Introducere I
1: Integrarea domeniilor ştiinţifice la
Sisteme biologice
disipative
Mecanismele de acţiune ale mijloacelor
terapeutice utilizate în reabilitarea medicală
Factorii metodologici din domeniul
reabilitării medicale acţionează asupra unui
câmp vast de extero-proprio şi interoceptori,
situaţi la nivelul tegumentului, structurilor
articulare şi organelor interne, determinând
modificări specifice şi nespecifice în funcţie de
metodologia de aplicare.
Toate acestea se fac prin intermediul
procesărilor informatice biologice, astfel încât
pentru ştiinţele naturii din zilele noastre se vor
asocia ştiinţele integrative ale viitorului, ce sunt
prezentate în Figura 2.1:
Figura II.
zi
Toate acestea vor face ca trecerea de la
spaţiul cu 6 dimensiuni să se ajungă la spaţiul cu
12 dimensiuni, iar informaţia implicită va fi cea
determinantă în evoluţia vieţii – Figura II.2.
Din aceste motive informaţia implicită
de la nivelul genomului suferă acţiuni definite
prin interferenţele materie-spirit, particular la
om prin integrare la nivelul sistemului nervos
central şi exprimată prin trăiri caracteristice
(ex.: – ură, dragoste).
La nivel local sunt incluse influenţe
asupra circulaţiei, a receptivităţii şi
conductibilităţii nervoase (vasodilataţie sau
vasoconstricţie, creşterea pragului de
excitabilitate a receptorilor, scăderea vitezei de
conducere a fibrelor nervoase, medierea
potenţialelor de acţiune, etc.).
La nivel general se realizează reacţii
reflexe şi umorale la distanţă. Pe baza acestor
mecanisme neuro-reflexe şi neuro-umorale se
interpretează acţiunea unor proceduri fizio-
terapeutice asupra proceselor patologice de la
distanţă (de exemplu: realizarea unei crize de
angină pectorală prin aplicarea de comprese Commented [u1]: alt exemplu ?
 Figura II.2: Oameniiîn spaţiul cu 12 dimensiuni
2. Sistemele de legătură– nervos şi
umoral reprezentat prin mediatorii chimici
fierbinţi pe regiunea precardiacă sau prin reprezentaţi de acetilcolină, catecolamină,
băi parţiale ascendente la membrele superioare). histamină, bradikinină, prostaglandinele,
Fiecare agent (factor) endorfinele şi totalitatea sistemelor biologice ce
balneofizioterapeutic are o componentă vehiculează informaţia, etc.;
specifică şi una nespecifică de acţiune. 3. Sistemele de integrare:
Componenta specifică este evidenţiabilă
îndeosebi la intensităţi mici ale stimulilor, pe A. nervos - al vieţii de relaţie ;
când la intensităţi mari, reacţiile din partea
organismului devin din ce în ce mai nespecifice, B. vegetativ (autonom) şi endocrin în
depinzând în primul rând de particularităţile sale care rolul principal revine glandelor epifizo-
individuale de reacţie şi de unele caracteristici hipofizare, tiroidei şi glandelor suprarenale;
ale agentului terapeutic. 4. Sistemele efectoare– diversele
Sistemele biologice disipative aparate ale organismului a căror funcţie este
reacţionează cu factorii fizici prin influenţată concomitent sau secvenţial, în
particularităţile biologice ale interrelațiilor funcţie de multiplele informaţii receptate din
extrinseci organism-mediu şi intrinseci, morfo- mediul extern şi intern corespunzător unor
functionale. valori dezvoltate în timp.

Aceste sisteme sunt reprezentate de: Răspunsul optim este dat de integritatea
membranei celulare, iar variabilele de la acest
1. Sistemul receptor reprezentat de nivel membranar definesc disfuncţiile
celula cu membrană celulară care integrează organismului (Figura II.3).
totalitatea schimburilor intra şi extracelulare;
 Figura II.3: Acţiunea factorilor perturbatori
la nivelul membranei celulare
Între aceste sisteme se stabilesc relaţii de
supra şi subordonare prin procesele
fundamentale de reglare, care sunt mecanismele
de feedback (+), (-) şi mai evoluat, cel de feed
before (de prevenire a erorilor), permiţând
sistemelor biologice disipative să se integreze în
contextul mediului înconjurător.
Fundamentarea ştiinţifică a terapiei
balneofizioterapice şi reabilitării a fost posibilă
datorită introducerii în medicină a teoriei
generale a sistemelor (LV.BERTALANFFY)
care extinde aplicarea ciberneticii (WIENER) şi
teoriei informaţiei, reglării, autoreglării, a
jocului, la descrierea proceselor de mare
complexitate care se petrec în organismul uman.
Un rol deosebit de important l-a avut şi
fizicianul austriac E. Mester (1981) prin studiile
din biologia aplicaţiilor de laser cu nivel jos
energetic. Conform acestei teorii toate sistemele
biologice intră în categoria sistemelor
cibernetice deschise cu autoreglare. Pe baza
proceselor fizico-chimice integrate, procesele
biologice se desfăşoară la un nivel superior.
Astfel, fiecare structură a sistemului este legată
de o anumită funcţie sistemică, servind întregul
şi având un rol particular în interacţiunea cu
mediul.
Conceptul cibernetic a introdus în
biologie în locul noţiunii de stimuli primari
externi sau interni, noţiunea de semnale (stimuli
informaţionali). Factorii fizici şi balneoclimatici
sunt de fapt stimuli informaţionali, receptorii
sunt transductori specifici ai energiei
informaţionale, iar mecanismele nervoase,
endocrine, umorale şi metabolice sunt acţiuni
cibernetice care prin conexiuni directe şi inverse
se autoreglează în permanenţă, realizând în final
echilibrul între aportul de informaţii, cheltuielile
energetice şi funcţionarea optimă a întregului
organism şi în particular funcţionalitatea celulei.
 Merită consemnată importanţa
adecvaţiei semnalului la receptor ca şi faptul că
din marea cantitate de stimuli informaţionali
(1011 bits/sec) la care este supus organismul,
sistemul nervos central înregistrează, în condiţii
de conştiinţă, doar 16 bits/sec în medie (15-30
bits/sec). Rezultă de aici existenţa mecanismelor
de selecţie şi filtrare în vederea păstrării
homeostaziei informaţionale, care şi ea, se
perfecţionează prin adaptare.
Oboseala este considerată ca o dereglare
a homeostaziei informaţionale generând
sindromul de agresiune informaţională. El se
manifestă prin insomnie, iritabilitate, anxietate
şi poate apare şi în polipragmazia cu factori
fizici şi balneoclimatici.
În organismul uman, considerat ca
sistem cibernetic deschis cu autoreglare,
„ieşirea” semnalului este determinată atât de
„intrare” cât şi de „ieşire” printr-un circuit de
retroacţiune (feed back), astfel că fiecare
componentă de „intrare” şi „ieşire” este în
acelaşi timp cauza şi efectul celeilalte.
Mecanismele feed back sunt pozitive şi
negative, ele acţionând conform programului
genetic pentru corectarea erorilor determinate de
semnale; sunt controlate de mecanismele feed
before care au rolul important de prevenire a
erorilor, în principiu, mecanismele feed back
acţionează „în constantă” şi „în tendinţa”, astfel:
1.„în constantă” (prin feed back
negativ): reprezintă oscilaţii de o anumită
amplitudine în jurul unei medii abstracte,
cantitative şi temporare, a parametrului reglat.
Stabilitatea unui sistem poate fi compromisă
prin:
A) solicitări (stimuli) de scurtă
durată şi relativ moderate, în care intervenţia
mecanismelor de feed back negativ
contracarează deviaţiile şi, printr-o serie de
oscilaţii mai mult sau mai puţin amortizate,
sistemul revine la faza iniţială.
B) solicitări (stimuli) persistente şi
intense care pot induce următoarele alternative: Commented [u2]: Ce aveți în vedere ?
- Sistemul se adaptează la
solicitările persistente şi intense printr-o
restructurare a echilibrului iniţial în sensul
stabilirii unui nou echilibru, superior din punct
de vedere calitativ, un rol important având aici
mecanismele de feed before.
- Sistemul nu se poate adapta la
aceste solicitări şi apare degradarea sau
distrugerea sa. Toate acestea se realizează pe
baza principiului al II-lea al termodinamicii, cu
un consum energetic suportat de către sistem şi
care este subunitar, necesitând alimentare
continuă.
2.„în tendinţă” (prin feed back pozitiv):
aceasta înseamnă de fapt tendinţa de îndepărtare
a sistemului de starea iniţială, având efecte de
„facilitare”, prin care se favorizează dezvoltarea
şi evoluţia.
Aceste procese se pot realiza prin:
A) mişcare ciclică sau aproape
ciclică în care sistemul se conservă ca atare;
B) trecerea dintr-o stare de echilibru
într-o altă stare de echilibru relativ, cu
schimbarea sau nu a structurii sistemului (faza
de adaptare funcţională sau structurală).
Feed back-ul pozitiv este implicat în
închiderea regulată a unei bucle de procese,
reacţii care se desfăşoară în limitele unor
parametri fixaţi, realizând un fel de echilibru
dinamic, deoarece fiecare sistem tinde să-l
atingă periodic (ex. ciclul veghe-somn,
activitatea ritmică a inimii, respiraţia), Figura
II.4.

Figura II.4: Feed back-ul pozitiv
Se cunoaşte astăzi că sistemul vegetativ
simpatic care funcţionează „în tendinţă” (feed
back pozitiv), este în permanenţă sub controlul
sistemului vegetativ parasimpatic care
funcţionează „în constantă” (feed back negativ)
(Figura II.4).
Conform fizicii cuantice factorii fizici şi
balneoclimatici vor induce în organism două
procese fundamentale: stabilizarea şi/sau
optimizarea homeostatică.
Aceste două fenomene depind, pe de o
parte de intensitatea şi durata semnalelor, iar pe
de altă parte de rezervele funcţionale,
mobilizabile ale organismului în condiţii
patologice, care reprezintă de fapt o tendinţă de
creştere a entropiei într-un subsistem al
organismului.Toate acestea vor determina
modificări tranzitorii, prin mecanisme de feed
back, în alte subsisteme cu entropie minimă, în Commented [u3]: De gasit alt termen ? tradus ca mecanisme
premaragatoare
vederea stabilizării, normalizării subsistemului
afectat. În cazul în care mecanismele feed
before sunt insuficiente, se apelează pentru
stabilizarea homeostazica în trepte, ale
stimulilor balneofizioterapici aplicaţi pe o
perioadă suficient de lungă. Astfel se poate
obţine trecerea de la situaţia tranzitorie la una
staţionară, calitativ superioară celei iniţiale,
adică la aşa numita optimizare homeostazica.
Adeseori între faza de dezorganizare
(tranzitorie) şi cea de optimizare se interpune o
fază de suprareglare de scurtă durată, care
completează evoluţia ciclică periodică a
procesului.
Mecanismele feed back, însă sunt mari
consumatoare de energie (Figura II.5).
Figura II.5: Mecanismul de feed back ca şi
consumator
de energie
Optimizarea homeostaziei are ca
finalitate punerea în acord a organismului cu
mediul ambiant în continuă modificare (Tabelul
II.1).
 stimulilor trebuie să fie mică sau moderată,
pe când pentru atingerea optimizării,
intensitatea stimulilor trebuie să atingă un
prag de solicitare maximă, în funcţie de
rezervele psihobiologice potenţial
mobilizabile ale pacientului.

Cu cât aceste rezerve sunt mai mari şi

solicitările mai adecvate ca intensitate şi durată,
cu atât se ating performanţe biologice mai mari
şi mai eficiente prin ameliorarea instructivă
Tabelul II.1: Optimizarea homeostaziei şi antientropică a mecanismelor de reglare. Commented [V4]: Nu este clară fraza
schimbări caracteristice ale ţesutului
Trebuie, însă, să consemnăm
dinamismul neliniar al proceselor biologice,
care nu ne permite să facem relaţii de
La solicitările factorilor fizici şi
proporţionalitate între cauză şi efect; în
balneoclimatici, de data aceasta de intensitate
consecinţă stimuli de intensitate crescută pot
crescută şi durată de aplicare mai mare, prin
avea efecte minime şi invers, fenomene ce sunt
medierea aceloraşi mecanisme de reglare, în
condiţionate de un mare număr de factori
vederea atenuării tendinţei de creştere a
(fereastra Adlley – Figura II.6).
entropiei în diversele subsisteme, se realizează
treptat o nouă homeostazie, diferită de cea
iniţială. Este vorba de o acordare a organismului
la solicitările mezologice, caracterizată printr-o
tendinţă de creştere a entropiei (dezorganizării).
Acest echilibru nou, diferit de normal, care
reprezintă o situaţie „tranzitorie” a fost denumit
de SELYE „heterostazie”.

Ţesuturile sunt caracterizate astfel din

punct de vedere energetic cu modificări care pot
fi cuantificate şi evaluate clinic şi paraclinic
(Tabel II.1).

Prin dozări progresiv ascendente,

rezultatul final al procesului de optimizare este
creşterea fiabilităţii care apare la toate nivelele
de organizare, de la cel metabolic la cel
psihobiosocial, în funcţie de obiectivele
urmărite şi mijloacele utilizate.
Din informaţiile succint prezentate se
desprinde importanţa mare pe care trebuie
să o acordăm dozării în reabilitarea
medicală. Când urmărim să obţinem un
proces de stabilizare, în principiu, dozarea
Figura II.6: Fereastra Adlley
Ca principiu general, menţionăm de
asemenea că stimulii în doză mică normalizează
funcţiile structurilor biologice pe care
acţionează, în doză mai mare amplifică funcţiile,
în doze şi mai mari le inhibă, iar în doze
exagerate determină alterări morfologice
ireversibile. Aceasta va duce la creşterea
calităţii sănătăţii sau vieţii (profilaxie), dar şi la
posibilitatea de influenţare eficientă a unui mare
număr de îmbolnăviri.
Expresia clinico-funcţională a acestor
complexe procese cibernetice o constituie în
final reacţiile de adaptare, apărare, compensare
şi de regenerare morfologică şi funcţională,
traduse prin efecte antialgice, decontracturante,
Figura II.7: Balanța regulatoare energetică
a organismului
Ordinea dinamică înseamnă că funcţiile
urmează periodic componentelor
neschimbătoare ale timpului aceasta însemnând
menţinerea structurilor dar şi creşterea
adaptabilităţii. Un indicator al acestei
adaptabilităţi după efectuarea tratamentului
balneofizioterapic este realizat prin controlul în
infraroşu a activităţii locale metabolice deosebit
de sugestivă. Tratamentul prin factori fizici şi
elasticizante, trofic-metabolice şi resorbitive,
vasodilatatorii şi tonizante musculare. Commented [u5]: Nu este claară legătura
Aceasta se realizează prin balanţa
regulatoare energetică a organismului, care are
un echilibru punctiform reprezentat de punctul
de la baza bilei albastre (Figura II.7).
balneari se axează pe verigile fiziopatologice ale
bolii, în consecinţă va acţiona patogenetic şi
uneori simptomatic, apelând aşa cum am văzut
la solicitarea progresivă a organismului pe baza
rezervelor sale morfo-funcţionale.
Entropia (etimologic = tendinţa intimă)
este un termen creat de Maxwell (1968) în
cadrul principiului al II-lea al termodinamicii,
conform căruia există două forme de energie:
energie liberă sau utilă şi energie degradată sau
entropie, în sens cibernetic ea reprezintă
tendinţa la dezechilibrare a oricărui proces,
exprimând gradul de dezorganizare a unui
sistem, după cum cantitatea de informaţie dintr-
un sistem este măsura gradului său de
organizare. Variaţiile, în sensul scăderii sau
creşterii entropiei, ca şi intensitatea acestora, în
diferitele subsisteme ale organismului, depind
direct de amploarea solicitărilor (stimulilor).
Structurile vii vizează o complexitate
ridicată care are la bază şi o folosesc o reţea de
sisteme de comunicare cu funcţii dinamice
proprii in-vivo şi care se comportă diametral
opus in-vitro. Prin toate acestea se poate integra
tratamentul prin factorii fizici şi balneoclimatici
în funcţie de următorii factori:
1. Funcţional– observarea funcţiilor în
complexitatea lor dinamică;
2. Regulativ– observarea regulilor
cibernetice;
Figura II.8: Rezultatelestresuluicronic
3. Energetic– observarea supraordonării
forţelor de interacţiune;
4. Individual– observarea omului ca
neschimbător şi unic;
5. Elementar– observarea legilor
universale în macro şi micro cosmos.
Pentru a reduce stresul continuu,
organismul se adaptează la diferitele cantităţi de
toxine. Semnalul de avertizare poate stimula
sistemul imunitar către o nouă activitate
îndreptată împotriva toxinelor acumulate în
organism.
A trăi înseamnă autoorganizare cu
transformarea continuă prin prelucrarea
permanentă a informaţiei, în încercarea de a
atinge cea mai înaltă ordine şi armonie
dinamică, astfel încât chiar şi în condiţii de stres
cronic activitatea organismului să fie adaptată la
noi nivele şi situaţii (Figura II.8).
 Profilaxia se obţine prin creşterea nanobiotehnologie şi monitorizare nano a
rezistenţei organismului sau interferarea unor efectelor terapeutice. Commented [u7]: Prea succint mai multe exemple
factori de risc. Exemple: curele heliomarine,
Commented [u8]: De exploicat relația între medicina fizivă
aerosolii marini sau cu ape minerale cloruro- reabilitare și membrane
sodice completate cu gimnastică respiratorie,
stimulează mecanismele locale de apărare la
nivelul aparatului respirator la persoanele care
lucrează în medii poluate cu gaze sau pulberi
toxice, tratând alergiile de diverse cauze.

De asemenea, profilaxia afecţiunilor

faringo-amigdaliene la copil este foarte eficientă
prin curele heliomarine sau proceduri de
hidrotermoterapie dozate progresiv şi repetate în
decursul anilor.

Terapia: în acest scop tratamentul are un Commented [u6]: Medicina Fizică

rol principal, secundar sau complementar
tratamentului medicamentos, chirurgical,
dietetic, etc.

De introdus din balneo/romaneasca

Administrarea apelor minerale de la

Călimăneşti-Căciulata în cură internă, fluidifică
bila şi înlătura spasmul vezicii biliare, verigi
fiziopatologice importante în colecistopatia
cronică, fiind un adjuvant preţios al
tratamentului medicamentos şi dietetic.
Utilizarea de aplicaţii locale oftalmologice a
unor tipuri de ape minerale Neguleşti-Neamţ,
modifică proprietăţile locale favorizând
vindecarea conjunctivitelor de diverse etiologii.

Un rol secundar ocupă mijloacele BFT

astăzi în domeniul afecţiunilor endocrine şi a
rahitismului, de exemplu, unde tratamentele
substitutive, preparatele de calciu şi vitamina
D3 au rezultate benefice, deasemenea în
combaterea obezităţii, afecţiunilor cardio-
vasculare, osteoporozei.

Medicina secolului viitor este

reprezentată de medicina membranelor şi a
proceselor biologice evaluate prin