MOŞ CRĂCIUN

Hai copii cu toţii,

Vine moşul bun
Şi ne-aduce-n tolbă
Tot ce este bun.

Cai şi jucărele,
Cozonaci gustoşi,
Mândre păpuşele,
Toţi să fim voioşi.

Hai, sărim-nainte
Moşului iubit
Şi să-i strigăm tare:
“Bine ai venit!"

ASTA-I SEARA DE AJUN

Asta-i seara de Ajun.

Vai, ce-mi bate inimioara!
Unde-o fi Moşul acum,
A venit cu sănioara?

Ridic ochii către cer

Şi văd steaua ce răsare,
Unde-i Moşul, ce să-i cer?
"Bună seara, bună seara!
Iaca vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?"

"Bucuroşi! bucuroşi!"
Strigă glasuri de copii.
"Moşule, de unde vii?"
"Iaca vin din moşi strămoşi,
Încărcat cu jucării
Pentru voi, iubiţi copii."

Noaptea rece şi albastră.

Ies copiii la fereastră
Să se uite cum coboară
Prin troianul uriaş,
Moş bătrân cu-n iepuraş
Înhămat la sănioară.

BRADUL

Brăduleţ, brăduţ drăguţ,

Ninge peste tine,
Haide, hai în casa mea,
Unde-i cald şi bine.

Pom de Anul Nou te fac.

O...ce bucurie!
Cu beteală am să te îmbrac
Şi steluţe o mie.

Şi fetiţe şi băieţi,
Bătând din mânuţe,
Ţi-om cânta şi ţi-om juca
Cântece drăguţe.

Ỉn noaptea sfǎntǎ

Ỉn noaptea sfǎntǎ de Crǎciun,

Pe drumul nins de lunǎ,
Trei magi cǎlǎri, cu suflet bun
Aleargǎ împreunǎ.
De unde vin? Cum se numesc
Ce doruri îi frǎmântǎ?
Spre-o iesle ei cǎlǎtoresc
Şi cerurile cântǎ.
Şi cântǎ-n inimile lor
Aprinsǎ bucuria:
Azi s-a nǎscut un Salvator
Azi s-a nǎscut Mesia!
El stǎ în ieslea lui şi azi
Iertare dând şi viaţǎ,
Ỉncearcǎ în gehunchi şi cazi
Cu inima-ţi de gheaţǎ.
Omul de zăpadă

Ce-i atâta gălăgie

Colo-n margine de sat?
Chiuind de bucurie
Mulţi copii s-au adunat.

Ia te uită, toţi grămadă,

Nalţă omul de zăpadă!

Din cărbuni am pus doi ochi

Şi-o tigaie cenuşie
Ţine loc de pălărie
Şi o ţoală e cojocul.

E hazliu, bată-l norocul

Parc-ar fi o jucărie!

Haideţi, hai, veniţi, copii

Şi mai mari şi mititei
Şi cu toţii împreună
Să-nvârtim o horă mare.

Omul, nostru de zăpadă

Veseli vrea ca să ne vadă.

Prezentator 1

Suntem adunaţi aici

Şi cei mari şi cei mai mici
Să cântăm şi să jucăm
Pe toţi să vă bucurăm.

Final de serbare

Toţi copiii:
Serbarea noastră s-a încheiat
De v-a plăcut, ne-am bucura,
Dacă aţi avut răbdare
S-ascultaţi pe fiecare,
Din inimă vă mulţumim
Şi acum ne despărţim
Sănătate vă dorim!
 Colinde, Colinde

de Mihai Eminescu

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Caci ghiata se-ntinde
Asemeni oglinzilor.

Si tremura brazii
Miscand ramurelele,
Caci noaptea de azi-i
Cand scanteie stelele.

Se bucur copiii,
Copiii si fetele,
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele…

De dragul Mariei
Si-al Mantuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului.

Naşterea Mântuitorului

de Ion Creanga

In Betleem colo-n oras

Dormeau visand locuitorii
Iar langa turma, pe imas
Stateau de paza, treji, pastorii.

Si-n miez de noapte dulce cant

Din cer cu stele-a rasunat
Se rumenise cerul sfant
Pastorii s-au cutremurat.
 Din slavi un inger cobori:
„Fiti veseli!”- ingerul Ie-a spus
„Plecati, si-n staul veti gasi
Pe Craiul stelelor de sus!”

Pastorii veseli, in oras

Spre staul cu pasi iuti pornira
Si-un prunc atat de dragalas
Acolo-n paie ei gasira.

Nici leagan moale, nici vreun pat

Doar fan mirositor pe jos,
Pe fan, in iesle sta culcat
Micutul prunc: Iisus Christos.

El, Fiul domnului si Crai

Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarna vine!..

Vine iar ca să se nască

Pentru noi Pruncul Iisus!
Cât de mare bucurie
Pentru oameni a adus!
Nu-i mai mare fericire
Nici în cer, nici pe pământ
Decât să îl ai pe Domnul
În suflet şi-n al tău gând.

El ne este Ziditorul,
El pe lume ne-a adus
Şi ca nimeni ne iubeste
Numai El, Domnul Iisus.
O, de ar simţi aceasta
Şi cel puţin credincios
Să ne bucurăm cu toţii
La Praznicul lui Hristos.

Afara ninge linistit

Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand,
De mult uitaram jocul.

In casa patul e facut

Dar cine sa se culce?
Cand mama spunea de Iisus
Cu glasul ei cel dulce.

Cum s-a nascut in fan

In ieslea cea saraca

Iar boii peste el suflau
Caldura ca sa-i faca

Si-au mai venit la el acolo,

Pastorii de la stana
Si ingerii cantau in cor,
Cu flori de crin in mana

Ninge - Otilia Cazimir

Ssst!...Maicuta gerului,
Cu manuta inghetata
Bate-n poarta cerului
Si intreaba suparata:
- Unde-s stelele de sus?
- Iaca nu-s!
Vantul rau le-a scuturat
Si le-mprastie prin sat.

Uite una:s-a desprins

Dintr-o margine de nor
Si coboara-ncetisor...
- Oare-a nins?

E un fulg si-i cel dintai

Si aduce-n vant ninsoare
Drumuri albe peste vai,
Ras curat in ochii tai,
Sanioare,
Zurgalai...

Craciunul Copiilor – Octavian Goga

Dragi copii din tara asta,

Va mirati voi cum se poate,
Mos-Craciun din cer de-acolo
De le stie toate-toate...

Uite cum, va spune badea...

Iarna-n noapte pe zapada
 El trimite cate-un inger
La fereastra sa va vada...

Ingerii se uita-n casa

Vad si spun - Iar Mosul are
Colo-n ceriu la el in tinda,
Pe genunchi o carte mare...

Cu condei de-argint el scrie

Ce copil si ce purtare...
Si de-acolo stie Mosul

Ca-i siret el, lucru mare...

Ninge - Otilia Cazimir

Ssst!...Maicuta gerului,
Cu manuta inghetata
Bate-n poarta cerului
Si intreaba suparata:
- Unde-s stelele de sus?
- Iaca nu-s!
Vantul rau le-a scuturat
Si le-mprastie prin sat.

Uite una:s-a desprins

Dintr-o margine de nor
Si coboara-ncetisor...
- Oare-a nins?

E un fulg si-i cel dintai

Si aduce-n vant ninsoare
Drumuri albe peste vai,
Ras curat in ochii tai,
Sanioare,
Zurgalai...

COLIND: Domn, domn să-nălţăm

COLIND: Sus la Poarta Raiului
CÂNTEC: Moş Crăciun cu plete dalbe
Crăciunul copiilor

de O. Goga

Dragi copii din țara asta,

Vă mirați voi cum se poate,
Moș Crăciun, din cer de-acolo,
Să le știe toate, toate.

Uite cum: Vă spune Badea…

Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră ca sa vadă…

Îngerii se uită-n casă

Văd și spun, iar moșul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi, o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie

Ce copil și ce purtare…
Și de-acolo știe Moșul,
Că-i șiret el, lucru mare.

Uite, vine Moș Crăciun!

de Otilia Cazimir

Prin nămeţi, în fapt de seară,

A plecat către oraş

Moş Crăciun c-un iepuraş

Înhămat la sănioară.

Drumurile-s troienite,

Noaptea vine, gerul creşte…

Cu urechile ciulite

Iepuraşul se grăbeşte.

Uite-o casă colo-n vale,

Cu ferestre luminate.

Moşul s-a oprit din cale,

Cu toiagu-n poartă bate:

– Bună seara, bună seara!

Iaca, vin cu sănioara

Şi cu daruri proaspete.

Bucuroşi de oaspete?

– Bucuroşi, bucuroşi,

Strigă glasuri de copii.

Moşule, de unde vii?

– Iaca, vin din moşi-strămoşi,

Încărcat cu jucării!

Și-am venit la drum cu zorul

Să vă spun că-n noaptea asta

S-a născut Mântuitorul.

Eu vă las de-acum cu bine,

Că-i târziu și drumul greu

Și mai sunt și alți copii

Care-așteaptă jucării.

Noapte rece şi albastră.

Ies copiii la fereastră,

Să se uite cum coboară,

Prin troianul uriaş,

Moş Crăciun c-un iepuraş

Înhămat la sănioară.

Colinde, colinde!

de M. Eminescu

Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheața se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Și tremură brazii
Mișcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.

Se bucur’ copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Ș-a Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.

Iarna pe uliță

de George Coșbuc

A-nceput de ieri să cadă

Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă

Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,

Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,

De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;

Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,

Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.
Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul

Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!

Cade-n brânci şi se ridică

Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.
…………………………………………

La drum

de Otilia Cazimir

Moş-Crăciun, la urcuş,
S-a pornit cu sacu-n spate.
Drumu-i rău, şi-i lunecuş,
Şi moşneagul nu mai poate.

Lung se uită îndărăt,

Scuturându-şi barba rară
De omăt,
Şi oftează sub povară:

-Greu tătucă, greu de tine!

Iaca, stau şi mă socot
Dacă nu cumva-i mai bine
Să mă mut mai cătră vară,
Că-s bătrân şi nu mai pot! ..
Moș Crăciun

de Elena Farago

Prin orașe si prin sate

Mai ales copiii spun
Că din țări mai depărtate
Vine iarăși Moș Crăciun.

Nu mai pot de bucurie

Și-l asteaptă toți cu drag,
Să le dea vreo jucărie
Sau covrigi câte-un șirag.

Cică Moșul, cum se spune,

Dă la toți copiii buni
Sfat cum să se poarte-n lume,
Ba și cărți de rugăciuni.

El are dragoste multă

Pentru copiii cuminți
Și pentru cei ce ascultă,
De Dumnezeu și părinți.

Apoi tot el povestește;

Despre-un Copilaș frumos
Care-n ceruri locuiește
Și acesta e Hristos.

El a fost cândva în lume

Zise Moșul cu glas blând.
Și la cartea sfântă spune
C-o să mai vie curând.
Scrisoare lui Moș Crăciun

de Elena Farago

Dragă Moș Craciune,

Eu nu pot să-ți scriu,
Că sunt încă mică
Și carte nu știu.

Dar îți scrie-acuma

Sora mea, Florica,
Noi în anul ăsta
Nu-ți cerem nimica,

Și de poate-n traistă
N-ai daruri destule,
Din ce-avem noi, uite,
Ia-ți-le și du-le
De le dă prin case
De părinți sărmani,
Sau pe-acolo unde
Sunt copii orfani.

Și, de poți, pe urmă,

Tare te rugăm:
Să ne spui și nouă
Unde să cătăm,
Ca să le mai ducem,
Până vii tu, iar,
În tot anul ăsta
Câte un mic dar.

Moș Crăciun

de Elena Farago

Moș Crăciune, Moș Crăciune,

Sfântul nostru bun și drag,

Vei veni și-n noaptea asta

Să ne bați al casei prag.

Vei veni și-n noaptea asta

La copiii toți pe rând,

Moș Crăciun cu barba albă

Și cu sufletul tău blând.

Iară noi, de bucurie,

Ți-om aprinde-n brad lumini,

Cântând slavă Celui care

Ne-a făcut să fim creștini.

…………………………………….

Slavă ție, Moș Crăciune,

Că-n tot anul vii mereu

Să ne amintești cuvântul

Fiului lui Dumnezeu.

În noaptea sfântă de Crăciun

de Traian Dorz

În noaptea sfântă de Crăciun,

pe drumul nins de lună,

trei magi călări cu suflet bun

aleargă împreună.

De unde vin, cum se numesc,

Ce doruri îi frământă?

Spre iesle ei călătoresc

și cerurile cântă.

Și cântă inimile lor,

aprinsă-i bucuria,

Că s-a născut Mântuitor,

azi s-a născut Mesia!

Veniți și voi să-L lăudăm

Pe Domnul cu iubire

ca și noi să ne bucurăm

de marea-i mântuire.
Moș Crăciun

de Otilia Cazimir

Eu l-am văzut pe Moş Crăciun

E un moşneag…

Cu barbă albă, cu cojoc şi cu toiag,

Ca toţi moşnegii care trec pe drum.

Departe, într-o ţară fermecată

În care nimeni n-a ajuns vreodată,

Stă singur cuc într-un bordei de fum.

Bătrânul, Moş Crăciun!

Şi trage moşul, trage din lulea…

Şi zilele se duc, şi iarna vine,

Şi prin căsuţe-ncep a-l aştepta

Băieţi cuminţi şi fete mici ca tine.

Şi într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt

Întinde mâna-i bună spre pământ

Şi-anină-n cer, de-un fir de borangic,

Un pui de stea pentru Isus cel mic…

Atunci pe nevăzute cărărui,

Porneşte Moş Crăciun cu sacul lui,

Şi când adoarme zvonul de colindă,

El bate-ncet la uşa de la tindă…

A fost, moşneagul bun, şi-acum un an,

Dar tu erai prea mică şi nu ştii:

Ţi-a pus sub perinuţă jucării

Şi-un cerceluş cu piatră de mărgean.

Iar când a fost să iasă din iatac,

Măicuţa l-a pândit de după uşă,

Să nu te vâre din greşeală-n sac,

Ca pe-o păpuşă!
Florile dalbe

de Elena Farago

Şi mai ales în iarna asta, lăsaţi copiii să colinde!

Să nu se-nchidă nicio poartă în preajma lor şi nici-un semn.

Să nu-i oprească din curatul şi sfintei datine îndemn.

O, mai ales, în noaptea asta, lăsaţi copiii să colinde!

Când argintiile lor glasuri vor îngâna “Florile dalbe”,

Gândiţi-vă că nu e dată închipurii omeneşti

O mai aleasă întrupare de sol a vrerilor cereşti,

Ca argintiile lor glasuri, când vor cânta “Florile dalbe”.

Colindătorii

de G. Coșbuc

Cad fulgii mari,încet zburând

Și-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul.
Demult şi patul ne-aştepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce

Cum sta pe paie-n frig Hristos

În ieslea cea săracă,
Și boul cum sufla milos,
Căldură ca să-i facă,
Drăguţ un miel cum I-au adus
Păstorii de la stână
Și îngerii albi cântau pe sus,
Cu flori de măr în mână.

Și-auzi ! Răsar cântări acum,

Frânturi dintr-o colindă,
Și vin mereu,s-opresc în drum,
Se-aud acum în tindă-
Noi stăm cu ochii pironiţi
Și fără de suflare:
Sunt îngerii din cer veniţi,
Cu Leroi, Domnul mare !

Ei cântă-nălţător și rar
Cântări de biruinţă,
Apoi se întoirc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
De spini, de-postaşi, şi c-a murit..
Dar s-a deschis mormântul
Și El acum e-n cer suit
Și judecă pământul.

Și până nu tăceau la prag,

Noi nu vorbeam niciunul-
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
În casă-ne Crăciunul.
Și în târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Și-n vis vedeam tot flori de măr
Și-n faşă, mic, pe Domnul.
Moş Crăciun

de Octavian Goga

Moş Crăciun cu barba albă, Moş Crăciun cu traista plină,

Vechi stăpân atât de darnic al copilăriei mele,

Azi la noi în sat te-aşteaptă toată casa cu lumină.

Cu colinde şi cu cântec şi cu crai citeţ de stele.

Tu te furişezi în taină pe la fiecare poartă,

Cu păşirea ta tiptilă, nu laşi urme de zăpadă,

Dar te simte-ntreg cuprinsul oropsiţilor de soartă,

Când laşi binecuvântarea peste capul lor să cadă.

Tu cobori şi-n seara asta, tu cobori ca-ntotdeauna

Pe pământul greu de rele, sol bătrân cu gânduri bune,

Şi-nveştmânţi c-un văl de pace răzvrătirea-nfirorată

– Cum te-aşteaptă în sat la mine! Du-te, du-te, Moş Crăciune!

……………………………………………………………………………………….
La mulţi ani

de Tudor Arghezi

Cititor de vreme bună,

Să-ţi urez pe nai şi strună

Lăutar şi de condei

Ce-i mai bine din ce vrei.

Să-ţi trăiască toţi ai tăi

De prin munţi şi de prin văi,

De prin târguri, de prin sate,

Risipite prin bucate

Semănate, secerate,

Ţării tale-mbelşugate.

Şi copii

Cu ochi căprii,

Şi frumoşi ca soarele,

Păzindu-ţi ogoarele.

Băieţii ca mugurii,

Fetele ca strugurii,

Piersicile să le cadă

În cămaşă, din livadă.

O urare pentru voi,

Cititori de slove noi,

Anul care iată, vine,

Să v-aducă numai bine!

Colind

de Vasile Voiculescu

Din mii de falnice regine

Ce stăpâneau peste pământ
A fost aleasă o fecioară
Să întrupeze Duhul Sfânt.

Sfioasă, blândă şi cuminte

O biată fată din popor
A zămislit, necunoscută,
Pe marele Mântuitor.

Şi-n ieslea umedului staul,

Pe-un braţ de paie s-a născut
Acel ce-avea puteri să frângă
Păcatul greu de la-nceput.

Lăsând de-o parte împăraţii

Cei plini de oşti şi slujitori
Întreaga Domnului mărire
S-a coborât printre păstori.

E Mesia izbăvitorul
Trimisul tatălui din Cer
S-a ridicat sub ocrotirea
Şi-n casa unui biet dulgher.

Căci harul pururi se revarsă

Pe cel sărac, cinstit şi bun…
Fiţi gata să primiţi pe Domnul
În ziua Sfântului Crăciun.
De Ajunul Crăciunului

de Elena Farago

Toată noaptea asta, colo-n ceruri sus,

Stelele lucrează fără de-ncetare,
Căci le-adună-n clacă steaua sfantă care
A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus.

Torc de zor în noaptea sfântului ajun

Câlți de nea și raze harnicele stele,
Pentru noi, copiii, torc să facă ele,
Funia cu trepte pentru Moș Crăciun.

Lungă cât e drumul din pământ la cer,

Trainică să-i țină coșului povară,
Vor întinde-o-n noapte, nevăzuta scară
Moșului ce luptă cu-ndârjitul ger,

Ca să ne aducă iar, de colo sus,

Pe la toți copiii darurile care
Ni le va trimite, iar, la fiecare
Sfântă și duioasa mamă-a lui Iisus.