sigură şi nu prezintă riscuri
D. Scintigrafia cu Technetiu furnizează o evaluare anatomică şi funcţională a
ficatului, căilor biliare şi duodenului
E. Explorările imagistice complexe permit examinarea simultană a
complexului bilio-duodeno-pancreatic
R=A, D,E
757
41. Litiaza veziculară este favorizată de următorii factori:
A. Rasa albă
B. Testosteron
C. Predispoziţia genetică
D. Diabet
E. boli hematologice
R=A, C, D, E
42. Mecanismul incriminat în litiaza veziculară este reprezentat de modificarea

echilibrului următoarelor elemente:
A. Colesterol
B. Lecitină
C. Săruri biliare
D. Estrogeni
E. Tripsina
R=A, B, C
43. Următoarele afirmaţii sunt ADEVĂRATE:

A. Forma asimptomatică este relativ rară
B. Forma oligosimptomatică este dominată de tulburări dispeptice
C. Forma dureroasă are ca element central şi definitoriu colica biliară
D. Colica biliară este ameliorată de antispastice
E. între crizele de colică biliară pacientul este mereu asimptomatic
R=B, C, D
44. Următoarele afirmaţii sunt FALSE:

A. Forma asimptomatică este relativ rară
B. Forma oligosimptomatică este dominată de tulburări dispeptice
C. Forma dureroasă are ca element central şi definitoriu colica biliară
D. Colica biliară este ameliorată de antispastice
E. între crizele de colică biliară pacientul este mereu asimptomatic
R=A, E
758
45. Hidropsul vezicular (hidrocolecistul):
A. Este o complicaţie a litiazei veziculare
B. Puncţia bilă este clara, incoloră
C. Prin distensia progresivă a veziculei biliare, aceasta poate fi palpabilă în
hipocondrul stâng
D. Apar senine de iritaţie peritoneală
E. Evoluţia este imprevizibilă
R=A, B, E
46. Despre colecistita acută sunt ADEVĂRATE următoarele:

A. Ischemia este bruscă
B. Durerile nu cresc în intensitate şi durată
C. Este o consecinţă a obstrucţiei mecanice
D. Iniţial peretele colecistului este edematiat şi eritematos
E. Exacerbarea acuzelor algice în inspire profund şi la mişcare
R=C, D, E
47Despre colecistita acută sunt FALSE următoarele:

A. Ischemia este bruscă
B. Durerile nu cresc în intensitate şi durată
C. Este o consecinţă a obstrucţiei mecanice
D. Iniţial peretele colecistului este edematiat şi eritematos
E. Exacerbarea acuzelor algice în inspire profund şi la mişcare
R=A, B
48. Diagnosticul diferenţial al colecistitei acute trebuie să excludă:

B. Colica reno-ureterală bilaterală
C. Ulcer duodenal în puseu dureros
D. Infarct de miocard acut inferior
E. Colica reno-ureterală dreaptă
R=A, C, D, E
759
49.11eusul biliar este o complicaţie a litiazei veziculare care:
A. Apare la pacienţii vârstnici
B. Apare la pacienţii cu calculi mari
C. în timp poate evolua cu o fistulă bilio-digestivă
D. Preoperator, radiografia abdominală simplă nu este utilă
E. Nu constituie o urgenţă chirurgicală
R=A, B, C
50. Despre tratamentul litiazei veziculare sunt ADEVARATE următoarele

afirmaţii:
A. Metoda laparoscopică este “standardul de aur”
B. Mortalitatea post-operatorie în cazul metodei laparoscopice este de maxim
10%
C. Tratmentul chirurgical nu are niciodată caracter de urgenţă
D. Tratamentul chirurgical nu este util în cazul unei simptomatologii minime
E. Afecţiunile cardio-respiratorii severe constituie contraindicaţie pentru
metoda laparoscopică
R=A, E
51. Sindromul postcolecistectomie:

A. Cuprinde manifestările clinice patologice care apar după colecistectomie
B. Poate avea ca etio-patogenie un neoplasm de colon
C. Poate avea ca etio-patogenie litiaza căii biliare principale
D. Se poate datora unei erori chirurgicale
E. Nu impune niciodată reintervenţia chirurgicală
R=A, B, C, D
52. Despre litiaza căii biliare principale sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:
A. Litiaza autohtonă se formează la nivelul colecistului
B. Sub 50 de ani această afecţiune este rară
C. în decadele a 6-a şi a 7-a de viaţă frecvenţa apariţiei rămâne de 5%
D. Litiaza migrată se întâlneşte într-o proporţie de 90%
E. Calculi veziculari de dimensiuni mari ajung în calea biliară principală
transcistic
R=B, D
760
A
53. In litiaza căii biliare principale calculii autohtoni au următoarele caracteristici:

A. Apar ca urmare a unui tranzit bilio-duodenal defectuos
B. Pot avea drept cauză stenoze Oddiene
C. Nu se datorează pancreatitei cefalice compresive
D. Nu se datorează dilataţiei chistice coledociene
E. Se formează la nivelul colecistului
R=A, B
54. Triada Charcot:

A. Febra
B. Anemie
C. Icter
D. Colică coledociană
E. Vărsături
R=A, C, D
56. Sindromul de retentie biliară:

3
A. Bilirubina directă în proporţie de 1/3

C. Fosfataza alcalină sub 70 U.I.
D. Hipoprotrombinemie
E. Gamma-GT cu valori peste 100 U.I.
R=B, D, E
55. Diagnosticul diferenţial al litiazei căii biliare principale presupune cel mai
adesea:
A. Ampulomul vaterian
B. Hepatita acută
C. Neoplasmul cefalopancreatic
D. Ulcerul gastric
E. Chistul hidatic hepatic
R=A, B, C, E
761
56. Complicaţiile litiazei căii biliare principale:
A. Icterul mecanic
C. Anemia
D. Ciroza biliară
E. Hepatita acută
R=A, B,D
57. în cadrul triadei Charcot putem întâlni următoarele situaţii:

A. Vărsăturile bilio-alimentoase nu ameliorează durerea din colica
coledociană
B. Febra este precedată de frisoane
C. Icterul se manifestă prin urini hipercrome
D. Icterul se manifestă prin tahicardie
E. Icterul precede colica
R=B, C
58. în icterul mecanic de etiologie malignă:

A. Pruritul precede icterul
B. Icterul are caracter ondulant
C. Icterul are caracter progresiv
D. Icterul se asociază cu febra
E. Icterul nu se asociază cu febra
R= A, C,E
12.3 PANCREATITA ACUTĂ
COMPLEMENT SIMPLU
1. Despre pancreatita acută următoarele afirmaţii sunt ADEVARATE,

CU EXCEPŢIA:
A. Este o inflamaţie pancreatică, inţiată de activarea prematură a tripsinei în
celulele acinare
B. In funcţie de gravitate, pancreatitele se clasifică în uşoare, moderat severe şi
severe
C. în pancreatita acută edematoasă interstiţială, insuficienţele de organ sunt
absente şi vascularizaţia pancreatică păstrată
D. în formele moderat severă sau severă procesul inflamator afectează
vascularizaţia pancreatică rezultând necroze pancreatice şi ale ţesuturilor
peripancreatice
E. Pancreatitele care survin în repetiţie sunt denunite pancreatite acute
necrotice
R=E
2. Afirmaţia falsă despre epidemiologia pancreatitei acute este:

A. Incidenţa pancreatitei acute variază între 18-70/100,000 locuitori/an
B. 85% forme uşoare şi 15% forme severe
C. 33% din normele severe evoluează cu infecţia necrozelor
D. în pancreatitele acute interstiţiale edematoase, insuficienţele de organ
survin la 10% din pacienţi
E. în pancreatitele necrotice, forme severe, insuficienţele de organ sunt
prezente la jumătate din pacienţi
R=A3
3. Sunt factori etiologici metabolici în pancreatita acută următorii,

CU EXCEPŢIA:
A. Ingestia de alcool
B. Medicamentele
C. Litiaza biliară
D. Toxicele
E. Hipercalcemia
R=C
763
4. Sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS) este caracterizat prin două
sau mai multe din următoarele simptome sau semen, CU EXCEPŢIA:
A. Hipertermie sau hipotermie (temperatura mai mare de 38° C sau mai mică
de 36° C)
B. Frecvenţă cardiacă mai mare de 90/min
C. Frecvenţă respiratorie mai mare de 20/min,
D. PaC02 sub 32 mmHg
E. Leucocitoza >15,000/mm3, <4000/mm3 sau >10% forme tinere.
R=E
5. Semene de hipoperfuzie tisulară apărute în sepsis sunt, CU EXCEPŢIA:

A. Acidoză
B. Oliguria
C. Edeme
D. Hipoxemie
E. Alcaloza
R=E
6. Examenul fizic în pancreatita acută evidenţiază, CU EXCEPŢIA:

A. Starea generală alterată
B. Deshidratare
C. Ochi înfundaţi în orbite
D. Icter
E. Turgor cutanat diminuat
R=D
7. Examenul abdomenului în pancreatita acută poate evidenţia următoarele,

CU EXCEPŢIA:
A. Distenstia abdominală difuză
B. Sensibilitatea în etajul abdominal superior
C. Rareori contractura abdominală generalizată
D. Zgomotele hidroaerice sunt diminuate sau absente
E. Echimoza periombilicală (semnul Cullen) şi în flancuri (Grey-tumer) sunt
frecvent evidenţiate
R=E
764
8. Următorii reprezintă factori ce pot influenţa amilazemia, CU EXCEPŢIA:
A. Parotidita
B. Pancreatită cronică
C. Carcinoame
D. Ocluzii intestinale
E. Tumori testiculare
R=E
9. Diagnosticul diferenţial al pancreatitei acute în urgenţă NU se face cu:

A. Infarctul miocardic anterior
B. Ulcerul gastric sau duodenal perforat
C. Colica biliară
D. Disecţia anevrismului de aortă
E. Ocluzia intestinală
R=A
10. Scorul Ranson la internare ia în considerare următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Vârsta > 55 de ani
B. Leucocitoza >16,000/mm3
C. Glicemia >10 mmol/1 (>180 mg/dl)
D. ALT(TGP) >250 UI/1
E. LDH >250 UI/1
R=E
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Pentru pancreatita acută afirmaţiile ADEVARATE sunt:

A. Este o inflamaţie pancreatică, inţiată de activarea tardivă a tripsinei în
celulele acinare
B. în funcţie de gravitate, pancreatitele se clasifică în uşoare, moderat severe
şi severe
C. In pancreatita acută edematoasă interstiţială, insuficienţele de organ sunt
absente şi vascularizaţia pancreatică păstrată
D. în formele moderat severă sau severăprocesul inflamator afectează
vascularizaţia pancreatică rezultând necroze pancreatice şi ale ţesuturilor
peripancreatice
E. Pancreatitele care survin în repetiţie sunt denunite pancreatite acute
necrotice
R = B, C,D
765
2. Diagnosticul de pancreatită acută se face pe baza prezenţei a cel puţin două din
următoarele trei criterii:
A. Durere abdominală cu debut progresiv, severă şi persistentă, cu localizare
epigastrică şi iradiere în spate sau ‘In bară”;
B. Creşterea activităţii lipazei serice (sau a amilazei) mai mare de trei ori
decât
valorile maxime normale
C. Aspect caracteristic de pancreatită acută la tomografia computerizată cu
contrast i.v. (CTCI), Imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM) sau
ecografie abdominală (EA).
D. Durere abdominală cu debut acut, severă şi persistentă, cu localizare
epigastrică şi iradiere în spate sau “în bară”;
E. Creşterea activităţii lipazei serice (sau a amilazei) mai mare de doua ori
decât valorile maxime normale
R = B, C, D
3. Afirmaţii ADEVĂRATE despre epidemiologia pancreatitei acute:

A. Incidenţa pancreatitei acute variază între 18-70/100,000 locuitori/an
B. 85% forme uşoare şi 15% forme severe
C. 33% din normele severe evoluează cu infecţia necrozelor
D. în pancreatitele acute interstiţiale edematoase, insuficienţele de organ
survin la 15% din pacienţi
A
E. In pancreatitele necrotice, forme severe, insuficienţele de organ sunt

prezente la jumătate din pacienţi
R = B, C,E
4. Factori metabolici etiologici implicate în pancreatita acută:

B. Hipercalcemia
C. Toxice
D. Litiaza biliară
E. Traumatisme pancreatice
R = A, B, C
766
5. Nu sunt factori etiologici mecanici implicaţi în pancreatita acută
A. Hipoperfuzie tisulară
B. Litiaza biliară
C. Traumatisme pancreatice
D. Toxice
E. Postoperatorie (anevrism de aorta, transplant cardiac, etc.)
R = A, D, E
/V
6. In patogeneza pancreatitei acute sunt descrise următoarele faze:

A. Activarea prematură a tripsinei în celulele acinare pancretice
B. Agresiunea enzimatică declanşează procesul inflamator intrapancreatic
C. Afectarea microcirculaţiei este urmată de tromboze, hemoragii şi
constituirea zonelor de necroză
D. Procesul inflamator se extinde extrapancreatic şi apoi devine sistemic, cu
sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS)
E. Suprainfectarea zonelor de necroză este urmată de supuraţie, sepsă, şi în
lipsa unui control eficient, de şocul septic
R = A, B,D
7. Caracteristici în pancreatita acută edematoasă interstiţială:

A. Este forma uşoară de pancreatită acută, cu remisie completă în prima
săptămâna
B. Edemul inflamator pancreatic, generalizat sau localizat, determină
hipertrofia pancreasului
C. Procesul inflamator nu se extinde şi la grăsimea peripancreatică
D. Pot aparea necroze
E. Determina o captare relativ omogenă a contrastului la CTIV
R = A,B,E
8. Pancreatita acută necrotică se caracterizează prin următoarele:

A. Este forma gravă de pancreatită acută, cu necroze ale pancreasului şi ale
grăsimii peripanceratice
B. In general necrozele sunt limitate doar la grăsimea peripancreatică sau doar
la pancreas
C. Ischemia pancreatică evoluează progresiv în prima săptămâna de boală.
D. Prezintă o captare relativ omogenă a contrastului la CTIV
E. Necrozele pancreatice şi peripancreatice au o evoluţie variabilă şi
imprevizibilă
R = A, C,E
767
9. Sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS) este caracterizat prin două
sau mai multe din următoarele simptome sau semne:
A. Hipertermie sau hipotermie (temperatura mai mare de 38° C sau mai mică
de 36° C)
B. Frecvenţă cardiacă mai mare de 100/min
C. Frecvenţă respiratorie mai mare de 20/min,
D. PaCC>2 sub 32 mmHg
E. Leucocitoza >15,000/mm3, <4000/mm3 sau >10% forme tinere.
R= A, C, D
lO.Despre sindromul de disfuncţie multiplă a unor organe (MODS) NU SUNT

ADEVĂRATE afirmaţiile:
A. Este definit ca insuficienţa unor organe
B. Necesită intervenţia terapeutică pentru conservarea homeostaziei
C. Apare la un pacient cu o afecţiune cronică
D. Numărul de organe insuficiente nu este un factor important de morbiditate
E. Prezintă leucocitoza >12,000/mm3, <4000/mm3 sau >20% forme tinere
R=D, E
11. Semene de hipoperfuzie tisulară aparute în sepsis sunt:

A. Acidoză
B. Oliguria
C. Edeme
D. Hipoxemie
E. Alcaloza
R = A, B, C, D
12. Un scor Marshall 1 se defineşte prin următoarele:

A. PaO2/FiO2201 -300
B. Creatinina serică 134-169pmol/l
C. Presiunea sistolică a sângelui<90, cu răspuns la administrarea de fluide
D. Presiunea sistolică a sângelui <90, fără răspuns la administrarea de fluide
E. Creatinina serică 170-310
R = B, C
768
13. Pentru scorul Marshall modificat, afirmaţii sunt ADEVĂRATE:
A. Este simplu şi uşor de repetat la patul bolnavului
B. Permite o apreciere obiectivă, în dinamică, a evoluţiei pacientului.
C. Un scor de 3 sau mai mult pentru orice sistem defineşte disfuncţia organului
D. Scorul pentru pacienţii cu afecţiuni renale comice se calculează plecând de
la valorile iniţiale ale creatininei
E. Cardiovascular (presiunea sistolică a sângelui, mm Hg) după susţinere
inotropică.
R = A, B,D
14. Afirmaţii ADEVĂRATE despre pseudochistul pancreatic:

A. Este o colecţie lichidiană peripancreatică şi mai rar, parţial sau în totalitate
intrapancreatică
B. Este delimitată de un perete imprecis definit
C. Conţinutul pseudochistului poate fi lichidan, cu un conţinut crescut de
enzime pancreatice
D. Pseudochistul pancreatic este urmarea rupturii duetului pancreatic principal
sau a ramurilor acestuia
E. Diagnosticul se face prin CTCI, MRI, EA, sau ecografie endoscopică (EE)
R = A, D,E
15. Colecţiile necrotice acute prezintă următoarele caracteristici, CU EXCEPŢIA:

A. Conţin cantităţi variabile de ţesut necrotic şi fluid
B. Se dezvoltă în primele 4 săptămâni de boală la nivelul pancreasului sau
ţesuturilor peripancreatice
C. Survin în evoluţia pancreatitelor acute necrotice
D. Diferenţierea dintre colecţiile lichidiene peripanceratice acute şi colecţiile
necrotice acute este facilă în prima săptămână de boală cu ajutoml CTCI
E. IRM, EA sau EE au o sensibilitate mai redusă în evidenţierea zonelor solide
la nivelul colecţiei.
R = A, B, C
769
16. Colecţia necrotică încapsulată se caracterizează prin următoarele:
A. Apare în evoluţia colecţiilor necrotice acute
B. Se dezvoltă în primele 4 săptămâni de boală
C. Colecţia necrotică încapsulată poate fi unică sau multiplă
D. Diferenţierea de pseudochistul pancreatic este făcută de CT
E. Evidenţierea unei comunicări cu sistemul ductal pancreatic este de
importanţă terapeutică
R = A, C, E
17. Faza iniţială în pacreatita acută are următoarele caracteristici:

A. Corespunzând primelor patru săptămâni de boală
B. Este a răspunsului sistemic la inflamaţia şi necroza pancreatică
C. Factorul determinant al gravităţii bolii în această fază sunt prezenţa şi
durata SIRS
D. Nu există o corespondenţă între reacţia inflamatorie sistemică şi MODS şi
modificările locale induse de pancreatită
E. Insuficienţa de organ este denumită “tranzitorie” când este mai scurtă de 48
de ore şi “persistentă” când durează mai mult de 48 de ore
R= B, D, E
18. Faza tardivă în pacreatita acută este caracterizată de următoarele:

A. Persistenţa fenomenelor inflamatorii sistemice după primele patru
săptămâni de boală
B. Apariţia complicaţiilor generalizate
C. Nu sunt necesare intervenţii terapeutice specifice
D. Complicaţiile locale au un impact important asupra prognosticului
pacientului
E. Apariţia complicaţiilor locale
R = D, E
770
19. Examenul fizic în pancreatita acută evidenţiază:
A. Starea generală alterată
B. Deshidratare
C. Ochi înfundaţi în orbite
D. Icter
E. Turgor cutanat accentuat
R = A, B,C
20. Examenul abdomenului în pancreatita acută poate evidenţia următoarele:

A. Distenstia abdominală difuză
B. Sensibilitatea în etajul abdominal inferior
C. Rareori contractură abdominală generalizată
D. Zgomotele hidroaerice sunt diminuate sau absente
E. Echimoza periombilicală (semnul Cullen) şi în flancuri (Grey-tumer) sunt
frecvent evidenţiate
R = A, C, D, E
21. Diagnosticul diferenţial al pancreatitei acute în urgenţă se face cu:

A. Infarctul miocardic anterior
B. Ulcerul gastric sau duodenal perforat
C. Colica biliară
D. Disecţia anevrismului de aortă
E. Invaginaţia intestinală
R = B, C,D
22. Scorul Ranson la internare ia în considerare următoarele:

A. Vârsta > 65 de ani
B. Leucocitoza >16,000/mm3
C. Glicemia >10 mmol/1 (>180 mg/dl)
D. ALT(TGP) >350 UI/1
E. LDH >250 UM
R = B, C
771
23.Scorul Ranson la 48 ore ia în considerare următorii partametri:
A. Calciu seric <2 mmol/1 (<8 mg/dl)
B. Scăderea Ht. cu >20% din valorile la internare
C. Hipoxemie, cu PaO2<60 mmHg
D. Deficit baze <4 mEq/1
E. Retenţie lichidiană >61
R=A, D,E
24. Aprecierea gravităţii bolii, în cazul pancreatitei acute se face urmarea:

A. SIRS
B. MODS
C. insuficienţelor de organ
D. necrozelor pancreatice
E. pseudochistelor pancreatice
R = A, C, D
25.Evaluarea gravităţii bolii în primele 48 ore se face prin evidenţierea

insuficienţelor de organ prin scorurile:
A. Ranson
B. APACHEII
C. Marshall
D. SOFA
E. MODS
R = B, C, D
26. Afirmaţii ADEVĂRATE despre tratamentul în pancreatita acută - forma

uşoară:
A. Se administrează 3-4 litri de soluţie salină izotona NaCl 0,9% sau
glucoză/zi
B. Suportul respirator se face prin administrarea de oxigen, cu menţinerea
saturaţiei Hb >95%
C. Controlul glicemiei este important şi contribuie la reducerea morbidităţii şi
mortalităţii în pancreatita acută
D. Controlul durerii se face prin admnistrarea parenterală de analgetice,
morfină, petidină, dilaudid sau fentanyl
E. în unele cazuri se face profilaxia trombozei venoase profunde
R = B, C, D
772
27. După remisia episodului acut, la 24-36 de ore de la debut, în cazul pancreatitei
acute- forma uşoară:
A. Se trece la medicaţia cu antiinflamatoare nesteriodiene
B. Alimentaţia orală se reia progresiv, în funcţie de toleranţa pacientului
C. Se fac examinări în vederea elucidării etiologiei
D. La pacienţii cu pancreatita acută forma uşoară de etiologie biliară se indică
colecistectomia laparoscopică cu colangiografie intraoperatorie în cursul
unei internări ulterioare
E. Se trece la medicaţia cu antibiotice
R = A, B, C
28. Diagnosticul de pancreatită acută se face pe baza a cel puţin două din
următoarele trei criterii:
A. Durere abdominală cu debut acut, severă şi persistent
B. Creşterea activităţii lipazei serice mai mare de trei ori decât valorile
normale
C. Scăderea activităţii lipazei serice mai mică de trei ori decât valorile
normale
D. Durere abdominală epigastrică fără iradiere
E. Aspect caracteristic de pancreatită acută la CTCI, IRM sau EA
R=A, B, E
29. Despre pancreatita acută sunt ADEVARATE următoarele:

A. Ingestia de alcool şi litiaza biliară sunt responsabile de 80% din cazurile de
pancreatită acută
A
B. In primele două săptămâni de boală, decesele se datorează complicaţiilor

necrozelor infectate
C. 85% sunt forme uşoare
D. 33% din formele severe evoluează cu infecţia necrozelor
E. Hipoperfuzia pancreatică este de asemenea implicată în evoluţia inflamaţiei
pancreatice spre forme severe
R= A, C, D,E
773
30. Factori etiologici metabolici în pancreatita acută sunt:
A. Hiperlipemia
B. Parotidita epidemică
C. Litiaza biliară
D. Hipercalcemia
E. Ingestia de alcool
R=A, D,E
31. Factori etiologici mecanici în pancreatita acută sunt:

B. Toxice
C. Periarterita nodoasă
D. Litiaza biliară
E. Traumatisme pancreatice
R=D, E
32. Factori etiologici vasculari / imuni în pancreatita acută sunt:

A. Debitul cardiac scăzut
B. Hipoperfuzia tisulară
C. Pancreatita autoimună
D. Parotidita epidemică
E. Ulcer duodenal postbulbar
R=A, B, C
33. Factori etiologici mecanici în pancreatita acută sunt:

A. Litiaza biliară
B. Debit cardiac scăzut
C. Ingestia de alcool
D. Toxice
E. Pancreas divisum
R=A, E
774
34. Nu reprezintă factori etiologici vasculari/ imuni în pancreatita acută
următorii:
B. Litiaza biliară
C. Lupus eritematos sistemic
D. Pancreatita autoimună
E. Ascaridoza
R=A, B, E
35. In cadrul SIRS putem intalni:

A. Numai hipertermie
B. Frecvenţa cardiacă mai mare de 90/min
C. Frecvenţa respiratorie mai mare de 20/min
D. Pa C02 sub 32 mmHg
E. Numai hipotermie
R=B, C, D
36. Scorul Ranson la internare prevede:

A. Vârsta> 55 ani
B. Leucocitoza> 16000/mm3
C. Glicemia> 180mg/dl
D. ALT < 250 UI/1
E. LDH < 350 UI/1
R=A, B, C

A. Vârsta< 55 ani
B. Leucocitoza< 16000/mm3
C. Glicemia< 180mg/dl
D. ALT >250UI/1
E. LDH > 350 UI/1
R= D, E
775
A. Vârsta> 55 ani
B. Glicemia> 180 mg/dl
C. Calciu seric < 8mg/dl
D. Retentivă lichidiană > 61
E. LDH > 350 UI/1
R=A, B,E
39. Scorul Ranson la 48 de ore prevede:

A. Vârsta> 55 ani
B. Glicemia> 180 mg/dl
C. Calciu seric < 8mg/dl
D. Retentivă lichidiană > 61
E. LDH > 350 UI/1
R=C, D
40. în pancreatita acută:

A. Pacientul trebuie internat
B. Pacienţii cu risc ridicat sunt cei cu vârsta < 55 ani
C. Pacienţii cu risc ridicat sunt cei cu BMI > 30
D. Pacientii cu risc ridicat sunt cei cu vârsta > 55 ani
9
E. Prognosticul este
rezervat
R=A, C, D, E
41. Forma uşoară a pancreatitei acute este caracterizată de următoarele:

A. Are indicaţie chirurgicală
B. Nu are indicaţie chirurgicală
C. Reprezintă 80% din cazuri
R=B, C
776
42. în forma severă a pancreatitei acute:
A. Este indicată alimentaţia parenterală
B. Administrarea imipenemului reduce mortalitatea
C. Este indicată alimentaţia enterală
D. Administrarea imipenemului nu are efect asupra mortalităţii
E. Administrarea imipenemului reduce semnificativ infecţiile necrozelor
R=C, D, E
43. Afirmaţiile FALSE privind pancreatita acută sunt:

A. Este indicată alimentaţia parenterală
B. Administrarea imipenemului reduce mortalitatea
C. Este indicată alimentaţia enterală
D. Administrarea imipenemului nu are efect asupra mortalităţii
E. Administrarea imipenemului reduce semnificativ infecţiile necrozelor
R=A, B
44. în forma uşoară a pancreatitei acute se întâlnesc următoarele situaţii:

A. Normalizarea funcţiei pancreatice are loc după 5-7 zile
B. Normalizarea funcţiei pancreatice are loc după 3-5 zile
C. Este indicată intervenţia chirurgicală
D. La pacienţii cu diabet glicemia se normalizează după 24-36 de ore
E. Nu este indicată intervenţia chirurgicală
R= A, E
45. Afirmaţiile FALSE privind forma uşoară a pancreatitei acute sunt:

A. Normalizarea funcţiei pancreatice are loc după 5-7 zile
B. Normalizarea funcţiei pancreatice are loc după 3-5 zile
C. Este indicată intervenţia chirurgicală
D. La pacienţii cu diabet glicemia se normalizează după 24-36 de ore
E. Nu este indicată intervenţia chirurgicală
R=B, C, D
777
12.4 PERITONITELE
COMPLEMENT SIMPLU
1. Peritonita, acută sau cronică, poate fi cauzată de următoarele, CU

EXCEPŢIA:
A. Agenţi infecţioşi
B. Agenţi chimici
C. Agenţi traumatici
D. Agenţi chimioterapici
E. Radiaţii
R=D
2. Clasificarea Hamburg modificată cuprinde următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Peritonitele primare
B. Abcesele intraabdominale
C. Peritonitele secundare
D. Peritonitele terţiare
E. Abcesele intraperitoneale
R=E
3. Nu face parte din germenii frecvent incriminaţi în cazul peritonitelor primare:

A. Proteus
B. Gonococul
C. Stafilococul
D. Streptococul
E. Meningococul
R= A
4. Investigaţiile de laborator efectuate în cazul peritonitelor pot evidenţia

următoarele elemente, CU EXCEPŢIA:
A. Leucocitoză peste 12.000/mmc
B. Leucopenia <4000/mmc
C. Hipocloremie
D. Hiponatremie
E. Hiperpotasemie
R=E
778
5. Ionograma în cazul peritonitelor nu prezintă:
A. Hipopotasemie
B. Hipocalcemie
C. Hipermagnezemie
D. Hiponatremie
E. Hipocloremie
R=C
6. Abdomenul acut medical poate avea următoarele cauze, CU EXCEPŢIA:

A. Colici hepatice
B. Colici nefretice
C. Ulcerul gastro-duodenal în criză dureroasă sau perforativă
D. Epilepsia abdominală
E. Infarctul micocardic
R =E
7. Alte afecţiuni ale abdomenului acut chirurgical sunt, CU EXCEPŢIA:

C. Infarctul entero-mezenteric
D. Torsiunile viscerale
E. Hemoperitoneul traumatic
R= E
8. Următoarele sunt complicaţii ce pot apărea în cazul peritonitelor, CU

EXCEPŢIA:
A. Oligurie sau anurie
B. Tahipnee
C. Tulburări de atenţie, confuzie, agitaţie
D. Exacerbarea reflexelor osteo-tendinoase
E. Miopatia catabolică
R=D
779
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Următoarele date epidemiologice în legătură cu peritonitele sunt

ADEVĂRATE:
A. Este cea mai frecventă patologie întâlnită în chirurgia de urgenţă
B. Cea mai frecvent întâlnită formă de peritonită este cea secundară,
totalizând peste 95% din cazurile de peritonită acută
C. Mortalitatea datorată peritonitei a înregistrat o scădere importantă pe
parcursul secolului trecut de la 90% până la aproximativ 2%.
D. Mortalitatea poate ajunge până la aproape 50% pentru cea fecaloidă
E. Mortalitatea este de 25% în cazul peritonitei apendiculare
R= A, B, D
2. Clasificarea Hamburg modificată cuprinde următoarele:

A. Peritonitele primare
B. Abcesele intraabdominale
C. Peritonitele secundare
D. Peritonitele terţiare
E. Abcesele intraperitoneale
R = A, B, C, D
3. Căile de propagare în cazul peritonitelor primare sunt reprezentate de:

A. Calea hematogenă
B. Calea limfatică
C. Calea transmurală
D. Calea genitală descendentă
E. Calea urinara
R = A, B,C
4. Germenii frecvent incriminaţi în cazul peritonitelor primare sunt:

A. Klebsiella
B. Streptococcul
C. Gonococul
D. Stafilococul
E. Pseudomonas
R = B, C, D
780
5. Peritonele secundare apar în următoarele situaţii:
A. Perforaţii sau procese inflamatorii cronice ale viscerelor cavitare
B. Peritonite cu origine pelvină
C. Posttraumatice
D. Postoperatorii
E. Iatrogene
R = B, C, D,E
6. Următoarele afirmaţii despre peritonitele secundare sunt FALSE:

A. Contaminarea peritoneului este realizată direct
B. Peritonitele secundare sunt uneori polimicrobiene
C. De obicei cu germeni de origine endogenă
D. Cel mai frecvent întâlniţi agenţi etiologici sunt Klebsiella, Stafilococul
aureu, Pseudomonas, Proteus, Clostridium şi diverse specii de fungi
E. Alţi germeni implicaţi în procesul septic peritoneal sunt Klebsiella,
Stafilococul aureu, Pseudomonas, Proteus, Clostridium şi diverse specii
de fungi
R = A, C,E
7. Afirmaţii ADEVARATE referitoare la simptomatologia în cadrul

peritonitelor:
A. Debutul simptomatologiei este de obicei brutal, în plină stare de sănătate
aparentă
B. Durerea abdominală este simptomul major, constant, care atrage de obicei
atenţia
C. Oprirea tranzitului pentru materii fecale şi gaze este întotdeauna prezentă
D. Hemoragia digestivă, rar întâlnită de la debut
E. Vărsăturile sunt frecvente, iniţial alimentare, ulterior bilioase şi în final
fecaloide
R = A, B, D, E
781
8. Durerea abdominală din peritonita are următoarele caractere semiologice:
A. Este iniţial localizată la nivelul proiecţiei viscerului lezat
B. Durerea poate iradia uneori la distanţă, interscapulovertebral sau pe braţ
C. Caracterul durerii nu variază în funcţie de etiologie
D. Iradierea este o expresie a iritaţiei peritoneului diaffagmatic
E. Durerea este în general difuză de la început
R = A, D
9. Semne obiective în peritonite, afirmaţii FALSE:

A. Inspecţia surprinde un pacient anxios, agitat, în poziţie antalgică, cu
gambele flectate pe coapse şi coapsele pe abdomen - în „cocoş de puşcă”
B. Palparea evidenţiază uneori apărarea musculară
C. Hiperestezia cutanată este rar prezentă
D. Percuţia abdomenului este dureroasă
E. Auscultaţia releva absenţa zgomotelor intestinale în fazele avansate
R = B, C
10. Investigaţiile de laborator efectuate în cazul peritonitelor pot evidenţia

următoarele elemente:
A. O leucocitoză peste 12.000/mmc
B. Hipopotasemie
C. Hipematremie
D. Glicemia este de obicei scăzută
E. VSH, proteina C reactivă sunt în mod uzual crescuţi
R = A, B,E
11. Afirmaţii ADEVĂRATE despre investigaţiile imagistice efectuate în cazul

peritonitelor sunt următoarele:
A. Radiografia abdominală simplă: poate evidenţia pneumoperitoneul,
absenţa acestuia infirmând diagnosticul
B. Ecografia abdominală reprezintă o investigaţie de rutină
C. Tomografia computerizată (CT) abdominală reprezintă investigaţia
imagistică de elecţie la pacienţii stabili care nu impun imediat o
intervenţie chirurgicală
D. Laparoscopia are o specificitate de 86-100%
E. Radiografia pulmonară este indicată pentru excluderea afecţiunilor acute
toraco-pleuro-pulmonare
R = B,C,E
782
12Despre puncţia peritoneală simplă sau puncţia-lavaj în peritonite, NU se pot
afirma următoarele:
A.în cazul peritonitelor prin perforaţie de organ cavitar pot fi extrase bilă,
urină, lichid fecaloid etc, orientând diagnosticul etiologic
B.Puncţia se execută în regiunile în care peretele abdominal este suplu
întotdeauna sub control ecografic sau CT
C.O puncţie pozitivă stabileşte diagnosticul
D.O puncţie negativă infirmă diagnosticul
E. Lichidul peritoneal extras variază de la simplu transsudat până la exsudat
inflamator bogat în leucocite şi germeni
R = B, D
13. Despre peritonita spontană a adultului, următoarele afirmaţii sunt

ADEVĂRATE:
A.Apare pe fondul suprainfectării lichidului de ascită
B.Este favorizată de imunosupresie
C.Analiza lichidului de puncţie evidenţiază polimorfonucleare >
250/mmc,
pH acid şi infecţie multimicrobiană
D.Pe mediile de cultura se dezvoltă de obicei streptococ beta hemolitic sau
diverse specii de stafilococ
E. Se încadrează în peritonitele secundare
R = A, B
14. Despre peritonita TBC putem afirma următoarele:

A.Reprezintă o formă particulară de peritonită
B.Debutul este torpid, cu febră sau subfebrilităţi, transpiraţii nocturne,
astenie fizică marcată, scădere ponderală şi distensie sau împăstare
abdominală
C.Contractura abdominală este caracteristică
D.Tratamentul chirurgical se impune în toate cazurile
E. în stadiile necomplicate se impune tratament etiologic cu
tuberculostatice
R = A, B, E
783
15. Falsul abdomen acut chirurgical poate să cuprindă:
A. Infarctul miocardic
B. Infarctul mezenteric
C. Colică hepatică
D. Porfiria acută idiopatică
E. Febra tifoidă
R = A, E
16. Abdomenul acut medical poate avea următoarele cauze, CU EXCEPŢIA:

A. Colici hepatice
B. Colici nefretice
C. Ulcerul gastro-duodenal în criză dureroasă sau perforativă
D. Pericarditele
E. Infarctul micocardic
R = D, E
17. Alte afecţiuni ale abdomenului acut chirurgical sunt:

C. Infarctul entero-mezenteric
D. Torsiunile viscerale
E. Hemoperitoneul traumatic
R = A, B, C,D
18. Următoarele sunt complicaţii ce pot apărea în cazul peritonitelor:

A. Oligurie sau anurie
B. Bradipnee
C. Tulburări de atenţie, confuzie, agitaţie
D. Exacerbarea reflexelor osteo-tendinoase
E. Miopatia catabolică
R = A, C,E
784
19. Intervenţia chirurgicală în cazul peritonitelor cuprinde următorii timpi:
A. Explorarea completă şi sistematică a cavităţii peritoneale cu prelevarea de
eşantioane multiple din exsudatul peritoneal
B. Suprimarea sursei de contaminare a peritoneului
C. Rezolvarea afecţiunii cauzale
D. Toaleta riguroasă a cavităţii peritoneale
E.Drenajul eficient al cavităţii peritoneale prin ghidaj ecografic sau CT
întotdeauna
R = A, B, C, D
20. Despre laparoscopia în peritonite, următoarele afirmaţii sunt FALSE:

A. Ghidurile terapeutice actuale indică abordul laparoscopic în special în
tratamentul perforaţiei ulceroase sau în peritonitele prin perforaţie
endoscopică accidentală, în fazele iniţiale
B. Reducere complicaţiilor parietale, dureri postoperatorii reduse
C. Oferă o durată mai scurtă de spitalizare
D. Are o rată mică a abceselor reziduale postoperatorii
E. Prezintă un risc potenţial al difuzării infecţiei datorită pneumoperitoneului
R = A, D
21. Peritonita este:

A. O inflamaţie strict acută a seroasei peritoneale
B. O inflamaţie acută şi cronică a seroasei peritoneale
C. Determinată exclusiv de factori infecţioşi
D. Determinată de factori chimici dar nu şi de radiaţii
E. O inflamaţie a seroasei peritoneale cu diferite etiologii
R=B, E
22. Alegeţi afirmaţiile cu privire la peritonite:

A. Reprezintă o inflamaţie strict acută a seroasei peritoneale
B. Reprezintă o inflamaţie acută dar şi cronică a seroasei peritoneale
C. Sunt determinate exclusiv de factori infecţioşi
D. Sunt determinate de factori chimici dar nu şi de radiaţii
E. Au diferite etiologii
R=A, C, D
785
23. Afirmaţiile ADEVĂRATE cu privire la peritonite sunt:
/V
A. In peritonita acută incidenţa mai mare se datorează celei secundare

A
B. In peritonita acută incidenţa mai mare se datorează celei primare

C. Mortalitatea a înregistrat o scădere considerabilă
D. Mortalitatea cea mai crescută este în cazul peritonitei apendiculare
E. Mortalitatea cea mai crescută este în cazul peritonitei fecaloide
R=A, C,E
24. Afirmaţiile FALSE cu privire la peritonite sunt:

/V
A. In peritonita acută incidenţa mai mare se datorează celei secundare

A
B. In peritonita acută incidenţa mai mare se datorează celei primare

C. Mortalitatea a înregistrat o scădere considerabilă
D. Mortalitatea cea mai crescută este în cazul peritonitei apendiculare
E. Mortalitatea cea mai crescută este în cazul peritonitei fecaloide
R= B, D
25. Alegeţi afirmaţiile ADEVĂRATE:

A.Din punct de vedere etiopatogenic peritonitele sunt clasificate folosind
clasificarea Hamburg modificată
B. E. Coli nu poate determina niciodată peritonite primare
C. în peritonitele primare integritatea tractului gastrointestinal este păstrată
D.în peritonitele primare sursa de contaminare este la distanţă de cavitatea
peritoneală
E. Peritonitele primare sunt mereu plurimicrobiene
R=A, C
26. Alegeţi afirmaţiile FALSE:

A.Din punct de vedere etiopatogenic peritonitele sunt clasificate folosind
clasificarea Hamburg modificată
B. E. Coli nu poate determina niciodată peritonite primare
C. în peritonitele primare integritatea tractului gastrointestinal este păstrată
D.în peritonitele primare sursa de contaminare este la distanţă de cavitatea
peritoneală
E. Peritonitele primare sunt mereu plurimicrobiene
R=B, D,E
786
27. Cu privire la peritonitele secundare sunt ADEVĂRATE afirmaţiile:
A. Cele gram negative sunt determinate de E. coli
B. Cele gram negative sunt determinate de Enterococcus faecalis
C. Cele cu germeni anaerobi sunt determinate de Enterococcus faecalis
D. Cele cu germeni anaerobi sunt determinate de Bacteroides fragilis
E. Nu sunt determinate de Pseudomonas
R=A, D
28. Cu privire la peritonitele secundare sunt FALSE afirmaţiile:

A. Cele gram negative sunt determinate de E. coli
B. Cele gram negative sunt determinate de Enterococcus faecalis
C. Cele cu germeni anaerobi sunt determinate de Enterococcus faecalis
D. Cele cu germeni anaerobi sunt determinate de Bacteroides fragilis
E. Nu sunt determinate de Pseudomonas
R=B, C, E
29. Găsiţi afirmaţiile corecte:

9 9
A. Peritonitele terţiare pot fi de etiologie fungică

B.Peritonitele teriţare se caracterizează printr-un răspuns inflamator
sistemic disproporţionat
C. Abcesele intraabdominale reprezintă forma localizată de peritonită
D. Tabloul clinic al peritonitelor este unul caracteristic
/V
E. In peritonitele terţiare cavitatea peritoneală prezintă un nivel ridicat de

colonizare bacteriană
R=A, B,C
30. Găsiţi afirmaţiile FALSE:

A. Peritonitele terţiare pot fi de etiologie fungică
B.Peritonitele teriţare se caracterizează printr-un răspuns inflamator
sistemic disproporţionat
C. Abcesele intraabdominale reprezintă forma localizată de peritonită
D. Tabloul clinic al peritonitelor este unul caracteristic
E. în peritonitele terţiare cavitatea peritoneală prezintă un nivel ridicat de
colonizare bacteriană
R=D, E
787
31. Despre simptomatologia peritonitelor sunt ADEVĂRATE următoarele
afirmaţii:
A. Durerea abdominală este simptomul major
B. Anorexia apare tardiv în evoluţia peritonitei
C. Diareea apare în special la vârstnici
D. Sughiţul apare tardiv
E. Oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale şi gaze este
inconstantă
R=A, D, E
32. Despre simptomatologia peritonitelor sunt FALSE următoarele afirmaţii:

A. Durerea abdominală este simptomul major
B. Anorexia apare tardiv în evoluţia peritonitei
C. Diareea apare în special la vârstnici
D. Sughiţul apare tardiv
E. Oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale şi gaze este
inconstantă
R=B, C

A.Hemoragia digestivă din peritonite se exteriorizează numai sub formă de
hematochezie sau melenă
B. în cadrul unei peritonite poate apărea sindromul Mendelson
C. Abdomenul în peritonite este imobil, retractat
D. în peritonite la palpare se evidenţiază apărarea musculară
E. Vărsăturile în peritonite sunt bilioase în final
R=B, C, D

A.Hemoragia digestivă din peritonite se exteriorizează numai sub formă de
hematochezie sau melenă
B. în cadrul unei peritonite poate apărea sindromul Mendelson
C. Abdomenul în peritonite este imobil, retractat
D. în peritonite la palpare se evidenţiază apărarea musculară
E. Vărsăturile în peritonite sunt bilioase în final
R= A, E
788
A. Manevra Blumberg este specifică pentru diagnosticarea peritonitelor
B. Timpanismul centroabdominal din peritonite se datorează anselor
intestinale destinse
C. Semnul lui Mondor apare în fazele incipiente ale peritonitelor
D. Frisonul în peritonite este o marcă a bacteriemiei
E. Ionograma în peritonite este uşor modificată
R=B, D

A. Manevra Blumberg este specifică pentru diagnosticarea peritonitelor
B. Timpanismul centroabdominal din peritonite se datorează anselor
intestinale destinse
C. Semnul lui Mondor apare în fazele incipiente ale peritonitelor
D. Frisonul în peritonite este o marcă a bacteriemiei
E. Onograma în peritonite este uşor modificată
R=A, C, E
37. Care sunt afirmaţiile ADEVĂRATE?

A. Peritonita apendiculară este cea mai frecventă formă etiologică
B. Peritonita prin perforaţie gastro-duodenală este cea mai frecventă formă
etiologică
C. Peritonita postpartum este similară celei cu origine genitală în context
clinic
D. Peritonita prin perforaţia colonului este una dintre cele mai grave forme
de peritonită
E. Peritonită prin perforaţie gastro-duodenală este a doua cea mai frecventă
formă etiologică
R= A, D, E
789
38. Care sunt afirmaţiile FALSE?
A. Peritonita apendiculară este cea mai frecventă formă etiologică
B.Peritonita prin perforaţie gastro-duodenală este cea mai frecventă formă
etiologică
C.Peritonita postpartum este similară celei cu origine genitală în context
clinic
D.Peritonita prin perforaţia colonului este una dintre cele mai grave forme
de peritonită
E. Peritonita prin perforaţie gastro-duodenală este a doua cea mai frecventă
formă etiologică
R=B,C
39. Afirmaţiile ADEVĂRATE sunt:

A. Peritonita periodică este endemică în ţările nordice
B. Răspunsul inflamator din peritonitele terţiare depinde în principal de
răspunsul organismului
C. Perforaţiile ulceroase gastro-duodenale cuprind iniţial un stadiu aseptic
D. Peritonita periodică răspunde caracteristic la tratamentul cu colchicina
E. Peritonită medicamentoasă are o incidenţă crescută
R=B, C, D
40. Afirmaţiile FALSE sunt:

A. Peritonita periodică este endemică în ţările nordice
B.Răspunsul inflamator din peritonitele terţiare depinde în principal de
răspunsul organismului
C. Perforaţiile ulceroase gastro-duodenale cuprind iniţial un stadiu aseptic
D. Peritonita periodică răspunde caracteristic la tratamentul cu colchicina
E. Peritonită medicamentoasă are o incidenţă crescută
R= A, E
790
/V
41. In cadrul falsului abdomen acut chirurgical se încadrează :

A. Pancreatita acută
B. Infarctul miocardic acut
C. Toxiinfectiile alimentare
5
D. Embolia pulmonară
E. Epilepsia abdominală
R=B, C, D
42. Din categoria abdomenului acut chirurgical fac parte:

A. Epilepsia abdominală
B. Ocluzia intestinală
C. Infarctul splenic
D. Hemoperitoneul atraumatic
E. Pancreatita acută
R= B, D, E
43. Afirmaţiile ADEVĂRATE despre peritonitele sunt:

A. Glicemia este uşor crescută
B. Glicemia are valori mult scăzute
C. valoarea VSH-ului este nemodificată
D. Instalarea CID poate fi prezisă prin alterarea probelor de coagulare
E. Ureea şi creatinina scad
R=A, D
44. Afirmaţiile FALSE despre peritonite sunt:

A. Glicemia este uşor crescută
B. Glicemia are valori mult scăzute
C. Valoarea VSH-ului este nemodificată
D. Instalarea CID poate fi prezisă prin alterarea probelor de coagulare
E. Ureea şi creatinina scad
R=B, C, E
791
45. Despre investigaţiile ce se efectuează în peritonitele acute sunt
9
A. Laparoscopia are o sensibilitate scăzută
B. La copii este recomandată ultrasonografia
C. CT-ul şi IRM-ul sunt contraindicate la pacienţii instabili
D. Puncţia peritoneală negativă infirmă diagnosticul
E. IRM este superioară CT-ului în aprecierea limitelor de extensie a
inflamatiei
R=B,C
46. Despre investigaţiile ce se efectuează în peritonitele acute sunt FALSE

A. Laparoscopia are o sensibilitate scăzută
B. La copii este recomandată ultrasonografia
C. CT-ul şi IRM-ul sunt contraindicate la pacienţii instabili
D. Puncţia peritoneală negativă infirmă diagnosticul
E. IRM este superioară CT-ului în aprecierea limitelor de extensie a
inflamatiei
R=A, D, E
47. Despre peritonitele primitive sunt ADEVARATE următoarele afirmaţii:

A.Apariţia peritonitelor spontane ale adultului este favorizată de
imunosupresie
B.în lichidul de puncţie din peritonitele spontane ale adultului apar PMN
< 250/mmc
C. Peritonita spontană a copilului apare mai frecvent la nou-născut
D. Peritonita TBC are un debut torpid
E. Principala complicaţie a dializei peritoneale este peritonita
R=A, C, D, E
792
12.5 OCLUZIILE INTESTINALE
COMPLEMENT SIMPLU
1. Nu este adevărat despre Sindromul Olgilve:

A. Este o pseudoobstrucţie acută a colonului în prezenţa unui obstacol
B. Apare la vârstnici, în context medical/chirurgical
C. Se rezolvă prin tratament medical etiologic al ocluziei
D. Se face decompresie colonoscopică
E. Apariţia triadei letale (coagulopatie, acidoză, hipotermie) şi sindromul de
compartiment abdominal impune gestul chirurgical
R =A
2. Nu este cauza de ocluzie intestinală intralumenală:

A. Ileusul biliar
B. Corpii străini (bezoar)
C. Cancerele
D. Meconiu
E. Fecalomul
R=C
3. Cea mai frecventă cauză a ocluziilor intestinale colonice este:

A. Cancerul
B. Peritonitele
C. Blidele
D. Stenozele
E. Diverticulita
R=A
793
4. Cea mai frecventă cauză a ocluziilor intestinale ale intestinului subţire este:
A. Cancerele
B. Bridele
C. Peritonitele
D. Stenozele
E. Corpii străini
R=B
5. Următoarele fac parte din cele 4 semne comune întâlnite în toate ocluziile, cu
excepţia:
A. Vărsăturile
B. Distensia abdominală
C. Oprirea tranzitului pentru materii fecale şi gaze
D. Durerea abdominală
E. Greaţa
5
R=E
6.Sepsisul în cazul ocluziilor intestinale este caracterizat de următoarele

elemente, CU EXCEPŢIA:
A. Febră
B. Şoc septic
C. Tahipnee
D. Tahicardie
E. Oligurie
R=C
7. Semnele de gravitate ce pot fi identificate cu ajutorul CT abdomino-pelvine

sunt, CU EXCEPŢIA:
A. Dilatarea cecului peste 10 cm
B. Lichid liber
C. Pneumoperitoneu
D. Pneumomatoză parietală
E. Aerobilia
R=E
794
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Următoarele afirmaţii în legătură cu ocluziile intestinale sunt ADEVĂRATE:

A. Ocluzia intestinală este o urgenţă chirurgicală (20% din bolnavii internaţi
cu abdomen acut chirurgical).
B. Ocluziiile dinamice sunt date de existenţa unui obstacol fizic în calea
tranzitului intestinal şi reclamă, în marea majoritate a cazurilor, intervenţia
chirurgicală
C. Ocluziiile dinamice sau funcţionale, fără obstacol pe lumenul intestinal, au
o etiologie diversă şi sunt paralitice (inhibarea contracţiilor musculaturii
netede a intestinului) sau spastice, secundare spasmului musculaturii
intestinale
D. Sindromul Olgilve este o pseudoobstrucţie acută a colonului (megacolon
acut), în prezenţa unui obstacol
E. Ocluziile mecanice interesează, în 20-30% dintre cazuri, intestinul subţire
şi, doar în 70-80% colonul
R= A, C, D
2. Triada letală din Sindromul Olgilve cuprinde următoarele:

A. Coagulopatie
B. Trombocitopenie
C. Acidoză
D. Hipkalemie
E. Hipotermie
R = A, C,E
3. Date epidemiologice FALSE în legătură cu ocluziile intestinale:

A. Apar egal la ambele sexe
B. Decadele de vârstă cele mai afectate sunt a 5-a şi a 6-a
C. Herniile şi eventraţiile strangulate furnizează 60% din ocluziile
intestinului subţire
D. Obstrucţiile tumorale sunt întâlnite în 50% din ocluziile colonului
E. La adult, incidenţa creşte cu vârsta
R= A, B, E
795
4. Selectaţi cele 4 cele mai frecvente cauze de ocluzie intestinală, responsabile de
80% din ocluziile intestinale ale adultului:
A. Bridele
B. Peritonitele
C. Herniile
D. Cancerul
E. Diverticulita
R= A, C, D, E
5. Fac parte din cauzele ocluziei intestinale mecanice intralumenale următoarele:

A. Ileusul biliar
B. Corpii străini (bezoar)
C. Cancer
D. Fecalom
E. Stenozele
R = A,B,D
6. Sunt cauze mecanice extraparietale ale ocluziilor intestinale:

A. Cancere
B. Stenoze
C. Bride postoperatorii
D. Corpi străini
E. Peritonite
R = A,C,E
7. Reprezintă semne şi simptome întâlnite în cazul ocluziilor intestinale:

A. Durerea
B. Oprirea tranzitului pentru materii fecale şi gaze
C. Greaţă
D. Vărsăturile
E. Diareea
R = A, B,D
796
8. Vărsăturile în ocluziile intestinale au următoarele caracteristici:
A. Sunt precoce, bilioase şi persistente în ocluziile înalte
B. Sunt precoce în ocluziile distale
C. Sunt tardive în ocluziile înalte
D. Sau tardive în ocluziile distale
E. Sunt la început bilioase şi apoi fecaloide în ocluziile distale
R = A, D,E
9. în ocluziile prin strangulare următoarele semne vegetative sunt prezente de la

debut:
A. Anxietete
B. Paloare
C. Tahicardie
D. Stare de şoc
E. Tahipnee
R = A, B, C, D
10.Semnele de gravitate în ocluziile intestinale sunt:

A. Stare generală alterată
B. Sepsis
C. Durere intensă
D. Apărare musculară
E. Deshidratare severă
R = A, B, C, D
1 l.Sepsisul în ocluziile abdominale se caracterizează prin următoarele:

A. Febră
B. Şoc septic cu hipotensiune
C. Tahicardie
D. Anurie
E. Tahipnee
R = A, B, C
797
13.Explorările biologice în cazul ocluziilor intestinale pot evidenţia următoarele:
A. Leucopenie
B. Alcaloza prin hipocloremie şi hipopotasemie
C. Creşterea creatininei
D. Scăderea ureei
E. Hemoconcentraţie
R = B, C, E
12.Radiografia abdominală simplă în cazul obstrucţiilor intestinale, afirmaţii

ADEVĂRATE:
A. Pune în evidenţă imaginea caracteristică de nivele hidroaerice
/V
B. In obstrucţia mecanică, ansele situate sub obstacol sunt dilatate

C. Intestinul de sub obstacol nu este vizibil radiologie
D. în ocluziile pe jejun, nivelele hidroaerice au aspect de «treaptă de scară»
E. Pe colon, nivelele hidroaerice sunt largi, situate transversal, dispuse
periferic pe cadrul colic, delimitând haustraţii destinse
R = A, C, E
13. Despre Tomodensitometria (CT) abdomino-pelvină se pot afirma următoarele:

A. Este esenţială în precizarea cauzei ocluziei
B. întotdeauna se efectuează cu substanţă de contrast
C. Stabileşte diagnosticul etiologic
D. Poate identifica rar şi semnele de gravitate
E. Are o sensitivitate de 93.1% şi o sensibilitate de 96,1%
R = A, C, E
14.Semnele de gravitate ce pot fi identificate cu ajutorul CT abdomino-pelvine

sunt:
A. Dilatarea cecului peste 10 cm
B. Lichidul liber intra-abdominal
C. Pneumoperitoneul
D. Umomatoză parietală
E. Aerobilia
R = A, B, C,D
798
16. Diagnosticul diferenţial al ocluziei mecanice se poate face cu:
A. Infarctul miocardic
B. Apendicita acută
C. Colica renală
D. Sarcina ectopică
E. Pancreatita cronică
R = A, B,C
12.6 HEMORAGIILE DIGESTIVE
COMPLEMENT SIMPLU
1. Cu privire la hemoragiile digestive superioare sunt ADEVĂRATE următoarele
afirmaţii:
5
A. Aproape două treimi din sângerări sunt cauzate de hipertensiunea portală

B. Pacienţii prezintă puls cu frecvenţă scăzută slab perceptibil
/V
C. In general o pierdere de 500 ml de sânge nu provoacă manifestări clinice

deosebite
D. Hematemeza indică o hemoragie sub unghiul lui Treitz
E. Hematochezia nu apare niciodată în cadrul hemoragiilor
digestive
superioare
R=C
2. Cu privire la hemoragiile digestive superioare sunt ADEVĂRATE următoarele

afirmaţii:
A. Melena încetează mereu odată cu stoparea hemoragiei
B.Hemoragia digestivă masivă presupune un necesar de transfuzie de sânge
mai mic de 150 ml pe minut
C. Hemoragia ocultă este o pierdere de sânge prin scaun de sub 500 ml/zi
D. Un hematocrit <30% indică o anemie severă
E. Un raport mai mare de 3,6 între uree şi creatinină la un pacient fără
insuficienţă renală este sugestiv pentru HDS
R=D
799
3. Afirmaţia adevărată cu privire la clasificarea Forrest este:
A. Tip III - sângerare în jet
B. Tip Ila - sângerare în jet
C. Tip IIc - hematină la baza ulcerului
D. Tip Ia - leziuni fără stigmate de sângerare recentă
E. Tip Ib - vas de sânge vizibil, nesângerând
R=C
4. Afirmaţia falsă cu privire la clasificarea Forrest este:

A. Tip Ia - sângerare în jet
B. Tip Ib - sângerare în jet
C. Tip Ila - vas de sânge vizibil, nesângerând
D. Tip IIc - hematină la baza ulcerului
E. Tip III - leziuni fără stigmate de sângerare recentă
R=B
5. Printre indicatorii unei hemoragii masive se numără:

A. Tahicardia de repaus (peste 120 bătăi/min)
B. Ortostază
C. Alcaloză
D. Ncesar de transfuzii de peste o unitate la 6 ore
E. Necesar de transfuzii de 8 unităţi în total
R =A
6. Despre scorul de severitate Rockall este adevărată afirmaţia:

A. Vârsta sub 60 de ani - 3 puncte
B. Vârsta peste 80 de ani - 0 puncte
C. TA mai mică sau egală cu lOOmmHg - 2 puncte
D. Fără comorbidităţi majore - 2 puncte
E. Metastaze - 1 punct
R=C
800
7. Printre criteriile de prognostic favorabil în cazul HDS nu se numără:
A. Lipsa bolilor concomitente instabile
B. Vârsta peste 75 de ani
C. Lipsa ascitei
D. Timp de protrombină normal
E. Aspirat gastric fără sânge proaspăt la o oră de la prezentare
R=B
8. Printre contraindicaţiile relative ale intubaţiei nu se regăsesc:

A. Traumatisme severe ale fetei
B. Coagulopatii
C. Varice şi stricturi esofagiene
D. Fractură de bază de craniu
E. Ingestia de substanţe caustice
R =A
9. Printre factorii de prognostic nefavorabil pentru hemoragiile din UGD nu se

numără:
A. Boli medicale coexistente
B. Coagulopatie
C. Şoc sau hipotensiune ortostatică
D. Debut hemoragie intraspitalicesc
E. Vârsta sub 60 de ani
R=E
10. Nu reprezintă indicaţie absolută de tratament chirurgical în cazul HDS:

A. Un grup de sânge rar
B. Eşecul tratamentului endoscopic
C. Instabilitate hemodinamică susţinută în ciuda resuscitării
D. Hemoragie recurentă după stabilizarea iniţială
E. Sângerări reduse dar persistente care necesită mai mult de trei unităţi de
sânge pe zi
R =A
801
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Cu privire lahemoragiile digestive sunt ADEVĂRATE afirmaţiile:

A. Endoscopia este principalul mijloc de diagnostic
B. Majoritatea hemoragiilor necesită intervenţie chirurgicală
C. Hemoragiile digestive superioare provin din segmentele de tub digestive
localizate distal de unghiul duodeno-jejunal
D. Varicele esofagiene sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din toate
episoadele hemoragice
E. Hemoragiile digestive superioare provin din segmentelede tub digestive
localizate proximal de unghiul duodeno-jejunal
R = A, E
2. Despre hemoragiile digestive sunt FALSE afirmaţiile:

A. Endoscopia este principalul mijloc de diagnostic
B. Majoritatea hemoragiilor necesită intervenţie chirurgicală
C. Hemoragiile digestive superioare provin din segmetele de tub digestive
localizate distal de unghiul duodeno-jejunal
D. Varicele esofagiene sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din toate
episoadele hemoragice
E. Hemoragiile digestive superioare provin din segmentele tuului digestive
localizate proximal de unghiul duodeno-jejunal
R = B, C, D
3. Semne şi simptome asociate şocului din hemoragiile digestive masive sunt:

A. Hipertensiunea arterială
B. Setea
C. Respiraţia superficială
D. Pulsul rapid, uşor perceptibil
E. Tegumente palide, transpirate, calde
R =B, C
802
4. Afirmaţiile ADEVĂRATE despre hemoragiile digestive superioare sunt:
A. Două treimi dintre sângerări sunt cauzate de patologia acido-peptică
B. O pierdere de 400-5OOml de sânge nu provoacă manifestări clinice
deosebite
C. O pierdere de sânge de peste 1500ml poate produce şocul hipovolemic
D. Melanemeza indică o sângerare bruscă
E. Hematemeza indică o sângerare care a încetat
R = A, B, C
5. Afirmaţiile FALSE despre hemoragiile digestive superioare sunt:

A. Două treimi dintre sângerări sunt cauzate de patologia acido-peptică
B. O pierdere de 400-500 ml de sânge nu provoacă manifestări
clinice
deosebite
C. O pierdere de sânge de peste 1500 ml poate produce şocul hipovolemic
D. Melanemeza indică o sângerare bruscă
E. Hematemeza indică o sângerare care a încetat
R = D, E
6. Afirmaţiile ADEVĂRATE despre hemoragiile digestive superioare sunt:

A. Hematochezia poate fi rezultatul unei hemoragii digestive superioare în
cantitate mică
B. Melena încetează odată cu hemoragia
C. Pentru a se produce melena sunt necesari minim 450-500 ml de sânge
D. Hemoragia digestivă masivă presupune o scăderea hematocritului de 6-8%
E. Hemoragia ocultă reprezintă o pierdere de sânge prin scaun de sub 50ml
R=D, E
7. Afirmaţiile FALSE despre hemoragiile digestive superioare sunt:

A. Hematochezia poate fi rezultatul unei hemoragii digestive superioare în
cantitate mică
B. Melena încetează odată cu hemoragia
C. Pentru a se produce melena sunt necesari minim 450-500 ml de sânge
D. Hemoragia digestivă masivă presupune o scădere a hematocritului de 6-8%
E. Hemoragia ocultă reprezintă o pierdere de sânge prin scaun de sub 50 ml
R = A, B, C
803
A. Un hematocrit < 30% indică o anemie severă
B. Valoarea ureei sangvine creşte de obicei după câteva ore de la debutul unei
HDS
C. Un raport mai mare de 36 între uree şi creatinină la un pacient fără
D. Hiperglicemia reprezintă un mecanism compensator suprarenalian în şoc
E. Endoscopia digestivă superioară este o metodă de diagnostic neinvazivă şi
fără riscuri
R =A, C, D

A. Un hematocrit < 30% indică o anemie severă
B. Valoarea ureei sangvine creşte de obicei după câteva ore de la debutul unei
HDS ’
C. Un raport mai mare de 36 între uree şi creatinină la un pacient fără
D. Hiperglicemia reprezintă un mecanism compensator suprarenalian în şoc
E. Endoscopia digestivă superioară este o metodă de diagnostic neinvazivă şi
fără riscuri
R = B, E
10. Afirmaţiile ADEVĂRATE cu privire la clasificarea Forest sunt:

A. Mortalitatea cea mai crescută este în cazul tipului III
B. Tipul III presupune o sângerare în jet
C. Tipul Ila presupune vas de sânge vizibil, nesângerând
D. Tipul Ilb presupune cheag de sânge aderent
E. Tipul Ib presupune sângerare în jet
R = C, D
11. Afirmaţiile FALSE cu privire la clasificarea Forest sunt:

A. Mortalitatea cea mai crescută este în cazul tipului III
B. Tipul III presupune o sângerare în jet
C. Tipul Ila presupune vas de sânge vizibil, nesângerând
D. Tipul Ilb presupune cheag de sânge aderent
E. Tipul Ib presupune sângerare în jet
R = A, B, E
804
12. Indicatorii unei hemoragii masive sunt:
A. Alcaloza
B. Ortostaza
C. Tahicardia de repaus
D. Necesar de transfuzie de o unitate la 6 ore
E. Necesar de transfuzie de 8 unităţi în total
R = B, C
13. Cu privire la scorni de severitate Rockall sunt ADEVARATE următoarele:

A. 3 puncte pentru vârsta > 80 ani
B. 3 puncte pentru metastaze
C. 0 puncte în caz că nu există comorbidităţi majore
D. 2 puncte pentru sângerare în tractul digestiv superior
E. 0 puncte pentru TA mai mare sau egala cu 100 mm Hg
R = C, D
14. Managementul hemoragiilor digestive superioare severe presupune:

A. Menţinerea normotermiei
B. Corectarea coagulopatiilor
C. Abord venos adecvat (ex: 2 canule intravenoase de diametru mare)
D. înlocuirea a 3 ml de sânge pierdut cu 1 ml de soluţie de cristaloide
E. Controlul leziunilor de risc mediu
R = A, B,C
15. Criterii pentru un prognostic favorabil în hemoragiile digestive

superioare
sunt:
A. Vârsta peste 75 de ani
B. Lipsa ascitei
C. Timp de protrombină normal
D. Presiune sistolică la o ora de la prezentare > 90mmHg
E. Lipsa bolilor concomitente instabile
R = B, C, E
805
16. Contraindicaţii absolute ale montării sondei nazogastrice sunt:
A. Traumatisme severe ale feţei
B. Chirurgie nazală recentă
R = A, B
17. Contraindicaţii relative ale intubaţiei nazogastrice sunt:

A. Traumatisme severe ale feţei
B. Chirurgie nazală recentă
R = C, D, E
18. Morbiditate şi mortalitate crescute în cazul hemoragiilor din ulcerele gastro-

duodenale se întâlnesc în cazul:
A. Bolilor coexistente
B. Vârsta sub 60 de ani
C. Coagulopatie
D. Necesar scăzut de tranfuzii de sânge
E. Şoc sau hipotensiune ortostatică
R =A, C,E
19. Despre terapia medicamentoasă din ulcere gastroduodenale sunt

ADEVĂRATE următoarele:
A. în caz de hemoragie acută, un inhibitor de pompă de protoni este
administrat imediat după tratamentul endoscopic
B. Antagonişti ai receptorilor H2 sunt recomandaţi în tratamentul pacienţilor
cu HDS
C. Somatostatinul reduce fluxul sangvin splanhnic
D. Octreotidul nu reduce fluxul sangvin splanhnic
E. Testarea pacienţilor cu HDS pentru Helicobacter pylori nu este necesară
R = A, C
806
20. Despre terapia medicamentoasă din ulcerele gastroduodenale sunt
/V
A. In caz de hemoragie acută un inhibitor de pompă de protoni este

administrat imediat după tratamentul endoscopic
B. Antagonişti ai receptorilor H2 sunt recomandaţi în tratamentul
pacienţilor
cu HDS
C. Somatostatinul reduce fluxul sangvin splanhnic
D. Octreotidul nu reduce fluxul sangvin splanhnic
R = B, D, E
21. Despre hemostaza endoscopică sunt ADEVĂRATE următoarele:

A. Este cea mai eficientă metodă nechirurgicală de hemostaza în
ulcerele
sângerânde
B. Obiectivul acestei intervenţii este de a coagula sau a tromboza vasul
erodat
C. Resângerarea este posibilă la 20% dintre cazuri atunci când sunt
folosite
dispozitive termice
/V
R = A, B,E
22. Despre hemostaza endoscopică sunt ADEVĂRATE următoarele:

A. Este cea mai eficientă metodă nechirurgicală de hemostază în ulcerele
sângerânde
B. Obiectivul acestei intervenţii este de a coagula sau a tromboza vasul
erodat
C. Resângerarea este posibilă la 20% dintre cazuri atunci când sunt folosite
dispozitive termice
D. în cazul injectării de agenţi chimici resângerarea este minimă
E. Aplicarea de cleiuri de fibrin previne recidiva
R = C, D
807
23. Terapia chirurgicală în cazul ulcerelor gastro-duodenale are indicaţie
absolută
în următoarele cazuri:
A. Eşecul tratamentului endoscopic
B. Pacient stabil hemodinamic
C. Stabilizare după hemostaza endoscopică
D. Şoc asociat cu hemoragii recurente
E. Sângerări reduse dar persistente care necesită mai mult de cinci unităti de
sânge pe zi
R = A, B,D
24. Terapia chirurgicală în cazul ulcerelor gastro-duodenale nu are

indicaţie
absolută în următoarele cazuri:
A. Eşecul tratamentului endoscopic
B. Pacient stabil hemodinamic
C. Stabilizare după hemostază endoscopică
D. Şoc asociat cu hemoragii recurente
E. Sângerări reduse dar persistente care necesită mai mult de cinci unităţi de
sânge pe zi
R = C, E
25. Indicaţii relative ale tratamentului chirurgical în ulcerul gastro-duodenal sunt:

A. Pacient în urgenţa cu şoc
B. Vârsta mică a pacientului
C. Un grup de sânge rar
D. Refuzul transfuziei
E. Boli asociat severe
R = A, C, D,E
26. Despre hemoragia din varicele esofagiene sunt ADEVĂRATE:

A. Rata mortalităţii este scăzută
B. Riscul de recidivă este de 7%
C. Fiecare resângerare agravează prognosticul
D. HTP apare când gradientul de presiune portal este mai mare de 5mmHg
E. Varicele esofagiene sângerează doar atunci când gradientul depăşeşte
12 mm Hg
R = C, D, E
808
27. Despre hemoragia din varicele esofagiene sunt FALSE:
A. Rata mortalităţii este scăzută
B. Riscul de recidivă este de 7%
C. Fiecare resângerare agravează prognosticul
D. HTP apare când gradientul de presiune portal este mai mare de 5 mmHg
E. Varicele esofagiene sângerează doar atunci când gradientul
depăşeşte
12 mmHg
R = A, B
28. Opţiuni terapeutice în varicele esofagiene sunt următoarele:

A. Farmacoterapia
B. Proceduri endoscopice (sonda Sengstaken-Blakemore)
C. Proceduri endoscopice (sonda Linton-Nachlas)
D. Şuntul transjugular portosistemic intrahepatic
E. Şunturi chirurgicale postsitemice
R = A, D, E
29. Nu constituie opţiuni terapeutice în varicele esofagiene:

A. Farmacoterapia
B. Proceduri endoscopice (sonda Sengstaken-Blakemore)
C. Proceduri endoscopice (sonda Linton-Nachlas)
D. Şuntul transjugular portosistemic intrahepatic
E. Şunturi chirurgicale postsitemice
R = B, C
30. Despre HTP sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:

A. Cele mai multe cazuri se datorează cirozei hepatice
B. Transplantul hepatic este cea mai bună soluţie în cazul cirozei hepatice
C. Profilaxia primară a HTP constă exclusiv în farmacoterapie
D. Profilaxia primară a HTP constă în farmacoterapie şi ligatura endoscopică
a vaselor
E. Farmacoterapia din profilaxia primara a HTP asociază beta-blocante
selective şi isosorbide-5-mononitrat
R = A, B,D
809
31. Despre HTP sunt FALSE următoarele afirmaţii:
A. Cele mai multe cazuri se datorează cirozei hepatice
B. Transplantul hepatic este cea mai bună soluţie în cazul cirozei hepatice
C. Profilaxia primara a HTP constă exclusiv în farmacoterapie
D. Profilaxia primară a HTP constă în farmacoterapie şi ligatura endoscopică a
vaselor
E. Farmacoterapia din profilaxia primară a HTP asociaza beta-blocante
selective si isosorbide-5-mononitrat
9
R = C, E
32. Tratamentul HDS în situaţii de urgenţă presupune următoarele măsuri:

A. Evaluare rapidă
B. Resuscitare hemodinamică (hemoglobina trebuie menţinută la peste 9g/dl)
C. Plasmă proaspătă congelată se administrează la pacienţii care necesită
transfuzii masive de sânge
D. Soluţiile saline pot fi folosite fără riscuri în resuscitarea hemodinamică
E. Volumul urinar trebuie menţinut la peste 15ml/h
R = A, B, C
33. Tratamentul HDS în situaţii de urgenţă nu presupune următoarele măsuri:

A. Evaluare rapidă
B. Resuscitare hemodinamică (hemoglobina trebuie menţinută la peste 9g/dl)
C. Plasma proaspătă congelată se administrează la pacienţii care necesită
transfuzii masive de sânge
D. Soluţiile saline pot fi folosite fără riscuri în resuscitarea hemodinamică
E. Volumul urinar trebuie menţinut la peste 15ml/h
R = D, E
34. Tratamentul HDS în situaţii de urgenţă presupune următoarele măsuri:

A. Administrarea de masă trombocitară la valori sub 15000/ml ale
trombocitelor
B. Resuscitare pulmonară
C. Administrarea profilactică de antibiotice la pacienţii cu ascită
D. Managementul metabolic prin evitarea amestecului transfuzional
E. Managementul renal prin monitorizarea sevrajului alcoolic
R = B,C
810
35. Tratamentul HDS în situaţii de urgenţă nu presupune următoarele măsuri:
A. Administrarea de masă trombocitară la valori sub 15000/ml ale
trombocitelor
B. Resuscitare pulmonară
C. Administrarea profilactică de antibiotice la pacienţii cu ascită
D. Managementul metabolic prin evitarea amestecului transfuzional
E. Managementul renal prin monitorizarea sevrajului alcoolic
R = A, D, E
36. Despre măsurile de stopare a hemoragiei din HDS sunt ADEVĂRATE

j
A. Octreotidul inhibă eliberarea de Glucagon
B. Vasopresina creşte presiunea portală
C. Vasopresina are o incidenţă crescută a complicaţiilor cardiace
D. Factorul recombinant Vila are indicaţie de rutină
E. Doza de NovoSeven este de 80 pg/kg în 30 de minute
R = A, C, E
37. Despre măsurile de stopare a hemoragiei din HDS sunt FALSE:

A. Octreotidul inhibă eliberarea de Glucagon
B. Vasopresina creşte presiunea portală
C. Vasopresina are o incidenţă crescută a complicaţiilor cardiace
D. Factorul recombinant Vila are indicaţie de rutină
E. Doza de NovoSeven este de 80 pg/kg în 30 de minute
R = B, D
38. Despre măsurile de stopare a hemoragiei din HDS sunt ADEVĂRATE

afirmaţiile:
A. Hemostaza prin tamponament se realizează cel mai des prin sonda
Sengstaken-Blakemore
B. Stenturile esofagiene autoexpandabile nu opresc sângerarea
C. Ligatura elastică este preferată în cazul hemostazei endoscopice
D. Ca metodă chirurgicală deconexiunea azigoportală are rezultate bune
E. Şunturile chirurgicale prezintă mortalitate scăzută dar cu perioadă de
supravieţuire redusă
R =A, C, D
811
39. Despre măsurile de stopare a hemoragiei din HDS sunt ADEVĂRAT
A. Hemostaza prin tamponament se realizează cel mai des prin sonda
Sengstaken-Blakemore
B. Stenturile esofagiene autoexpandabile nu opresc sângerarea
C. Ligatura elastică este preferată în cazul hemostazei endoscopice
D. Ca metodă chirurgicală deconexiunea azigoportală are rezultate bune
E. Şunturile chirurgicale prezintă mortalitate scăzută dar cu perioadă de
supravieţuire redusă
R = B, E
40. Despre măsurile de stopare a hemoragiei din HDS sunt ADEVARATE

5
A. Şuntul transjugular portosistemic intrahepatic este o procedură noninvazivă
B. Şuntul transjugular portosistemic intrahepatic este folosit în managementul
pe termen lung al HDS
C. Şuntul transjugular portosistemic intrahepatic induce encefalopatie portal
la 10-20% dintre cazuri
D. Transplantul hepatic rămâne soluţia cea mai eficientă de tratament a HTP şi
implicit a HDS
E. Şuntul transjugular portosistemic intrahepatic nu are contraindicaţii
R = C, D
41. Despre măsurile de stopare a hemoragiei din E1DS sunt ADEVĂRATE

A. Şuntul transjugular portosistemic intrahepatic este o procedură noninvazivă
B. Şuntul transjugular portosistemic intrahepatic este folosit în managementul
pe termen lung al HDS
C. Şuntul transjugular portosistemic intrahepatic induce encefalopatie portală
la 10-20% din cazuri
D. Transplantul hepatic rămâne şolutia cea mai eficientă de tratament a HTP şi
implicit a HDS
E. Şuntul transjugular portosistemic intrahepatic nu are contraindicaţii
R = A, B,E
812
yv
42. In cadrul hemoragiei din ulcerele de stres:

A. Ventilaţia mecanică şi coagulopatia sunt factori de risc
B. Insuficienţa hepatică nu constituie factor de risc
C. Arsurile peste 35% din suprafaţa corpului reprezintă factor de risc
D. Leziunile apar în general pe fimdusul şi corpul gastric
E. Leziunile sunt de cele mai multe ori profunde
R = A, C,D
43. în cadrul hemoragiei din ulcerele de stres nu sunt ADEVĂRATE

următoarele
afirmaţii:
A. Ventilaţia mecanică şi coagulopatia sunt factori de risc
B. Insuficienţa hepatică nu constituie factor de risc
C. Arsurile peste 35% din suprafaţa corpului reprezintă factor de risc
D. Leziunile apar în general pe fundusul şi corpul gastric
E. Leziunile sunt de cele mai multe ori profunde
R = B, E
44. Mecanismele fiziologice de apărare a mucoasei gastrice sunt reprezentate de:

A. Secreţia de mucus şi bicarbonat
B. Regenerarea rapidă (13 zile) a celulelor deteriorate
C. Menţinerea unui flux adecvat de sânge a mucoasei
D. Regenerarea rapidă (3 zile) a celulelor deteriorate
E. Producţia de prostaglandine endogene
R = A, C, D, E
45. Despre hemoragiile din ulcerul de stres sunt ADEVĂRATE:

A. în majoritatea cazurilor leziunile se vindecă spontan în 10-14 zile
B. Hemoragia se poate manifesta printr-un hematocrit care scade progresiv
prin
pierderi oculte
C. Hemoragia activă nu constituie contraindicaţie pentru endoscopia de
urgenţă
D. Frecvenţa hemoragiilor semnificative clinic apare la 15-30% dintre pacienţii
în stare critică
R = A, B,E
813
46. Despre hemoragiile din ulcerul de stress sunt FALSE afirmaţiile:
A. în majoritatea cazurilor leziunile se vindecă spontan în 10-14 zile
B. Hemoragia se poate manifesta printr-un hematocrit care scade progresiv prin
pierderi oculte
C. Hemoragia activă nu constituie contraindicaţie pentru endoscopia de
urgenţă
D. Frecvenţa hemoragiilor semnificative clinic apare la 15-30% dintre pacienţii
în stare critică
E. Pacienţii din terapie intensivă cu ulcere de stres nu prezintă durere
R = C, D
47. Tratamentul hemoragiei de stres presupune:

A. Intervenţie chirurgicală la 20-60% dintre pacienţi
B. Tratament medicamentos în majoritatea cazurilor
C. Lavaj gastric
D. Administrarea de inhibitori de pompă de protoni
E. Profilaxie, aceasta fiind cea mai importantă
R = B, C, D, E
48. Despre hemoragiile digestive superioare sunt ADEVĂRATE următoarele

afirmaţii:
A. Hemoragia din esofagită se tratează conservator, medicamentos
B. Hemoragia din sindromul Mallory-Weiss de obicei nu se opreşte fără
terapie
C. Leziunea Dieulafoy prezintă risc de resângerare după tratament
D. Angiodisplazia gastrointestinală superioară este asociată cu boala Rendu-
Osler-Weber
E. Tumorile gastrointestinale superioare reprezintă 10% dintre cauzele
hemoragiilor digestive superioare
R = A, C,D
49. Despre hemoragiile digestive superioare sunt FALSE afirmaţiile:

A. Hemoragia din esofagită se tratează conservator medicamentos
B. Hemoragia din sindromul Mallory-Weiss de obicei nu se opreşte fără
terapie
C. Leziunea Dieulafoy prezintă risc de resângerare după tratament
D. Angiodisplazia gastrointestinală superioară este asociată cu boala Rendu-
Osler-Weber
E. Tumorile gastrointestinale superioare reprezintă 10% dintre cauzele
hemoragiilor digestive superioare
R = B, E
814
50. Despre hemoragiile digestive superioare sunt ADEVARATE:
A. Fistulele aorto-enterice provoacă o hemoragie fudroaiantă
B. “watermelon stomach” apare cu precădere la pacienţii cu boli autoimune
C. Fotocoagularea laser este tratamentul de elecţie în “watermelon stomach”
D. Hemobilia reprezintă pătrunderea sângelui în arborele biliar
E. Tratamentul de elecţie în hemosuccus pancreaticus este angioembolizarea
R = A, B, D, E
51. Despre HDI sunt ADEVARATE următoarele afirmaţii:

A. Apar mai frecvent la sexul masculin
B. Apar mai frecvent la vârste mici
C. Nu toate coagulopatiile pot fi cauze de HDI
D. Diverticulitele se număra printre cauzele HDI
E. Malformaţiile (fistulele arterio-venoase) nu constituie cauze ale HDI
R = A, D
52. Despre HDI sunt FALSE următoarele afirmaţii:

A. Apar mai frecvent la sexul masculin
B. Apar mai frecvent la vârste mici
C. Nu toate coagulopatiile pot fi cauze de HDI
D. Diverticulitele se numără printre cauzele HDI
E. Malformaţiile (fistulele arterio-venoase) nu constituie cauze ale HDI
R = B, C, E
53. Despre HDI sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:

A. Melena apare când sursa hemoragiei este pe intestinul subţire
B. Hematochezia apare când sursa sângerării este pe colonul drept, fără ca
sângerarea să fie abundentă
C. Leziunile localizate pe colonul stâng se manifestă de obicei sub forma
rectoragiei
D. HDI acute sunt mai puţin dramatice faţă de cele superioare
E. Colonoscopia este gold-standard-ul în depistarea leziunilor colorectale
R = C, D, E
815
54. Despre HDI sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:
A. Melena apare când sursa hemoragiei este pe intestinul subţire
B. Hematochezia apare când sursa sângerării este pe colonul drept, fără ca
sângerarea să fie abundentă
C. Leziunile localizate pe colonul stâng se manifestă de obicei prin rectoragie
D. HDI acute sunt mai puţin dramatice faţă de cele superioare
E. Colonoscopia este gold-standard-ul în depistarea leziunilor colorectale
R = A, B
55. Despre tratamentul HDI sunt ADEVĂRATE următoarele:

A. Nu variază în funcţie de etiologie
B. Majoritatea necesită tratament conservator medicamentos
C. Tratamentul chirurgical se referă în general la rezecţii mai mult sau mai
puţin extinse
D. Hemoragia diverticulară colică apare la persoanele în vârstă
E. Hemoragia diverticulară colică este rar autolimitată deşi nu este severă
R = C, D
56. Despre tratamentul HDI sunt ADEVĂRATE următoarele:

A. Nu variază în funcţie de etiologie
B. Majoritatea necesită tratament conservator medicamentos
C. Tratamentul chirurgical se referă în general la rezecţii mai mult sau mai
puţin extinse
D. Hemoragia diverticulară colică apare la persoanele în vârstă
E. Hemoragia diverticulară colică este rar autolimitată deşi nu este severă
R = A, B,E
57. Despre hemoragiile digestive oculte şi obscure sunt ADEVĂRATE:

A. Cazurile de hemoragie ocultă sunt depistate în urma testelor de laborator de
rutină (pentru anemie feriprivă)
B. Anticoagulantele nu provoacă hemoragii oculte
C. Hemangioamele cutanate şi gastrointestinale pot cauza hemoragii oculte
D. în cazul în care nu este depistată sursa sângerării se instituie doar
tratamentul pentru anemia feriprivă
E. Embolizarea angiografică este cea mai utilizată metodaă de tratament în
cazul depistării sursei hemoragiei
R = A, C, D
816
58.Cu privire la hemoragiile digestive oculte şi obscure sunt FALSE:
A. Cazurile de hemoragie ocultă sunt depistate în urma testelor de laborator de
rutină (pentru anemie feriprivă)
B. Anticoagulantele nu provoacă hemoragii oculte
C. Hemangioamele cutanate şi gastrointestinale pot cauza hemoragii oculte
D. în cazul în care nu este depistată sursa sângerării se instituie doar
tratamentul pentru anemia feriprivă
E. Embolizarea angiografică este cea mai utilizată metodă de tratament în cazul
depistării sursei hemoragiei
R= B, E
12.7 CANCERUL COLORECTAL
COMPLEMENT SIMPLU
1. Selectaţi afirmaţia falsă despre cancerul colorectal:

A. Reprezentând cel mai frecvent cancer al tractului gastrointestinal
B. Cancerul de colon şi cel de rect au factori de risc comuni
C. Cancerul de colon şi de rect nu apar pe acelaşi fond genetic
D. Are o morbiditate crescută
E. Cancerul de colon şi cel de rect, în general, sunt tratate împreună, sub
numele de cancer colorectal
R=C
2. Următoarea patologie virală poate fi implicată în apariţia CCR:

A. Rotavirus
B. Adenovirus
C. Enterovirus
D. HPV
E. HIV
R=D
817
3. Următoarele sunt semne şi simptome frecvent întâlnite în cadrul CCR în stadiu
tardiv, CU EXCEPŢIA:
A. Durerile abdominale
B. Subfebrilitate
C. Sângerările rectale
D. Modificări ale tranzitului intestinal
E. Tenesme
R =A
4. în cazurile rare în care tumora colo-rectală primară rămâne mută clinic,

pacientul se prezintă cu simptomatologie legată de existenţa leziunilor
secundare cum ar fi, CU EXCEPŢIA:
A. Hepatomegalie
B. Semne neurologice (sindrom Trousseau)
C. Icter sclero-tegumentar
D. Dureri osoase şi fracturi patologice
E. Tromboflebite superficiale migratorii
R=B
5. Sindrom Trousseau se referă la:

A. Un icter sclero-tegumentar
B. Un sindrom anemic
C. Un sindrom neurologic
D. Tromboflebite superficiale migratorii
E. Un sindrom respirator
R=D
6. Selectaţi afirmaţia falsă în legătură cu stadiile M şi N din CCR:

A. MIA- metastază localizată la nivelul unui singur organ
B. Mlb- metastaze peritoneale sau la nivelul mai multor organe
C. NI a - metastază în 1 ganglion limfatic regional
D. Nlb - metastază în 2-3 ganglioni limfatici regionali
E. Nlc- metastază în 4-6 ganglioni limfatici regionali
R=E
818
7. Stadiul IIA din cadrul CCR cuprinde următoarele caracteristici TNM:
A. T3, T4 NO MO
B. T3 NO MO
C. T4a NO MO
D. T1/T2 NI MO, TI N2a MO
E. Orice T NI/N2 MO
R =A
8. Stadiul III al CCR prezintă următoarea stadializare TNM:

A. orice T NI/N2 MO
B. T3 NO MO
C. T4a NO MO
D. T4b NO MO
E. Orice T orice N Mia
R =A
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE despre cancerul colorectal:
A. Reprezentând cel mai frecvent cancer al tractului gastrointestinal
B. Cancerul de colon şi cel de rect au factori de risc comuni
C. Cancerul de colon si de rect nu apar pe acelaşi fond genetic
D. Are o morbiditate crescută
E. Cancerul de colon şi cel de rect, în general, sunt tratate împreună, sub
numele de cancer colorectal
R — A, B, D, E
2. Referitor la datele epidemiologice în cazul cancerului colorectal, selectaţi

afirmaţiile ADEVĂRATE:
A. CCR reprezintă primul tip de cancer ca şi frecvenţă, la nivel mondial, în
statisticile GLOBOCAN 2012
B. Incidenţa mare există în Asia, Africa şi America de Sud
C. Incidenţa mai scăzută este în Europa, America de Nord şi Oceania
D. Ţările industrializate menţin o incidenţă şi mortalitate crescute a CRC,
datorate condiţiilor de viaţă şi a dietei
E. Statusul socio-economic scăzut este de asemenea asociat cu un risc crescut
de dezvoltare a CCR, mai important pentru cancerul de rect şi mai scăzut
pentru cancerul de colon drept
R = D, E
819
3. în privinţa etiologiei cancerului colorectal, următoarele afirmaţii sunt FALSE:
A. Apariţia CCR este rezultatul interacţiunii complexe dintre factorii de mediu
şi susceptibilitatea genetică
B. Cancerul de colon apare în procent de 5-10% sub formă de cancer sporadic
C. Factorii de mediu şi stilul de viaţă implicate înapariţia CCR sunt
reprezentaţi de dieta bogată în grăsimi şi săracă în fibre, fructe, legume,
peşte, consumul de alcool şi fumat, consumul de preparate hormonale
(estrogeni, tamoxifen, contraceptive orale), infecţii virale (Human
Papilloma Virus)
D. Existenţa unei colecistectomii sau a unei iradieri ca
măsură terapeutică în antecedente, şi boala inflamatorie intestinală (istoric
de colită ulcerativă) sunt rar factori favorizanţi ai CCR
E. Majoritatea cazurilor de CCR apar după vârsta de 60-70 de ani
R = B, D
4. Consumul următoarelor preparate hormonale poate fi implicat în etilogia CCR,

CU EXCEPŢIA:
A. Estrogeni
B. Progesterone
C. Tamoxifen
D. Contraceptive orale
E. Hormoni tiroidieni
R = B,E
5. Următoarele sunt semne şi simptome frecvent întâlnite în cadrul CCR în stadiu

incipient:
A. Scădere în greutate într-o perioadă scurtă de timp
B. Subfebrilitate
C. Sângerările rectal
D. Modificări ale tranzitului intestinal
E. Tenesme
R = A, B
820
6. Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE cu privire la simtomatologia din CCR:
A. Diaree în localizările pe colonul stâng
B. Constipaţie în localizările pe colonul drept
C. Durerea are caracter colicativ cu aspect de sindrom Konig sau caracter
persistent în stadiile avansate
D. Tenesmele semnifică prezenţa unei formaţiuni în ampula rectal
E. Invazia vezicală poate determina hematurie, disurie, polakiurie sau chiar
pneumaturie şi fecalurie, atunci când este prezentă fistula
R = C, D, E
7. în cazurile rare în care tumora colo-rectală primară rămâne mută clinic,

pacientul se prezintă cu simptomatologie legată de existenţa leziunilor
secundare cum ar fi:
A. Hepatomegalie
B. Splenomegalie
C. Icter sclero-tegumentar
D. Dureri osoase şi fracturi patologice
E. Tromboflebite superficiale migratorii (sindrom Trousseau)
R = A, C, D, E
8. Evaluarea loco-regională în CCR, afirmaţii ADEVARATE:

A. începe cu realizarea tuşeului rectal care poate detecta şi evalua tumori
situate la maximum 10 cm de linia dentate
B. Colonoscopia este explorarea cea mai fidelă în decelarea unei leziuni
localizate la nivelul rectului sau a colonului
C. Se poate efectua clisma baritată care poate decela leziunea primară sau
eventualele leziuni sincrone
D. Ecografia endorectală poate evalua gradul de infiltrare parietală a tumorii
rectale situată sub 10 cm de marginea anală
E. Radiografie abdominală simplă poate pune în evidenţă distensia gazoasă
până la obstacol a cadrului colic sau prezenţa de nivele hidro-aerice pe
intestinul subţire şi colon, deasupra obstacolului
R = B, C, E
821
9. Bilanţul diseminărilor la distanţă a tumorii în CCR cuprinde următoarele
investigaţii:
A. Ecografia abdominală pentru explorarea ficatului, care este sediul principal
al metastazelor
B. Radiografia toracică standard permite decelarea metastazelor pulmonare
C. Tomografia computerizată este considerată “gold standard” în aprecierea
stadializării tumorilor rectale
D. Colonoscopia virtuală utila in cazul leziunilor neoplazice de mari
dimensiuni
E. Rezonanţa magnetică
nucleară
R = A, B,E
10. Următoarele afirmaţii referitoare la stadiul T din CCR sunt ADEVĂRATE:

A. TI- tumora penetrează muscularis mucosae şi invadează submucoasa
B. T0- fără semne de tumoră primitivă
C. T2- tumora invadează musculară proprie
D. T4- tumora invadează subseroasa sau ţesutul perirectal subperitoneal
E. T3- tumora invadează direct alte organe sau structure şi-sau interesează
peritoneul visceral
11. Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE în legătură cu stadiile Msi N din CCR:

A. Mia- metastază localizată la nivelul unui singur organ
B. Mlb- metastaze peritoneale sau la nivelulmaimultororganeâ
C. Nla - metastază în 1 ganglion limfatic regional
D. Nlb - metastază în 2-3 ganglioni limfatici regionali
E. Nlc- metastază în 4-6 ganglioni limfatici regionali
R = A, B, C, D
12.Stadiul IIIB al CCR cuprinde următoarele:

A. T1/T2 NI MO
B. T3/T4a NI MO
C. T2/T3 N2aM0
D. T1/T2 N2b MO
E. T3/ T4a N2b MO
R = B, C, D
822
13.Stadiul IIIC al CCR cuprinde următoarele:
A. T4a N2a MO
B. T3/ T4a N2b MO
C. T4b NI/ N2 MO
D. T3/T4a NI MO
E. T2/T3N2aM0
R = A, B, C
14.Stadiul TNM diferă în funcţie de examenul efectuat, astfel:

A. TxNxMx: scor TNM după evalurea clinică şi imagistică
B. us TxNxMx: scor TNM după eco-endoscopie (pentru cancer de colon)
C. p TxNxMx: scor TNM după examenul anatomopatologic al piesei de
rezecţie
D. ypTxNxMx: scor TNM după examenul anatomopatologic al piesei de
rezecţie care va primit postoperator un tratament neoadjuvant
E. ypTxNxMx: scor TNM după examenul anatomopatologic al piesei de
rezecţie care a primit în prealabil un tratament neoadjuvant
R = A, C, E
15.In funcţie de gradul de diferenţiere al tumorii, adenocarcinoamele colorectale

se clasifică în, CU EXCEPŢIA:’
A. Bine diferenţiate (structură glandulară, secreţie conservată, stromă
fibrovasculară în cantitate echilibrată cu proliferarea epitelială)
B. Moderat diferenţiate (tuburi glandulare iregulate, mitoze frecvente)
C. Slab diferenţiate (tuburi glandulare iregulate, mitoze frecvente)
D. Slab diferenţiate (structuri tubulare frecvente)
E. Nediferenţiate
R = A, B, E
16.Manifestările acute în CCR sunt reprezentate de:

A. Oprirea tranzitului intestinal
B. Obstrucţie
C. Perforaţie
D. Hemoragie
E. Apariţia abdomenului acut
R = B, C, D
823
17.Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE referitoare la ocluziile din CCR:
A. Cancerul de colon este cauza cea mai frecventă de ocluzie
B. Ocluzia este mai frecventă la persoanele în vârstă
C. Ocluzia este mai frecventă în cazul tumorilor localizate pe colonul drept
D. Semnele de ocluzie nu sunt în raport cu localizarea colică şi mecanismul
producerii
E. Radiografia abdominală pe gol este examinarea de primă intenţie
R = A, B,E
18. Nu sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii despre hemoragiile din CCR:

A. Hemoragia severă este o complicaţie frecventă în CCR
B. Hemoragiile repetate dar cu cantităţi mici de sânge se pot întâlni mai
frecvent în cazul tumorilor de colon drept
C. în cancerul de rect se elimină sânge roşu, proaspăt, amestecat cu scaunul
sau spre sfârşitul scaunului
D. în cazul tumorilor de colon drept poate aparea o emisie numai de sânge cu
cheaguri care apare după senzaţia falsă de scaun
E. Când tumora prezintă în evoluţie necrozarea unui segment şi eliminarea sa,
se poate declanşa o hemoragie semnificativă cantitativ care se
exteriorizează carectoragie cu sânge roşu, proaspăt.
R = B, C,E
19. Următoarele sunt afirmaţii ADEVĂRATE cu privire la tratamentul CCR:

A. Tratamentul chirurgical în CCR rămâne singurul tratament cu viză curative
B. Tratamentul pentru CCR depinde de stadiul bolii şi de localizarea acesteia,
cu diferenţe importante pentru cancerul de rect
C. în stadiile incipiente de cancer de colon se practică rezecţia radicală cu
margini de siguranţă de 5 cm superior şi inferior de tumoră, împreună cu
excizia ganglionară precum şi excizia completă de mezocolon aferent
D. Limita distală de rezecţie 30 în cancerul de recteste de 1 cm, iar limita
marginilor circumferenţiale de rezecţie de 1 mm
E. în momentul diagnosticului, 30-40% dintre tumorile rectal sunt considerate
inoperabile
R=A, B, C,D
824
20. Afirmaţii ADEVĂRATE referitoare la radioterapia din cancerul rectal:
A. Radioterapia preoperatorie este recomandată pentru neoplasmul rectal
subperitoneal
B. Radioterapia preoperatorie este recomandată pentru tumori T3-T4 şi/sau NO
sau N+
C. Prezenţa leziunilor secundare în neoplasmul rectal reprezintă principal
indicaţie pentru tratamentul neoadjuvant
D. Dozele de iradierere comandate de ghidurile ESMO 2010 sunt 25 Gy,
administraţi în 5 fracţii de câte 5 Gy pentru radioterapia externă de lungă
durată
E. Radioterapia asociată cu chimioterapia preoperator determină diminuarea
invaziei şi mărimii tumorii, favorizând rezecţia lor chirurgicală
R = A, B, E
12.8 CANCERUL GASTRIC
COMPLEMENT SIMPLU
1. Selectaţi afirmaţia falsă cu privire la epidemiuologia cancerului gastric:

A. Cancerul gastric apare cu o frecvenţă semnificativ mai mare in ţările în curs
de dezvoltare, comparativ cu cele dezvoltate
B. Aproape jumătate de cazuri se depistează în Estul Asiei, în special China
/V
C. In ceea ce priveşte sexul, se constată un raport barbaţi/femei de Vi

D. Frecvenţa bolii creşte proporţional cu vârsta, grupele vârstnice fiind, de
regulă, cele mai afectate
E. Frecvenţa bolii creşte proporţional cu vârsta
R =C
2. Durerea este consemnată ca simptom al neoplasmului în cazul următorului

procentaj din bolnavii cu diagnostic confirmat:
A. 80-85%
B. 90-95%
C. 70-75%
D. >95%
E. 50%
R=A
825
3. Stadializarea TNM a cancerului gastric, afirmaţia falsă:
A. TO - carcinom «in situ»
B. TI - cancer limitat la musculară
C. T2 - cancer limitat la musculară
D. T3 - cancer invadează seroasa
E. T4 - cancer invadează organele din jur
R=B
4. Stadiul MB în cazul cancerului gastric este reprezentat de:

A. T2a/bNlM0
B. T2a/bN2M0
C. T3N1M0
D. T4N0M0
E. T3N2M0
R=E
5. Contraindicaţii motivate ale intervenţiei chirurgicale în cancerul gastric pot fi

A. Caşexie
B. Ascită
C. Ganglioni supraclaviculari stângi
D. Prezenţa metastazelor evidente
E. Hepatomegalie
R=E
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE cu privire la epidemiuologia cancerului
gastric:
A. Cancerul gastric apare cu o frecvenţă semnificativ mai mare in ţările în curs
de dezvoltare, comparativ cu cele dezvoltate
B. Aproape jumătate de cazuri se depistează în Estul Asiei, în special China
C. în ceea ce priveşte sexul, se constată un raport barbaţi/femei de Vi
D. Frecvenţa bolii creşte proporţional cu vârsta, grupele vârstnice fiind, de
regulă, cele mai afectate
E. Frecvenţa bolii scade proporţional cu vârsta
R = A, B, D
826
2. Următoarele afirmaţii referitoare la etiologia cancerului gastric sunt adevărate,
CU EXCEPŢIA:
A. Modul de conservare şi pregătirea alimentelor, ca de pildă afumarea şi
sărarea cărnii şi a peştelui pot fi implicate in apariţia cancerului gastric
B. Componenta genetică a fost incriminată în cancerogeneza gastrică prin
observarea unor focare familiale de cancer gastric
C. O altă constatare se referă la proporţia mare a bolnavilor de cancer gastric
aparţinând grupei de sânge AB
D. Ca factor de risc medical intră în discuţie şi infecţia cu Helicobacter pylori
E. Tratamentul prelungit cu inhibitori ai secreţiei gastrice acide, prin supresia
secreţiei acide gastrice, sunt factori de protecţie împotriva dezvoltării unui
cancer gastric
R = C, E
3. Următoarele fac parte din semiologia clasică a cancerului gastric:

A. Palparea tumorii epigastrice
B. Palparea ganglionului Virchoff-Troisier
C. Palparea formaţiunii tuşabile în fundul de sac Douglas (semnul Strauss)
D. Palparea adenopatiei prerectale tuşabile (semnul Blumer)
E. Palparea tumorii hipogastrice
R = A, B
4. Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE cu privire la examinarea radiologică din

cârdul cancerelor gastrice:
A. Aspectele radiologice sunt date de aspectul anatomo-funcţional ce rezultă
din prezenţa procesului tumoral
B. Examenul radiologie rămâne o investigaţie paraclinică de bază pentru
diagnosticarea cancerului gastric
C. O nişă malignă de mici dimensiuni poate fi expresia radiologică a unui
cancer vegetant
D. Nişa este semnul radiologie cel mai important al neoplasmelor ulcerate
E. Orice nişă gastrică, CU EXCEPŢIA uneia care are aspectul radiologie al
unei nişe benigne, trebuie considerată ca suspectă şi se recomandă
gastroscopia cu biopsie
R = A, B, D
827
5. Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE referitoare la gastroscopie şi biopsia
gastrică:
A. Examenul gastroscopie este singura investigaţie care permite diagnosticarea
cancerului gastric precoce
B. în asociere cu biopsia endoscopică, acurateţea diagnostică este de 95-98%
din cazuri.
C. Posibilitatea efectuării de biopsii multiple, prelevări pentru examinări
citologice face ca metoda să fie indispensabilă în diagnosticul formelor
avansate
D. La examenul endoscopic cancerele avansate apar sub trei forme
macroscopice principale
E. Aspectul macroscopic endoscopic variat sub care se prezintă cancerul
gastric precoce a impus clasificarea în trei tipuri principale
R = A, B, D, E
6. Următoarele fac parte din cele trei forme descrise morfopatologice ale
cancerului gastric avansat:
A. Proliferativă
B. Vegetantă
C. Ulcerată
D. Infiltrativă
E. Erodată
R =A, B, C,D
7. Următoarele fac parte din investigaţiile serologice ale cancerului gastric:

A. Antigenul carcinoembrionar (ACE)
B. CA-125
C. VSH
D. PCR
E. Dozarea leucocitelor
R = A, C,E
8. Examenul sângelui în cadrul cancerului gastric poate arăta:

A. Anemia hipocromamicrocitară la bolnavii care prezintă concomitent boală
Biermer
B. VSH-ul mult crescut, cu valori de până la 100 mm/24 ore sau şi mai mult
C. Leucocitoză: 10.000-12.000/mmc
D. Scăderea IgG şi a hepatoglobinei
E. Anemia macrocitară
R = B, E
828
9. Despre investigaţiile morfologice în cadrul cancerului gastric sunt
A. Se utilizează cu scopul de a aprecia extensia tumorii şi precizarea existenţei
metastazelor
B. Laparoscopia permite să se aprecieze starea ficatului şi a cavităţii
peritoneale
C. Tomografia hepatică nu ajută la identificarea metastazei hepatice
D. Ultrasonografia abdominală precizează prezenţa topografică şi mărime
a unei tumori în cavitatea peritoneală
E. Tomografia computerizată precizează prezenţa topografică şi mărimea unei
tumori din cavitatea stomacului, fără a preciza existenţa metastazelor
limfatice
R = C, E
10. Stadializarea TNM a cancerului gastric, afirmaţii FALSE:

A. T0 - carcinom «in situ»
B. T2 - cancer limitat la mucoasă si submucoasă
9
C. TI - cancer limitat la musculară

D. T3 - cancer invadează seroasa
E. T4 - cancer invadează organele din jur
R = B, C
11. Stadiul IHA în cazul cancerului gastric este reprezentat de:

A. T2a/bNlM0
B. T2a/bN2M0
C. T3N1M0
D. T4N0M0
E. T3N2M0
R=B, C, D
829
12. Afirmaţii ADEVĂRATE cu privire la tratamentul chirurgical al cancerului
gastric:
A. Indicaţiile chirurgicale în cancerul gastric sunt:de urgenţă (în perforaţie şi
hemoragie) sau elective (în formele necomplicate) cu obiectiv radical sau
paliativ
B. De urgenţă sau electivă, indicaţia chirurgicală este absolută, cu excepţia
unor contraindicaţii motivate
C. Decizia pentru un procedeu sau altul aparţine în întregime chirurgului şi se
ia preoperator
D. Cancerul gastric este o afecţiune ce diseminează cu predominanţă pe cale
sanguină
E. Toate formele de gastrectomie pentru a fi radicale se vor însoţi obligatoriu
de limfadenectomia largă a teritoriului limfatic al stomacului
R = A, B, E
13. Cu privire la rezecţia gastrică subtotală radical sunt ADEVĂRATE afirmaţiile:

A. Se îndepărtează procesul tumoral, în totalitate şi la distanţă
B. Se indepartează împreună cu micul şi marele epiploon
C. Uneori sunt îndepărtaţi şi toţi ganglionii perigastrici
D. Dacă tumora este juxtapilorică, se va rezeca din duoden 1 cm subpiloric
E. închiderea bontului duodenal se va face în bursă şi în sutură în dublu strat
R = A, B, E
14. Gastrectomia radicală proximală (polară superioară), afirmaţii FALSE:

A. Se îndepărtează polul superior gastric
B. Se îndepărtează întregul epiploon
C. Se îndepărtează ligamentul gastro-colic, ligamentul gastro-splenic cu
splina
D. Se îndepărtează o mare parte din micul epiploon
E. în caz de cancer al cardiei este obligatorie ablaţia esofagului inferior
R = B, D
830
15. Gastrectomia totală radicală, afirmaţii ADEVĂRATE:
A. Este operaţia prin care se îndepărtează stomacul în totalitate
B. Se îndepărtează de la mucoasa esofagiană la mucoasa duodenală
C. Se îndepărtează marele şi micul epiploon, splina şi toate cele 18 grupe
ganglionare limfatice
D. Restabilirea continuităţii digestive se poate realiza prin anastomoza eso-
jejunală termino-terminală sau termino-laterală
E. Restabilirea continuităţii digestive este rar posibilă
R = A, B,D
16. Următoarele afirmaţii referitoare la rezecţia paleativă sunt ADEVĂRATE, CU

EXCEPŢIA:
A. Are o eficienţă limitată în timp, dar creează numeroase beneficii immediate
B. Prin îndepărtarea tumorii se face o profilaxie eficientă a hemoragiilor
secundare din tumoră, a sindromului dureros, se reduce gradul de
intoxicaţie, de infecţie şi casexie tumorală
C. Statisticile prezentate arată că supravieţuirea la 5 ani după o gastrectomie
parţială ajunge la 15 %.
D. Celelalte procedee paliative: gastro-entero-anastomoze, stomii şi by-pass-
uri au dat rezultate cu mult superioare
E. Permite efectuarea unor tratamente complementare operaţiei, ca
radioterapia etajului supramezocolic intra şi/sau postoperatorie sau
tentativa unei chimioterapii paliative
R = A, B, E
17. Operaţiile de ocolire efectuate în cazul cancerelor gastrice, afirmaţii

ADEVĂRATE:
A. Sunt indicate în cazul cancerelor gastrice foarte extinse, greu rezecabile
B. Sunt indicate în cazul cancerelor plasate în apropierea cardiei sau pilorului
care împiedică tranzitul alimentar
C. Pentru tumorile stenozante antro-pilorice se practică diferite tipuri de eso-
gastro-anastomoze
D. Se mai pot utiliza endoproteze esofagiene şi gastrostome de alimentaţie
pentru tumorile stenozante antro-pilorice
E. în cancerul gastric perforat şi nerezecabil: sutura simplă sau sutura cu
epiploono plastie
R = A, B
831
18. Radioterapia în cancerele gastrice:
A. Tumorile răspund la iradiere prin reducerea progresivă a volumului lor
B. Cancerul gastric necesită doze ridicate de iradiere, de ordinul a 60-70 Gy
pentru a se putea obţine eradicarea lui
C. In faţa diseminării, radioterapia devine insuficientă
D. Radioterapia cu energii înalte în cancerul gastric îşi dovedeşte utilitatea
doar ca metodă de înlocuire a chimrgiei
E. Intervalul de timp în care are loc regresiunea diferă foartemult, în funcţie de
histologie
R = A, B, C, E
19. Chimioterapia în tratamentul complex al cancerului gastric, afirmaţii

ADEVĂRATE: ’
A. Chimioterapia după chirurgia radicală sau paliativă este considerată la ora
actuală puţin eficace
B. Nu avem încă un citostatic specific pentm cancerul gastric
C. Nu există o schemă terapeuitcă bine codificată şi urmărită în timp şi pe un
număr mare de bolnavi
D. chimioterapiautilizata in studii a fostcutiotepa, mitomicin-C sau 5-
fluorouracil
E. Evaluarea rezultatelor după doi ani de la operaţie arată o mică diferenţă în
supravieţuirea bolnavilor trataţi faţă de grupul de control.
R = A, B, C,D
12.9 CANCERUL MAMAR
COMPLEMENT SIMPLU
1. Selectaţi afirmaţia adevărată referitoare la factorii endogeni implicaţi în

cancerul mamar:
A. Antecedentele familiale de cancer mamar la o rudă de gradul I triplează
riscul de cancer mamar comparativ cu populaţia generală
B. Numai 1% din toate cazurile de cancer mamar apar ca rezultat al unei
predispoziţii genetice
C. Mai puţin de 5% din cazurile de cancer mamar la femeia vârstnică sunt în
legătură cu mutaţia genei BRCA1
D. Menarha tardivă şi menopauza precoce sunt asociate cu o incidenţă mai
mare a cancerului mamar
E. Prima naştere la vârstă înaintată reprezintă un factor de risc important
R=E
832
2. Următorul reprezintă primul semn în cazul bolii Padget:
A. Modificarea formei sau a volumului sânului
B. Adenopatia axilară
C. Eritemul mamelonar însoţit de prurit
D. Apariţia unor zone de retracţie cutanată
E. Mastita carcinomatoasă
R=C
3. Următoarele reprezintă investigaţii imagistice ce pot fi efectuate în cadrul

cancerului glandei mamare, CU EXCEPŢIA:
A. Mamografia
B. Galactografia
C. Tomografia cu emisie de pozitroni
D. Imagistică prin rezonanţa magnetică
E. Radiografia mamară simplă
R=E
4. Stadiul Tlb în cazul cancerului mamar presupune o tumoră:

A. <1 mm
B. 1-5 mm
C. 5-10 mm
D. 10-20 mm
E. >2 cm şi </=5cm
R=C
5. Stadiul N3a în cazul cancerului mamar presupune invazia:

A. Ganglionilor axilari
B. Ganglionilor mamari interni
C. Ganglionilor supraclaviculari
D. Ganglionilor mamari interni
E. Ganglionilor subclaviculari
R=E
833
6. Stadiului IIIB îi corespunde:
A. TO-4 N3 MO
B. T3 NO MO
C. T3 NI MO
D. T4 NO-2 MO
E. TO-4 NO-3 Ml
R=D
7. Reprezintă contraindicaţii relative ale tratamentului conservator în cazul

cancerului mamar, CU EXCEPŢIA:
A. Trimestrul I sau II de sarcină
B. Raport nefavorabil dimensiune tumoră/sân
C. Două sau mai multe tumori în cadrane separate ale sânului
D. Microcalcificări difuze
E. Radioterapie a sânului în antecedente
R=B
8. Reprezintă contraindicaţii absolute ale tratamentului conservator în cazul

cancerului mamar, CU EXCEPŢIA:
B. Două sau mai multe tumori în cadrane separate ale sânului
C. Microcalcificări difuze
D. Radioterapie a sânului în antecedente
E. Localizarea retroareolară a tumorii
R=E
9. Criteriile de selecţie pentru reconstrucţia mamară cu ţesut autolog nu include:

A. Paciente tinere
B. Speranţă de viaţă lungă
C. Susceptibilitatea la complicaţii în cazul implanturilor sintetice
D. Cancer de sân unilateral
E. Cancer de sân bilateral
R=D
834
lO.Tratamentul oncologic în cancerul mamar, afirmaţie FALSĂ:
A. Are atât caracter sistemic cât şi local
B. Rolul chimioterapiei este de a înlătură riscul ca eventualele celule
neoplazice diseminate la distanţă să dea naştere unor metastaze
C. Radioterapia vizează sediul tumorii primare, având sarcina de a opri
evoluţia, reduce dimensiunea şi de a neutraliza cu ajutorul radiaţiilor
celulele maligne la nivel local
D. Stadiile avansate de boală stabilesc indicaţia de tratament neoadjuvant,
intervenţia chirurgicală fiind insa de primă intenţie
E. Chimioterapia preoperatorie se adresează formelor avansate locoregional
R=D
11. Radioterapia are următoarele indicaţii majore, CU EXCEPŢIA:

A. Preoperatorie
B. Adjuvantă (postoperatorie)
C. Paleativă
D. Hormonosupresiva
E. Intraoperatorie
R=E
12. Complicaţiile posibile ale radioterapiei sunt, CU EXCEPŢIA:

A. Edemul braţului
B. Diminuarea mobilităţii braţului
C. Necroza ţesuturilor moi
D. Fracturi vertebrale
E. Afecţiuni cardice
R=D
13. Cancerul mamar la bărbat reprezintă:

A. 5% din totalitatea cancerelor mamare
B. 4% din totalitatea cancerelor mamare
C. 3% din totalitatea cancerelor mamare
D. 2% din totalitatea cancerelor mamare
E. 1% din totalitatea cancerelor mamare
R=E
835
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Afirmaţii ADEVĂRATE cu referire la epidemiologia cancerului mamar:

A. Este cea mai întâlnită formă de cancer la femei
B. Reprezintă, după cancerul colorectal, a doua cauză de deces în rândul
populaţiei de sex feminin
C. Incidenţa cunoaşte valori ridicate în ţările mai puţin dezvoltate
D. Creşterea incidenţei este proporţională cu vârsta
E. Se observa o scădere a frecvenţei bolii la femeile cu vârstă înaintată, de
peste 70 de ani
R = A, D, E
2. Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE referitoare la etiologia şi factorii de risc ai

cancerului mamar:
A. Etiologia cancerului glandei mamare are la bază interacţiunea dintre o serie
de factori exogeni care acţionează pe un teren susceptibil genetic
B. în funcţie de sediul proliferării neoplazice, cancerul mamar este ductal sau
lobular
C. Cancerul mamar este invaziv sau in situ în funcţie de prezenţa sau absenţa
efracţiei membranei bazale
D. Tipul histopatologic este alături de alţi factori de agresivitate criteriu în
stabilirea tipului de intervenţie chirurgicală
E. Mutaţii ale proteinelor şi genelor care codifică procesele normale de
diviziune şi apoptoză celulară conduc la degenerarea malignă
R = A,B,C,D,E
3. Factori endogeni implicaţi în cancerul mamar sunt următorii, CU EXCEPŢIA:

A. Antecedentele familiale de cancer mamar la o rudă de gradul I triplează
riscul de cancer mamar comparativ cu populaţia generală
B. Numai 1% din toate cazurile de cancer mamar apar ca rezultat al unei
predispoziţii genetice
C. Mai puţin de 5% din cazurile de cancer mamar la femeia vârstnică sunt în
legătură cu mutaţia genei BRCA1
D. Menarha tardiva şi menopauza precoce sunt asociate cu o incidenţă mai
mare a cancerului mamar
E. Prima naştere la vârstă înaintată reprezintă un factor de risc important
R = A,B,C,D
836
4. Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE referitoare la factorii de risc exogeni
A. Estrogenul, administrat în doză mare, o perioadă îndelungată de timp
reprezintă un factor de risc pentru cancerul mamar
B. Administrarea prelungită, pentru perioade mai mari de 10 ani a
contraceptivelor orale la femeile tinere nu reprezintă un factor de risc
pentru
cancerul mamar
C. Medicaţia hormonală de substituţie în post menopauză reprezintă un factor
de risc pentru cancerul mamar
D. Expunerea prelungită la radiaţii ionizante, electromagnetice sau
ultraviolete,
la vârste inaintate
E. Screeningul cancerului glandei mamare se efectuează prin mamografie
R = A,C,E
5. Caracteristicile clinice ale unei tumori mamare maligne sunt:

A. Formă neregulată
B. Limite imprecise
C. Consistenţă moale
D. Aderenţe la tegumente şi la planurile profunde
E. Durerea este de asemenea prezentă în cele mai multe cazuri
R = A,B,D
6. Afirmaţii ADEVĂRATE referitoare la mamografie sunt următoarele:

A. Este una dintre cele mai vechi investigaţii paraclinice
B. Este cea mai utilă şi folosită metodă imagistică în diagnosticul afecţiunilor
mamare
C. Opacitate densă, neomogenă, cu margini neregulate, fără contur precis,
estompate cu prelungiri spiculare în ţesutul mamar, realizând o imagine
stelată reprezintă o imagine sugestiva
D. Microcalcificările sunt prezente în aproximativ 90% din cancerele depistate
mamografie
E. Calcificările care însoţesc un proces malign sunt în majoritatea cazurilor de
mari dimensiuni
R = A,B,C
837
7. Selectaţi afirmaţiile FALSE cu privire la ecografia glandei mamare:
A. Se foloseşte în mod curent pentru diagnosticarea tumorilor şi chisturilor
mamare
B. Ecografia este cea mai utilă investigaţie imagistică în diagnosticul
afecţiunilor mamare
C. Este neinvazivă, nedureroasă
D. Oferă imagini în timp real, ce pot ghida o puncţie
E. Caracteristicile ecografice care sugerează malignitatea leziunii mamare sunt
aria lacunară de formă regulată dar imprecis delimitată, ecostructura
neomogenă
R = A, C, D
8. Sunt metode de recoltare a materialului bioptic următoarele în cazul cancerului

mamar următoarele:
A. Amprenta din tumori ulcerate
B. Raclajul din tumorile mamare neulcerate
C. Puncţie aspirativă cu ac subţire
D. Puncţie biopsie
E. Biopsia excizională
R = A, C, D, E
9. Stadiul N3b în cazul cancerului mamar presupune invazia:

A. Ganglionilor axilari
B. Ganglionilor mamari interni
C. Ganglionilor supraclaviculari
D. Ganglionilor mamari interni
E. Ganglionilor subclaviculari
R = A, D
10. Stadiul IHA in cancerul mamar presupune:

A. T2 NI MO
B. T3 NO MO
C. T0-3 N2 MO
D. T3 NI MO
E. TO-4 N3 MO
R = C,D
838
11.Stadiul IIIC în cancerul mamar presupune:
A. TO-4 N3 MO
B. TO-4 NO-3 Ml
C. T4 NO-2 MO
D. T3 NI MO
E. TO-3 N2 MO
R =A
12.Mastectomiile radicale modificate prezintă următoarele caracteristici:

A. Reprezintă azi principalele tehnici utilizate pentru tratamentul chirurgical al
cancerului mamar
B. Conservă marele pectoral sau ambii muşchi pectorali
C. Operaţia se încheie cu controlul hemostazei şi sutura tegumentelor
D. în toate cazurile drenajul postoperator este aspirativ
E. Incizia tegumentelor poate fi eliptică, oblică sau transversală
R = A, B, C, E
13.Obiectivele tratamentului conservator în cancerele mamare sunt, CU

EXCEPŢIA:
5
A. Supravieţuire uşor scăzută faţă de cea după mastectomie
B. Controlul local al bolii (rată mică de recădere)
C. Obţinerea de informaţii pentru evaluarea prognostică
D. Rezultat estetic bun
E. Controlul general bun
R = B, C, D
14. Afirmaţii ADEVĂRATE despre tratamentul conservator al cancerului

glandei mamare sunt următoarele:
A. Este indicat pentru o categorie selecţionată de cazuri de cancer mamar puţin
avansat
B. Este indicat în cazul tumorilor mici şi medii
C. Două sau mai multe tumori în cadrane separate ale sânului reprezintă
contraindicaţie relativă a acestui tip de tratament
D. Raport nefavorabil dimensiune tumoră/sân reprezintă o contraindicaţie
absolută a acestui tip de tratament
E. Localizarea retroareolară a tumorii reprezintă contraindicaţie relativă a
acestui tip de tratament
R = A, E
839
15. Reprezintă contraindicaţii relative ale tratamentului conservator în cazul
cancerului mamar:
B. Raport nefavorabil dimensiune tumoră/sân
C. Boală de colagen
D. Localizarea retroareolară a tumorii
E. Trimestrul I sau II de sarcină
R = A, E
16. Reprezintă contraindicaţii absolute ale tratamentului conservator în cazul

cancerului mamar:
A. Raport nefavorabil dimensiune tumoră/sân
B. Boală de colagen
C. Macromastie
D. Trimestrul I sau II de sarcină
E. Microcalcificări difuze
R = D,E
17. Afirmaţii ADEVARATE despre chirurgia oncoplastică:

A. Presupune asocierea principiilor şi metodelor de chirurgie oncologică cu
cele de chirurgie plastică
B. Reconstrucţia sânului foloseşte numai ţesut autolog (lambouri musculo-
cutanate sau libere)
C. Reconstrucţia sânului după mastectomie îmbunătăţeşte calitatea vieţii
D. Reconstrucţia sânului după mastectomie diminuează impactul psihologic,
social şi sexual al intervenţiei chirurgicale
E. Criteriile de selecţie pentru reconstrucţia cu ţesut autolog includ: paciente
tinere, cu o speranţă de viaţă lunga
R = A, C, D,E
840
18. Afirmaţiile FALSE cu privire la tehnica ganglionului santinelă sunt
următoarele:
A. Se bazează pe teoria de diseminare secvenţială a cancerelor pe cale
sangvină
B. Invazia se produce iniţial intr-un prim ganglion care drenează limfa de la
nivelul tumorii
C. Identificarea, biopsia excizională, examenul histopatologic şi
imunohistochimic al acestuia permit aprecierea stării ganglionilor regionali
şi stabilirea indicaţiei de limfadenectomie regională
D. Identificarea ganglionului santinelă în cancerul glandei mamare se poate
efectua doar cu trasor radioactiv
E. Conceptul de ganglion santinelă a fost introdus pentru neoplasmul penian
R = A, D
19. Legat de tratamentul oncologic în cancerul mamar sunt ADEVĂRATE

afirmaţiile:
A. Are atât caracter sistemic cât şi local
B. Rolul chimioterapiei este de a înlătură riscul ca eventualele celule
neoplazice diseminate la distanţă să dea naştere unor metastaze
C. Radioterapia vizează sediul tumorii primare, având sarcina de a opri
evoluţia, reduce dimensiunea şi de a neutraliza cu ajutorul radiaţiilor
celulele maligne la nivel local
D. Stadiile avansate de boală stabilesc indicaţia de tratament neoadjuvant,
intervenţia chirurgicală fiind insa de primă intenţie
E. Chimioterapia preoperatorie se adresează formelor avansate locoregional
R = A, B, C,E
20. Afirmaţii ADEVĂRATE cu privire la hormonoterapia utilizată în cancerul

mamar:
A. Este utilă pentru cazurile cu receptori estrogeni şi/sau progesteron pozitive
B. Cuprinde medicaţia antiestrogenă
C. Cuprinde inhibitorii de aromatază - Tamoxifen şi Fulvestrant
D. Cuprinde antagoniştii de LH-RH
/V
E. In cazul metastazelor osoase sunt utilizaţi inhibitori de osteoblaste
R = A, B, D
841
21. Despre testul Oncotype DX se pot afirma următoarele:
A. Este un test genomic care analizează activitatea unui grup de gene ce sunt
implicate în evolutţa cancerului mamar şi răspunsul acestuia la tratament
B. Testul analizează activitatea a 21 de gene, apoi calculează un scor,
reprezentat de un număr de la 0 la 100
C. Cu cât este mai mare scorul cu atât riscul de recidivă este mai mic
D. Se poate utiliza în cazul unui carcinom ductal in situ
E. Se poate utiliza în cazul unui carcinom invaziv, stadiu I sau II, negativ
pentru receptori hormonali (estrogen)
R = A, B,D
22. Despre testul Marama Prinţ reprezintă afirmaţii FALSE următoarele:

A. Analizează activitatea a 21 de gene
B. Nu se poate utiliza în cazul neoplasmelor negative pentru receptori
hormonali
C. Se bazează pe studiul a 5 gene
D. Se bazează pe studiul a 70 gene
E. Se poate utiliza şi în cazul neoplasmelor negative pentru receptori
hormonali
R = A, B, C
23. Boala Paget a sânului, afirmaţii ADEVĂRATE:

A. Reprezintă o formă de carcinom intraductal
B. însumează 10-14% din totalitatea cancerelor de sân
C. Afectează complexul areolomamelonar
D. Examenul citologic relevă prezenţa celulelor Paget în secreţii
E. Rar este asociat un grad variabil de prurit sau senzaţia de arsură
R = A, C, D
842
24. Următoarele afirmaţii despre cancerul mamar în sarcină sunt ADEVĂRATE:
A. Pentru pacientele la care boala a fost depistată în trimestrul II sau III, planul
de tratament este mastectomia radicală căreia i se asociază
polichimioterapia
B. La pacientele la care diagnosticul a fost stabilit în trimestrele II sau la
începutul trimestrului III, tratamentul constă în mastectomie sautratament
conservator cu limfadenectomie axilară şi chimioterapie, cărora li se pot
asocia radioterapia şi hormonoterapia însă după naştere
/V
C. In cazul în care pacienta alege să ducă sarcina la termen, din schema de

tratament este exclusă chimioterapia
D. întreruperea sarcinii în aceste situaţii nu este justificată
E. în trimestrul întâi de sarcină, precum şi cu 3 săptămâni înainte de termenul
anticipat nu se administrează citostatice
R=B,E
25. Despre tumora Phyllodes următoarele afirmaţii sunt ADEVĂRATE:

A. Are un tablou clinic şi imagistic benign
B. Prezintă ritm lent de creştere
C. Se caracterizează prin potenţialul de a se transforma sarcomatos
D. Fără tratament tumora phyllodes evoluează către sarcom
E. Diagnosticul se stabileşte prin examen histopatologic
R = A, C, D, E
26. Nu sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii despre cancerul mamar la bărbat:

A. Reprezintă 1% din totalul cazurilor de cancer mamar
B. Se depistează în stadii mai avansate
C. Dimensiunile glandei mamare la bărbat fiind mai reduse, invazia planurilor
(tegument, muşchi pectoral) se produce mai rapid
D. Riscul de a dezvolta limfedem este mai scăzut faţă de femei
E. Reprezintă 5% din totalitatea cazurilor de cancer mamar.
R = D, E
843
12.10 TRAUMATISMELE TORACICE ŞI ABDOMINALE
COMPLEMENT SIMPLU
1. Afirmaţia corectă în legătură cu traumatismele toracice este:

A. Mortalitatea pacienţilor spitalizaţi pentru leziuni toracice este de 15-30%
B. Cele mai multe contuzii toracice grave apar în cursul accidentelor de
circulaţie
9
C. în 60-70% din cazuri este necesară intervenţia chirurgicală

D. Mortalitatea este de 75% în cazul politraumatizaţilor
E. Tratamentul în cazul traumatismelor toracice este de cele mai multe ori
temporizat
R=B
2. Afirmaţia FALSĂ în legătură cu traumatismele toracice este:

A. Traumatismele toracice prin plăgi sau contuzii sunt răspunzătoare sau
contribuie la 75% din decesele prin traumatisme
B. Mortalitatea pacienţilor spitalizaţi pentru leziuni toracice este de 5-10%
C. Cele mai multe contuzii toracice apar în cursul accidentelor rutiere
D. în 60-70% din cazuri sunt necesare intervenţii chirurgicale
E. Mortalitatea este de 35-40% în cazul politraumatismelor
R=D
3. La pacientul politraumatizat insuficienţa cardiacă nu se datorează:

A. Embolismului gazos coronarian
B. Contuziei cardiace cu infarct
C. Aritmiilor maligne
D. Taponadei cardiace
E. Pneumotoraxului în tensiune
R=C
844
4. Despre tratamentul chirurgical în traumatismele toracice este ADEVĂRAT că:
A. Hemoragia reprezintă indicaţie a tratamentului chirurgical
B. Leziunile esofagiene nu reprezintă indicaţie a tratamentului chirurgical
C. Bulele aspirate intermitent din aspiratul gazos pleural semnifică leziuni
grave
D. La o hemoragie iniţială de mai puţin de 1500 ml de sânge se indică
toracotomia
E. Continuarea sângerării cu un ritm de peste 30ml/oră timp de 5 ore impune
toracotomia
R=A
5. Despre tratamentul chirurgical în traumatismele toracice este FALSĂ afirmaţia:

A. Hemoragia nu constituie indicaţie pentru tratamentul chirurgical
B. Leziunile esofagiene reprezintă indicaţie pentru tratamentul chirurgical
C. Bulele aspirate intermitent din aspiratul gazos pleural semnifică
leziuni
minore
D. La o hemoragie iniţială mai mare de 1500 ml de sânge se indică toracotomia
E. La continuarea sângerării cu un ritm de peste 300ml / oră timp de 3 ore se
indică toracotomia
R=A
6. Cu privire la fracturile costale este adevărată afirmaţia:

A. Interesează arcul costal în porţiunea sa posterioară
B. Cele mai expuse sunt coastele mijlocii: IV, V, VI, VII
C. Disjuncţiile condrocostale sunt vizibile radiologie
D. Confirmarea leziunilor prin examinare radiologică este absolut necesară
E. La pacienţii vârstnici sunt indicate opiaceele întrucât favorizează
expectoraţia
R=B
7. Despre fracturile stemale nu este adevărată următoarea afirmaţie:

A. Pacientul prezintă durere intensă spontană şi la palpare
B. Diagnosticul clinic trebuie verificat radiologie
C. în fracturile fără deplasare cu radiografie toracică, EKG şi ecografie cardiac
în limite normale sunt mereu prezente leziunile viscerale
D. în cazul fracturilor fără deplasare tratamentul analgetic, antibiotic şi
observaţia clinică sunt suficiente
5
A.
E. In cazul fracturilor cu deplasare trebuie efectuată reducerea şi fixarea

chirurgicală
R=C
845
8. Despre hemotorace şi pneumotorace este adevărată afirmaţia:
A. Cel mai frecvent sunt lezate vasele intercostale
B. Insuficienţa respiratorie âcută din hemotorace este de tip obstructiv
C. Anemia acută nu poate constitui o complicaţie a hemoperitoneului
D. în pneumotoracele deschis gravitatea este mereu aceeaşi, indiferent de
mărimea defectului
E. Pneumotoracele sufocant apare în mpture pleuro-pulmonare restrânse
R=A
9. Despre leziunile esofagului este ADEVĂRATĂ următoarea afirmaţie:

A. Nu se însoţesc de alte leziuni viscerale
B. Sunt extrem de frecvente
C. Sunt de o gravitate deosebită
D. Tratamentul chirurgical trebuie temporizat în primele 24 de ore
E. Se administrează antibiotic cu spectru îngust
R=C
10. Despre sindromul de compartiment abdominal nu este adevărată afirmaţia:

A. Apare la pacienţii cu traumatisme abdominale minore
B. Se datorează resuscitării volemice agresive
C. Se datorează acumulării de fluide în peritoneu
D. Creşterea presiunii intraabdominale este de peste 25 mmHg
E. Diagnosticul de SCA impune decomprimarea imediată a abdomenului
R=A
11. Cu privire la leziunile hepatice, biliare şi splenice este falsă afirmaţia:

A. Hemostaza definitivă se poate realiza şi prin rezecţii hepatice
B. Ramurile venei porte pot fi ligaturate selectiv
C. Fistulele bilio-venoase sunt tratate prin sfincterotomie endoscopică
D. Prevenirea infecţiilor grave postsplenectomie se realizează prin vaccinare în
primele 40 de zile
E. Conservarea totală sau parţială a splinei este indicate mai ales la copii
R=D
846
/V
12. In legătură cu leziunile pancreatice şi duodenale este falsă afirmaţia:

A. Valorile crescute ale amilazelor, în special după 3 ore de la accident
constituie semnal de alarmă
B. Leziunile iatrogene prin ERCP pot fi ţinute sub observaţie
C. Insuficienţa exocrină pancreatică poate constitui o complicaţie
postoperatorie
D. Insuficienţa endocrină pancreatică nu este niciodată o complicaţie
postoperatorie
E. In hematoamele duodenale reevaluarea se face peste 7 - 1 4 zile
R=D
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Următoarele afirmaţii sunt ADEVĂRATE:
A. Traumatismele toracice prin plăgi sau contuzii sunt răspunzătoare sau
contribuie la 75% din decesele prin traumatisme
B. In cazul multor traumatisme toracice tratamentul poate fi amânat
C. Cele mai multe contuzii toracice grave apar în cursul accidentelor de
circulaţie
D. Peste 50% dintre traumatismele toracice necesită intervenţii chirurgicale
E. Mortalitatea pacienţilor cu traumatisme toracice este maximă în cazul
politraumatismelor
R = A, C,E
/v w
2. In obstrucţia căilor respiratorii în caz de traumatism sunt ADEVARATE

9
A. Pacientul este cianotic-cenuşiu

B. Excursiile respiratorii sunt ineficiente
C. Se percep zgomote stridoroase
D. Nu este necesară ridicarea mandibulei pentru eliberarea căilor respiratorii
E. La pacienţii cu traumatisme grave se practică exclusiv traheostomia
R = A, B,C
3. Identificaţi afirmaţiile ADEVĂRATE:

A. Lipsa perfuziei traumatice în caz de traumatism se poate datora hipovolemiei
B. Lipsa perfuziei traumatice în caz de traumatism se poate datora insuficienţei
cardiace
C. La politraumatizat insuficienţa cardiacă se poate datora tamponadei cardiace
D. La politraumatizat insuficienţa cardiacă se poate datora
embolismului
pulmonar
E. La politraumatizat insuficienţa cardiacă se poate datora contuziei cardiac
R = A, B, C, E
847
4. Afirmaţiile ADEVĂRATE cu privire la toracostomia cu tub sunt:
A. Este exclusiv diagnostică
B. Poate fi şi terapeutică
C. Este indicată în pneumotorace
D. Nu este indicată în hemotorace
E. Prezintă numeroase riscuri
R = B, C
5. Cu privire la toracostomia cu tub sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:

A. Este o metodă simplă
B. Se recomandă la pacienţii în stare critică
C. Se recomandă în absenţa unui diagnostic de certitudine
D. Anestezia cu xilină este necesară la pacientul inconştient
E. Incizia cutanată se plasează la nivelul coastei X
R = A, B, C
6. Despre toracostomia cu tub sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:

A. După incizie se înaintează cu un instrument ascuţit pe marginea inferioară a
coastei
B. Tubul se conectează la o sursă de aspiraţie cu presiune negativă de 200cm
H2O
C. Se indică administrarea unei cefalosporine de generaţia I
D. Tubul trebuie orientat către apexul cavităţii toracice
E. Sistemul de colectare este etanşat cu apă
R = D, E
7. In legătură cu traumatismele toracice sunt ADEVĂRATE următoarele:

A. în pneumotoracele masiv starea pacientului se ameliorează după toracostomia
cu tub
B. Volumul de aer aspirat din pleură nu oferă informaţii despre gravitatea
leziunilor căilor respiratorii
C. La pacienţii cu pneumotorace mic acesta poate fi evidenţitat prin CT
/V
D. In sângerările masive se indică intervenţia chirurgicală de urgenţă

E. Autotransfuzia sangvină este un act terapeutic lipsit de riscuri
R = A, C, D
848
A
8. In legătură cu traumatismele toracice sunt FALSE următoarele afirmaţii:

A. In pneumotoracele masiv starea pacientului se amelioreazaă după toracostomia
cu tub
B. Volumul de aer aspirat din pleură nu oferă informaţii despre gravitatea
leziunilor căilor respiratorii
C. La pacienţii cu pneumotorace mic acesta poate fi evidenţitat prin CT
D. în sângerările masive se indică intervenţia chirurgicală de urgenţă
E. Autotransfuzia sangvină este un act terapeutic lipsit de riscuri
R = B, E
9. în cazul traumatismelor toracice se impun:

A. Intervenţie chirurgicală de urgenţă în caz de sângerare masivă
B. Intervenţie chirurgicală în lipsa expansionării pulmonare la 48 de ore de la
accident
C. Evitarea amânării operaţiei întrucât aceasta devine mai dificilă
D. Toracotomie posterioară în caz de eşec al intervenţiei chirurgicale minim
invazive
E. Tratamentul empiemului, complicaţie ce apare la peste 50% dintre pacienţi
R = A, B, C,D
10. Despre toracotomia de resuscitare sunt ADEVARATE:

A. Se realizează la pacienţii stabili până la ajungerea în blocul operator
B. Hilul pulmonar se clampează în caz de embolie gazoasă
C. Se evacuează cantitatea de sânge din pericard, în caz de tamponadă
D. Intervenţia chirurgicală se amână cu 24 de ore după această manevră
terapeutică
E. Incizia se face în spaţiul VI
intercostal
11. Despre toracotomia de resuscitare sunt FALSE următoarele afirmaţii:

A. Se realizează la pacienţii stabili până la ajungerea în blocul operator
B. Hilul pulmonar se clampează în caz de embolie gazoasă
C. Se evacuează cantitatea de sânge din pericard în cazul apariţiei tamponadei
cardiace
D. Intervenţia chirurgicală se amână cu 24 de ore după această manevră
terapeutică
E. Incizia se face în spaţiul VI
intercostal
849
12. In legătură cu traumatismele toracice sunt ADEVĂRATE afirmaţiile:
A. IRM este investigaţia standard
B. CT cu contrast se realizează şi în caz de traumatisme minore
C. Ecografia în urgenţă este utilă în evaluarea contuziilor cardiace
D. Leziunile cordului şi ale vaselor mari reprezintă indicaţii ale tratamentului
chirurgical
E. Leziunile esofagiene se tratează conservator
R = C, D
A ___ ___________
13. In legătură cu traumatismele toracice sunt FALSE afirmaţiile:

A. IRM este investigaţia standard
B. CT-ul cu contrast se realizează şi în caz de traumatisme minore
C. Ecografia în urgenţă este utilă în evaluarea contuziilor cardiace
D. Leziunile cordului şi ale vaselor mari reprezintă indicaţii ale tratamentului
chirurgical
E. Leziunile esofagiene se tratează conservator
R = A, B, E
14. Cu privire la intubaţia pacienţilor cu traumatism toracic sunt ADEVĂRATE

9
A. Majoritatea pacienţilor pot fi intubaţi orotraheal

B. Intubaţia selectivă este folosită şi în cazul pacienţilor instabili hemodinamic
C. Când intubaţia orotraheală eşuează, accesul respiraţiei se face prin
cricotiroidotomie
A
D. In leziunile traheale complete se controlează şi inhibează segmentul traheal

proximal
E. In cazul leziunilor de căi aeriene mari este utilă
bronhoscopia
15. Cu privire la intubaţia pacienţilor cu traumatism toracic sunt FALSE
A. Majoritatea pacienţilor pot fi intubaţi orotraheal
B. Intubaţia selectivă este folosită şi în cazul pacienţilor instabili hemodinamic
C. Când intubaţia orotraheală eşuează, accesul respiraţiei se face prin
cricotiroidotomie
D. în leziunile traheale complete se controlează şi inhibează segmentul traheal
proximal
E. în cazul leziunilor de căi aeriene mari este utilă bronhoscopia
R = B, D
850
16. Despre fracturile costale sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:
A. Fracturile costale simple interesează de obicei arcul posterior în porţiunea
posterioară
B. Cele mai expuse sunt coastele mijlocii IV, V, VI, VII
C. Clinic se manifestă prin dureri locale în inspiraţie şi crepitaţii osoase la
palpare
D. Confirmarea leziunii prin examen radiologie este întotdeauna necesară
E. Disjuncţiile condrocostale sunt vizibile radiologie
R = B,C
17. Despre fracturile costale sunt FALSE următoarele afirmaţii:

A. Fracturile costale simple interesează de obicei arcul posterior în porţiunea
posterioară
B. Cele mai expuse sunt coastele mijlocii IV, V, VI, VII
C. Clinic se manifestă prin dureri locale în inspiraţie şi crepitaţii osoase la
palpare
D. Confirmarea leziunii prin examen radiologie este mereu necesară
E. Disjuncţiile condrocostale sunt vizibile radiologie
R = A, D,E
18. Cu privire la tratamentul fracturilor costale sunt ADEVĂRATE afirmaţiile:

A. Constau în administrarea de analgetice majore
B. Anestezia locală este contraindicată
C. La pacienţii vârstnici, administrarea de opiacee favorizează atelectaziile
D. La pacienţii vârstnici se practică kinetoterapia respiratorie activă
E. La pacienţii vârstnici se administrează aerosoli cu expectorante
R = C, D, E
19. Cu privire la tratamentul fracturilor costale sunt FALSE următoarele

afirmaţii:
A. Constau în administrarea de analgetice majore
B. Anestezia locală este contraindicată
C. La pacienţii vârstnici, administrarea de opiacee favorizează atelectaziile
D. La pacienţii vârstnici, se practică kinetoterapia respiratorie activă
E. La pacienţii vârstnici, se administrează aerosoli cu expectorante
R = A, B
851
20. Despre fracturile stemale sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:
A. Apar frecvent în cadrul accidentelor rutiere
B. Se asociază cu fracturi costale
C. Leziunile mediastinale apar de obicei în cazul nepurtării centurii de
siguranţă
A
D. In fracturile fără deplasare, EKG-ul are aspect normal

E. La fracturile fără deplasare se intervine chirurgical
R = B, C, D
21. Fracturile stemale nu se caracterizează prin următoarele:

A. Apar frecvent în cadml accidentelor rutiere
B. Se asociază cu fracturi costale
C. Leziunile mediastinale apar de obicei în nepurtarea centurii de
siguranţă
D. In fracturile fără deplasare EKG-ul are aspect normal
E. La fracturile fără deplasare se intervine chimrgical
R = A, E
/V
22. In legătură cu voletul costal se pot afirma următoarele:

A. Reprezintă o porţiune mobilă a peretelui toracic
B. Se produce prin aplicarea unor forţe mari
C. Presupune fracturi simple a două sau mai multe coaste adiacente
D. Mişcările sunt dependente de mişcările cutiei toracice
E. Dinamica ventilatorie este alterată
R = A, B,E
23. Afirmaţiile FALSE despre voletul costal sunt:

A. Reprezintă o porţiune mobilă a peretelui toracic
B. Se produce prin aplicarea unor forţe mari
C. Presupune fracturi simple a două sau mai multe coaste adiacente
D. Mişcările sunt dependente de mişcările cutiei toracice
E. Dinamica ventilatorie este alterată
R = C, D
852
24. în cadrul voletului costal apar:
A. Respiraţia paradoxală cu deplasarea voletului în exterior în timpul
inspirului
B. Respiraţia paradoxală cu deplasarea voletului în interior în timpul
expirului
C. Scăderea ventilaţiei efective (respiraţia pendulară)
D. Scăderea ventilaţiei efective (respiraţia paradoxală)
R = C, E
25. în cadrul voletului costal nu apar:

A. Respiraţia paradoxală cu deplasarea voletului în exterior în timpul
inspirului
B. Respiraţia paradoxală cu deplasarea voletului în interior în timpul
expirului
C. Scăderea ventilaţiei efective (respiraţia pendulară)
D. Scăderea ventilaţiei efective (respiraţia paradoxală)
R = A, B, D
26. Despre voletul toracic şi toracele moale sunt ADEVĂRATE următoarele:

A. în majoritatea cazurilor voletul este însoţit de contuzia pulmonară
B. Evoluţia voletului toracic este stagnantă
C. Mişcările respiratorii se diminuează
D. Pacientul evită tuşea
E. Expectoraţia este eficientă
R = A, C, D
27. Cu privire la voletul toracic şi toracele moale sunt FALSE următoarele:

A. în majoritatea cazurilor voletul este însoţit de contuzia pulmonară
B. Evoluţia voletului toracic este stagnantă
C. Mişcările respiratorii se diminuează
D. Pacientul evită tuşea
E. Expectoraţia este eficientă
R = B, E
853
28. Afirmaţiile ADEVĂRATE cu privire la voletul toracic şi toracele moale
sunt:
A. Insuficienţa respiratorie este exclusiv restrictivă
B. Insuficienţa respiratorie este exclusiv obstructivă
/V
C. In evoluţie apar atelectaziile şi pneumonia

D. Efortul ventilator creşte
R = D, E
29. Afirmaţiile FALSE despre voletul toracic şi toracele moale sunt:

A. Insuficienţa respiratorie este exclusiv restrictivă
B. Insuficienţa respiratorie este exclusiv obstructivă
/V
C. In evoluţie apar atelectaziile şi pneumonia

D. Efortul ventilator creşte
E. Mişcările voletului se amplifică
R = A, B, C
30. Tratamentul de urgenţă al voletului mobil presupune:

A. Imobilizarea provizorie a acestuia
B. Tratamentul insuficienţei respiratorii şi cardio-circulatorii acute
C. Utilizarea de benzi circulare toracice
D. Intubaţia pacienţilor politraumatizaţi în unele cazuri
E. Ventilaţie mecanică în special la pacienţii cu afectarea SNC
R = A, B, D, E
31. Cu privire la tratamentul voletului costal sunt ADEVĂRATE

următoarele
afirmaţii:
9
A. Necesită combaterea durerii, kinetoterapie respiratorie activă şi stimularea

tusei şi expectoraţiei
/V
B. In general intubaţia şi ventilaţia mecanică trebuie evitate

C. Antialgicele orale sunt extrem de eficiente
D. Anestezia epidurală este cea mai elegantă modalitate de control a durerii
R = A, B, D
854
32. Cu privire la tratamentul voletului costal sunt FALSE următoarele afirmaţii:
A. Necesită combaterea durerii, kinetoterapie respiratorie activă şi stimularea
tusei şi expectoraţiei
/V
B. In general intubaţia şi ventilaţia mecanică trebuie evitate

C. Antialgicele orale sunt extrem de eficiente
D. Anestezia epidurală este cea mai elegantă modalitate de control a durerii
E. Administrarea profilactică de antibiotic şi glucocorticoizi este obligatory
R = C, E
33. La pacienţii cu volet costal în caz de contuzie pulmonară asociată se efectuează

următoarele:
A. Intubaţie orotraheală
B. Ventilaţie mecanică
C. Hipercapnia se tratează prin PEEP şi creşterea Fi02
D. Fixarea internă a voletului prin osteosinteze costale
E. Imobilizarea voletului cu pansamente fixate cu benzi adezive
R = A, B,D
34. La pacienţii cu volet costal în caz de contuzie pulmonară asociată nu se

efectuează următoarele:
A. Intubatie orotraheală
5
B. Ventilaţie mecanică
C. Hipercapnia se tratează prin PEEP şi creşterea Fi02
D. Fixarea internă a voletului prin osteosinteze costale
E. Imobilizarea voletului cu pansamente fixate cu benzi adezive
R = C, E
35. Despre hemotorace se pot afirma următoarele:

A. Apare în urma unor contuzii sau plăgi toracice
B. Cel mai frecvent este lezat cordul
C. Duce la instalarea insuficienţei respiratorii acute obstructive
D. Tratamentul constă în toracostomie şi drenaj pleural aspirativ sau
toracotomie
E. Poate duce la instalarea anemiei acute
R = A, D, E
855
36. Despre hemotorace sunt FALSE afirmaţiile:
A. Apare în urma unor contuzii sau plăgi toracice
B. Cel mai frecvent este lezat cordul
C. Duce la instalarea insuficienţei respiratorii acute obstructive
D. Tratamentul constă în toracostomie şi drenaj pleural aspirativ sau
toracotomie
E. Poate duce la instalarea anemiei acute
R = B, C
37. In legătură cu pneumotoracele sunt ADEVARATE următoarele afirmaţii:

A. Se întâlneşte rar în traumatismele toracelui
B. Dacă este închis, aerul ajunge în cavitatea pleurală prin leziuni viscerale
C. Dacă este deschis, gravitatea depinde de mărimea defectului toracic
A
D. In plăgile de mari dimensiuni se obturează orificiul toracic

E. Nu influenţează debitul cardiac
9
R = B, C
38. Cu privire la pneumotorace sunt FALSE următoarele afirmaţii:

A. Se întâlneşte rar în traumatismele toracelui
B. Dacă este închis, aerul ajunge în cavitatea pleurală prin leziuni viscerale
C. Dacă este deschis, gravitatea depinde de mărimea defectului toracic
A
D. In plăgile de mari dimensiuni se obturează orificiul toracic

E. Nu influenţează debitul cardiac
R = A, D, E
39. In caz de pneumotorace sufocant sunt valabile următoarele afirmaţii:

A. Apare în rupturi pleuro-pulmonare extinse
B. Interesează bronhii mai mari care nu se închid spontan
C. Fragmentul tisular mobil blochează evacuarea aerului în expir
D. Puncţia pleurală cu ac de 14G se realizează în spaţiul VII intercostal
E. Pacientul prezintă dispnee cu bradipnee
R = A, B, C
856
40. în caz de pneumotorace sufocant NU sunt valabile următoarele afirmaţii:
A. Apare în rupturi pleuro-pulmonare extinse
B. Interesează bronhii mai mari care nu se închid spontan
C. Fragmentul tisular mobil blochează evacuarea aerului în expir
D. Puncţia pleurală cu ac de 14G se realizează în spaţiul VII intercostal
E. Pacientul prezintă dispnee cu bradipnee
R = D,E
41. Afirmaţiile ADEVĂRATE despre leziunile pulmonare sunt:

A. Gravitatea leziunii este direct proporţională cu apropierea de hilul
pulmonar
B. Leziunea interesează în peste 85% dintre cazuri şi pleura
C. Plăgile pulmonare superficiale nu se suturează
D. Gravitatea contuziei pulmonare poate fi apreciată prin CT toracic
cu
contrast
R = A, B, D
42. Afirmaţiile FALSE despre leziunile pulmonare sunt:

A. Gravitatea leziunii este direct proporţională cu apropierea de hilul
pulmonar
B. Leziunea interesează în peste 85% dintre cazuri şi pleura
C. Plăgile pulmonare superficiale nu se suturează
D. Gravitatea contuziei pulmonare poate fi apreciată cu ajutorul CT-ului
toracic cu substanţă de contrast
E. Kinetoterapia respiratorie activă este contraindicată
R = C,E
43. Despre leziunile traheobronşice se poate afirma că:

A. Cele grave conduc rapid la deces
B. Cele mai multe rupturi traheobronşice sunt localizate în vecinătatea carinei
C. Diagnosticul se face prin IRM
D. Traheostomia nu are utilitate terapeutică
E. Leziunile extinse necesită lebectomia sau pneumectomia
R = A, B, E
857
44. Despre leziunile traheobronşice se poate afirma ca:
A. Cele grave conduc rapid către deces
B. Cele mai multe rupturi traheobronşice sunt localizate în vecinătatea
carinei
C. Diagnosticul se face prin IRM
D. Traheostomia nu are utilitate terapeutică
E. Leziunile extinse necesită lebectomia sau pneumectomia
R = C, D
45. Cu privire la leziunile duetului toracic sunt ADEVARATE următoarele:

A. Leziunea traumatică este frecventă
B. Acumularea limfei în pleură nu se face în cantităţi semnificative
C. Duetul toracic se ligaturează doar deasupra leziunii
D. Sediul fistulei se precizează prin limfografie
/V
E. In timp se instalează tulburări
imunologice
46. Despre leziunile duetului toracic sunt ADEVĂRATE următoarele:
A. Leziunea traumatică este frecventă
B. Acumularea limfei în pleură nu se face în cantităţi semnificative
C. Duetul toracic se ligatureazaă doar deasupra leziunii
D. Sediul fistulei se precizează prin limfografie
E. în timp se instalează tulburări imunologice
R = A, B, C
/\
47. In caz existenţei unor leziuni cardiace:

A. Tabloul clinic presupune cianoză
B. Bolnavul prezintă hepatomegalie
C. Frecătura pericardică este perceptibilă mereu
D. Prezenţa sângelui în pericard necesită interventţie chirurgicală de urgenţă
E. Plăgile cardiace sunt mai frecvente decât contuziile
R = A, B,D
858
48. Despre leziunile cardiace nu se poate afirma că:
A. Tabloul clinic presupune cianoză
B. Bolnavul prezintă hepatomegalie
C. Frecătura pericardică este perceptibilă mereu
D. Prezenţa sângelui în pericard necesită intervenţie chirurgicală de
urgenţă
E. Plăgile cardiace sunt mai frecvente decât contuziile
R = C, E
49. Alegeţi afirmaţiile ADEVĂRATE despre leziunile diafragmului:

A. Se produc la creşterea bruscă a presiunii intratoracice
B. Rupturile diafragmului interesează mai frecvent cupola
C. Majoritatea rupturilor sunt la nivelul diafragmului drept
D. Riscul major îl constituie complicaţiile hemoragice
E. Abordul laparoscopic este întotdeauna contraindicat
R = B,D
50. Alegeţi afirmaţiile ADEVĂRATE despre leziunile diafragmului:

A. Se produc la creşterea bruscă a presiunii intratoracice
B. Rupturile diafragmului interesează mai frecvent cupola
C. Majoritatea rupturilor sunt la nivelul diafragmului drept
D. Riscul major îl constituie complicaţiile hemoragice
E. Abordul laparoscopic este întotdeauna contraindicat
R = A, C,E
51. Afirmaţiile ADEVĂRATE despre contuziile abdominale sunt:

A. Cele prin decelerare sunt întâlnite predilect în accidentele rutiere
B. Traumatismele abdominale centrale interesează în mod special organe
parenchimatoase
C. Leziunile intestinale sunt localizate mai ales în prima porţiune
D. Leziunile etajului abdominal superior sunt însoţite de fracturi ale oaselor
bazinului
E. Impactul pe zone laterale afectează preponderent organe
cavitare
859
52. Afirmaţiile FALSE despre contuziile abdominale sunt:
A. Cele prin decelerare sunt întâlnite predilect în accidentele rutiere
B. Traumatismele abdominale centrale interesează în mod special organe
parenchimatoase
C. Leziunile intestinale sunt localizate mai ales în prima porţiune
D. Leziunile etajului abdominal superior sunt însoţite de fracturi ale oaselor
bazinului
E. Impactul pe zone laterale afectează preponderent organe
cavitare
53. Despre plăgile abdominale se pot afirma următoarele:

A. Se clasifică în penetrante şi nepenetrante
B. Cele produse prin arme albe sunt de obicei multiple, nepenetrante şi nu
asociază leziuni viscerale
C. Cele produse prin arme de foc sunt mai grave
D. De o gravitate deosebită sunt cele produse prin proiectile de vânătoare
multiple (alice)
E. Cele produse prin agenţi contondenţi asociază efectul distructiv
al
contuziei
R = A, C, D,E
54. Cu privire la investigaţiile paraclinice în traumatismele abdominale,

sunt
A. Tomografia computerizată este examinarea standard în traumatismele
abdominale grave
B. Examenul ecografic de urgenţă evidenţiază colecţii lichidiene
intrabdominale > 40ml
C. Lichidul liber este considerat hemoragie în toate cazurile
D. în lipsa CT-ului, radiografia simplă poate evidenţia pneumoperitoneul
E. Pacienţii instabili hemodinamic sunt operaţi de urgenţă
R = A, D, E
860
55. Despre laparotomia exploratorie în traumatismele abdominale sunt
ADEVĂRATE:
A. Incizia este mediană, xifo-pubiană
B. Manevra Pringle se realizează în caz de sângerare hepatică
/V
C. In contaminările importante pielea este obligatoriu suturată

D.Mortalitatea în caz de sângerare hepatică greu de controlat este de
peste
80%
R = A, B, D
56. Sindromul de compartiment abdominal:

A. Poate să apară la pacienţii cu orice tip de traumatism abdominal
B.Este urmarea edemului intestinal, acumulării de fluide şi
scăderii
complianţei pereţilor abdominali
C. Presiunea abdominală se măsoara direct, pe sonda vezicală
D. Este definit prin creşterea presiunii intraabdominale >25mmHg
E. Necesită decomprimarea imediată a abdomenului
R = B, D, E
57. în cazul unui abdomen deschis sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:

A. închiderea abdomenului este facilă
B. Actualmente se foloseşte terapia plăgii cu presiune negativă
C. Presiunea negativă în plagă previne hipertermia
D. închiderea abdomenului este posibilă după remisia edemului visceral
E. Materialele protetice folosite pentru închiderea abdomenului previn apariţia
fistulelor intestinale
R = B, D
58. în cazul unui abdomen deschis sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:

A. închiderea abdomenului este facilă
B. Actualmente se foloseşte terapia plăgii cu presiune negativă
C. Presiunea negativă în plagă previne hipertermia
D. închiderea abdomenului este posibilă după remisia edemului visceral
E. Materialele protetice folosite pentru închiderea abdomenului previn apariţia
fistulelor intestinale
R = A, C, E
861
59. Despre tratamentul conservativ în traumatismele abdominale sunt
ADEVĂRATE afirmaţiile:
A. Este indicat la pacienţii cu traumatisme abdominale închise, stabili
hemodinamic
B. Examinarea CT este utilă în a identifica pacienţii ce vor primi un astfel de
tratament
C. Majoritatea traumatismelor splenice nu pot fi manageriate nonoperator
D. în cazul în care leziunile evoluează se intervine chirurgical
E. Embolizarea prin cateterism arterial selectiv este practicată în cazul
pacienţilor cu leziuni de grad înalt şi mediu
R = A, B,D
60. Cu privire la tratamentul conservativ în traumatismele abdominale sunt FALSE

afirmaţiile:
A. Este indicat la pacienţii cu traumatisme abdominale închise, stabili
hemodinamic
B. Examinarea CT este utilă în a identifica pacienţii ce vor primi un astfel de
tratament
C. Majoritatea traumatismelor splenice nu pot fi manageriate nonoperator
D. în cazul în care leziunile evoluează, se intervine chirurgical
E. Embolizarea prin cateterism arterial selectiv este practicată în cazul
pacienţilor cu leziuni de grad înalt şi mediu
R = C, E
61. în cazul traumatismelor hepatice, sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:

A. în caz de leziuni grave se recurge la laporatomia abreviată
B. în leziunile hilare ramurile arteriale nu se ligaturează
C. Leziunile pancreatice asociate sunt însoţite de o mortalitate crescută
D. în leziunile limitate ale CBP se practică hepatico-jejunostomia pe ansă
exclusă în Y a la Roux
E. în leziunile colecistului se face colecistectomia
R = A, C, E
862
62. în cazul traumatismelor hepatice sunt FALSE afirmaţiile:
/V
A. In caz de leziuni grave se recurge la laporatomia abreviată

B. în leziunile hilare ramurile arteriale nu se ligaturează
C. Leziunile pancreatice associate sunt însoţite de o mortalitate crescută
/V
D. In leziunile limitate ale CBP se practica hepatico-jejunostomia pe ansă

exclusă în Y a la Roux
A
E. In leziunile colecistului se face colecistectomia

R = B, D
A W ___
63. In legătură cu traumatismele splenice sunt ADEVARATE:

A. Se încearcă tratamentul chirurgical cât mai des
B. Dacă se intervine chirurgical se încearcă conservarea totală sau parţial a
splinei
C. Conservarea totală sau parţiaă a splinei se încearcă mai ales la copil
D. Hemostaza se obţine exclusiv prin electrocoagulare şi sutură
E. Prevenirea infecţiilor grave se face prin vaccinare în primele 41 de zile
R = B, C
64. în caz de traumatism splenic nu sunt ADEVARATE afirmaţiile:

A. Se încearcă tratamentul chirurgical cât mai des
B. Dacă se intervine chirurgical se încearcă conservarea totală sau parţială a
splinei
C. Conservarea totală sau parţială a splinei se încearcă mai ales la copil
D. Hemostaza se obţine exclusiv prin electrocoagulare şi sutură
E. Prevenirea infecţiilor grave se face prin vaccinare în primele 41 de zile
R = A, D, E
65. In legătură cu traumatismele organelor cavitare sunt ADEVARATE:

A. Sunt de cele mai multe ori urmarea traumatismelor deschise
B. în cazul plăgilor prin împuşcare, explorarea chirurgicală se face de rutină
C. Profilaxia antibiotică scade frecvenţa infecţiilor postoperatorii
D. Majoritatea plăgilor gastrice nu pot fi suturate
E. La pacienţii cu comorbidităţi se preferă ileostomia sau colostomia proximală
şi pungă Hartmann distală pentru tratamentul leziunilor colonice
R = A, B, C,E
863
66. în caz de leziuni post-traumatice duodenale şi pancreatice se pot afirma
următoarele:
A. Sunt rare
B. Sunt uşor de diagnosticat
C. Semnele clinice sunt necaracteristice
D. Valorile crescute ale amilazelor constituie un semnal de alarmă
E. Laparoscopia diagnostică nu este utilă în niciun caz
R = A, C, D
67. în caz de leziuni post-traumatice duodenale şi pancreatice se pot afirma

următoarele:
A. Sunt rare
B. Sunt uşor de diagnosticat
C. Semnele clinice sunt necaracteristice
D. Valorile crescute ale amilazelor constituie un semnal de alarmă
E. Laparoscopia diagnostică nu este utilă în niciun caz
R = B, E
68. în caz de leziuni post-traumatice duodenale şi pancreatice:

A. Edemul masiv şi colorarea cu bilă a retroperitoneului sunt sugestive
B. ERCP intraoperator nu aduce informaţii suplimentare
C. Tratamentul conservator nu este indicat în cazul în care există semne de
peritonită
D. Pentru leziunile corpului şi cozii pancreatice se face pancreatectomia
distală
E. în cazul leziunii cozii pancreatice păstrarea splinei este indicată în cazurile
în care este posibilă
R = A, C, D, E
69. în caz de leziuni traumatice ale capului pancreatic sau ale complexului
duodeno-pancreatic:
A. Se poate practica excluderea pilorului
B. Vagotomia se realizează mereu în diverticulizarea duodenului
C. Vagotomia este facultativă în excluderea pilorului
D. închiderea pilorului se face cu fir resorbabil
E. Duodenopancreatectomia cefalică este obligatorie
R = A, B,C
864
/V
70. In caz de leziuni traumatice ale capului pancreatic sau ale complexului
duodeno-pancreatic nu sunt valabile următoarele:
A. Se poate practica excluderea pilorului
B. Vagotomia se realizează mereu în diverticulizarea duodenului
C. Vagotomia este facultativă în excluderea pilorului
A
D. închiderea pilorului se face cu fir resorbabil

E. Duodenopancreatectomia cefalică este obligatory
R = D,E
71. în cazul leziunilor traumatice de vase mari:

A. Şocul hemoragie este acompaniat de pareză intestinală reflexă
B. Pareza intestinala reflexă se datorează iritaţiei plexurilor nervoase situate
distal
C. Hematuria este un semn comun al traumatismelor aparatului urinar
D. La pacienţii instabili hemodinamic se trece direct la explorarea chirurgicală
/V
E. In contuzii, hematoamele retroperitoneale se explorează mereu chirurgical
R = A, C, D, E
72. Cu privire la traumatismele aortice şi iliace sunt ADEVARATE:

A. Plăgile aortei şi ale ramurilor mari sunt adesea mortale
B. Salvarea pacienţilor este posibilă în cazul formării unui hematom
C. Ligatura arterei hipogastrice are consecinţe nefaste
D. Leziunile ramurilor viscerale se tratează doar prin sutura directă
E. Ligaturile arterelor sunt indicate indiferent de calitatea circulaţiei colaterale
R = A, B
73. Despre traumatismele aortice şi iliace sunt FALSE:

A. Plăgile aortei şi ale ramurilor mari sunt adesea mortale
B. Salvarea pacienţilor este posibilă în cazul formării unui hematom
C. Ligatura arterei hipogastrice are consecinţe nefaste
D. Leziunile ramurilor viscerale se tratează doar prin sutura directă
E. Ligaturile arterelor sunt indicate indiferent de calitatea circulaţiei
colaterale
R = C, D, E
865
/V
74. In cazul traumatismelor venei cave inferioare:

A. Mortalitatea depăşeşte 70%
B. Explorarea abdomenului se face prin laparotomie mediană
C. Mortalitatea nu diferă în sângerările active faţă de cele sistate prin
autotamponare
D. Ligatura venei cave este utilă doar pentru segmentai subrenal
E. Afectarea venelor suprahepatice însoţeşte afectarea segmentului suprarenal
R = B, D, E
A w ___
75. In cazul traumatismelor venei cave inferioare nu sunt ADEVARATE

A. Mortalitatea depăşeşte 70%
B. Explorarea abdomenului se face prin laparotomie mediană
C. Mortalitatea nu diferă în sângerările active faţă de cele sistate prin
autotamponare
D. Ligatura venei cave este utilă doar pentru segmentai subrenal
E. Afectarea venelor suprahepatice însoţeşte afectarea segmentului suprarenal
R = A, C
76. Cu privire la traumatismele pelvisului sunt ADEVĂRATE următoarele

afirmaţii:
5
A. Traumatismele pelviene evoluează cu şoc hipovolemic

B. Fragmentele instabile se imobilizează de obicei cu fixatoare externe
C. Fracturile deschise sunt însoţite de mortalităţi mari
D. Fracturile cu interesare rectală sau vaginală nu sunt însoţite de mortalităţi
mari
E. Printre morbidităţile traumatismelor pelvisului se numără osteomileitele
cronice
R = A, B, C,E
77. Despre traumatismele renale şi ureterale sunt ADEVĂRATE:

A. Hematuria este semnul cel mai constant
B. Leziunile renale sunt prezente la 8-10% dintre pacienţii cu contuzii
abdominale
C. Leziunile prin mecaanism indirect sunt frecvente
D. Avulsia pediculului renal se manifestă prin şoc hipovolemic
E. La pacienţii fără CT preoperator se verifică funcţia renală contralaterală prin
urografie intravenoasă pe masa de intervenţii chirurgicale
R = Aj Bj Dj E
866
78. Cu privire la traumatismele renale şi ureterale sunt ADEVĂRATE:
A. Contuziile renale pot evolua spre necroză
B. Leziunile ureterale neglijate duc la apariţia urinoamelor
C. în leziunile ureterului mijlociu cu mare pierdere de substanţă se recurge la
plastia ureterală cu ansă ileală
D. în leziunile ureterului terminal se practică autotransplantul renal
E. în leziunile pediculului vascular renal reuşita intervenţiilor de
revascularizare depinde doar de timpul ischemic
R = A, B
79. Cu privire la traumatismele renale şi ureterale sunt FALSE:

A. Contuziile renale pot evolua spre necroză
B. Leziunile ureterale neglijate duc la apariţia urinoamelor
C. în leziunile ureterului mijlociu cu mare pierdere de substanţă se recurge la
plastia ureterală cu ansă ileală
A
D. In leziunile ureterului terminal se practică autotransplantul renal

E. în leziunile pediculului vascular renal reuşita intervenţiilor de
revascularizare depinde doar de timpul ischemic
R = C, D,E
80. Despre traumatismele vezicii urinare şi uretrei se poate afirma:

A. Sunt de obicei urmarea unor contuzii cu vezica urinară plină
B. în ruptura peretelui vezical posterior urina ajunge în spaţiul Retzius
C. Hematuria şi disuria sunt prezente la majoritatea pacienţilor
D. Leziunile uretrei anterioare survin în contuzii pelviene grave cu fracturi ale
bazinului
E. Leziunile uretrei posterioare se produc prin contuzii perineale
R = A, C
81. Despre traumatismele vezicii urinare şi ale uretrei nu se poate afirma:

A. Sunt de obicei urmarea unor contuzii cu vezica urinară plină
B. în ruptura peretelui vezical posterior urina ajunge în spaţiul Retzius
C. Hematuria şi disuria sunt prezente la majoritatea pacienţilor
D. Leziunile uretrei anterioare survin în contuzii pelviene grave cu fracturi ale
bazinului
E. Leziunile uretrei posterioare se produc prin contuzii perineale
R = B, D,E
867
82. Despre traumatismele vezicii urinare şi uretrei sunt ADEVARATE:
A. Rupturile extraperitoneale ale vezicii urinare se sutureaza prin abord
transvezical
B. Hematomul pelvian se drenează întotdeauna
C. Rupturile complete se vindecă prin cicatrizarea şi urotelizarea plăgii
D. La pacienţii în stare critică, reconstrucţia uretrală se face la 4-6 luni de la
accident
E. Printre cele mai frecvente complicaţii ale tratamentului traumatismelor
uretrei se numără stricturile uretrale
R = A, D
83. Despre traumatismele vezicii urinare şi uretrei sunt FALSE:

A. Rupturile extraperitoneale ale vezicii urinare se suturează prin abord
transvezical
B. Hematomul pelvian se drenează mereu
C. Rupturile complete se vindecă prin cicatrizarea şi urotelizarea plăgii
D. La pacienţii în stare critică, reconstrucţia uretrală se face la 4-6 luni de la
accident
E. Printre cele mai frecvente complicaţii ale tratamentului traumatismelor
uretrei se număra stricturile uretrale
R = B, C, E
84. Despre traumatismele utero-anexiale sunt ADEVĂRATE:

A. Simptomatologia clinică a rupturii uterului gravid este cea a hemoragiei
intraperitoneale
B. Uterul gravid nu oferă protecţie
C. Puncţia peritoneală se indică cu rezerve
D. Avortul sau naşterea prematură sunt frecvente (90%)
E. Hemoragia postpartum spre deosebire de cea postabortum face necesar
chiuretajul uterin
R = A, C, D
868
85. Cu privire la traumatismele utero-anexiale sunt FALSE afirmaţiile:
A. Simptomatologia clinică a rupturii utemlui gravid este cea a hemoragiei
intraperitoneale
B. Uterul gravid nu oferă protecţie
C. Puncţia peritoneală se indică cu rezerve
D. Avortul sau naşterea prematură sunt frecvente (90%)
/V
E. In cazul hemoragiei postpartum spre deosebire de cea postabortum este

necesar chiuretajul uterin
R = B, E
869
CAPITOLUL XIII-UROLOGIE
13.1 LITIAZA URINARĂ
COMPLEMENT SIMPLU
1. Sunt calculi radio-opaci (pe radiografia reno-vezicală):
A. Cei de acid uric
B. Cei de fosfat de calciu
C. Cei de fosfat amoniaco-magnezian
D. Cei de cauze medicamentoase
E. Cei de apatit
R=B
2. Sunt calculi de cauze infecţioase:

A. Cei de urat de amoniu
B. Cei de cistină
C. Cei de acid uric
D. Cei de 2,8-dihidroxiadenină
E. Cei de oxalate de calciu
R =A
3. Sunt calculi radiotransparenţi:

A. Cei de apatit
B. Cei de fosfat de calciu
C. Cei de xantină
D. Cei de cistină
E. Cei de fosfat amoniaco-magnezian
R=C
870
4. Sunt calculi de cauze genetice:
A. Cei de oxalate de calciu
B. Cei de acid uric
C. Cei de urat de amoniu
D. Cei de fosfat de calciu
E. Cei de xantină
R=E
5. In funcţie de localizare, calculii renali pot fi, CU EXCEPŢIA:

A. Bazinetali
B. Ureterali inferiori
C. Caliceali mijlocii
D. Caliceali superiori
E. Caliceali inferiori
R=B
6. Sunt teorii ale litogenezei următoarele, CU O EXCEPŢIE:

A. Teoria matricei organice
B. Teoria genetică
C. Teoria nucleului de precipitare
D. Teoria suprasaturării urinare
E. Teoria inhibitorilor cristalizării
R=B
7. In urină se elimină următorii factori ce inhibă cristalizarea, CU EXCEPŢIA:

A. Cistina
B. Mg
C. Zn
D. Pirofosfaţi
E. K
R =A
871
8. Dintre factorii favorizanţi citaţi în legătura cu litiaza reno-ureterală amintim:
A. Mecanisme autoimune
B. Fumatul
C. Infecţii urinare cronice
D. Sindroame paraneoplazice
E. Hiperhidratarea
R=C
9. Litiaza urinară cu determinism genetic poate să apară în următoarele cazuri,

CU O EXCEPŢIE: 9
A. Hiperoxaluria primară
B. Xaninuria
C. Sindromul Lesch-Nyhan
D. Sindromul Down
E. Cistinuria
R=D
10. Sunt anomalii anatomice asociate cu apariţia litiazei reno-ureterale:

A. Rinichiul în potcoavă
B. Ptoza renală
C. Ectopia renală
D. Rinichiul unic congenital
E. Bifiditatea ureterală
R=A
1 l.Sunt semne si simptome de insuficienta renala cronica:

A. Hipertensiune
B. Polakiurie
C. Febră
D. Inapetenţă
E. Vărsături
R=D
872
12.Durerea lombară în colica renală prezintă următoarele caractere, CU
EXCEPŢIA:
9
A. Este brusc instalată

B. Asociază poziţie antalgică în decubit lateral opus
C. Prezintă iradiere descendentă antero-inferioară
D. Este unilaterală
E. Este paroxistică
R=B
13.Din punct de vedere fîziopatologic obstrucţia determină:

A. Simptomatologie - dominată de febră
B. Dilataţie în aval
C. Modificări funcţionale - până la rinichi afuncţional
D. Semne - glob vezical
E. Simptomatologie - dominată de disurie
R=C
14.Sunt consideraţi pacienţi “cu risc”, ce necesită măsuri terapeutice de urgenţă cu

scopul de a drena urina din amonte de obstacol, următoarele categorii, CU
EXCEPŢIA:
A. Cei cu obstrucţie pe rinichi unic chirurgical
B. Cei febrili
C. Cei cu retenţie azotată
D. Cei cu simptomatologie rebelă la tratament
E. Cei cu oligurie
R =A
15.Sunt afirmaţii false cu privire la radiografia reno-vezicală următoarele, CU

EXCEPŢIA:
A. Decelează atât calculi radio-opaci cât şi calculi radio-transparenţi
B. Prezintă o specificitate în litiaza reno-ureterală de 80-87%
C. Nu se efectuează în colica renală
D. Trebuie completată cu un film în incidenţa laterală
E. Este contraindicată la copii sub 14 ani
R=D
873
16. Sunt investigaţii imagistice de rutină în managementul diagnostic al litiazei
reno-ureterale următoarele, cu o excepţie:
A. Ecografia reno-vezicală
B. Imagistică prin rezonanţă magnetică
C. UIV
D. Radiografia reno-vezicală
E. Tomografia computerizată cu/fară substanţă de contrast
R=B
17.Dintre următoarele afirmaţii cu privire la urografia intravenoasă, una este

FALSĂ: ’
A. Este investigaţia imagistică de elecţie în colica renală
B. Permite şi decelarea calculilor radiotransparenţi
C. Furnizează informaţii morfologice
D. Furnizează informaţii funcţionale
E. Postinjectare de substanţă de contrast calculii radiotransparenţi apar sub
formă de lacune
R=A
18.Sunt indicaţii de îndepărtare activă a calculilor ureterali următoarele, cu o

excepţie:
A. Rinichi unic
B. ITU asociate
C. Obstrucţie persistentă
D. Insuficientă renală
E. Obstrucţie bilaterală
R=B
19. Tratamentul medicamentos al colicii renale cuprinde:

A. Beta-blocant
B. Antiemetic
C. Antibiotic
D. Antispastic
E. Anxiolitic
R=D
874
20. Sunt indicaţii pentru ESWL, CU O EXCEPŢIE:
A. Calcul ureteral lombar
B. Calcul coraliform
C. Calcul caliceai
D. Calcul renal restant după chirurgie deschisă sau NLP
E. Calcul pielic cu diametrul mai mic de 3 cm
R=B
21. Una dintre următoarele este CONTRAINDICAŢIE pentru ESWL:

A. Obstrucţie anatomică distal de calcul
B. Obstrucţie anatomică proximal de calcul
C. Infecţie HIV/SIDA
D. Calcul ureteral distal
E. Rinichi unic chirurgical
R=A
22. Sunt false următoarele afirmaţii privind complicaţiile ESWL, CU

EXCEPŢIA:
A. Pancreatita este o complicaţie frecventă
B. Hematuria este regulă după ESWL
C. Poate reprezenta cale de intrare pentru germeni patogeni
D. Poate produce perforaţie colonică
E. Declanşează frecvent pusee hipertensive
R=B
23.Sunt indicaţii ale NLP, CU EXCEPŢIA:

A. Calculi mici, sub 3 mm, pentru care nu se poate efectua ESWL
B. Calcul secundar obstrucţiei
C. Rinichi transplantat
D. Calcul voluminous, cu dimensiuni peste 3 mm
E. Anomalii de tract urinar
R=A
875
24.Sunt afirmaţii ADEVĂRATE cu privire la litiaza vezicală primitivă
următoarele, cu o excepţie:
A. Poate surveni la copii
B. Poate surveni secundar sindroamelor diareice
C. Calculii sunt formaţi din urat de amoniu
D. Calculii sunt formaţi din oxalat de calciu
E. Apare în zone endemice
R=D
25. Condiţiile patologice cel mai frecvent întâlnite în asociere cu litiaza vezicală
secundară sunt:
A. Tumori uroteliale
B. Varicocel
C. Tumori vezicale
D. Litiaza renală
E. Stricturi de uretră
R=E
26. Clinica în litiaza vezicală cuprinde

A. Colica renală
B. Durere epigastrică
C. Piurie
D. Hemospermie
E. Sindroame diareice
R=C
27. Tratamentul chirurgical deschis al litiazei vezicale este indicat în următoarele

CONDIŢII, mai puţin:
A. Strictura de uretră la care uretrotomia eşuează
B. Calculi duri care nu pot fi fragmentaţi endoscopic
C. Calculi mari, multipli
D. Calcul asociat unui adenom de prostată care are indicaţie de chirurgie
deschisă
R=E
876
COMPLEMENT MULTIPLU
1. în funcţie de localizare, calculii renali pot fi:

A. Caliceai inferior
B. Caliceai superior
C. Bazinetal
D. Ureteral superior
E. Ureteral inferior
R = A, B, C
2. Sunt calculi radioopaci cei cu compoziţie de:

A. Cistină
B. Xantină
C. Apatit
D. Fosfat de calciu
E. Oxalate de calciu mono- şi dihidrat
R = D, E
3. Calculi ce au ca şi compoziţie cistina au următoarele caracteristici:

A. Sunt de cauză non-infecţioasă
B. Sunt slab radio-opaci
C. Sunt radiotransparenţi
D. Sunt de cauza genetică
E. Sunt radioopaci
R = B, D
4. Calculii de fosfat de calciu au următoarele caracteristici, CU EXCEPŢIA:

A. Sunt de cauze genetice
B. Sunt radioopaci
C. Sunt slab radioopaci
D. Sunt de cauze non-infecţioase
E. Sunt radiotransparenţi
R = B,D
877
5. Sunt factori favorizanţi în legătură cu litiaza reno-ureterală:
A. Infecţii urinare cronice
B. Alimentaţia
C. Factori genetici
D. Sexul feminin
E. Hiperhidratarea
R=A, B, C
6. Următorii factori generali predispun la risc înalt de recidivă a bolii litiazice,

mai puţin:
A. Antecedentele heredo-colaterale
B. Ectopia renală
C. Calculii conţinând xantina şi cistina
D. Litiaza de infecţie
E. Sarcina
R = B, C,E
7. Sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii privind recidiva litiazică:

A. Litiaza de infecţie este un factor general de recidivă
B. Hipertiroidismul este o boală asociată cu recidiva litiazică
C. Ectopia renală este o anomalie anatomică ce favorizează recidiva litiazică
D. Calculii conţinând acid uric şi uraţi fac parte din categoria factorilor generali
de risc în cadrul recidivei litiazice
E. La 10% din pacienţi recidivele litiazice sunt multiple şi frecvente.
R = A, D, E
8. Sunt boli ce asociază apariţia litiazei reno-ureterale:

A. Hipertensiunea arterială
B. Angiomiolipomul renal
C. Adenomul de prostată
D. Sarcoidoza
E. Nefrocalcinoza
R = D,E
878
9. Dintre cauzele cu determinism genetic ale litiazei reno-ureterale, amintim
A. Sindromul Down
B. Neurofibromatoza II
C. Hiperoxaluria primară
D. Sindromul Lesch-Nyhan
E. Tetralogia Fallot
R = A, B, E
lO.Dintre anomaliile anatomice asociate cu apariţia litiazei reno-ureterale amintim

următoarele:
A. Rinichiul în potcoavă
B. Rinichiul spongios
C. Chistul caliceai
D. Strictura ureterală
E. Bifiditatea ureterală.
R = A, B, C, D
11. Cu privire la colica renală în litiaza reno-ureterală, sunt false următoarele

afirmaţii, CU EXCEPŢIA:
A. Durerea are localizare tipică în “bară”
B. Durerea este neinfluenţată de poziţie
C. Poate apărea meteorism abdominal
D. Bradicardia este unul din fenomenele cardiovasculare
E. Poate apărea afazia, ca şi manifestare neurlogică
R = B,C
12. Cu privire la modalităţile clinice revelatoare ale litiazei reno-ureterale se pot

face următoarele afirmaţii:
A. Nefromegalia apare secundar ureterohidronefrozei
B. Instalarea unei anurii semnifică obstrucţie completă pe rinichi unic
(congenital, funcţional su chirurgical)
C. Condiţia clinică cea mai frecvent întâlnită este colica renală
D. Infecţia urinară este manifestată exclusiv ca ITU înaltă
E. Hematuria cel mai adesea însoţeşte durerea
R = A, B, C,D
879
13.Sunt semne şi simptome de insuficienţă renală cronică următoarele:
A. Polakiurie
B. Scădere ponderală
C. Inapetenţă
D. Stări de vomă
E. Alterarea stării generale
R = B, C, E
14.Colica renală asociază următoarele manifestări:

A. Anxietate
B. Ileus dinamic
C. Tahicardie
D. Bradipsihie
E. Hemospermie
R = A,B,C
15.Sunt afirmaţii false cu privire la durerea din colica renală următoarele, CU

EXCEPŢIA:
A. Este frecvent bilaterală
B. Este neinfluenţată de poziţie
C.Traduce creşterea bruscă a presiunii din calea urinară în amonte de
obstacolul litiazic, stimulând chemoreceptorii
D. Prezintă iradiere descendentă antero-inferioară
E. Prezintă debut insidios
R = B, D
16. Sunt consideraţi pacienţi “cu risc”, aplicându-se măsuri terapeutice de urgenţă,
următoarele categorii:
A. Cei febrili
B. Cei agitaţi psiho-motor
C. Cei cu retenţie azotată
D. Cei cu suspiciunea de obstrucţie urinară joasă
E. Copiii
R = A, C
880
17.Sunt afirmaţii false cu privire la radiografia reno-vezicală următoarele:
A. Specificitatea în litiaza reno-ureterală este 80-87%
B. Nu se realizează în sarcină
C. Trebuie completată cu un film în incidenţa laterală
D. în anumite condiţii poate evidenţia calculi radiotransparenţi
E. Permite aprecierea grosieră a cadrului osos
R = B,D
18.Selectaţi afirmaţiile adevărate cu privire la ecografia reno-vezicală:

A. Identifică atât calculi radioopaci, cât şi pe cei radiotransparenţi
B. Prezintă sensibilitate satisfăcătoare pentru detecţia calculilor ureterali
pelvini
C. Pentru calculi mai mari de 5 mm sensibilitatea ecografiei este de 96%
D. Este repetabilă
E. Decelează doar calculi radioopaci
R = A, C, D
19.Urografia intravenoasă:
A. Furnizează doar informaţii morfologice
B. Nu se efectuează în colica renală
C. Permite şi decelarea calculilor radiotransparenţi
D. Este neinvazivă şi repetabilă
E. Este contraindicată la pacienţi febrili
R = B, C
20.Sunt afirmaţii adevărate cu privire la metodele imagistice de diagnostic în

litiaza reno-ureterală:
A. Indicaţia ureteropielografiei retrograde este reprezentată de rinichiul mut
urografic
B. Imagistică prin rezonanţa magnetică este o metoda de elecţie pentru
diagnostic
C. Ecografia reno-vezicală nu decelează calculi radioopaci
D. Radiografia reno-vezicală are o sensibilitate în litiaza reno-ureterală de 44-
77%
E. Urografia intravenoasă permite şi decelarea calculilor radiotransparenţi
R = A, D, E
881
21. Examenele de laborator din urină în litiaza reno-vezicală cuprind următoarele,
mai puţin:
A. Examen sumar de urină
B. Urocultura cu antibiogramă
C. Calciurie
D. Glucozurie
E. Proteina C reactivă
R = D, E
22.1ndicaţiile de îndepărtare activă în litiaza ureterală sunt:

A. Bifîditate ureterală
B. Durere persistentă în ciuda tratamentului corect
C. Insuficienţa renală
D. Obstrucţie persistentă
E. Sarcină
R = B, C, D
23.Tratamentul medicamentos al colicii renale asociază:

A. Antispastic
B. Antialgic
C. Antiinflamator nesteroidian
D. Antiemetic
E. Beta-blocant
R = A, B, C
24.Sunt afirmaţii false cu privire la tratamentul medical în colica renală:

A. Se adresează pacienţilor cu rezervă funcţională renală normală
B. Unul dintre obiective este crearea condiţiilor optime locale pentru pasajul
calculului
C. Asociază beta-blocant
D. Se adresează pacienţilor cu sepsis
E. Asociază AINS
R = C, D
882
25.Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE cu privire la tratamentul chemolitic în
litiaza reno-ureterală:
A. Poate fi administrat pe cale orală sau prin irigaţie percutanată
B.Singurii calculi care beneficiază de tratament chemolitic percutanat sunt cei
de acid uric
C.Poate fi folosit pentru calculi renali sau pentru fragmente de calculi restante
după ESWL sau NLP
D.La pacienţii care beneficiază de tratament chemolitic per os se urmăreşte
alcalinizarea urinii
E. Din categoria calculilor care beneficiază de tratament chemolitic percutanat
fac parte cei constituiţi din cistină
R = A, C, D, E
26. Sunt indicaţii de ESWL:

A. Calcul pielic cu diametrul mai mic de 3 cm
B. Calcul caliceai
C. Calculul pielic cu diametrul mai mare de 3 cm
D. Calcul ureteral lombar
E. Calcul ureteral iliac - după mobilizare endoscopică spre ureteral lombar sau
basinet
R = A, B, D, E
27. ESWL prezintă următoarele complicaţii:

A. împietrairea ureteralui
B. Colecistita secundară
C. Hematurie
D. Colică
E. Hematom intraparenchimatos/perirenal
R = A, C, D, E
883
28. Sunt contraindicaţii ale ESWL următoarele, mai puţin:
A. Anevrism arterial în vecinătatea calculului
B. Sarcina
C. Chiste renale
D. Infecţii de tract urinar necontrolate
E. Rinichi în potcoavă
R = C, E
29. Reprezintă indicaţii ale NLP următoarele:

A. Calcul secundar obstrucţiei
B. Rinichi transplantat
C. Ectopie renală
D. Calcul renal cu diametrul peste 3 cm
E. Hiperaldosteronism
R = A, B, D
30. Sunt afirmaţii false cu privire la litiaza vezicală:

A. Calculii din litiaza primitivă sunt formaţi din urataci de amoniu
B. Pe radiografia reno-vezicală se prezintă ca defect de umplere
C. Poate determina retenţie completă de urină
D. Urografia intravenoasă este investigaţia de elecţie
E. Cea primitivă apare în zone endemice
R = B, D
31. Clinica în litiaza vezică cuprinde:

A. Polakiurie
B. Disurie
C. Febră
D. Tulburări gastro-intestinale
E. Durere hipogastrică
R = A, B,E
884
CAPITOLUL XIV-ORTOPEDIE
14.1 FRACTURILE OASELOR LUNGI- GENERALITĂŢI 9
COMPLEMENT SIMPLU
1. Sunt factori extrinseci responsabili de producerea unei fracturi:

A. Densitatea osoasă
B. Rigiditatea osoasă
C. Vârsta pacientului
D. Geometria osului
E. Capacitatea de absorbţie a energiei
R=C
2. Reprezintă factor extrinsec responsabil de apariţia unei fracturi:

A. Regiunea anatomică
B. Elasticitatea osului
C. Rezistenţa la stres a osului
D. Capacitatea de absorbţie a energiei
E. Rigiditatea osoasă
R =A
3. Este un factor extrinsec responsabil de apariţia fracturilor:

A. Rezistenţa la oboseală a osului
B. Mărimea osului
C. Geometria osului
D. Vârsta pacientului
E. Elasticitatea osoasă
R=D
885
4. Sunt factori intrinseci responsabili de apariţia fracturilor, următorii,
CU EXCEPŢIA:
A. Rigiditatea
B. Sexul pacientului
C. Densitatea osului
D. Rezistenta la oboseală a osului
E. Geometria osului
R=B
5. Reprezintă factor intrinsec responsabil de apariţia fracturilor:

A. Densitatea osoasă
B. Elasticitatea osoasă
C. Rezistenţa la stres a osului
E. Toate variantele de mai sus
R=E
6. în fracturile prin mecanism indirect, traumatismul acţionează prin mecanism

de:
A. Torsiune
B. Flexie
C. Compresie
D. Tracţiune
R=E
7. în cazul fracturilor ce se produc prin mecanism direct, traumatismul acţionează

prin:
A. Torsiune
B. Compresie, strivire sau şoc violent
C. Tracţiune
D. Compresie în ax longitudinal
E. Flexie
R=B
886
8. După traiectul de fractură, fracturile complete pot fi:
A. Cominutive
B. Etajate
C. Spiroide
D. Impactate
E. Toate variantele de mai
sus
9. Deplasarea fragmentelor, în cazul fracturilor cu deplasare, poate fi prin

A. Rotaţie
B. Angulare
C. Translaţie
D. Distanţare
R=E
10. Etapele vindecării osoase primare sunt:

A. Etapa căluşului dur
B. Etapa căluşului moale
C. Etapa inflamatorie
D. Etapa de remodelare
E. Nici una din variantele de mai sus
R=E
11. Reprezintă etapăa consolidării osoase secundare:

A. Etapa inflamatorie
C. Etapa căluşului dur
D. Etapa de remodelare
R=E
887
12. Este adevărată următoarea afirmaţie referitoare la etapa căluşului moale, în
cazul vindecării osoase secundare:
A. Apare în primele 6-7 zile
/V
B. In zonele în care forţele predominante sunt cele de tracţiune, diferenţierea

celulară se face spre condroblaste
C. E caracterizată prin creşterea vascularizaţiei şi celularităţii
A
D. In zonele în care predomină forţele de presiune, se face diferenţierea către

fibroblaste
E. Este prima etapă a vindecării osoase secundare
R=B
13. Este adevărată următoarea afirmaţie ce priveşte căluşul dur, ce apare în

vindecarea osoasă secundară:
A. Este denumită şi etapa căluşului fibro-condroid
B. Acest tip de calus are aceeaşi rezistenţă cu cea a osului normal
C. Apare un calus periferic şi în paralel şi calus medular endosteal
D. Este caracterizată prin creşterea celularităţii
E. Durează între 7-14 zile
R=C
14. Este un semn de probabilitate al unei fracturi:

A. Deformarea regiunii
B. Impotenţa funcţională
C. Durerea vie, în punct fix
D. Scurtarea regiunii
R=E
15. Reprezintă semn de probabilitate al unei fracturi:

A. Crepitaţii osoase
B. Mobilitate anormală
C. Netransmisibilitatea mişcărilor către segmentul distal
D. Impotenţa funcţională
/V
E. întreruperea continuităţii osoase, apreciată prin palpare
R=D
888
16.Sunt semne de probabilitate ale unei fracturi următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. Echimozei
B. Impotenţei funcţionale
C. Mobilităţii anormale
s
D. Scurtării regiunii
E. Deformării regiunii
R=C
17. Este un semn de certitudine al unei fracturi:

A. Durere vie, în punct fix
B. Scurtarea regiunii
C. Crepitaţii osoase
D. Impotenţa funcţională
E. Poziţie vicioasă
5
R=C
18. Nu este semn de certitudine al unei fracturi:

A. Crepitaţii osoase
B. Scurtarea regiunii
C. Netransmisibilitatea mişcării către segmentul distal
D. întreruperea continuităţii osoase, apreciată prin palpare
E. Mobilitate anormală
R=B
19. Reprezintă semne de certitudine ale unei fracturi, CU EXCEPŢIA:

A. întreruperii continuităţii osoase, apreciată prin palpare
B. Netransmisibilităţii mişcărilor către segmentul distal
C. Impotenţei funcţionale
D. Crepitaţiilor osoase
E. Mobilităţii anormale
R=C
889
20. Următoarele pot fi complicaţii generale ale fracturilor, CU EXCEPŢIA:
A. Coagularea intravasculară diseminată
B. Leziunile nervoase
C. Tromboza venoasă
D. Bronhopneumonia
E. Embolia pulmonară grăsoasă
R=B
21. NU este o complicaţie generală a fracturilor:

A. Sindromul de compartiment
B. Embolia pulmonară grăsoasă
D. Bronhopneumonia
E. Coagularea intravasculară diseminată
R =A
22. Reprezintă o complicaţie locală imediată:

A. Neuroalgodistrofia
B. Necroza osoasă
C. Interpoziţia de părţi moi
D. Consolidarea vicioasă
E. Pseudartroza
R=C
23.Sunt complicaţii locale imediate ale fracturilor, CU EXCEPŢIA:

A. Leziunile nervoase
B. Leziunile vasculare
D. Sindromul de compartiment
E. Deschiderea focarului de fractură
R=C
890
24. Este o complicaţie locală imediatăa fracturilor:
A. Fractura deschisă
B. Interpoziţia de părţi moi
C. Leziunile vasculare
E. Toate răspunsurile de mai sus
R=E
25. Este o complicaţie locală imediată a fracturilor:

A. Coagularea intravasculară diseminată
B. Leziunile viscerale
C. Embolia pulmonară grăsoasă
D. Tromboza venoasă
E. Bronhopneumonia
R=B
26. Reprezintă o complicaţie locală imediată a fracturilor:

A. Bronhopneumonia
D. Interpoziţia de părţi moi
E. Coagularea intravasculară diseminată
R=D
27. Consolidarea vicioasă, în cazul fracturilor, presupune:

A. Sudarea fragmentelor osoase în poziţie anatomică
B. Eşecul de consolidare
C. Sudarea fragmentelor osoase în poziţie anormală
D. Mobilitate anormală în focar
E. Poate fi corectată tardiv prin reducere
R=C
891
28. în cazul leziunilor vasculare, este adevărată următoare afirmaţie:
A. Refacerea axului vascular în timp util se face până la <12h
B. Tegumentele sunt calde
C. Pulsul periferic lipseşte sau e diminuat comparativ cu membrul contralateral
D. Sunt frecvente în cazul fracturilor fără deplasare
E. Flictenele şi zonele de necroză cutanată reprezintă semne precoce
R= C
29. Neurapraxia reprezintă:

A. întreruperea axonilor şi a tecii de mielină, cu păstrarea endo-, peri- şi
epinervului
B. Pierderea temporară a funcţiei de conducere nervoasă
C. întreruperea axonilor şi a învelişurilor conjunctive
D. Lezarea axonilor şi endonervului cu păstrarea perinervului şi epinervului
E. Lezarea axonilor, a endo şi perinervului cu păstrarea intactă a epinervului
R=B
30. Axonotmezisul este caracterizat prin:

A. Pierderea temporară a funcţiei de conducere nervoasă cu păstrarea
continuităţii axonilor
B. întreruperea axonilor şi a învelişurilor conjunctive
C. întreruperea axonilor şi a tecii de mielină, cu păstrarea structurilor
conjunctive ale nervului (endo-, peri- şi epinervului)
D. Lezarea axonilor, endo- şi perinervului, dar cu păstrarea intactă a
epinervului
E. Lezarea axonilor şi endonervului, dar cu păstrarea perinervului şi
epinervului
R=C
31 .Neurotmezisul presupune:
A. întreruperea axonilor şi a tecii de mielină, cu păstrarea structurilor
conjunctive ale nervului (endo-, peri- şi epinervului)
B. întreruperea axonilor şi a invelişurilor conjunctive
C. Pierderea temporară a funcţiei de conducere nervoasă cu păstrarea
D. Lezarea axonilor şi endonervului, dar cu păstrarea perinervului şi
epinervului
E. Lezarea axonilor, endo- şi perinervului, dar cu păstrarea intactă a
epinervului
R=B
892
A, W W
32.1n cazul complicaţiillor locale imediate este ADEVARATA următoarea

afirmaţie:
A. Tulburările locale cutanate de tipul flictenelor nu sunt cauzate de edemul
local
B. Interpoziţia de părţi moi împiedică reducerea ortopedică a fracturii
C. Necroza osoasă este o complicaţie locală imediată
D. Leziunile vasculare sunt cel mai des întâlnite în cazul fracturilor fără
deplasare
E. Timpul optim pentru refacerea axului vascular şi salvarea membrului
afectat trebuie să fie <12h
R=B
33.Sindromul de compartiment este caracterizat prin:

A. Creşterea presiunii intracompartimentale cu compromiterea circulaţiei şi
funcţiilor ţesuturilor
B. Durerea lipseşte
C. Nu periclitează viabilitatea membrului
D. Presiunea intracompartimentală este de 10 mmHg
E. Tegumentele au aspect normal
R= A
34. Clasificarea Gustilo-Anderson a fracturilor presupune:

A. Grad I - plagă cutanată >1 cm cu contaminare moderată, fără leziuni
extinse de părţi moi
B. Grad II - fractură foarte cominutivă
C. Grad III A - Plagă cutanată <10 cm cu contaminare masivă
D. Grad III B - Plagă cutanată >10 cm cu contaminare masivă şi leziuni
asociate ale axului vascular
E. Grad I - Plagă cutanată <1 cm, curată, lezini minime de părţi moi
R= E
35. Este o complicaţie tardivă a fracturilor:

A. Necroza osoasă
B. Infecţia
C. Leziunile cutanate
D. Interpoziţia de părţi moi
E. Sindromul de compartiment
R=A
893
36. Reprezintă o complicaţie locală tardivă a fracturilor:
A. Bronhopneumonia
B. Leziunile nervoase
C. Infecţia
D. Neuroalgodistrofia reflexă posttraumatică
R=D
37. Nu reprezintă complicaţie locală tardivă a fracturilor:

B. Consolidarea vicioasă
C. Pseudartroza
D. Redoarea articulară
E. Necroza osoasă
R=A
38.Sunt complicaţii locale tardive ale fracturilor, CU EXCEPŢIA:

A. Trombozei
B. Pseudartrozei
C. Necrozei osoase
D. întârzierii în consolidare
E. Neuroalgodistrofiei
R=A
39.1n ceea ce priveşte reducerea ortopedică, este ADEVARATA următoarea

afirmaţie:
A. Toate fracturile cu deplasare trebuie reduse, fără nicio excepţie
B. Fracturile în care deplasarea nu afectează rezultatul funcţional nu necesită
obligatoriu reducere
C. Toate fracturile la copii trebuie reduse, deoarece periclitează procesul de
creştere
D. Nicio fractură la copii nu trebuie redusă
E. Reducerea se face cu atât mai uşor, cu cât a trecut mai mult timp de la
fractură
R=B
894
40.Tracţiunea continuă este caracterizată prin:
A. Se aplicăla nivelul focarului de fractură, în ax longitudinal
B. Este lipsită de orice risc de complicaţii generale
C. Nu necesită urmărire clinică şi radiologică pentru a evalua săptămânal
alinierea membrului
D. Trebuie îndepărtată îndată ce începe procesul de consolidare şi dispare
riscul de deplasare al fragmentelor
E. Toate afirmaţiile de mai sus
R= D
41.Indicaţiile majore ale osteosintezei sunt:

A. Fracturile cu consolidare lentă (fracturile colului femural)
B. Fracturile la politraumatizaţi (osteosinteza reduce riscul unor complicaţii
generale)
C. Fracturile ireductibile pe cale ortopedică
D. Fracturile pe os patologic
R=E
42.Placa de neutralizare este indicată în:

A. Fracturile metafizo-epifizare cu separare în care fixarea cu şuruburi nu e
suficientă
B. Fracturile diafizare transversale
C. Pseudartroze
D. Fracturile spiroide sau cu fragment intermediar, în care s-a practicat
osteosinteza cu şuruburi în prealabil
E. în fracturile cominutive diafizare şi metafizare
R=D
43.Sunt tipuri de plăci următoarele:

A. Placa de compactare
B. Placa de tensiune
C. Placa în punte
D. Placa de neutralizare
E. Toate răspunsurile de mai sus
R=E
895
44. Placa de neutralizare are rolul de a:
A. Suprima mişcările în focar
B. Asigura o fixare rigidă
C. Asigura compresia în focar
D. Stabiliza montajul prin neutralizarea forţelor de flexie
E. Transforma forţele de tracţiune în forţe de compresie
R= D
45. Placa de susţinere este utilizată în:

A. Fracturile cominutive diafizare şi metafizare unde reducerea anatomică se
obţine cu preţul unei deperiostări excesive
B. Fracturile diafizare transversale sau oblice scurte, pseudartroze şi
consolidări vicioase
C. Fracturile spiroide sau cu fragment intermediar triunghiular, după o fixare
cu şuruburi în prealabil
D. Fracturile metafîzo-epifizare cu separare sau separare - înfundare, în care
fixarea cu şuruburi nu asigură stabilitate suficientă
E. în fracturile transversale de olecran
R=D
46. Placa de susţinere are proprietatea de:

A. A asigura stabilitatea montajului prin neutralizarea forţelor de flexie,
forfecare şi torsiune
B. A transforma forţele de tracţiune în forţe de compresie
C. A anula efectul forţelor de forfecare şi de a asigura compresia în focar, după
modelarea corespunzătoare a regiunii anatomice
D. A asigura fixare rigidă, cu suprimarea mişcărilor în focar
E. A evita o deperiostare excesivă în cazul fracturilor cominutive metafizare şi
diafizare
R=C
896
47. Placa de compactare se utilizează în:
A. Fracturile transversale de olecran
B. Fracturile metafizo-epifizare cu separare sau separare - înfundare, în care
fixarea cu şuruburi nu e suficientă
C. Fracturile cominutive diafîzare şi metalizare în care reducerea anatomică se
poate obţine prin deperiostări excesive
D. Fracturile diafîzare transversale sau oblice scurte, pseudartroze şi
consolidări vicioase
E. Fracturile spiroide sau cu fragment intermediar triunghiular
R= D
48. Placa în punte este recomandată în cazul:

A. Fracturilor transversale de olecran
B. Fracturilor cominutive diafîzare şi metalizare, în care reducerea anatomică
se realizează cu preţul unor deperiostări excesive
C. Fracturilor diafîzare transversale sau oblice scurte, pseudartrozelor şi
consolidărilor vicioase
D. Fracturilor metafizo-epifizare cu separare sau separare - înfundare în care
fixarea cu şuruburi nu e eficientă în stabilizarea fracturii
E. Fracturilor spiroide sau cu fragment intermediar, după fixarea prealabilă cu
şuruburi
9
R=B
49. Placa de tensiune are următoarea indicaţie:

9
A. Fracturile metafizo-epifizare cu separare sau separare-înfundare

B. Fracturile cominutive diafîzare sau metafîzare, unde reducerea anatomică se
realizează cu preţul unor deperiostări excesive
C. Fractuile transversale de olecran
D. Fracturile spiroide sau cu fragment intermediar triunghiular, după fixarea
prealabilă cu şuruburi
E. în pseudartroze
R= C
897
A
50.1n ceea ce priveşte tipul fixării, care dintre următoarele tipuri de plăci asigură o
fixare rigidă, cu suprimarea mişcărilor în focar?
A. Placa de susţinere
B. Placa în punte
C. Placa de compactare
D. Placa de neutralizare
E. Placa în punte
R=C
51.Dezavantajele osteosintezei cu placă şi şuruburi sunt următoarele:

A. Permite vindecarea prin calus primar angiogen, care este mai puţin rezistent
B. întrerupe vascularizaţia periostală şi intramedulară
C. Spongializarea corticalei sub placă
D. Expunerea largă a focarului de fractură
R=E
52.0steosinteza cu placă şi şuruburi este indicată în următoarele fracturi, CU

EXCEPŢIA:
A. Fracturile cominutive ale diafizei femurului
B. Fracturile epifizo-metafizo-diafizare
C. Fracturile ambelor oase ale antebraţului
D. Pseudartrozele de la nivelul diafizei tibiei
E. Fracturile transversale sau oblice scurte ale humerusului
R=D
53.Sunt dezavantaje ale alezajului în cazul osteosintezei centromedulare, CU

EXCEPŢIA:
A. Scăderea presiunii intramedulare
B. Riscul de embolie grăsoasă
C. Creşterea căldurii locale
D. Riscul de necroză osoasă
E. Lezarea vascularizaţiei endosteale
R= A
898
54. Este ADEVĂRATĂ următoarea afirmaţie legată de zăvorârea dinamică:
A. Se realizează atât proximal, cât şi distal de focarul de fractură
B. Neutralizează rotaţia şi telescoparea fragmentelor
C. Permite mobilizarea fără încărcare completă
D. E indicată în fracturile oblice lungi
E. Toate cele de mai sus
R=C
55. Zăvorârea statică se caracterizează prin:

A. Neutralizează rotaţiei şi telescopării fragmentelor
B. Se realizează doar proximal faţă de focarul de fractură
C. Blochează numai rotaţia fragmentului zăvorât
D. Permite mobilizarea precoce cu încărcare completă
E. E indicată în fracturile transversale şi oblice scurte din 1/3 proximală sau
distală
R=A
56. Fixatorul extern este indicat în:

A. Fracturile deschise cu afectare extinsă a ţesuturilor moi (tip II, III Gustilo -
Anderson)
B. Fracturile intens cominutive
C. Fracturile cu pierdere de ţesut osos
D. Fracturile sau pseudartrozele infectate
R=E
57. Avantajele fixării cu fixator extern sunt:

A. Posibilitatea urmăririi în evoluţie a plăgilor
B. Alterarea minimă a vascularizaţiei osoase
C. Mobilizarea precoce a articulaţiilor supra şi subiacente
D. Posibilitatea de corecţie ulterioară
R=E
899
58. Reprezintă un avantaj al fixării externe:
A. Posibilitatea urmăririi în evoluţie a plăgilor
B. Nu prezintă risc de fractură la locul de inserţie al fişelor
C. Nu există riscul de infecţie la locul de inserţie al fişelor
D. Permite încărcarea completă imediată
E. Este foarte stabilă
R=A
59. Reprezintă un dezavantaj al fixării externe:

A. Stabilitatea limitată în anumite regiuni (femur)
B. Posibilitatea instalării redorilor articulare
C. Riscul de infecţie la locul de inserţie al fişelor
D. Riscul de fractură la locul de inserţie al fişelor
R=E
60. Este un dezavantaj al fixării externe:

A. Alterarea extensivă a vascularizatiei osoase
5
B. Riscul de fractură la locul de inserţie al fişelor

C. Imposibilitatea corecţiei
D. Imobilizarea prelungită a articulaţiilor supra şi subiacente
E. Imposibilitatea realizării unor intervenţii de chirurgie plastică
R=B
61. Sunt dezavantaje ale fixării externe, CU EXCEPŢIA:

A. Riscul de fractură la locul de inserţie al fişelor
B. Stabilitatea limitată în anumite regiuni
C. Imposibilitatea urmăririi evoluţiei plăgii
D. Riscul de infecţie la locul de inserţie al fişelor
E. Posibilitatea instalării redorilor articulare
R=C
900
62.Cea mai frecventă incidenţă a fracturilor în funcţie de vârstă este la:
A. 50-60 ani
B. 30-40 ani
66. C.Factorii
60-70 extrinseci
ani asociaţi producerii unei fracturi sunt:
A.D.Mărimea
Peste 70forţei
de anicauzatoare
B.E.Capacitatea de absorbţie a energiei
Sub 20 de ani
C. Mărimea osului
D.RGeometria osului
= =D
E. Direcţia forţei cauzatoare
R = A, E
63.Cea mai scăzută incidenţă a fracturilor la femei în funcţie de vârstă este la:
A. Sub 20 de ani
B. Peste 70 de ani
67. Reprezintă factori extrinseci legaţi de producerea unei fracturi următorii,
C. 30-40 ani
CU EXCEPŢIA:
D. 50-60 ani
A.E.Densitatea
60-70 ani osului
B. Rigiditatea osului
C.R Durata de acţiune a forţei cauzatoare
C
D.= Elasticitatea osului
E. Vârsta pacientului
64.Cea mai scăzută incidenţă a fracturilor la bărbaţi în funcţie de vârstă apare
la:
R =A.A, 60-70
B,D ani
B. Peste 70 de ani
C. 50-60 ani
68. D. Sub 20
Factorii ani
intrinseci responsabili de producerea unei fracturi sunt:
E. 30-40 ani
A. Rezistenţa la stres a osului
B. RVârsta
=C pacientului
C. Rigiditatea osului
D. Sexul pacientului
COMPLEMENT
E. Capacitatea MULTIPLU
de absorbţie a energiei
65.Factorii
R=A, C, E extrinseci responsabili de producerea unei fracturi sunt:
A. Mărimea osului
B. Sexul pacientului
69.Sunt factori intrinseci legaţi de producerea unei fracturi:
C. Geometria osului
A. Densitatea osului
D. Vârsta pacientului
B. E.Direcţia de acţiune
Regiunea a forţei cauzatoare
anatomică
C. Elasticitatea osului
R=B, D, E
E. Sexul pacientului
R = A, C, D 901
902
70. Reprezintă factori intrinseci ce influenţează producerea unei fracturi:
A. Durata de acţiune a forţei cauzatoare
B. Rezistenţa la oboseală
C. Capacitate de absorbţie a energiei
D. Elasticitatea osului
E. Direcţia de acţiune a forţei cauzatoare
R = B, C,D
71. NU sunt factori intrinseci legaţi de producerea unei fracturi:

A. Mărimea forţei cauzatoare
B. Elasticitatea osului
C. Rigiditatea osului
D. Direcţia de acţiune a forţei cauzatoare
E. Regiunea anatomică
R = A, D, E
72. în cazul fracturilor prin mecanism indirect, traumatismul acţionează prin:

A. Tracţiune
B. Forfecare
C. Flexie
D. Torsiune
E. Compresie în ax longitudinal
R = A, C, D, E
73.Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la fracturile ce se produc prin

mecanism direct:
A. Fracturile se produc la locul de acţiune al traumatismului
B. Fracturile se produc la distanţă de locul de acţiune al forţei, ce acţionează
asupra osului
C. Sunt asociate, de cele mai multe ori, cu leziuni de părţi moi
D. Sunt cele mai frecvente
E. Tipul fracturii şi gradul de afectare al ţesuturilor moi depinde de intensitatea
şi durata de acţiune a forţei
R = A, C,E
903
74. Sunt adevărate următoarele afirmaţii
referitoare la fracturile de stres,
CU EXCEPŢIA: 9
’
A. Sunt frecvente la persoanele sedentare
B. Interesează un os fragilizat, asupra căruia acţionează forţe de intensitate
normală
C. Apar în cazul unui os normal, supus unor suprasolicitări repetate
D. Interesează în special colul metatarsului II, III
E. Sunt cel mai frecvent localizate la nivelul regiunii subtrohanteriene
R = A, B,E
75. După direcţia traiectului fracturii, fracturile pot fi:

A. Complete
B. Spiroide
C. Tranversale
D. Stabile
E. Oblice
R=B, C,E
76. în funcţie de traiectul de fractură, fracturile incomplete pot fi:

A. Cominutive
B. în «lemn verde»
C. Spiroide
D. Fisuri
E. Etajate
R = B,D
77. După stabilitatea fracturii, fracturile se pot clasifica în:

A. Fracturi închise
B. Fracturi deschise
C. Fracturi stabile
D. Fracturi instabile
E. Fracturi cominutive
R = C, D
904
78. După structura osului afectat, fracturile se pot clasifica în:
A. Fracturi fără deplasare
B. Fracturi cu deplasare
C. Fracturi de stres
D. Fracturi pe os patologic
E. Fracturi pe os sănătos
R = C, D, E
/V
79.In funcţie de tipul deplasării, fracturile deplasate se pot împărţi în:

A. Fracturi etajate
B. Fracturi cu distanţarea fragmentelor
C. Fracturi cu angularea fragmentelor
D. Fracturi cu rotaţia fragmentelor
E. Fracturi cu translaţia fragmentelor
R = B, C, D, E
80. în funcţie de integritatea învelişului cutanat, fracturile pot fi:

A. Fracturi transversale
B. Fracturi deschise
C. Fracturi instabile
D. Fracturi închise
E. Fracturi fără deplasare
R = B, D
81. După clasificarea AO, leziunile vasculo-nervoase se clasifică în:

A. Niciodată izolate
B. Leziuni vasculare segmentare întinse
C. Absenţa leziunilor vasculo-nervoase
D. Leziuni nervoase izolate
E. Leziuni vasculare izolate
R = B, C, D, E
905
82. Vindecarea osoasă primară este caracterizată prin:
A. Se realizează prin formarea de calus osos
B. Reprezintă forma “naturală” de vindecare a unei fracturi
C. Apare în cazul fracturilor impactate sau a osteosintezei ferme
D. Prezintă o etapă primară, inflamatorie
E. în spaţiul dintre fragmentele fracturii apar vase de
neoformaţie
83. Vindecarea osoasă prin formare de calus se realizează prin:

A. Etapa căluşului dur
C. Etapa inflamatorie
D. Apare în fracturile impactate, unde nu există stimuli pentru formarea
căluşului osos
E. Se pot forma punţi osoase interne, fără etape de
remodelare
84.Sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii în legătură cu etapa căluşului moale

în cazul vindecării osoase secundare:
A. Apare după 2-3 săptămâni
B. Durează aproximativ 7-14 zile
C. Se caracterizează prin creşterea vascularizaţiei şi a celularităţii
D. Este denumită şi etapa căluşului osos imatur
E. Durează între 4-16 săptămâni
R = B,C
85.Sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii referitoare la etapa căluşului moale

în cazul vindecării osoase prin formare de calus:
A. Apare în primele 6-7 zile
B. E caracterizată prin creşterea vascularizaţiei şi celularităţii
C. în zonele în care forţele predominante sunt cele de tracţiune, diferenţierea
celulară se face spre condroblaste
D. în zonele în care predomină forţele de presiune, se face diferenţierea către
fibroblaste
E. Se formează între fragmentele osoase un calus fibros, cu insule de cartilaj şi
ţesut osos imatur
R = B, E
906
A
86.1n etapa căluşului moale a vindecării osoase secundare apar următoarele

modificări:
A. Este caracterizată prin creşterea celularităţii şi vascularizării la nivelul
focarului de fractură
B. O vascularizaţie bună conduce la diferenţierea osteoblastelor pe linia
condroblastică
/\
C. In zonele în care predomină forţele de presiune, diferenţierea celulară se

face spre fibroblaste
D. Este etapa căluşului osos primitiv, imatur
E. Este etapa căluşului fibro-condroid
R = A, E
87. în ceea ce priveşte etapa căluşului dur, în cazul vindecării osoase secundare,
sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii:
A. Este caracterizată prin creşterea celularităţii şi vascularizării
B. Este etapa căluşului osos primitiv
C. Durează 4-16 săptămâni
D. Acest tip de calus este mai puţin rezistent decât osul normal
E. Durează 7-14 zile
R = B, C,D
88. Etapa de remodelare în cazul vindecării osoase secundare se caracterizează

prin:
A. Celulele cu rol principal sunt osteoblastele
B. La finalul etapei, canalul medular devine permeabil
C. Trabeculele osoase finale sunt anarhic distribuite
D. Se înlocuieşte ţesutul osos imatur cu ţesut osos lamelar
E. La copii, la finalul etapei de remodelare, osul poate recăpăta forma iniţială
R = B, D, E
89. Fracturile închise, după clasificarea AO, pot prezenta:

A. Decolorare tegumentarăextinsă
B. Contuzie în toată grosimea tegumentului, cu abraziune, decolorare deschisă
extensivă şi pierdere de substanţă cutanată
C. Absenţa leziunilor cutanate
D. Contuzie tegumentară localizată
E. Deschidere cutanată produsă dinspre interior spre
exterior
R= A, C,D
907
90.Semnele de probabilitate ale unei fracturi sunt:
A. Durere vie, în punct fix
B. Crepitaţii osoase
C. Impotenţă funcţională
D. Deformarea regiunii
E. Mobilitate anormală
R=A, C, D
91. Semne de probabilitate în cazul unei fracturi sunt:

A. Mobilitatea anormală
B. Scurtarea regiunii între două extremităţi osoase
C. întreruperea continuităţii osoase evidenţiată prin palpare
D. Netransmisibilitatea mişcării spre segmentul distal
E. Durere vie, intensă, în punct fix
R= B,E
92.Semne de certitudine în cazul unei fracturi sunt:

A. Impotenţa funcţională
B. Crepitaţiile osoase
C. Scurtarea regiunii între 2 extremităţi osoase
D. Durerea vie, intensă, în punct fix
E. Netransmisibilitatea mişcărilor spre segmentul distal
R=B, E
93.Semnele de certitudine pentru o fractură sunt:

A. Netransmisibilitatea mişcărilor în segmentul distal
B. Crepitaţii osoase
C. Mobilitatea anormală
D. Durere vie, în punct fix
/\
E. întreruperea continuităţii osoase apreciată prin palpare
R= A, B, C, E
908
94.Despre evaluarea radiologică sunt ADEVĂRATE următoarele:
A. Este necesară efectuarea radiografiilor în cel puţin 2 incidenţe
B. Se va include doar articulaţia supraiacentă
C. în cazul unui traumatism de intensitate mare, o fractură la un anumit nivel
nu se asociază cu alte fracturi
D. în cazul unei fracturi dificil de observat, imediat posttraumatic semnele
radiologice devin evidente la 7-10 zile posttraumatic
E. în leziunile traumatice la copii este necesară evaluarea radiologică prin
comparaţie cu membrul contralateral
R=A, D, E
/V
95.In cazul fracturilor, examinarea prin tomografie computerizată este

caracterizată prin:
A. Este utilă în planningul fracturilor intraarticulare de calcaneu
B. Nu are utilitate în diagnosticul şi planningul fracturilor de la nivelul
acetabulului
C. Trebuie realizată de rutină
D. Are valoare diagnostică importantă în cazul leziunilor de la nivelul coloanei
vertebrale
E. Este utilă în precizarea gradului de compresie al măduvei spinării
R = A, D
96. Rezonanţa magnetică este utilă în:

A. Realizarea planningului operator în cazul fracturilor de calcaneu
B. Evaluarea gradului de compresie de la nivelul măduvei spinării
C. Diagnosticul leziunilor ligamentare
D. Diagnosticul fracturilor intraarticulare
E. Diagnosticul leziunilor ţesuturilor moi
R = B, C,E
97. Complicaţiile generale ale fracturilor pot fi:

A. Embolia pulmonară gazoasă
C. Exacerbarea unor afecţiuni preexistente
E. Ischemia periferică a membrului afectat
R=B, C, D
909
98. NU sunt complicaţii generale ale fracturilor:
A. Bronhopneumonia
B. Coagularea intravasculară diseminată
C. Leziunile vasculare
R = C,E
99. Embolia pulmonară grăsoasă are un risc mai mare de apariţie în cazul
fracturilor de:
A. Bazin
B. Membru superior
C. Coaste
D. Membru inferior
E. Fracturi la nivelul coloanei vertebrale
R=A, D
lOO.Reprezintă complicaţii locale imediate în cazul fracturilor:

A. Neuroalgodistrofîa
B. Leziunile vasculare
C. Leziunile viscerale
D. Redoarea articulară
E. Interpoziţia de părţi moi
R=B, C, E
101. Sunt complicaţii locale imediate ale fracturilor:

A. Tulburările cutanate locale
B. Neuroalgodistrofîa
C. Redoarea articulară
D. Fractura deschisă
E. Pseudoartroza
R= A, D
910
102. Complicaţiile locale imediate în cazul fracturilor pot fi:
A. Leziuni vasculare
B. Leziuni nervoase
C. Necroză osoasă
D. Leziuni viscerale
E. Redoare articulară
R=A, B, D
103 .Nu reprezintă complicaţii locale imediate în cazul fracturilor:

A. Sindromul de compartiment
B. Necroza osoasă
C. Pseudartroza
D. Leziunile nervoase
E. Infecţia
R= B, C
104.Complicaţiile locale imediate ale fracturilor includ:

B. Pseudartroza
C. Redoarea articulară
E. Necroza osoasă
R= A, D
105.Semnele locale în leziunile vasculare asociate fracturilor sunt:

A. Puls periferic nemodificat faţă de membrul contralateral
B. Tegumente calde
C. Dureri musculare
D. Parestezii
E. Flictene şi zone de necroză cutanată
R= C, D, E
911
106.Leziunile nervoase sunt mai frecvente în cazul:
A. Fracturior diafizei tibiale
B. Fracturilor diafizei humerale
C. Fracturilor de la nivelul genunchiului
D. Fracturile de la nivelul cotului
E. Fracturile de la diafizei radiusului
R=B, C, D
107.Neurotmezisul include:
A. întreruperea axonilor şi a tecii de mielină, cu păstrarea structurilor
conjunctive ale nervului (endo-, peri-, epinerv)
B. Lezarea axonilor şi endonervului, cu păstrarea peri- şi epinervului
C. Pierdere temporară a funcţiei de conducere nervoasă cu păstrarea
D. Lezarea axonilor, endo- şi perinervului, dar cu păstrarea intactă a
epinervului
A
E. întreruperea axonului şi a învelişurilor conjunctive
R=B, D,E
108.Semnele clinice ale sindromului de compartiment sunt:

A. Absenţa durerii
B. Tegumente normal colorate
C. Puls periferic diminuat
D. Tegumente de aspect marmorat
E. Durere intensă şi permanentă
R=C, D, E
109.Sindromul de compartiment este caracterizat prin:

A. Presiune intracompartimentală<20 mmHg
B. Puls periferic diminuat
C. Parestezii localizate în teritoriul nervilor periferici ai compartimentului
afectat
D. Musculatura din compartimentul afectat devine flască
E. Se asociază cu rabdomioliza ce poate conduce la insuficienţă renală
R= B, C, E
912
llO.Sunt ADEYARATE următoarele afirmaţii cu privire la sindromul de
compartiment:
A. Poate pune în pericol viabilitatea membrului afectat
B. Are la bază creşterea presiunii intracompartimentale cu compromiterea
circulaţiei şi a funcţiei ţesuturilor
C. Durerea este un semn inconstant
D. Pulsul nu este afectat
E. Fasciotomiile de decompresie sunt impuse la o presiune
intracompartimentală > 30 mmHg
R= A, B, E
111. Fracturile deschise, după Gustilo-Anderson, se clasifică astfel:

A. Grad II - plagă cutanată<lcm, cu contaminare moderată
B. Grad I - plagă cutanată < 1 cm, curată, cu leziuni minime ale părţilor moi
C. Grad III B - plagă cutanată>10 cm, cu contaminare masivă, pierderi extinse
de ţesuturi moi cu smulgerea periostului şi expunerea osului, fractură cu
cominuţie moderată sau severă
D. Grad II - Plagă cutanată >1 cm, cu contaminare moderată, fără leziuni
extinse de părţi moi, fractură cu cominuţie moderată
E. Grad III C - Plagă cutanată >10 cm, cu contaminare masivă şi leziuni
contuze extinse de părţi moi, fractură cominutivă cu acoperire periostală
adecvată
R= B, C, D
112. Reprezintă complicaţii tardive în cazul fracturilor:

A. Leziunile cutanate
B. Interpoziţia de părţi moi
C. Pseudartroza
D. întârzierea în consolidare
E. Neuroalgodistrofia
R=C, D,E
113. NU sunt complicaţii tardive în cazul fracturilor:

A. Consolidarea vicioasă
B. Infecţia precoce
C. Necroza osoasă
D. Leziunile vasculare
E. Sindromul de
compartiment
R= B, D, E
913
114. Neuroalgodistrofia reflexă posttraumatică se caracterizează prin:
A. Apare în special după fracturile diafizei oaselor lungi
B. Prezintă 3 stadii evolutive
C. Osul are aspect de osteoporoză “pătată”
D. Scintigrafia indică o hipercaptare a trasorului
E. Stadiul precoce apare între 3-12 luni de la traumatism
R= B, C, D
yv
115.1n ceea ce priveşte neuroalgodistrofia reflexă posttraumatică sunt

A. Stadiul precoce apare în primele 3 luni de la traumatism
B. Scintigrafîc apare o hipercaptare a trasorului radioactiv în zona interesată
C. Stadiul distrofic apare după 12 luni de la debut
D. Afectează, în special, articulaţiile de la nivelul extremităţilor membrelor
(articulaţia radio-carpiană, oasele mâinii, glezna şi piciorul)
E. Radiografie, osul are aspect de osteoporoză «pătată»
R= A, B, D, E
116. Pseudartroza implică:

A. întârzierea în consolidare
B. Consolidarea vicioasă
C. Eşecul procesului de consolidare
D. Mobilitatea anormală la nivelul focarului
E. Intervenţie chirurgicală pentru a obţine vindecare
R= C, D, E
117. Pseudartroza poate fi cauzată de:

A. Alinierea defectuoasă a fragmentelor osoase
B. Infecţie
C. Reluarea precoce a încărcării
D. Necomplianţa pacientului
E. Producerea fracturii prin mecanism direct
R=A, B, C, D
914
118. Clinic, pseudartroza prezintă următoarele simptome:
A. Durere
B. Mobilitate anormală
C. Lipsa durerii
D. Echimoză
E. Parestezii la nivelul membrului afectat
R= B, C
119. Consolidarea vicioasă poate fi caracterizată prin:

A. Eşecul procesului de consolidare
B. Scurtarea segmentului de membru la nivelul căruia s-a produs fractura
C. Mobilitatea anormală la nivelul focarului de fractură
D. Sudarea fragmentelor osoase într-o poziţie anormală
E. Apare în cazul fracturilor reducerii anatomice a unei fracturi stabile
R= B, D
120. Principiile de tratament în cazul fracturilor sunt:

A. Imobilizarea fragmentelor fără reducerea acestora în poziţie anatomică
B. Se temporizează restabilirea funcţiei articulare până la consolidarea
fracturii
C. Imobilizarea fragmentelor reduse
D. Reducerea fragmentelor în poziţie anatomică
E. Funcţia articulară trebuie restabilită precoce
R= C, D, E
121. Sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii în ceea ce priveşte reducerea

ortopedică:
A. Toate fracturile, indiferent de gradul de deplasare, pot fi tratate ortopedic
B. Realizează reducerea şi imobilizarea fracturii prin mijloace sângerânde
C. Nu este obligatorie în cazul fracturilor a căror deplasare nu afectează
rezultatul funcţional
D. Nu se face niciodată sub anestezie (locală, regională, generală)
E. Fracturile la copii, cu deplasare moderată, CU EXCEPŢIA celor în care
există decalaj, nu se pretează obligatoriu reducerii ortopedice
R= C, E
915
A W
122.1n ceea ce priveşte imobilizarea, sunt ADEVARATE următoarele afirmaţii:

A. Trebuie să imobilizeze doar articulaţia subiacentă
B. Se face după manevrele de reducere
C. Trebuie evitate mişcările în ax
D. Se imobilizează atât articulaţia supra- cât şi cea subiacentă
E. Atât aparatul circular, cât şi atela trebuie să fie cât mai strânse şi fixe
R= B, C, D
123. Complicaţiile date de imobilizarea gipsată pot fi:

A. Pierderea reducerii şi a alinierii fragmentelor
B. Tulburări de circulaţie, escare, atrofie musculară
C. Embolia grăsoasă
D. Discomfortul creat de imobilizarea pe termen lung
E. Apariţia redorilor articulare
R= A, B, D, E
124. Tracţiunea continuă în cazul fracturilor este caracterizată prin:

A. Se aplică la nivelul fracturii
B. Se aplică în axul longitudinal al osului
C. Presupune imobilizarea prelungită la pat a pacienţilor
D. Nu necesita urmărire clinica prelungita
E. Este o metodă infailibilă, ce asigură o consolidare rapidă
R= B, C
125. Pot fi complicaţii ale tracţiunii continue în cazul fracturilor, următoarele:

A. Infecţii la nivelul broşelor
B. Deschiderea focarului de fractură
C. Complicaţii generale (escare, infecţii urinare şi pulmonare)
D. Leziuni vasculare la inserţia broşei
E. Leziuni nervoase la inserţia broşei
R= A, C, D, E
916
126.Printre complicaţiile tracţiunii continue se numără:
A. Tromboza venoasă profundă
B. Rotaţia membrului
C. Retracţii musculare
D. Unghiularea focarului de fractură
E. Infecţii pulmonare şi urinare
R= A, C, E
127.Reducerea chirurgicală a fracturilor e indicată în:

A. Eşecul tratamentului ortopedic
B. Fracturile stabile, fără deplasare
C. Fracturile a căror reducere s-a realizat cu rezultate nesatisfacătoare
D. Fracturile intraarticulare
E. Fracturile cu avulsii osoase şi deplasarea fragmentului
R= A, C, D, E
/v W ___
128.In ceea ce priveşte reducerea chirurgicalăa fracturilor, sunt ADEVARATE

9
A. Nu prezintă riscul de infecţie

B. Implică reducerea anatomică, cu focar deschis a unei fracturi
C. Este indicată în fracturile intraarticulare
D. Este indicată atunci când apar interpoziţii de părţi moi, ce nu permit
reducerea ortopedică
E. Nu prezintă riscul întârzierii procesului de consolidare
R= B, C, D
129.în ceea ce priveşte reducerea chirurgicală a fracturilor, sunt ADEVARATE

A. în fracturile diafizare ale oaselor antebraţului se urmăreşte doar restabilirea
axului
/V
B. In fracturile diafizare ale membrelor inferioare, reducerea chirurgicală se

poate face cu focar închis, sub control rontgen
C. Fracturile metafizo-epifizare permit mici deviaţii în cazul refacerii
suprafeţei articulare
D. Fracturile diafizare ale oaselor antebraţului impun o reducere anatomică
E. Fracturile intraarticulare impun o reducere perfecta a suprafeţei articulare
R= A, C
917
130indicaţiile majore ale osteosintezei sunt:
A. Fracturile pe os patologic
B. Fracturile stabile, reductibile
C. Fracturile în cazul politraumelor
D. Fracturile ce consolidează lent
E. Fracturile fără risc de deplasare secundară
R= A, C, D
131.0steosinteza este indicată în următoarele situaţii, CU EXCEPŢIA:

A. Fracturile ce consolidează lent
B. Fracturile la copii cu deplasare moderată, fără decalaj
C. Fracturile care nu afectează rezultatul funcţional
D. Fracturile în cazul pacienţilor politraumatizaţi
E. Fracturile instabile, predispuse la deplasarea fragmentelor după reducere
R= B, C
132.Sunt ADEVARATE următoarele afirmaţii legate de osteosinteză, CU

EXCEPŢIA:
A. Singura metodă eficientă este osteosinteză fermă, rigidă, ce obţine
consolidarea prin contact direct
B. Poate fi elastică
C. Trebuie menţinută poziţia fragmentelor, fără a menaja vascularizaţia locală
D. Este de preferat osteosinteză centromedulară, cu focar închis
E. Se preferă osteosinteză cu placă/şuruburi, cu focar deschis
R= A, C, E
133.în cazul osteosintezei, sunt ADEVARATE următoarele:

A. Trebuie să menţină reducerea fragmentelor fracturate
B. Trebuie să menajeze vascularizaţia osoasă
C. Osteosinteză elastică nu permite mişcări în focar
D. Osteosinteză centromedulară, cu focar închis, este de preferat
E. Alterarea circulaţiei periostale şi intramedulare duce la întârzieri în
consolidare, pseudartroze sau infecţii
R=A, B, D, E
918
134.Sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii legate de osteosinteza cu şuruburi:
A. Permite încărcarea precoce a membrului
B. Sunt folosite pentru menţinerea unor fragmente fracturate
C. Poate realiza compresie între fragmente în cazul fracturilor diafizare oblice
D. Tolerează apariţia creşterilor intermitente ale solicitărilor la contactul os-
surub
9
E. Reprezintă o modalitate de osteosinteză fermă
R= B, C
135.Sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii în ceea ce priveşte osteosinteza cu

broşe Kirschner, CU EXCEPŢIA:
A. Au rezistenţă crescută la torsiune
B. Sunt utilizate în tratamentul fracturilor cu potenţial de vindecare rapidă
C. Pot împiedica rotaţia fragmentelor
D. Pot fi introduse percutan
E. Necesită imobilizare suplimentară
R= A, C
136.Fracturile în care se poate practica osteosinteză prin hobanaj sunt:

A. Fracturile de olecran
B. Fracturile de rotulă
C. Fracturile de mare trohanter
D. Fracturile de epifiză distală de radius
E. Fracturile de col chirurgical de humerus
R= A, B, C
137.în următoarele fracturi se poate practica osteosinteza prin metoda hobanajului,

CU EXCEPŢIA:
A. Fracturile de tuberozitate humerală
B. Fracturile de cap radial
C. Fracturile de olecran
D. Fracturile de trohanter mare
E. Fracturile de platou tibial
R=B, E
919
138.Sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii cu privire la osteosinteza cu placă
şi şuruburi:
A. Poate avea efect de hoban asupra fragmentelor osoase supuse forţelor de
tracţiune
B. Designul plăcii nu trebuie adaptat zonei anatomice
C. Nu este necesară menajarea părţilor moi
D. Poate avea efect de compresie a focarului de fractură
E. Poate avea efect de neutralizare în cazul unei fracturi stabilizate prin
osteosinteză cu şuruburi
R= A, D, E
139.Următoarele afirmaţii referitoare la placa de neutralizare sunt FALSE:

A. Transformă forţele de tracţiune în forţe de compresie
B. E recomandată în fracturile transversale de olecran
C. E indicată în fracturile spiroide sau cu fragment intermediar triunghiular
după fixare cu şuruburi în prealabil
D. E utilizată în fracturile diafizare transversale sau oblice scurte, pseudartroze
şi consolidări vicioase
E. Stabilizeazămontajul prin neutralizarea forţelor de flexie, forfecare şi
torsiune, ce acţionează asupra şuruburilor
R=A, B, D
140.Sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii referitoare la placa de neutralizare:

A. E utilizată în fracturile metafizo-epifizare cu separare sau separare -
înfundare
B. E indicată în fracturile spiroide sau cu fragment intermediar triunghiular,
după o fixare prealabilă cu şuruburi
C. Anulează efectul forţelor de forfecare
D. Neutralizează forţele de flexie, forfecare şi torsiune ce acţionează asupra
şuruburilor
E. Transformă forţele de tracţiune în forţe de compresie
R = B, D
920
141.Indicaţiile osteosintezei cu placă de compactare sunt:
A. Fracturile spiroide sau cu fragment intermediar triunghiular, după fixare
prealabilă cu şuruburi
B. Fracturile oblice scurte
C. Pseudartrozele
D. Fracturile transversale de olecran
E. Consolidările vicioase
R= B, C, E
142.Avantajele plăcii cu autocompactare şi contact limitat (Limited Contact

Dynamic Compresion Plate) sunt:
A. Spongializare mai redusă a corticalei
B. Formarea căluşului angiogen
C. Formarea căluşului în punte
D. Minimizarea deperiostării
E. Suprafaţă de contact placă-os mai mare
R = A, C, D
143.Placa autoblocantă are următoarele caracteristici:

A. Funcţionează pe principiul unui fixator intern
B. Şuruburile sunt introduse bicortical
C. A fost concepută pentru a ameliora circulaţia periostală
D. Şuruburile pot fi introduse unicortical
E. E posibilă şi implantarea prin tehnici minim - invazive
R = A, D,E
144.0steosinteza cu placă şi şuruburi este indicată în:

A. întârzierile de consolidare a diafizei femurului
B. Fracturile ambelor oase ale antebraţului
C. Fracturile epifîzo-metafizo-diafizare
D. Fracturile transversale ale tibiei
E. Fracturile transversale în treimea medie a diafizei femurului
R = B, C
921
145.Indicaţiile osteosintezei cu placă şi şuruburi sunt:
B. Fracturile ambelor oase ale antebraţului
C. Fracturile epifizo-metafizo-diafîzare
D. Fracturile transversale sau oblice scurte la nivelul humerusului
E. Fracturile transversale ale diafizei femurului
R = A, B, C, D
146. Avantajele osteosintezei centromedulare sunt:

A. Reducerea incidenţei infecţiilor postoperatorii
B. Deperiostarea excesivă
C. Consolidarea prin calus periostal
D. Consolidarea prin calus angiogen
E. Posibilitatea mobilizării precoce
R = A, C, E
147. Avantajele osteosintezei centromedulare sunt:

A. Implantarea minim invazivă
B. Consolidarea prin calus periostal
C. Imobilizarea prelungită
D. Nu permite acţiunea forţelor de compresie în focar
E. Respectarea vascularizaţiei periostale şi a hematomului ffacturar
R = A, B,E
148. Indicaţiile osteosintezei cu tijă Kuntscher sunt:

B. Fracturile transversale ale diafizei tibiei
C. Fracturile oblice scurte (stabile) alea diafizei femurului
D. Fracturile ambelor oase ale antebraţului
E. Fracturile epifizo-metafizo-diafizare
R = B,C
922
149.0steosinteza centromedulară cu tijă Kuntscher este indicată în:
A. Fracturile transversale ale diafizei femurului
B. întârzierile în consolidare în cazul fracturilor de la nivelul diafizei tibiei
C. Pseudartrozele de la nivelul diafizei femurului
D. Fracturile cominutive ale diafizei femurului
E. Fracturile de olecran
R = A, B, C
150. Dezavantajele alezajului în cazul osteosintezei centromedulare sunt:

A. Scăderea presiunii intramedulare
B. Riscul de embolie grăsoasă
C. Creşterea căldurii locale
D. Riscul de necroză osoasă
E. Riscul de embolie gazoasă
R= B, C, D
151. Dezavantajele alezajului sunt următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Creşterea presiunii intramedulare
B. îndepărtarea suprafeţei şi vascularizaţiei endosteale
C. Scăderea presiunii intramedulare
D. Creşterea căldurii locale
E. Riscul de embolie gazoasă
R = C, E
152. Zăvorârea tijelor centromedulare a permis extinderea indicaţiilor osteosintezei

cu tijă centromedulară şi la:
A. Fracturile etajate
B. Fracturile transversale ale diafizei tibiei
C. Fracturile ambelor oase ale antebraţului
D. Fracturile metafîzo-diafizare
E. Fracturile cominutive
R = A, D, E
923
153.Sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii în ceea ce priveşte zăvorârea
dinamică:
A. Interesează extremitatea cea mai depărtată de focarul de fractură
B. Permite rotaţia fragmentului zăvorât
C. Nu permite mobilizarea
D. Asigură compresie interfragmentară intermitentă
E. Blochează rotaţia fragmentului zăvorât
R = D, E
154.0steosinteza centromedulară cu fixare prin zăvorâre se poate face în

următoarele situaţii, CU EXCEPŢIA:
A. Fracturile ambelor oase ale antebraţului
B. Fracturile etajate
C. Fracturile transversale sau oblice scurte ale humerusului
D. Fracturile diafizare cominutive
E. Fracturile metafizo-epifizare
R = A, E
155.0steosinteza centromedulară cu fixare prin zăvorâre se pretează următoarelor

tipuri de fracturi:
A. Fracturile epifizo-metafizo-diafizare
B. Fracturile metafizo-diafizare
C. Fracturile deplatou tibial
D. Fracturile etajate
E. Fracturile cominutive
R = B, D, E
156.Sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii legate de zăvorârea dinamică:

A. Este atât proximală, cât şi distală în raport cu focarul de fractură
B. Interesează doar o extremitate
C. Neutralizează rotaţia şi telescoparea fragmentelor
D. Permite mobilizare şi încărcare precoce
E. Permite mobilizare, fără încărcare completă
R = B, D
924
157.Zăvorârea dinamică este indicată în cazul:
A. Fracturilor oblice lungi
B. Fracturilor oblice scurte din 1/3 proximală
C. Fracturilor transversale din 1/3 distală
D. Fracturilor spiroide
E. Fracturilor cu fragment intermediar
R = B, C
158.Zăvorârea dinamică se practică în cazul următoarelor tipuri de fracturi:

A. Fracturile transversale
B. Fracturile spiroide
C. Fracturile cu fragment intermediar
D. Fracturile oblice scurte din 1/3 distală
E. Fracturile oblice lungi
R = A, D
A W _
159.1n ceea ce priveşte zăvorârea statică sunt ADEVARATE următoarele

afirmaţii:
A. Interesează o singură extremitate a osului fracturat (cea mai apropiată de
focarul de fractură)
B. Montajul neutralizează rotaţia şi telescoparea fragmentelor
C. Permite mobilizarea şi încărcarea imediată
D. Este atât proximală, cât şi distală de focarul de fractură
E. Permite mobilizarea imediată, fără încărcare completă
R = B, D, E
160. Zăvorârea statică este indicată în:

A. Fracturile oblice scurte
B. Fracturile oblice lungi
C. Fracturile spiroide
D. Fracturile transversale
E. Fracturile cu fragment intermediar
R = B, C, E
925
161.Zăvorârea statică este caracterizată prin următoarele afirmaţii,
CU EXCEPŢIA:
A. Se practică atât proximal, cât şi distal de focarul de fractură
B. Permite mobilizarea imediată, cu încărcare completă
C. Asigură compresie interfragmentară intermitentă
D. Neutralizează rotaţia şi telescoparea fragmentelor
E. Este indicată în fracturile oblice lungi, spiroide, cu fragment intermediar şi
cominutive
R = B, C
162.Următoarele afirmaţii legate de zăvorârea statică sunt FALSE:

A. Se practică doar la extremitatea cea mai distală faţă de focarul de fractură
B. Este indicată în cazul fracturilor spiroide, oblice lungi
C. Permite mobilizarea imediată şi încărcarea precoce
D. Blocheazănumai rotaţia fragmentului zăvorât
E. Neutralizează rotaţia şi telescoparea fragmentelor
R = A, C, D
163.Indicaţiile utilizării fixatorului extern sunt:

A. Fracturile oblice lungi
B. Fracturile de bazin
C. Fracturi cu pierdere de ţesut osos
D. Fracturi sau pseudartroze infectate
E. Fracturile transversale în 1/3 proximală sau 1/3 medie, necomplicate
R = B, C, D
164.Fixatorul extern este indicat în:

A. Fracturile deschise cu afectare extinsă a ţesuturilor moi
B. Fracturile infectate
C. Fracturile etajate fără afectarea ţesuturilor moi
D. Fracturile cu cominuţie semnificativă
E. Fracturilela polifracturaţi şi politraumatizaţi
R = A, B, D, E
926
165 .Avantajele fixării externe sunt:
A. Mobilizarea precoce a articulaţiilor supra- şi subiacente
/V
B. încărcarea completă, imediată pe membrul fracturat

C. Posibilitatea de corecţie ulterioară
D. Alterarea minimă a vascularizaţiei osoase
E. Nu prezintă risc de infecţie
R =A, C, D
166. Dezavantajele fixării externe sunt:

A. Riscul de fractură la locul de inserţie al fiselor
9 9
B. Mobilizarea tardivă a articulaţiilor supra- şi subiacente

C. Imposibilitatea corecţiei ulterioare
D. Riscul de infecţie la loculde intrare a fiselor
9 9
E. Posibilitatea instalării redorii articulare
R = A, D, E
167. Dezavantaj ele fixării externe sunt următoarele, CU EXCEPŢIA:

A. Alterarea extinsă a vascularizaţiei osoase
B. Imposibilitatea urmăririi în evoluţie a plăgilor
C. Riscul de fractură la locul de inserţie al fişelor
D. Riscul de infecţie la locul de intrare al fişelor
E. Stabilitatea limitată în anumite regiuni
R = A, B
168. Reprezintă DEZAVANTAJE ale fixării cu fixator extern, următoarele:

A. Posibilitatea de instalare a redorii articulare
B. Mobilizarea tardivă a articulaţiilor supra- şi subiacente
C. Stabilitatea limitată în anumite regiuni (femur)
D. Riscul de fractură la locul de inserţie al fişelor
E. Riscul de infecţie la locul de inserţie al fişelor
R = A, C, D, E
927
169. NU SUNT DEZAVANTAJE ale fixării cu ajutorul fîxatorului extern:
A. Imobilizarea prelungită a articulaţiilor supra- şi subiacente
B. Stabilitatea limitată a montajului în anumite regiuni anatomice
C. Posibilitatea apariţiei redorilor articulare
D. Alterarea extensivă a vascularizaţiei osoase
E. Imposibilitatea urmăririi evoluţiei plăgii
R = A, D, E
170. Care dintre următoarele afirmaţii sunt ADEVĂRATE?

A. Oasele de dimensiuni mari sunt mai rezistente la fractură decât cele cu
aceeaşi formă, dar de dimensiuni reduse
B. Din două oase cu corticale egale ca grosime, cel cu diametrul mai mare va
fi mai rezistent la producerea unei fracturi
C. Oasele late sunt mai rezistente la producerea de fracturi decât oasele lungi
D. Oasele scurte pot suferi cel maifrecvent fracturi prin torsiune
E. Calitatea şi rezistenţa osului pot fi afectate de vârstă şi de unele condiţii
patologice (osteoporoză, osteită, etc.)
R = A, B, E
171. Care din următoarele afecţiuni pot conduce la apariţia de fracturi pe os

patologic?
A. Osteoporoza
B. Boala Paget
C. Displazia luxantă de şold
D. Tumorile osoase
E. Infecţiile osoase
R = A, B, D, E
172. Care din următoarele tipuri de fracturi pot fi considerate instabile (cu risc de
deplasare secundară)?
A. Oblice
B. Transversale
C. Spiroide
D. Cominutive
E. Etajate
R = A, C, D, E
928
/\
173.1n producerea sindromului de ischemie acută periferică pot interveni

următorii
factori:
A. Edemul produs de traumatism
B. Creşterea presiunii intracompartimentale peste cea a presiunii arteriolare
C. Apariţia ischemiei tisulare locale şi a metabolismului muscular anaerob
D. Apariţia preponderentă a acestui sindrom la nivelul bazinului
E. Fracturile prin mecanism indirect au o incidenţă mai crescută în apariţia
R = A, B, C
/V
174in cursul consolidării unei fracturi, în etapa căluşului moale, diferenţierea

celulară se face spre condroblaste atunci când:
A
A. In focar predomină forţele de tracţiune

/V
B. In focar prodomină forţele de torsiune

C. Focarul este intraarticular
D. Focarul este subcutan
E. în focar predomină forţele de presiune
R=E
175. Care din următoarele reprezintă complicaţii ale vindecării fracturilor?

A. Osteitele
B. Diabetul zaharat
C. Pseudartrozele
D. Consolidările vicioase
E. Hipertensiunea arterială secundară
R = A, C, D
176. Care sunt elemente ale examenului clinic local într-o fractură?
A. Efectuarea unei radiografii a segmentului afectat
B. Palparea întregului membru afectat
C. Evaluarea axului vasculo-nervos distal de focarul de fractură
D. Efectuarea unei arteriografii cu substanţă de contrast
E. Inspecţia amănunţită a ţesuturilor moi supraiacente
R = B, C,E
929
177. Reprezintă elemente clinice pozitive în evoluţia unei fracturi:
A. Dispariţia durerii
B. Apariţia de parestezii la nivelul segmentului afectat
C. Reducerea progresivă a deficitului funcţional
D. Dispariţia edemului local
E. La palparea oaselor situate superficial se poate evidenţia apariţia căluşului
sub forma unui manşon ce uneşte cele 2 extremităţi osoase fracturate
R = A, C, D, E
178. Reprezintă elemente radiologice normale în evoluţia unei fracturi:

A. Diastazisul interfragmentar
B. Lărgirea traiectului de fractură şi estomparea extremităţilor osoase la 7-10
zile
C. Apariţia unui calus după 3-4 săptămâni ce creşte treptat şi înglobează şi
uneşte fragmentele fracturate
D. Angularea fragmentelor
E. Condensarea fragmentelor osoase fracturate
R = B,C
179. Care dintre următoarele semne locale sunt prezente în cazul fracturilor care
sunt însoţite de leziuni vasculare?
A. Tegumente palide, reci
B. Absenţa sau diminuarea pulsului periferic comparativ cu membrul indemn
C. Dureri musculare şi parestezii în sectorul ischemic
D. Flictene şi zone de necroză cutanată
E. Păstrareagradului de mobilitate a segmentului fracturat
R = A, B, C, D
180. Sindromul de compartiment apare cel mai frecvent în cazul fracturilor de la

nivelul:
A. Cotului
B. Antebraţului
C. Coapsei
D. Braţului
E. Gambei
R = A, B,E
930
181. Care din următoarele segmente anatomice asociază mai frecvent leziuni
nervoase în cadrul fracturilor?
A. Luxaţiile coxo-femurale asociate cu fractura acetabulului
B. Fracturilediafîzei femurale
C. Fractura diafizei humerale
D. Fracturile genunchiului
E. Fracturile cotului
R = A, C, D, E
182. Fractura deschisă este cea mai gravă complicaţie imediată, ea fiind întâlnită
cel mai des la nivelul:
A. Fracturilor coapsei
B. Fracturilor braţului
C. Fracturilor oaselor antebraţului
D. Fracturile oaselor gambei
E. Fracturilor de bazin
R =D
183. Reprezintă cauze ale instalării pseudartrozei:

A. Alinierea inadecvată a fragmentelor osoase
B. Instabilitatea focarului de fractură
C. Reluarea precoce a încărcării
D. Factori biologici precum infecţiile
E. Reluarea tardivă a încărcării
R = A, B, C, D
184. Care dintre următoarele variante reprezintă tipuri de tracţiuni continue?

A. Gravitaţională
B. Articulară
C. Cutanată
D. Transosoasă
E. Musculară
R=A, C,D
931
185. în cadrul DEZAVANTAJELOR tracţiunilor continue regăsim:
A. Permiterea efectuării de mişcări a membrului anatomic imobilizat
B. Imobilizarea prelungită a pacienţilor la pat
C. Reducerea edemului local
D. Necesitatea urmăririi clinice şi radiologice a alinierii membrului
E. Posibilitatea unei consolidări vicioase
R = B, D, E
186.Sunt ADEVĂRATE despre ortezele funcţionale următoarele afirmaţii:

A. Asigură imobilizarea segmentului osos fracturat
B. Permit mobilizarea articulaţiilor învecinate
C. Permit mişcările de rotaţie şi unghiulaţie
D. Permit încărcarea membrului pelvin respectiv imediat după fractură
E. Se folosesc în general pentru fracturile de femur şi tibie
R = A, B,E
187.Reprezintă obiective ale recuperării funcţionale:

A. Obţinerea unei articulaţii cât mai rigide care să asigure încărcarea
membrului fracturat
B. Reducerea edemului local
C. Menţinerea amplitudinii de mişcare a articulaţiilor
D. Refacerea forţei musculare
E. Revenirea la activităţile cotidiene anterioare
R = B, C, D,E
932
CAPITOLUL XV- OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE
15.1 CONSULTAŢIA PRENATALĂ, SFATUL GENETIC,

DIAGNOSTICUL DE SARCINĂ
15.1.1 CONSULTAŢIA PRENATALĂ
COMPLEMENT SIMPLU
1. Dintre obiectivele consultaţiei prenatale se pot aminti următoarele, cu o
excepţie:
A. Reintegrarea în societate a femeii după terminarea perioadei puerperale
într-o perfectă stare de sănătate, aptă de muncă şi de o nouă procreaţie
B. Recunoaşterea precoce a patologiei anomaliilor şi complicaţiilor ce pot
surveni în cursul sarcinii şi ce pot complica actul naşterii
C. Stabilirea riscurilor şi complicaţiilor anesteziei generale în cazul
naşterii prin cezariană
D. Naşterea la termen a unui făt eutrofic, fără nici un handicap cu
posibilităţi normale de dezvoltare fizică şi psihică
E. Menţinerea femeii gravide în cea mai bună stare de sănătate şi urmărirea
modificărilor adaptive de sarcină în vederea actului naşterii
R=C
2. Conţinutul primei consultaţii prenatale are ca obiective:

A. Stabilirea prezentaţiei
B. Stabilirea sexului fătului
C. Stabilirea riscului de boli genetice la fat
D. Verificarea diagnosticului de sarcină şi a stării aparatului genital
E. Profil psihologic.
R=D
933
3. Factorii de risc ce pot fi identificaţi la examenul genital la prima consultaţie
prenatală sunt, cu o excepţie:
A. Cancer al colului uterin
B. Disfuncţii tubare
C. Vicii ale bazinului osos
D. Malformaţii congenitale ale uterului
E. Prolapsul genital
R=B
4. Sunt investigaţii obligatorii la luarea în evidenţă a gravidei:

A. Radiografia pulmonară
B. Evaluarea hipertensiunii arteriale prin monitorizare Holter/24 h.
C. Examen ecografic mamar
D. Hemoculturi seriate
E. Examen sumar de urină şi urocultură
R=E
5. Consultaţia prenatală în trimestrul II de sarcină presupune:

A. Determinarea grupului sangvin şi a Rh-ului
B. Data perceperii primelor mişcări fetale
C. Ecografie transvaginală
D. Stabilirea tipului de prezentaţie
R=B
6. Sunt examene paraclinice obligatorii la consultaţia prenatală în trimestrul

III de sarcină următoarele, mai puţin:
A. Radiografia pulmonară
B. Examenul bacteriologic al secreţiei vaginale
C. Glicemia
D. Examenul sumar de urină şi urocultură
E. Hemoleucogramă
R=A
934
7. Consultaţia prenatală în trimestrul III de sarcină se efectuează în următoarea
perioadă:
A. 16-24 săptămâni
B. 28-40 săptămâni
C. 20-36 săptămâni
D. 32-40 săptămâni
E. 24-28 săptămâni
R=B
8. Sfatul genetic preconcepţional este solicitat în următoarele circumstanţe, cu

o excepţie:
A. Vârsta matemală peste 34 ani
B. Infertilitate
C. Antecedente fat mort
D. Antecedente heredo-colaterale de avort spontan
E. Consangvinitate
R=D
9. Sunt afirmaţii false cu privire la sfatul genetic prenatal, CU EXCEPŢIA:

A. Examinarea fenotipului fetal se face prin IRM fetal
B. Triplu-test se efectuează între 28-40 săptămâni
C. Dublu-test cuprinde PAPP-A şi (3HCG
D. Genotipul fetal se realizează prin ecografie obstetricală
E. Toate afirmaţiile de mai sus sunt ADEVĂRATe.
R=C
10. Celulele fetale obţinute prin amniocenteza pot fi studiate pentru:

A. Diagnosticul genetic al tulburărilor metabolice
B. Stabilirea Rh-ului prin PCR
C. Diagnosticul suferinţei fetale
D. Diagnosticul bolilor transmisibile matemo-fetale
E. Determinarea riscului de naştere prematură
R=A
935
1 l.Sunt riscuri ale amniocentezei standard următoarele, cu o
excepţia:
A. Crampe abdominale
B. Contracţii uterine
5
C. Prolaps genital
D. Amniotită
E. Bradicardie sau leziune fetală
R=C
12.Depistarea anomaliilor cromozomiale prin amniocenteză se face la

gravidele cu:
A. Avorturi provocate multiple
B. Părinţi cu infecţie HIV/SIDA
C. Copii cu retardare mintală sau anomalii cromozomiale
D. Genotipare HPV pozitivă
E. în nici una din situaţiile de mai sus
R=C
13.Identificaţi afirmaţia corectă cu privire la biopsia vilozităţilor coriale:

A. Metoda recoltează sânge din cordonul ombilical
B. Se poate efectua transrectal
C. Nu prezintă contraindicaţii
D. în uterul retroversat se face pe cale transvaginală
E. Toate răspunsurile sunt false
R=D
14. Sunt considerate contraindicaţii ale biopsiei vilozităţilor coriale

următoarele, mai puţin:
A. Endometrioza
B. Cervicita acută
C. Herpes genital
D. Stenoza cervicală
E. Obezitatea
R=A
936
15.Dintre riscurile biopsiei vilozităţilor coriale se pot aminti:
A. Oligohidramnios
B. Hematurie
C. Rectoragii
D. DSA la făt
E. Malformaţii Chiari
R =A
16.Sunt indicaţii pentru cordocenteză următoarele, cu o excepţie:

A. Hemoglobinopatii fetale
B. Hidrops fetal non-imun
C. Infecţii fetale
D. Boala membranelor hialine
E. Sindrom de imunodefîcientă combinată severă fetală.
9
R=D
17.Sunt riscuri ale cordocentezei:

A. Sângerare vaginală
B. Agravarea izoimunizării materne
C. Hipertensiune portală
D. Hematoame retroperitoneale la mamă
E. Fistulă recto-vaginală
R=B
18.Sunt semne pozitive de sarcină:

A. Mărirea abdomenului
B. Amenoreea
C. Prezenţa mişcărilor active fetale
D. Palparea fătului
E. Contracţiile Braxton Hicks
9
R=C
937
19.Sunt semne probabile de sarcină, cu o
excepţia:
A. Percepţia mişcărilor active fetale
B. Palparea fătului
C. Mărirea abdomenului
D. Contracţiile Braxton Hicks
9
E. Modificările uterului şi ale colului uterin
R=A
20. Sunt semne şi simptome presumptive de sarcină:

A. Contracţiile Braxton Hicks
9
B. Amenoreea
C. Prezenţa activităţii cardiace fetale
D. Palparea fătului
E. Mărirea abdomenului
R=B
21. Selectaţi afirmaţia ADEVĂRATĂ cu privire la modificările uterului şi ale

colului uterin:
A. Semnul lui Hegar = creşterea mobilităţii corpului uterin faţă de istm
B. Semnul Piskacek = înmuierea colului uterin, care îşi modifică
consistenţa
C. Semnul lui Holzapfel = datorită consistenţei păstoase uterul gravid scapă
cu greu din mână
D. Semnul lui McDonald = înmuierea ismului uterin după 6 săptămâni de
gestaţie
E. Toate afirmaţiile sunt false
R=C
22. Semnul lui Goodel reprezintă:

A. înmuierea ismului uterin după 6 săptămâni de gestaţie
B. Creşterea mobilităţii corpului uterin faţă de istm
C. Datorită consistenţei păstoase uterul gravid scapă cu greu din mână
D. înmuierea colului uterin, care îşi modifică consistenţa
E. Când implantarea are loc în apropierea comurilor uterine, la palparea
uterină se constată dezvoltarea mai accentuată a cornului uterin în care
s-a nidat oul, uterul devenind asimetric
R=D
938
23.Semnul lui Hegar reprezintă:
A. înmuierea colului uterin, care îşi modifică consistenţa
B.Când implantarea are loc în apropierea comurilor uterine, la palparea
uterină se constată dezvoltarea mai accentuată a cornului uterin în care s-
a nidat oul, uterul devenind asimetric
/V
C.înmuierea ismului uterin după 6 săptămâni de gestaţie

D. Datorită consistenţei păstoase uterul gravid scapă cu greu din mână
E.Toate afirmaţiile sunt false
R=C
24.Seninul lui McDonald reprezintă:

A. înmuierea ismului uterin după 6 săptămâni de gestaţie
B.înmuierea colului uterin, care îşi modifică consistenţa
C.Datorită consistenţei păstoase uterul gravid scapă cu greu din mana
D. Când implantarea are loc în apropierea comurilor uterine, la palparea
uterină se constată dezvoltarea mai accentuată a cornului uterin în care
s-a nidat oul, uterul devenind asimetric
E.Toate variantele sunt greşite
R=E
25.La inspecţia sânilor pot fi observate următoarele modificări sugestive pentru

sarcină, cu o excepţie:
A. Apariţia tuberculilor Montgomery - Morgagni
B.Infiltraţia edematoasă a areolei, în “sticlă de ceasornic”
C.Secreţii mamare abundente
9
D. Hiperpigmentaţia areolei mamare

E.Apariţia areolei secundare
R=C
26.La evaluarea ecografică de prim trimestru se urmăresc următoarele aspecte,

mai puţin:
A. Evaluarea viabilităţii cordonului ombilical
9
B.Activitatea cardiacă
C.Lungimea cranio-caudală
D. Localizarea sacului gestaţional
E.Evaluarea utemlui
R=A
939
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Sunt obiective ale primei consultaţii prenatale:

A. Stabilirea bilanţului stării de sănătate a femeii
B. Cunoaşterea condiţiilor familiale si de munca ale gravidei
C. Verificarea diagnosticului de sarcina si a stării aparatului genital
D. Stabilirea sexului fătului
E. Calcularea riscurilor malformaţiilor genetice
R = A, B,C
2. Examenul genital în cadrul primei consultaţii prenatale poate identifica

următorii factori de risc:
A. Cancer al colului uterin
B. Vicii ale bazinului osos
C. Tumori anexiale (chiste peste 5 cm)
D. Malformaţii congenitale ale uterului
E. Focare endometriozice ovariene
R = A, B, C, D
3. Sunt investigaţii obligatorii la luarea în evidenţă a gravidei:

A. Examen sumar de urină şi urocultură
B. Radiografie pulmonară
C. Ecografie cardiacă
D. Hemoleucogramă
E. Examen bacteriologic al secreţiei vaginale
R = A, D, E
4. Consultaţia prenatală în trimestrul II cuprinde:

A. Determinarea grupului sanguin şi a Rh-ului
B. Data perceperii primelor mişcări fetale
C. De la 24 săptămâni de gestaţie se notează frecvenţa şi calitatea bătăilor
cordului fetal
D. Radiografie pulmonară
E. Testare HIV
R = B, C
940
5. Sunt examene paraclinice obligatorii în cadrul consultaţiei prenatale în
trimestrul III de sarcina:
A. Examenul sumar de urină şi urocultură
B. Glicemia
C. Proteina C reactivă
D. Teste serologice pentru hepatite
E. Amniocenteza
R = A, B
6. Sfatul genetic preconcepţional este solicitat în următoarele circumstanţe:

A. Avorturi provocate multiple în antecedente
B. Antecedente de fat mort
C. Vârsta matemală peste 34 ani
D. Consangvinitate
E. Multiparitate
R = B, C, D
7. Sunt afirmaţii ADEVĂRATE cu privire la triplu-test următoarele:

A. Se efectuează între 15-18 săptămâni de sarcină
B. Cuprinde dozare PAPP-A
C. Se efectuează între 10-14 săptămâni de sarcină
D. Include dozare 0HCG
E. Include dozare inhibina A
R = A, D
8. Sunt tehnici invazive de diagnostic prenatal următoarele, mai puţin:

A. Biopsia vilozităţilor coriale
B. Recoltarea sângelui fetal
C. Examinarea fenotipului fetal
D. Biopsia uterină
E. Amniocenteza
R = C, D
941
9. Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE cu privire la amniocenteză:
A. Prezintă risc semnificativ de avort
B. Presupune aspirarea a 20 ml de lichid amniotic
C. Presupune puncţia cordonului ombilical
D. Se face la gravide cu vârstă >35 ani
E. Se efectuează în scopul determinării cariotipului fetal
R = B, D, E
10. Reprezintă riscuri ale amniocentezei următoarele:

A. Amniotita
B. Contracţii uterine
C. Crampe abdominale
D. Avort
E. Disurie
R = A, B, C, D
11. Sunt contraindicaţii ale biopsiei vilozităţilor coriale următoarele, mai puţin
A. Cervicita acută
B. Sarcina gemelară
C. Izoimunizare maternă
D. Placenta praevia
E. Stenoza cervicală
R = B, D
12. Sunt afirmaţii FALSE privind biopsia vilozităţilor coriale:

A. Se realizează sub 9 săptămâni de gestaţie
B. Prezintă risc de hipogenezie oromandibulară
C. Se poate realiza prin abord transvaginal
D. Este procedura preferată în izoimunizare matemală
E. Toate afirmaţiile sunt incorecte
R = A, D, E
942
13. Reprezintă riscuri ale biopsiei vilozităţilor coriale următoarele:
A. Malformaţii ale cutiei toracice
B. Sângerare vaginală
C. Oligohidramnios
D. Hipogenezie oromandibulară
E. Stenoza cervicală
R = B, C, D
14. Sunt indicaţii ale cordocentezei:

A. Obţinere rapidă a cariotipului fetal
B. Hidrops fetal nonimun
C. Hemoglobinopatii fetale
D. Sindrom de imunodeficienţă combinată severă fetală
E. Infecţie HIV/SIDA a mamei
5
R = A, B, C,D
15. Selectaţi riscurile cordocentezei:

A. Tahicardia fetală, de obicei pasageră
B. Agravarea izoimunizării materne
C. Pierderea sarcinii
D. Prolaps genital
E. Malformaţii ale membrelor
R = B, C
16. Sunt semne probabile de sarcină, CU EXCEPŢIA:

A. Prezenţa activităţii cardiace fetale
B. Amenoreea
C. Mărirea abdomenului
D. Contracţiile Braxton Hicks
E. Congestia vaginului
R = A, B, E
943
17. Sunt semne pozitive de sarcină:
A.Palparea fătului
B.Prezenţa mişcărilor active fetale
C.Amenoreea
D.Contracţiile Braxton Hicks
E. Prezenţa activităţii cardiace fetale
R = B,E
18. Sunt semne şi simptome prezumptive de sarcină:

A.Modificări ale sânilor
B.Tulburări urinare
C.Mărirea abdomenului
D.Congestia vaginului
E. Amenoreea
R = A, B, D, E
19. Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE privind semnele pozitive de sarcină:

A.Focarul de auscultaţie maximă a bătăilor cordului fetal este situat în
prezentaţie craniană de partea spatelui fetal, pe linia spino-ombilicală, la
unirea 1/3 superioare cu cele 2/3 inferioare.
B.Obiectivarea activităţii cardiace fetale este posibilă din săptămâna a 12-a
de sarcină
C.Frecvenţa medie a bătăilor cordului fetal este de 140 b/min
D.Obiectivarea activităţii cardiace fetale se face doar ecografic
E. Suflurile funiculare sunt sincrone cu pulsul matern
R = A, C
20. Selectaţi asocierile corecte cu privire la modificările uterului şi ale colului

uterin:
A.Semnul lui Hegar = creşterea mobilităţii corpului uterin faţă de istm
B.Semnul lui Goodell = înmuierea ismului după 6b săptămâni de gestaţie
C.Semnul lui Piskacek = când implantarea are loc în apropierea comurilor
uterine, la palparea uterină se constată dezvoltarea mai accentuată a
cornului uterin în care s-a nidat oul, uterul devenind asimetric
D.Semnul lui Holzafpel = datorită consistenţi păstoase, uterul gravid scapă
cu greu din mana, faţă de cel negravid care scapa din mana ca sâmburele
de cireaşă
E. Doar răspunsul D este corect
R = C, D
944
21. La inspecţia sânilor pot fi constatate următoarele modificări:
A. Apariţia areolei secundare
B. Reţea venoasă Haller evidentă
C. Hiperpigmentaţia areolei mamare
D. Tuberculi Montgomery - Morgagni
E. Scurgere sangviolentă mamelonară
R = A, B, C,D
22. Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE cu privire la semnele şi simptomele

prezumtive de sarcină:
A. La multipare, percepţia mişcărilor active fetale sunt percepute iniţial
între 16-18 săptămâni
B. Ca şi tulburări digestive, pot apărea colici biliare
C. Hiperpigmentarea tegumentară apare prin hipersecreţie de MSH
D. Semnul Chadwick-Jaquemier reprezintă infiltraţia edematoasă a areolei
mamare
E. Polakiuria dispare până la începutul trimestrului II de sarcină
R = A, C, E
23. La evaluarea ecografică de prim trimestru se evaluează:

A. Lungimea cranio-caudală
B. Localizarea sacului gestaţional
C. Sexul fătului
D. Cordonul ombilical
E. Activitatea cardiacă
R = A, B, E
945
15.2 CANCERUL DE COL UTERIN SI
TUMORILE BENIGNE GENITALE
15.2.1 PATOLOGIA PRENEOPLAZICĂ ŞI NEOPLAZICĂ

A COLULUI UTERIN
COMPLEMENT SIMPLU
1. Sunt afirmaţii ADEVĂRATE cu privire la infecţia HPV ca factor de risc în

neoplazia cervicală uterină următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. Infecţia HPV duce la apariţia celulelor tipice, numite koilocite
B.Infecţia persistentă este cea care duce la modificări preneoplazice şi
neoplazice
C.Tulpina cea mai frecvent întâlnită ca prevalenţă a apariţiei cancerului de
col uterin este HPV CP6108
D. Odată apărut, cancerul invaziv nu mai are capacitate de regresie
E. Tulpina HPV 16 se caracterizează prin oncogenitate înaltă.
R=C
2. Sunt factori de risc ai neoplasmului cervical uterin următorii:

A. Endometrioza
B. Leiomiomatoza uterină
C. Chisturi Naboth multiple
D. Infecţii microbiene cu transmitere sexuală
E. Neoplasmul mamar
R=D
3. Selectaţi afirmaţia FALSĂ cu privire la screeningul patologiei

preneoplazice cervicale uterine:
A. Debutul procedurilor de screening se face începând cu vârsta de 21 ani
B. Colposcopia este metoda de screening iniţială
C.Pentru grupa de vârstă 30-65 ani se recomandă screeningul citologic
concomitant cu testarea HPV la fiecare 5 ani
/V
D.In intervalul de vârstă 21-29 ani se recomandă screeningul la 3 ani, doar

prin citologie
E. Evaluarea pentru leziuni preneoplazice se face prin citologie
convenţională sau în mediu lichid, după recoltarea examenului babeş-
papanicolau.
R=B
946
4. Sunt ADEVĂRATE afirmaţiile următoare cu privire la stadializarea FIGO a
cancerului de col invaziv, CU O EXCEPŢIE:
A. Stadiul III reprezintă carcinom ce depăşeşte limita colului, dar nu până
în treimea inferioară a vaginului
B. Stadiul I reprezintă neoplasm limitat la col
C. Stadiul IIIB reprezintă invazie până la peretele pelvin sau hidronefroza
/rinichi nefuncţional
D. Stadiul IA1 reprezintă carcinom invaziv limitat la col, diagnosticat
microscopic cu invazie < 3 mm în profunzime şi extensie < 7 mm în
suprafaţă
E. Stadiul IIB reprezintă tumora cu invazie parametrială.
R=A
5. Sunt metode distructive de tratament ale leziunilor preinvazive ale colului

uterin:
A. Excizia cu bisturiul clasic
B. Criocoagularea
C. Histerectomia totală
D. Colpectomia
E. Excizia cu acul diatermic
R=B
6. Sunt complicaţii ale tratamentului chirurgical pe termen scurt următoarele:

A. Amenoree
B. Endometrioză
C. Disurie
D. Disfunctii tubare
9
E. Stenoza cervicală.
R=E
947
7. Sunt afirmaţii FALSE cu privire la tratamentul tumorilor de col uterin în
stadiul IB, CU EXCEPŢIA:
A. Tratamentul stadiului IB 1 este chimioterapia
B. Intervenţia chirurgicală comparativă cu radioterapia primară în stadiul
IB1 nu oferă menţinerea funcţiei ovariene
C. în stadiul IB2 tratamentul preferat este cel chirurgical radical şi
radioterapie postoperatorie
D. Tratamentul în stadiul IB2 este reprezentat de brahiterapia intracavitară
E. Toate variantele sunt false
R=C
8. Trahelectomia radicală se poate asocia cu:

A. Infecţii urinare joase comice
B. Dispareunie profundă
C. Disfuncţii tubare
D. Menopauza precoce
E. Risc crescut de sarcină extrauterină
R=B
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Sunt afirmaţii ADEVĂRATE cu privire la infecţia HPV:

A. Infecţia persistentă este cea care duce la apariţia modificărilor
preneoplazice si neoplazice
B. Tulpina HPV 16 prezintă oncogenitate scăzută
C. Timpul necesar ca infecţia HPV să genereze apariţia CIN3 este în medie
7-15 ani
D. Leziunile preneoplazice ale colului uterin pot regresa
E. Tulpina HPV 6 prezintă oncogenitate scăzută.
R = A, C, D, E
948
A
2. In afara infecţiei HPV, sunt factori de risc pentru apariţia neoplasmului de

col uterin:
A. Endometrioză
B. Factori hormonali
C. Fumatul
D. Parteneri sexuali multipli
E. Diabetul
R=B, C,D
3. Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE cu privire la manifestările clinice în

cancerul de col uterin:
A. Simptomatologia este tardivă, fiind diagnosticat frecvent în stadiile
avansate
B. Se poate manifesta frecvent prin amenoree
C. Tardiv în evoluţia bolii poate apărea leucoree fetidă
D. Se poate manifesta prin sângerări abundente
E. Ascita apare frecvent în evoluţia bolii
R =A, C
4. Simt afirmaţii ADEVĂRATE cu privire la clasificarea FIGO a cancerului de

col uterin, următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. Stadiul IB2 presupune tumora cu invazie parametrială
B. Stadiul IHA presupune extensie în treimea inferioară a vaginului fără
invazie parametrială până la peretele pelvin
C. Stadiul IVB presupune invazia organelor vecine
D. Stadiul IA reprezintă forma microscopică
E. Stadiul IIAl reprezintă invazia a două treimi vaginale superioare, fără
invazie parametrială, < 4 cm în diametru maxim
R = A, C
949
5. Sunt metode distructive de tratament ale leziunilor preinvazive ale colului
uterin:
A. Excizia cu acul diatermic
B. Criocoagularea
C. Vaporizarea laser
D. Electrocauterizarea
E. Histerectomia
R = B, C,D
6. Sunt complicaţii pe termen scurt ale tratamentului chirurgical al leziunilor

precanceroase ale colului uterin:
A. Stenoza cervicală cu dismenoree
B. Sângerare
C. Creşterea incidenţei prematurităţii datorită scurtării iatrogene a colului
D. Prolaps uterin
E. Infertilitate
R = A, B,C
7. Sunt afirmaţii FALSE cu privire la tratamentul chirurgical al cancerului de

col uterin în stadiul IA2:
A. Constă în trahelectomie radicală şi limfadenectomie laparoscopică
B. Nu permite conservarea fertilităţii
C. Prezintă ca şi terapie alternativă, chimioterapia
D. Se poate realiza prin histerectomie totală şi limfadenectomie pelvină
E. Este considerat stadiu non-chirurgical
R = B, C, E
950
15.2.2 PATOLOGIA TUMORALĂ UTERINĂ BENIGNĂ
1. Sunt tipuri de leiomioame uterine, în funcţie de localizare, următoarele,

CU EXCEPŢIA: ’
A. Fibromul submucos
B. Fibromul subseros
C. Fibromul cervical
D. Fibromul intramural
E. Fibromul parametrial
R=E
2. Sunt factori de risc în apariţia leiomioamelor uterine:

A. Infecţia HPV
9
B. Endometrioza
C. Menarha precoce
D. Stări de hipercoagulabilitate
E. Parteneri sexuali multipli
R=C
3. Nodulii fibromatoşi proeminenţi pe suprafaţa uterină pot determina

următoarele manifestări clinice, cu o excepţie:
A. Compresiune rectală
B. Dispareunie
C. Compresiune vezicală
D. Compresiune laterală în cadul dezvoltării intraligamentare
E. Prolaps uterin
R=E
4. Selectaţi afirmaţia falsă cu privire la explorările paraclinice în diagnosticul

leiomioamelor uterine:
A. Histeroscopia este în mai mică măsură o metodă diagnostică, cât una
terapeutică
B. Ecografia cu infuzie salină este utilă în cazul nodulilor submucoşi
C. Computer-tomografia este investigaţia imagistică ce oferă cea mai corectă
imagine a anatomiei pelvine
D. Examinarea sonografică se face, preferabil, prin abord transvaginal
E. Imagistica prin rezonanţă magnetică poate face diferenţa între leiomioame
şi adenomioză
R=C
951
5. Sunt complicaţii ale fibromului uterin:
A. Prolabarea transcervicală
B. Amenoreea
C. Menopauza precoce
D. Ascita
E. Fistula recto-uterină
R=A
6. Sunt categorii de medicamente utilizate în tratamentul fibromului uterin, cu

excepţia:
A. Antagoniştii de GnRh
B. Modulatori selectivi ai receptorilor progesteronici
C. Agoniştii de GnRh
D. Săruri de Au
E. Dispozitiv intrauterin cu eliberare de levonorgestrel
R=D
7. Sunt metode de tratament chirurgical al fibromului uterin:

A. Conizaţia
B. Cerclajul
C. Mioliza
D. Embolizarea venei uterine
R=C
8. Sunt factori de risc pentru apariţia hiperplaziei

endometriale,
CU EXCEPŢIA:
A. Menarha precoce
B. Terapia cu tamoxifen
C. Obezitatea
D. Istoric personal de polipi endometriali
E. Nuliparitatea
R=D
952
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE cu privire la clasificarea leiomioamelor

uterine:
A. Fibrom sesil - bază de implantare largă
B. Fibromul submucos se dezvoltă spre cavitatea uterină
C. Fibromul cervical - punct de plecare la nivelul colului
D. Fibromul pediculat - bază de implantare largă
E. Fibromul intramural are originea în celulele miometriale situate în
imediata vecinătate a endometrului
R = A, B, C
2. Sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii cu privire la factorii de risc în

apariţia şi dezvoltarea leiomioamelor uterine:
A. Rasa caucaziană are un risc de trei ori mai mare decât cea neagră
B. Consumul crescut de came roşie se asociaza cu risc crescut
5
C.Depot medroxiaprogesteron-acetatul protejează împotriva dezvoltării

fibroamelor uterine
D. Infecţia HPV se asociază cu risc crescut
E. Partenerii sexuali multipli cresc riscul de apariţie
R = B, C
3. Cu privire la manifestările clinice ale leiomioamelor uterine, sunt false

A.Afectarea fertilităţii este legată de deformarea cavităţii uterine şi
obstrucţia ostiumului tubar
B. Amenoreea este un simptom frecvent
C.Compresiunea vezicală poate duce rareori până la obstrucţie urinară
completă
D.Hidronefroza unilaterală poate apărea în cazul dezvoltării
intraligamentare
E. Predispune la infecţii urinare înalte repetate
R = A, C, D
953
4. Sunt complicaţii ce pot apărea în evoluţia unui fibrom:
A. Degenerescenţa calcară
B. Prolabarea transcervicală
C. Torsiunea de fibrom subseros pediculat
D. Necroză aseptică
E. Fistulă recto-uterină
R = A, B, C,D
5. Sunt clase de medicamente utilizate în tratamentul fibromului uterin:

A. Betablocante
B. AINS
C. Antagonişti de GnRh
D. Agonişti GnRh
E. Antiagregante plachetare
R = B, C, D
6. Sunt adevarate următoarele afirmaţii cu privire la embolizarea arterei

uterine:
A. Este contraindicată la nulipare
B. Abordul chirurgical poate fi laparoscopic
C. Se poate face prin tehnici de radiologie intervenţională
D. Prezintă risc crecut de recădere
E. Tehnica chirurgicală presupune introducerea la nivelul arterei uterine de
material cu rol ocluziv
R = B, C,E
7. Tratamentul chirurgical al leiomioamelor uterine se poate face prin:

A. Mioliza
B. Ablatie endometrială
9
C. Conizaţie
D. Miomectomie
E. Histerectomie
R = A, B, D, E
954
8. Reprezintă factori de risc pentru dezvolatrea hiperplaziei
endometriale:
A. Infecţia HPV
B. Multiparitatea
C. Sindromul ovarelor polichistice
D. Tumori secretante de estrogen
E. Terapia cu tamoxifen
R = C, D, E
15.2.3 PATOLOGIA TUMORALĂ BENIGNĂ OVARIANĂ
COMPLEMENT SIMPLU
1. Sunt chisturi ovariene funcţionale, CU EXCEPŢIA:

A. Chisturi de teacă luteinizantă
B. Chisturi seroase
C. Chisturile funcţionale de corp galben
D. Chisturi foliculare
E. Chisturi foliculare luteinizante
R=B
2. Sunt tumori mezoteliale primar stromale:

A. Tumora cu cellule Sertoli-Leyding
B. Fibromul
C. Tecomul
D. Chistul endometrioid
E. Disgerminomul
R=A
3. Sunt tumori ovariene cu celule germinative:

A. Fibrotecomul
B. Fibromiomul
C. Disgerminomul
D. Fibroadenomul
E. Tumora Brenner
R=C
955
4. Sunt tumori mezoteliale primar stromale, CU EXCEPŢIA:
A. Tumora Brenner
B. Fibroadenomul
C. Tumora cu celule granuloase
D. Chistadenofibromul
E. Fibrotecomul
R=E
5. Chisturile de teacă luteinică se asociază cu următoarele, mai puţin:

A. Sarcina multiplă
B. Coriocarcinom
C. Izoimunizare Rh
D. Tratament îndelungat cu anticoncepţionale orale
E. Diabet zaharat
R=D
6. Elementele clinice care sugerează caracterul benign al tumorilor ovariene,

sunt următoarele, cu o excepţie:
A. Mobilitatea
B. Unilateralitatea
C. Ascita
D. Caracterul chistic
E. Suprafaţa netedă
R=C
7. Sunt complicaţii ale chistului ovarian benign:

A. Hemoragia
B. Suprainfecţia
C. Infertilitatea
D. Avort spontan
E. Predispoziţia la sarcini extrauterine
R=A
956
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Sunt tumori mezoteliale primar epiteliale:

A. Chist seros
B. Chist folicular
C. Chist endometrioid
D. Chistul folicular luteinizant
E. Chist mucinos
R = A, C,E
2. Sunt tumori ovariene stromale:

A. Fibroadenomul
B. Tumora Brenner
C. Fibromiomul
D. Teratomul
E. Fibrotecomul
R = C, E
3. Sunt tumori ovariene cu celule germinative:

A. Disgerminomul
B. Teratomul
C. Tumora cu celule granuloase
E. Fibrotecomul
R = A, B
4. Sunt chisturi ovariene funcţionale următoarele, mai puţin

A. Chistul folicular luteinizant
B. Chistul seros
C. Chistul mucinos
E. Chistul folicular
R = B, C, D
957
5. Selectaţi afirmaţiile corecte cu privire la chisturile ovariene funcţionale:
A. Cel mai frecvent este chistul folicular
B. Pot determina menometroragii
C. Se pot rupe, generând durere şi semne de iritaţie peritoneală
D. Foarte rar se rezolvă spontan
E. Sunt frecvent voluminoase
R = A, C
6. Tumorile ovariene benigne cu dezvoltare abdominală pot determina:

A. Fenomene subocluzive
B. Edeme la nivelul membrelor inferioare
C. Dispnee
D. Tulburări urinare
E. Hernie gastrică transhiatală
R = A, B, C, D
7. Sunt elemente clinice care sugerează benignitatea unei formaţiuni

ovariene:
A. Mobilitatea
B. Bilateralitatea
C. Lipsa aderenţelor
D. Ascita
E. Suprafaţă netedă
R = A, C, E
8. Sunt ADEVĂRATE următoarele afirmaţii cu privire la tratamentul

formaţiunilor ovariene benigne:
A. Tratamentul medicamentos este reprezentat de contraceptivele orale
combinate, recomandat în cazul chistelor funcţionale
B. Laparoscopia este recomandabilă în cazul formaţiunilor anexiale fără
suspiciune de malignitate
C. La pacientele în perioada de postmenopauza este preferat tratamentul
medicamentos
D. Tratamentul chirurgical se adresează exclusiv chisturilor funcţionale
E. Laparotomia reprezintă una din metodele tratamentuli chirurgical.
R = A, B, E
958
15.3 INFECŢIILE GENITALE LA FEMEI
COMPLEMENT SIMPLU
1. Proliferarea fungică este favorizată de următoarele condiţii,

CU O EXCEPŢIE: ’
A. Corticoizi
B. Citostatice
C. Obezitate
D. Sarcină
E. Infecţii urinare repetate
R=E
2. Simptomatologia infecţiilor fungice este reprezentată de:

A. Leucoree frecvent fetidă
B. Anurie
C. Sângerare vaginală
D. Prurit vulvar
E. Durere
R=D
3.Sunt constatări ale examenului local în infecţiile fungice următoarele, mai

puţin:
A. Congestia vulvei şi a vaginului
B. Papule discrete în jurul ariei eritematoase
C. Pustule
D. Depozite alb-brânzoase aderente
E. Escoriatii
9
R=C
4. Sunt preparate pe bază de imidazol folosite în tratamentul infecţiilor

fungice
următoare, cu o excepţie:
A. Salbutamol
B. Ketoconazol
C. Clotrimazol
D. Econazol
E. Ketoconazol
R=A
959
5. Sunt manifestări clinice ale vaginozei bacteriene:
A. Miros vaginal neplăcut, perceput frecvent după contactul sexual
B. Enuresis
C. Dispareunie
D. Prurit
E. Hematurie
R =A
6. Simptomatologia în cazul trchomoniazei include următoarele, mai puţin:

A. Leucoree abundentă, cu miros neplăcut
B. Prurit intens
C. Dispareunie
D. Arsuri vulvo-vaginale
E. Durere intensă locală
R=E
7. Treponemapallidum se transmite:
A. Oral
B. Aerian
C. Transplacentar
D. Prin contactul cu fecale infestate
E. Iatrogen
R=C
8. în etiologia BIP, cei mai importanţi agenţi patogeni sunt reprezentaţi de:
A. Neisseria gonorrhoeae
B. E. coli
C. Mycobacterium avis
D. Plasmodium falciparum
E. Niciun răspuns corect
R =A
960
9. BIP nelegată de o BTS apare după:
A. Cistoscopie
B. Rectoscopie
C. Colonoscopie
D. Histerosaplingografie
E. Ureterocistoscopie retrogradă
R=D
10. Selectaţi afirmaţia ADEVĂRATĂ cu privire la diagnosticul BIP:

A. RRVS poate da indicii diagnostice
B. Evaluarea serologică a inflamaţiei şi leucocitozei în secreţia vaginală
sunt înalt specifice
C. Diagnosticul este eminamente imagistic
D. Laparoscopia este standardul de aur
E. Toate afirmaţiile sunt false
R=D
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Enumeraţi manifestările clinice specifice infecţiilor fungice genitale:

A. Leucoree densă
B. Senzaţie de arsură
5
C. Disurie
D. Enuresis
E. Prurit
R = A, B, C
2. Sunt factori ce favorizează infecţiile fungice genitale:

A. Anticoncepţionale
B. Anticoagulante
C. Duşuri intravaginale
D. Parteneri sexuali multipli
E. Corticoizi
R = A, C,E
961
3. La examenul local în cazul infecţiilor fungice genitale se poate constata,
CU EXCEPŢIA:
A. Depozite alb-brânzoase aderente
B. Ulceraţii liniare
C. Miros fetid
D. Hemoragii vaginale şi labiale
E. Papule discrete în jurul zonelor eritematoase
R = C, D
4. Tratamentul topic al infecţiilor fungice genitale constă în administrarea de:

A. Ketonal
B. Ketoconazol
C. Albuterol
D. Clotrimazol
E. Fenticonazol
R = B, D, E
5. Preparatele cu administrare orală în infecţiile fungice genitale includ:

A. Ketoconazol
B. Salbutamol
C. Itraconazol
D. Fenticonazol
E. Fluconazol
R = A, C, E
6. Selectaţi afirmaţiile false cu privire la etiologia vaginozei bacteriene:

A. Vaginoza reprezintă un dezechilibru complex al florei vaginale normale
B. Obezitatea reprezintă un factor de risc
C. în flora vaginală normală predomină speciile de lactobacilli
D. Bordetella vaginalis reprezintă principalul responsabil pentru înlocuirea
florei vaginale normale
E. Duşurile intravaginale frecvente reprezintă un factor de risc
R = B, D
962
7.Sunt manifestări clinice ale vaginozei bacteriene:
A. Disurie
B. Leucoree alb-cenuşie
C. Prurit
D. Miros vaginal neplăcut
E. Hematurie
R = A, B, D
8.Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE cu privire la infecţia cu Trichomonas

vaginalis:
A. Principala cale de transmitere este extrasexuală
B.Dezvoltarea protozoarului responsabil este favorizată de un pH vaginal
alcalin
C. Parazitul poate ascensiona la nivelul colului uterin
D. Se transmite frecvent transplacentar
E. Reprezintă o infecţie fimgică
R = B, C
9. Sunt simptome ale trichomoniazei vaginale:

A. Leucoree inodoră
B. Prurit intens
C. Dispareunie
D. Disurie
E. Hematurie
R = B, C, D
10. în cazul sifilisului genital, şancrul extragenital poate apărea în:

A. Orofaringe
B. Pleoape
C. Mucoasa intestinală
D. Regiunea anală
E. Scalp
R = A, B, D
963
11 .Selectaţi afirmaţiile ADEVĂRATE cu privire la epidemiologia BIP:
A. Infecţia şi inflamaţia poate cuprinde salpingele în cadrul acestui sindrom
B. Are de obicei etiologie monomicrobiană
C. Este parazitară
D. Frecvent este determinat de germeni cu transmitere sexuală
E. Doar varianta A este corectă
R = A, D
12. BIP nelegată de o boală cu transmitere sexuală apare după:

A. Clisme baritate
B. Histerosalpingografie
C. Colonoscopie
D. Chiuretaj uterin
E. Anexectomie unilaterală
R = B, D
13. Cei mai importanţi agenţi patogeni implicaţi în etiologia BIP sunt:
A. Chlamidia trachomatis
B. Neisseria gonorrhoeae
C. Treponema pallidum
D. E. coli
E. Streptococul fi hemolitic
R = A, B
14. Formele subacute şi cronice ale BIP se pot manifesta direct prin apariţia
următoarelor complicaţii:
A. Prolaps uterin
B. Sarcina extrauterină
C. Endometrioza
D. Infertilitate
E. Durere pelvină cronică
R = B, D, E
964
15. Tratamentul ambulator al BIP presupune administrare de:
A. Cefalosporină de generaţia a IlI-a
B. Doxiciclină
C. Metronidazol
D. Ampicilină
E. Ketoconazol
R = A, B,C
965
Director: Prof. Dr. Ing. Victor Lorin Purcărea
Secretar Ştiinţific: Conf. Dr. Bogdan Voiculescu
Redactare: Autorii
Tehnoredactare: Autorii; Asist Univ Dr Iuliana Raluca Gheorghe
Copertă: Ing. Graziella Grozavu
Format: A4
Bun de tipar : martie 2016
Apărută: martie 2016
Toate drepturile aparţin Editurii Universitare “Carol Davila”

© Copyright 2016
Editura Universitară „Carol Davila”

B-dul Eroii Sanitari nr. 8, sector 5, Bucureşti
Tel: 021.318.08.62 int. 199

Grile Rezi Vol 2 2016

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grile Rezi Vol 2 2016

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Acad.

Prof. Dr Adrian STREINU-CERCEL Prof. Dr Mire ea BEURAN

CULEGERE DE TESTE GRILĂ

EDITURA UNIVERSITARĂ “CAROL D AVI LA”

Descrierea C1P a Bibliotecii Naţionale a României

Gheonea Dan Ionuţ

Tudor Elena Silvia

Constantinescu Laura Georgiana

Nica Adriana Elena

Viezuină Roxana Elena

Păduraru Dan Nicolae

Şerbănică Andreea Nicoleta

Chiş Roxana Gabriela

Rădulescu Dragoş Mihai

CAPITOLUL XII - CHIRURGIE GENERALĂ

CAPITOLUL Xni - UROLOGIE

CAPITOLUL XIV - ORTOPEDIE

9.1 CONVULSIILE LA COPIL

1. Incidenţa epilepsiilor la copii, variază:

2. Despre crizele convulsive la copii, este falsă afirmaţia:

3. Etiologia crizelor epileptice din perioada perinatală este dată de următorele

4. In perioada postnatală etiologia crizelor epileptice este dată de următoarele

5. Crizele parţiale simple pot fi:

6. Despre crizele mioclonice este falsă următoarea afirmaţie:

7. Despre crizele atone sunt adevărate următoarele afirmaţii, CU EXCEPŢIA:

9. Simptomele vegetative prezente în crizele parţiale simple sunt următoarele, CU

10. Semiologia motorie prezentă în crizele parţiale simple este următoarea, CU

11. Despre hipoglicemia neonatală este falsă următoarea afirmaţie:

13. Despre Encefalopatia mioclonică precoce (Aicardi), este FALSĂ afirmaţia:

14. Despre crizele tonice este FALSĂ următoarea afirmaţie:

15. Despre crizele neonatale benigne NU ESTE ADEVĂRAT:

17. Despre convulsiile neonatale este adevărată afirmaţia, CU EXCEPŢIA:

18. Cele mai frecvente cauze de convulsii neonatale sunt:

19. Convulsiile neonatale, din punct de vedere semiologic, pot fi:

21. Tulburările vegetative ce însoţesc faza tonică din crizele tonico-clonice

22. Despre convulsiile simple sau benigne, este falsă afirmaţia:

23. Despre convulsiile febrile este falsă următoarea afirmaţie:

1. Crizele provocate de patologia cerebrală acută ce apar la un individ normal

A. Convulsii ce survin la debutul unor infecţii

4. în perioada antenatală, etiologia crizelor epileptice este dată de următoarea

5. Următoarele patologii dau convulsii în perioada postnatală:

6. In funcţie de aspectul electro-clinic şi în relaţie cu etiologia, ILAE în 2010

8. Crizele epileptice generalizate sunt următoarele, CU EXCEPŢIA:

9. Crizele clonice pot fi:

lO.Despre incidenţa crizelor convulsive la copil, este FALSĂ afirmaţia:

E. In ţările dezvolatate, incidenţa epilepsiilor variază între 40-70 de cazuri noi

12. Crizele atone sunt întâlnite în:

13. Crizele parţiale cu semiologie complexă sunt, în majoritatea cazurilor,

14.Simptomele somato-senzoriale (senzoriale speciale) prezente în crizele parţiale

16.Manifestările clinice prezente în hipoglicemia neoanatală sunt următoarele:

17.Tratamentul hipoglicemiei neonatale constă în:

18.Crizele tonico-clonice(CGTC) pot fi prezente la copil în cadrul:

20. Convulsiile febrile simple NU prezintă niciodată crize:

21. Despre convulsiile febrile simple sunt ADEVARATE afirmaţiile:

22. Examenul LCR în cazul convulsiilor la copii se face dacă:

1. Etiologia virală a anginei acute este datăde următorii viruşi, CU EXCEPŢIA:

2. Cel mai important agent infecţios bacterian incriminat în etiologia anginei

3. Despre angina streptococică este FALSĂ următoarea afirmaţie:

5. In perioada de stare a anginei streptococice, examenul clinic decelează

6. Despre angina streptococică este adevărat, CU EXCEPŢIA:

7. Explorările paraclinice efectuate în angina streptococică pentru ghidarea

C. In dinamică creşte de 2-4 ori faţă de nivelul bazai

9. Scorul Centor, utilizat în diagnosticul anginei streptococice, cuprinde