23SEPT.

2012 Lasă un comentariu

by Raluca Apetrei in Povestile mele Etichete:ascultare, copil, grija parinteasca,indreptare
Iustin era un copil tare bun şi ascultător. El primise de ziua sa de opt ani un ghiocel în ghiveci.
Bunica lui i-a făcut acest cadou, ştiind că este un mare iubitor al florilor de primăvară.

Băiatul a fost foarte încântat de cadoul primit. Şi-a pus ghiocelul pe pervazul ferestrei şi avea
grijă să-l ude zilnic, să-l poziţioneze în funcţie de lumină şi să-i mai schimbe pământul ori să
verifice dacă avea viermişori la rădăcină.

Aceste activităţi îi făceau băiatului o plăcere deosebită şi ajunsese să se simtă foarte ataşat de
ghiocelul său. Petrecea ore în şir privindu-l când era înflorit.

Însă după câteva luni, Iustin s-a împrietenit cu nişte băieţi obraznici. Aceştia erau mai mari şi îl
învăţau de rău pe Iustin. Din cauza lor, băiatul ajunsese să lipsească de la ore, să nu-şi mai facă
temele, să lipsească mult timp de acasă, să-şi mintă părinţii şi să le răspundă urât.

Toată lumea observase această schimbare negativă în comportamentul său, dar nimeni nu putea
să-l convingă să renunţe la prietenia cu acei băieţi răi.

De când era în grupul lor şi avea alte preocupări, Iustin nici măcar nu mai avea grijă de ghiocelul
lui. Într-o zi, din întâmplare, a dat perdeaua la o parte şi a vazut ghiocelul ofilit.

Îl privi trist. S-a dus la mama lui:

– Mamă, de ce mi s-a ofilit ghiocelul? Nu-mi place cum arată acum. Mai putem face
ceva să-l recuperăm?
Mama a oftat şi i-a răspuns:

– Ştii, Iustin, în ochii mei şi tu arăţi ca acest ghiocel de când te-ai transformat într-
un copil neascultător. La fel cum acest ghiocel s-a ofilit pentru că nu l-ai mai udat şi
nu ai mai avut grijă de el, tot aşa păţeşti şi tu pentru că nu mai vrei să asculţi
sfaturile noastre şi ale învăţătoarei tale. Învăţăturile şi poveţele noastre şi toate
lucrurile pe care le înveţi la şcoală sunt pentru sufletul tău de copil la fel cum apa,
lumina şi pământul proaspăt sunt pentru această floricică plăpândă.
Iustin şi-a plecat capul. Se simţea vinovat.

– Ia spune-mi, continuă mama, dacă eu îţi pot salva ghiocelul, tu îmi promiţi că te vei
îndrepta pentru a nu ajunge ca el sau poate şi mai rău, într-o stare irecuperabilă?
– Promit, zise el cu glas stins. Numai să îl faci iar să fie frumos ca mai înainte .
Mama, care se pricepea bine la flori, a cumpărat fel de fel de soluţii şi în câteva zile ghiocelul era
din nou ca mai înainte. Mai mult, în ghiveci părea să mai apară unul. Dar nu acest lucru era
important pentru ea, ci faptul că Iustin şi-a înţeles lecţia.

La orice vârstă, dar mai ales atunci când suntem copii, sfaturile şi vorbele
părinţilor sunt foarte importante pentru „creşterea noastră sufletească” şi este
bine să conştietizăm acest lucru la timp. Iar copiii buni şi ascultători sunt
asemenea unor flori care cresc frumos şi armonios, care înfloresc şi de a căror
vedere se bucură toţi cei din jurul lor.