Strategii active pentru incluziune a copiilor cu CES

Aga Andra, Învăţătoare, Şc .Gimn. Liviu Rebreanu, Aiud

În centrul atenției sale școala pentru diversitate pune persoana umană ca ființă originală,
unică și irepetabilă, accentuând ideea că în fiecare societate există persoane diferite, grupuri diferite,
motivații, rațiuni și puncte de vedere diferite. (M.L. Melero,1998) Pregătirea corespunzătoare a
profesorilor și a altor categorii de specialiști este o condiție fundamentală pentru valorificarea
diversității culturale în câmpul relațiilor sociale și comunitare. Abordarea problematicii
conținuturilor educației în condițiile integrării copiilor cu CES în învățământul de masă trebuie să se
finalizeze cu realizarea unui curriculum diferențiat sau adaptat. Acest curriculum trebuie să fie
flexibil astfel încât fiecare elev să avanseze într-un ritm propriu în funcție de capacitățile sale de
învățare. Un curriculum integrat trebuie să pună accent pe următoarele domenii:

 Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate din domeniul afectiv, motivațional,

caracterial și al socializării:
 Dezvoltarea deprinderilor de muncă individuală
 Dezvoltarea armonioasă a conduitelor psihomotrice

Am întâlnit diverse cazuri de elevi deficienți, în practica instructiv-educativă, care au fost

integrați în clase de elevi fără deficiențe și au avut evoluții spectaculoase la unele discipline. În
cadrul activităților, au fost aplicate cu precădere metodele activ-participative care stimulează
interesul pentru cunoaștere, facilitează interacțiunea cu realitatea înconjurătoare. Lucrul în perechi
sau în grupe mici de elevi au facilitat comunicarea între ei, colaborarea sau sprijinul reciproc în
realizarea sarcinilor sau temelor avute. Au fost toleranți unii cu alții, au luat decizii prin consultarea
între ei, și-au exprimat opinii realizând o participare activă și înțelegere a realității înconjurătoare.

Voi prezenta câteva metode sau tehnici de lucru adaptate vârstei elevilor și nivelului lor de
performanță aplicate în cadrul lecțiilor, care au dus la obținerea unui progres școlar al copiilor cu
deficiențe.

Știu -Vreau să știu- Am învățat este o metodă des întâlnită mai ales în cadrul orelor de Limba
română. Se alege o temă/ un subiect, se spune ce știu deja elevii despre tema respectivă, apoi se
formulează întrebări la care se așteaptă găsirea răspunsului în timpul lecției, iar la sfârșit se verifică
ce au aflat nou după desfășurarea lecției.

Brainstormingul este o metodă aplicată individual sau în perechi în care elevii scriu pe hârtie
toate lucrurile despre un subiect dat. De exemplu am cerut elevilor să scrie ce le vine în minte la
auzul cuvântului copilărie în cadrul lecției de Limba și literatura română „La scăldatˮ după Ion
Creangă. Inclusiv elevii cu CES au reușit să scrie numeroase cuvinte.

Μetoda R.Α.I. „Răsрunde-Αrunсă- Interogheazăˮ este o metodă de fixare şi sistematizare a

сunoştinţelor, dar şi de verifiсare. Αre la bază stimularea şi dezvoltarea сaрaсităţilor сoрiilor de a
сomuniсa (рrin întrebări şi răsрunsuri) сeea сe au învăţat. Urmăreşte realizarea feed-baсk-ului
рrintr-un joс de arunсare a unei mingi uşoare. Coрilul сare arunсă mingea trebuie să formuleze o
întrebare din сunoştintele însuşite, сoрilului сare o рrinde. Cel сare рrinde mingea răsрunde la
întrebare, aрoi o arunсă mai deрarte altui сoleg, рunând o nouă întrebare. Coрilul сare nu ştie
răsрunsul iese din joс, la fel сa şi сel сare este desсoрerit сă nu сunoaşte răsрunsul la рroрria
întrebare.

Turul Galeriei : ȋn grupuri de trei sau patru elevi se lucrează la o sarcină ce are ca rezultat un
produs, care poate fi expus ȋn clasă. Fiecare grup va examina atent lucrările celorlalte grupe,
rotindu-se de la un produs la altul și se poate discuta pe margine acestora. Astfel, prin feedbackul
oferit de colegi se consolidează anumite cunoștinţe și se valorizează produsul obţinut ȋn grup.

O altă direcție spre obținerea progresului școlar al copiilor cu CES este și terapia ocupațională
care se constituie intr-o disciplină care valorifică informații din domeniile anatomiei, fiziologiei,
pedagogiei, psihologiei, sociologiei, antropologiei, științe care studiază comportamentul uman,
realizând o sinteză informațională între cunoștințele provenite din diverse științe particulare. Emil
Verza arată că terapiile ocupațonale sunt de mai multe feluri, dar pentru persoanele cu deficiențe
cele mai semnificative se referă la ludoterapie, muzicoterapie, terapia prin dans și ergoterapia.

Pentru integrarea și recuperarea elevilor cu cerinţe educative speciale este necesară tratarea
demersului educativ ȋntr-o manieră interactivă astfel ȋncât aceștia să cunoască, să ȋnţeleagă lumea ȋn
care trăiește și să aplice ceea ce a ȋnvăţat ȋn diferite situaţii de viaţă.
Bibliografie

1. Radu, Gheorghe. Psihopedagogia școlarilor cu handicap mintal, Editura Pro Humanitas,

București, 2000.
2. Alois, Gherguț, 2016, Educția incluzivă și pedagogia diversității, Editura Polirom.
3. Oprea Crenguta, 2006, Strategii didactice interactive – repere teoretice și practice, Editura
Didactică și Pedagogică.