Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AN UNIVERSITAR 2019-2020
CUPRINS
Oraşul Iaşi este situat în partea de est a României şi anume în sudul Câmpiei deluroase a Jijiei,
câtre contactul acestuia cu Podişul Central Moldovenesc. Oraşul se extinde în şesul larg al Văii
Bahluiului şi pe versanţii acesteia, reprezentaţi prin terase fragmentate de către vşile râurilor
Ciric,Ţicau,Podgoria Copou şi Rediu în nord şi prin flancurile abrupte ale dealurilor
Miroslava,Cetăţuia,Capriţa şi Bălan în sud.
Aceste aspecte pozitive de arhitectură peisageră şi estetică urbană constituie pentru oraşul Iaşi
una din trăsăturile cele mai caracteristice, fixându-i cu predominanţă specificul.
Molisolurile
Reprezentate prin cernoziom, cernoziom cambric şi cernoziom argiloiluvial, sunt caracteristice
platourilor interfluviale şi versanţilor slab înclinaţi din zona Câmpiei Moldovei.
S-au format în condiţiile bioclimatice ale stepei şi silvostepei pe luturile loessoide (local pe
marne).
Argiluvisolurile
Sunt reprezentate prin solurile cenuşii, solurile brune şi solurile brune luvice (podzolite).
Solurile cenuşii din jurul laşilor se caracterizează printr-un conţinut mai redus de humus (2,5 - 4%),
textură mijlocie şi structură glomelurală, mai puţin stabilă în orizontul superior. Solul brun este foarte
puţin reprezentat la tranzitul dintre solurile cenuşii ale Coasei laşuhii, la solurile brun-luvice de pe
platoul Repedea - Păun. Solul brun-luvic (brun podzolit) se caracterizează printr-un grad redus de
saturaţie în baze (55 - 70%) şi reacţie accentuat acidă (pH 5,3 - 6), cărora li se asociază conţinutul redus
de humus (2 - 2,5 %).
Solurile hidro-halomorfe
Au o largă extindere în spaţiul oraşului, ocupând cea mai mare parte din şesul Bahluiului şi din
şesurile afluenţilor. Formarea lor este consecinţa stratului acvifor mineralizat şi apropiat de suprafaţă.
Sunt caracterizate prin lăcovişti salinizate şi lăcovişti mlăştinoase.
Lăcoviştile salinizate sunt net dominante, totalizând peste 80% dintre solurile hidro-
halomorfe, salinizarea lor provenind fie din sărurile depuse odată cu aluviunile fie din acumularea
secundară din apele freatice slab - moderat mineralizate.
Lăcoviştile mlăştinoase sunt soluri hidromorfe carbonatate şi slab până la foarte slab salinizate
iar cu totul local având tendinţă de evoluţie spre solonceacuri. Au apariţii insulare pe fondul celor
salinizate sau bandiforme spre marginea acestora.
Solurile slab-evoluate
Sunt localizate fie pe versanţi (regosolurile şi erodisolurile) fie pe văi (coluvisolurile şi solurile
aluvionare).
Coluvisolurile se întâlnesc în fâşii înguste şi discontinui la contactul versanţilor cu şesul
Bahluiului sau al unor văi afluente. Se formează în coluviiile sau glacisurile coluvio-proluviale active
ori semiactive şi cu drenaj vertical bun. Obişnuit se găsesc în complexe cu cernoziomurile şi cu solurile
hidro-halomorfe. Sunt soluri incipiente, relativ sărace în humus şi în elemente nutritive.
Solurile aluvionare au evoluat aproape în totalitate pe şesul Bahluiului în lăcovişti - salinizate
şi mlăştinoase. Mai rar apar ca soluri aluvionale tipice, predominante fiind cele molice, gleizate sau
salinizate.
1.4 CONDITII GEOMORFOLOGICE
Relieful din zona oraşului Iaşi este foarte variat, fiind alcătuit din dealuri, coline şi platouri
fragmentate de numeroase văi. Toate acestea s-au format prin acţiunea de eroziune a Bahluiului şi
afluenţilor săi.
Principalele dealuri si coline din oras si din împrejurimi sunt următoarele : dealul Copou, pe
care este aşezat cel mai important şi cel mai vechi nucleu al oraşului, dealul Sorogari, pe care este aşezat
cartierul Tătăraşi-Moara de vânt, dealul Ciricului. La sud de valea Bahluiului se găseşte dealul
Miroslava-Galata pe care este amplasat cartierul Galata, dealul Cetăţuia, unde se află Mănăstirea
Cetăţuia, dealul Socola şi dealul Căprița la poalele cărora este aşezată o parte din cartierul Socola şi
Bucium.
Mai la sud sunt situate dealurile Repedea şi Paun, care străjuiesc oraşul şi oferă condiţii bune
de amenajare a spaţiilor pentru agrement.
Înălţimea dealurilor din cadrul oraşului şi împrejurimi oscilează între 60-400 m (dealul Ciric-
Aroneanu-215 m, dealul Breazu-Copou-206 m, dealul Miroslava-186 m, dealul Repedea până la 356
m, iar dealul Păun până la 400 m). Cele mai joase cote sunt situate în şesul Bahluiului unde la ieşirea
din oraş către est, cota este de 36 m.
Formele de relief din zona oraşului Iaşi pot fi grupate în două mari categorii :
1- forme create prin acumulare
2- forme create prin sculptare
Din prima categorie fac parte :
Şesturi aluviale ale Bahluiului şi a afluenţilor săi. Acestea ocupă peste 20% din
suprafaţa intravilanului, cel mai important fiind şesul Bahluiului care atinge lăţimi
cuprinse între 1- 2 km. Materialul aluvionar este reprezentat în bază, de o grosime de
3-5 m prin depozite mai grosiere, cu nisipuri şi lentile de prundiş bogate în apă
subterană. Peste aceste urmează depozite mai fine, groase de 5-7 m şi alcătuite din
argile cu lentile de nisipuri mai fine.
Terase fluviale. Acestea ocupă peste 25% din suprafaţa intravilanului şi constituie
terenurile cele mai bune pentru construcţii. Ele oferă condiţii optime şi pentru
dezvoltarea spaţiilor verzi, pe una din terase fiind situate de exemplu Parcul Copou.
Terasele din zona oraşului Iaşi, pot fi grupate, după altitudinea lor relativă în :
- terase inferioare joase- cu o treaptă de 2-4 m altitudine relativă şi alta de 8-10
m altitudine relativă.
- terasa inferioară înaltă- care este larg dezvoltată pe partea stângă a Bahluiului
cu altitudine relativă de 25 m şi pe care sunt situate nucleul central al oraşului
între Biblioteca Centrală Universitară şi Palatul Culturii, cartierele Tătăraşi şi
Abator, Fabrica de Antibiotice şi o parte din cartierul Nicolina. Această terasă
este alcatuită din luturi loessoide la suprafaţă iar sub acesta se găseşte
complexul argilo-marnos impermeabil de vârstă sarmatică.
- terasele superioare- au altitudini relative cuprinse între 70-160 m, fiind
răspândite în dealurile Copou, Sorogari, Ciric, Galata şi Miroslava. Ele sunt
alcătuite la partea superioară dintr-o manta de luturi loessoide ( 10- 15 m ) sub
care se găsesc nisipuri cu lentile de prundişuri ( 3- 5 m ).
Glacisurile. Acestea sunt forme de relief care iau naştere prin acumularea de materiale
fine, la contactul dintre diverse trepte de relief. Cele mai extinse sunt glacinerile de la
contactul şesului Bahluiului cu terasele inferioare. Unele glacineuri se formează pe
suprafaţa teraselor inferioare la contactul acestora cu abruptul terasei imediat
superioare.
În categoria reliefurilor sculpturale intră versanţii căilor Ciric, Ţicău, Podgoria Copou precum
şi versantul drept al văii Bahluiului ( Miroslava, Galata, Cetăţuia, Capriţa, Bălan ). Acestea ocupă circa
40% din suprafaţa terenului şi se caracterizează prin răspândirea proceselor de alunecare şi eroziune (
în suprafaţă sau liniară- torenţială ). Cele mai răspandite sunt procesele de alunecare. Ele de în circa
80% din suprafaţa ocupată de reliefurile sculpturale şi se datoresc pânzelor de apă care circula sub
depozitele de suprafaţă, la contactul acestora cu argilele sarmatice impermeabile.
Alunecările din zona oraşului Iaşi, creează un microrelief specific cu valuri şi monticoli de
alunecare pana la 3-4 m, în spatele cărora se formează mici depresiuni unde se poate chiar aduna apă,
terenul devenind supraumezit. Materialele care sunt antrenate în alunecare, au o compoziţie complexă,
fiind alcătuite din luturi, nisipuri şi prundiş, care provin de pe suprafeţele de terasă la care se adaugă şi
unele argile din stratele de bază. Grosimea stratului alunecat variază între 1-8 m.
Pe terenurile cu degradări accentuate, nefiind propice pentru construcţii urmează să fie extinse
spaţii verzi, care vor trebui să fie alcătuite mai cu seama din specii de arbori cu sisteme radicular adânci
şi mai bine dezvoltat, pentru a contribui la stabilizarea alunecărilor.
Pe teritoriul municipiului Iaşi sunt prezente cele două categorii de ape subterane : captive cu
sau fără presiune şi libere.
a. Apele captive sub presiune- situate la diferite adâncimi sub cota talvegului
râurilor, au fost interceptate de forajele executate în albiile majore ale Bahluiului
şi ale afluenţilor săi. Ele sunt înmagazinate în depozite siluriene, badeniene şi
sarmatiene. Aceste ape, cu caracter artezian şi cu bogat conţinut în săruri dizolvate,
au favorizat dezvoltarea complexului balnear Nicolina, exploatarea lor putând fi
extinsa.
b. Apele captive fără presiune- au aceleaşi calităţi şi se gasesc în depozite
sarmatiene. Aşa sunt cunoscute apele sulfato-sodice-magneziene de la Breazu
exploatate şi valorificate înainte de al doilea război mondial. Apele minerale s-au
semnalat şi în bazinul Podgoria Copou ( pe teritoriul Grădinii Botanice ), la
Tomeşti şi Galata.
c. Apele libere- includ stratele acvifere freatice, cuprinse în depozite cuaternare din
şesuri, terase, glacinuri, sau de pe versanţi şi interfluvii sculpturale. Importanţa
pentru municipiul Iaşi- deşi se află în afara limitelor sale- este apă de sub plăcile
de gresie şi calcare sarmatice din dealurile Păun- Repedea. Rezervele de apa de aici
sunt acceptabile, ele apar sub formă de izvoare semipermanente şi permanente, cele
din urma fiind în parte captate pentru alimentarea cu apă potabilă a unor sectoare
din sudul oraşului.
Temp.
-3,7 -1,8 3,1 10,1 16,0 19,3 21,1 19,7 14,9 10,1 4,3 -0,8 9,4
medii
Mediii
mxim. -0,7 -1,3 8,0 16,7 22,9 26,3 28,4 27,8 23,3 15,9 8,4 2,2 15,1
zilnice
Medii
minim. -8,1 -6,7 -1,8 4,3 9,7 13,3 15,3 14,4 10,5 5,1 1,0 -4,6 6,3
zilnice
Medii -
maxim -8,9 -16,8 -9,2 -2,1 3,7 7,6 10,4 7,8 3,2 -2,5 -8,3 -22,1
14,4
.lunare
Medii
minim. -8,8 -10,6 19,5 25,8 30,2 32,8 34,3 54,5 30,6 27,5 19,5 11,5 35,7
lunare
Maxima
absolută 15,5 19,0 27,0 31,5 36,4 38,0 40,0 39,7 38,0 33,9 28,5 18,0 40,0
lunară
Minima
-
absolută -30,0 -29,0 -22,7 -7,0 -29,4 3,5 6,8 4,6 -1,0 -16,0 -18,6 -30,0
29,5
lunară
1995 -0,3 -3,4 1,4 9,0 15,7 18,9 19,7 19,6 18,4 13,1 2,5 1,0 9,4
1996 -8,0 -9,4 0,8 11,7 19,0 18,4 20,8 21,0 14,7 8,9 2,6 0,9 8,4
1997 -3,1 -3,0 4,8 8,8 15,9 18,3 20,4 19,4 13,4 9,4 6,8 3,0 9,5
1998 -2,8 -3,3 4,8 9,2 13,4 18,9 19,1 18,4 14,0 10,6 4,5 -2,3 8,7
1999 -1,5 -1,9 3,4 8,1 15,4 10,4 21,7 20,6 15,4 8,6 -0,9 -0,4 8,9
2000 -1,2 3,2 6,9 12,5 16,6 17,8 26,0 20,6 14,6 11,1 2,6 1,8 11,2
2001 0,4 -4,2 9,7 9,5 12,8 18,7 19,3 21,0 16,5 11,2 4,0 -0,5 11,1
2002 0,4 -4,2 8,9 10,7 16,0 18,8 21,2 21,5 15,1 11,0 7,0 -0,9 11,1
2003 -9,2 -2,8 2,6 8,6 13,4 19,3 21,1 19,7 16,7 9,3 4,4 1,9 9,2
2004 2,1 -0,3 6,0 12,4 16,3 18,9 23,1 21,7 22,0 9,7 3,7 -0,4 11,2
2005 -4,0 4,4 5,1 10,1 14,0 21,1 22,8 20,8 15,0 10,1 0,5 -3,9 9,7
2006 -6,4 -5,4 -3,3 9,8 19,6 21,1 20,6 19,7 12,3 10,4 8,1 -1,1 8,7
2007 -4,6 0,2 3,8 7,0 17,8 19,9 20,9 19,6 13,9 10,1 4,3 -0,8 9,3
Tabelul 3
Temperatura medie Anul 2008 Anul 2011
LUNA
multianuală Temperatura medie Temperatura medie
1.6.2 Vegetatia
Vegetaţia are caracter predominant de silvo-stepă, însă datorită reliefului accidentat şi
diferenţei apreciabile de altitudine între nivelul inferior al văilor (cca. 40 m pe şesul Bahluiului) şi
nivelul superior al dealurilor dominante (dealul Breazu - 206 m, dealul Repedea - 356 m, dealul Păun -
404 m) are o dispoziţie etajată: stepă, silvostepă, pădure. În strânsă concordanţă cu etajarea climei şi a
solurilor silvostepa rămâne reprezentativă.
Teritoriul Iaşilor şi împrejurimile se includ în provincia ponto-sarmatică, la contactul acesteia
cu provincia central-europeană est-carpatică (reprezentată aici de masivul forestier Repedea - Bârnova)
ambele provincii făcând parte din regiunea euro-siberiană.
Etajul de stepă este prezent numai la nivelul ce mai coborât al reliefului, sub 70 m altitudine.
Enclave stepice se găsesc însă şi mai sus pe versanţii sudici şi estici care sunt supuşi insolaţiei. Vegetaţia
de stepă este în general sărăcăcioasă, degradată şi rudelarizată, prin păşunat şi activităţi umane. Pe
alocuri pot fi întâlnite speciile caracteristice: Stepa lessingiana, Stepa joanis, pirul crestat - Agropyrum
cristatum, păiuşul - Festuca vallesiaca, Festuca preudovina – etc.
Silvostepa se constituie dintr-un etaj mijlociu, cel mai extins şi specific pentru Iaşi, acoperind
toate formele de relief între 70 - 200 m. Ea aparţine districtului nordic al silvostepei Podişului
Moldovenesc, păstrând aceleaşi elemente ierboase, dar îmbogăţite în special cu elemente xeromezofile
şi pâlcuri de pădure.
Pâlcurile de pădure (şleauri) de silvostepă - Breazu, Rediu, Aroneanu, Uricani, Bucium,
Vlădiceni - sunt alcătuite în principal din gorun (Quercus petraea) şi stejar (Quercus robur), alături de
care vegetează frecvent: teiul (Tilia tomentosa, Tilia cordata), jugastrul (Acer campestre), arţarul (Acer
platanoides), arţarul tătărăsc (Acer tataricum), carpenul (Carpinus betulus), frasinul (Fraxinus
excelsior), ulmul de câmp (Ulmus foliacea), etc. Spre periferia acestor păduri sunt reprezentaţi arbuştii:
cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), dârmozul (Viburnum lantana), lemnul câinesc
(Ligustrum vulgare), alunul (Corylus avellana) etc.
Aproape nelipsite sunt: iedera (Hedera helix) şi curpănul (Clematis vitalba).
În componenţa stratului ierbos vom găsi: firuţa de pădure (Poa nemoralis), golomăţul
(Dactylis glomerata), şopârliţa (Veronica chamaedrys), urzica moartă (Lamium maculatum), untişorul
(Ranunculus ficaria) şi altele, alături de binecunoscutele flori de primăvară: ghiocelul (Galanthus
nivalis), toporaşul (Viola odorata), vioreaua (Scilla bifolia), brebenelul (Corydalis solida, Corydalis
cava) etc.
Etajul forestier este cantonat pe masivul deluros Repedea - Păun din sudul oraşului, la
altitudinea de peste 200 m - 250 m, şi corespunde subetajelor cvercineelor şi fagului, ambele
"carpinizate" şi "teizate".
Subetajul cvercineelor extins la altitudini între 200 (250 m) şi 300 (350 m), pe soluri cenuşii
- brune argiloluviale, este format din păduri şi fragmente de păduri de tipul şleaurilor de deal, în care
stejarul, gorunul, carpenul se asociază frecvent cu teiul, arţarul, jugastrul, frasinul, ulmul şi diverşi
arbuşti cu bogată floră ierboasă de "mull".
Subetajul fagului urmează la peste 300 - 350 m predominant pe solurile brune luvice
(podzolite) şi este format din făgeto-carpinete, făgeto-gorunete şi făgete caracteristice limitei inferioare
acestui etaj.
În afara omniprezenţei fagului (Fagus silvatica, inclusiv ssp. moesiaca) şi a celorlalte esenţe
de bază: carpen, gorun, tei, la formarea pădurilor acestui subetaj mai participă: arţarul, frasinul, ulmul
de munte (Ulmus montana), paltinul (Acer pseudoplatanus), scoruşul (Sorbus torminalis), cireşul
(Cerasus avium), plopul tremurător (Populus tremula) ş.a. Arbuştii au o prezenţă redusă, iar flora
ierboasă este caracteristică mull-ului moderat acid.
CAPITOLUL II
CONDIŢII SOCIAL-ECONOMICE
2.1. Amplasarea în intravilan
Grădina privată unde are loc amenajarea este situată pe un teren intravilan din comuna
Tomești județul Iași. Aceasta pune la dispoziție 3200.00 mp.
Fiind amplasată într-o zonă limitrofă în vecinătatea unei păduri se va continua imaginea
de cadru natural cu o gamă largă de arbori și arbuști în asociere cu elemente de apă și mobilier.
Sat Chicerea
Sat Vlădiceni
Sat Goruni
Pentru mobilier (pergola, locuri de stat, bazine, dalaj) s-a optat pentru varianta cea mai
ieftină și acestea s-au achiziționat de la magazinele de specialitate din reședința Iași (Dedeman,
Leroy merlin).
CAPITOLUL III – MEMORIU JUSTIFICATIV
3.1. Justificarea principiilor de proiectare și soluțiilor propuse
Din suprafața totală a grădinii o treime este ocupată de dalaj și locuință. Acest spațiu
este repartizat și proiectat într-un stil geometrizat cu grupări sinuoase de arbori și arbuști pentru
a evita monotonia.
Aleile propuse fac legătura dintre casă, spațiul de relaxarare pentru membrii familiei, intrarea
principală si garaj. Alegerea materialului de dalat a fost in corelație cu designul casei și restul
amenajării.
Pe langă amplasarea așa numitului deck în partea de sud a imobilului , s-a propus și realizarea
unei terase dalate în partea de NE a curții ce va reprezenta principala zonă de relaxare a
membrilor familiei.
Lacul artificial a fost amenajat ca o soluție la dorința beneficiarului de a avea un luciu de apă
cu pești si plante acvaticve.Alături s-a propus spre amenajare un loc de relaxare si odihnă, un
foișor.
Vegetația propusă este predominant alcătuită din specii de arbori si arbuști fosoși. S-au mai
propus specii floricole perene ,anuale,biennale,acvatice și diverse specii de conifer.Plantele s-
au ales în primul rand ținandu-se cont de condițiile pedo-climatice și în al doilea rand de
preferințele proprietarului.
3.2. Justificarea vegetației propuse în amenajare
Plantele lemnoase alese reprezintă materialul principal de construire a peisajului vegetal.
Talia: Pentru reamenajarea grădinii se vor folosi plante lemnoase de diferite talii: arbori de
diverse talii, arbuști mijlocii( Chaenomeles japonica), arbuști mici și acoperitori de sol (
Juniperus horizontalis).
Ritmul de creștere: La alegerea speciilor s-a ținut cont și de ritmul de creștere a arborilor și
arbuștilor, astfel încat s-au ales specii repede crescătoare și specii cu o creștere mai înceată.
Grupurile sunt bine proportionate după principiul simetriei și datorită percepției de echilibru
trezește senzația de satisfacție.
Gazonul va fi sub formă de rulouri,de tip rustic întrucat este cel mai rezistent la temperature
extreme și la irigare redusă.Este un gazon verde intens,viguros,cu fir puternic. Se regenerează
rapid,necesită întreținere medie,fixează bine solul,rezistă și în zone mai puțin însorite.
CAPITOLUL IV
CALCULUL TEHNICO-ECONOMIC
TOTAL 10,545
0 1 2 3 5 6
SvA14 100
Udarea suprafeţelor gazonate sau cu flori
8 m2
SvA15 100
Plantarea florilor de talie:
buc
peste 35 cm 26.9
Total 16,789
4.2.2. Deviz pentru plantări și transplantări de arbori și arbuști
Nr. Preţul (RON)
Simbol Canti-
Crt Denumirea lucrării U.M.
preţ tatea
. Unitar Total
0 1 2 3 4 5 6
a1 20x20x20 2,1
b1 40x40x30 2,5
1
c1 50x50x40 31 5,0 155
e1 80x80x60 4 21,0 84
f1 100x100x80 44,1
Total 418,6
4.2.3. Deviz cu lucrările de întreținere a amenajărilor peisagere
0 1 2 3 4 5 6
Total