BRAZILIA

Istorie şi relief

Situată în partea de est a Americii de Sud, ţara se învecinează cu Venezuela, Guyana,

Surinam şi Guyana Franceză la nord, cu Uruguay la sud, cu Oceanul Atlantic la est, cu
Argentina, Paraguay, Bolivia şi Peru la vest şi Columbia la nord-vest.

Suprafața totală: 8.515.767 km² (locul 5). Populația: 208.494.900 locuitori. Densitatea:
23,8 loc/km².

Capitala şi principalele oraşe: Brasilia, Rio de Janeiro, Sao Paulo, Belo Horizonte,
Natal.

Conform datelor recensământului din 2000, 75% dintre brazilieni erau romano-catolici,
16% — protestanți, 1% — ortodocși și alți creștini, 1,332% — spiritiști, 0,309% — practicanți ai
unor religii africane, 0,01% — practicanți ai religiilor amerindiene, iar 0,806% au declarat altă
religie. De asemenea, 7,354% din brazilieni s-au declarat ca fiind agnostici, atei sau fără
credință.

Conform constituției din 1988, Brazilia este o republică federativă prezidențială. Forma
de guvernământ a fost inspirată de modelul Statelor Unite ale Americii, însă sistemul juridic
brazilian urmează tradiția romano-germanică a dreptului pozitiv.

Ocupând aproape o jumătate din întreaga Americă de Sud, Brazilia are un relief cu
altitudini moderate, format din câmpia Amazonului sau Amazonia în vest, Podişul Guyanelor
(altitudinea maximă a ţării — Pico de Neblina, 3.014 m) în nord şi Podişul Brazilian în sud-est,
acoperit de păduri uscate (cerrados) şi stepă (caatinga). Acest podiş coboară lin către nord,
spre câmpia Amazonului, iar în sud-est atinge cele mai mari înălţimi, culminând cu lanţurile
muntoase Serra do Mar, Serra da Mantiqueira, Serra do Caparao, Serra Itatiaia, Serra dos
Orgaos.

Datorită marii sale extinderi în latitudine, ţara prezintă multe tipuri de climă, de la cea
ecuatorială, cu precipitaţii bogate şi temperaturi ridicate, până la cea temperată, la sud de
Tropicul Capricornului. În câmpia Amazonului, clima este tropicală şi umedă, specifică
pădurilor umede. Podişul Guyanelor şi vestul mijlociu au o climă a savanelor, anotimpul rece
fiind uscat. În regiunea de coastă de nord-est domneşte o climă a savanelor tropicale, unde
secetele sunt frecvente. În jurul metropolei Rio de Janeiro şi în sud-est domină clima
tropicală, cu un anotimp rece, uscat în timpul iernii astronomice. Sudul ţării, ţinutul tradiţional
al plantaţiilor, are un climat subtropical.

Reţeaua hidrografică este foarte bogată, dominată de fluviul Amazon, unul dintre
cele mai mari din lume, atât ca lungime (6.275 km), cât şi ca întindere a bazinului hidrografic şi
ca debit. Principalii săi afluenţi sunt Putumayo, Rio Yapura, Rio Negro, Purus, Madeira,
Tapajos. Alte fluvii importante de pe teritoriul ţării sunt: Sao Francisco (3.165 km) la est şi
Parana (4.700 km) la sud. Fluviul Amazon este al doilea fluviu ca lungime din lume, doar cu
puţin mai scurt decât Nilul şi primul, din punct de vedere al volumului de apă. În Amazon
trăiesc peste 3.000 de specii cunoscute de peşti şi noi specii sunt continuu descoperite.
Bazinul Amazonului este acoperit de o jumătate din pădurea tropicală la nivel mondial. Deşi o
zecime din cele 10 milioane de specii de animale din lume trăiesc în jungla amazoniană,
circuitele prin pădurile tropicale sunt mai mult nişte croaziere fluviale decât excursii organizate
pentru a vedea animalele.

Turism

În topul atracţiilor turistice din Brazilia se numără: faimoasa statuie Isus Mântuitorul,
aflată în Rio de Janeiro, situată în vârful muntelui Corcovado, înalt de 700 de metri, statuia îţi
oferă panorama uluitoare care se poate vedea către nord, spre golful Guanabara şi cea către
Lagoa Rodrigo de Freitas, în partea de sud. Statuia are o înălţime de 39,6 metri, inclusiv un
piedestal înalt de 9,5 metri şi a devenit un simbol al oraşului Rio şi al Braziliei.

Un alt punct de atracţie îl reprezintă oraşul Sao Paulo, aşezat pe coasta Oceanului
Atlantic, care este, ca suprafaţă, al doilea oraş ca mărime din lume. Oraş multicultural
metropolitan, foarte des este comparat cu New York, are influenţe italiene, japoneze, chineze,
arabe şi portugheze. În Sao Paulo se află cea mai mare universitate din America Latină —
Universidade de Sao Paulo—, şi un muzeu de artă modernă MASP. Tot aici, se află şi cel mai mare
stadion privat din lume, denumit “Morumbi Stadium”.
 Una dintre cele mai frumoase minuni naturale ale lumii, Cascadele de pe Iguazu, se
află la graniţa dintre Brazilia şi Argentina. Reţeaua de cascade este alcătuită din 275 de căderi de
apă, de-a lungul fluviului Iguazu. Cea mai impresionantă este Devil’s Throat (Gâtlejul
Diavolului), o cascadă în formă de U, având o înălţime de 82 de metri.

Carnavaluri există în fiecare colţ al Braziliei, dar cele mai cunoscute au loc în Recife,
Olinda şi Salvador. Dar cel mai mare şi mai faimos este cel din Rio de Janeiro. Carnavalul de la
Rio atrage pe străzi, în fiecare zi, două milioane de oameni şi aproape o jumătate de milion de
străini în cele patru zile de sărbătoare, care culminează cu spectaculoasa paradă Rio Samba de pe
Sambadrome.

Pantanal este cel mai întins ţinut mlăştinos din lume, care se întinde în cea mai mare
parte în vestul ţării, dar ajunge până în Bolivia şi Paraguay. Renumit pentru viaţa sălbatică de
aici, locul este una dintre principalele atracţii turistice ale ţării. Spre deosebire de jungla
amazoniană, în Pantanal ai şansa de a vedea speciile de animale sălbatice în habitatul lor natural.

Fernando de Noronha este un minunat arhipelag cu plaje curate, peisaje de vis şi

viaţă sălbatică, care se află la 354 de kilometri în largul coastei de nord-est a Braziliei.
Arhipelagul a fost descoperit de Amerigo Vespucci în 1503 şi s-a aflat temporar sub ocupaţie
olandeză şi franceză, înainte ca portughezii să îl preia, în 1737. În prezent, numai cea mai mare
dintre cele 21 de insule care îl alcătuiesc este populată, numărul locuitorilor de aici ridicându-
se la 3.500. Insula este o adevărată Mecca pentru pasionaţii de scufundări, apele aici fiind calde
tot timpul anului, iar vizibilitatea perfectă chiar şi la adâncimea de 50 de metri.

Gastronomie

Extraordinara bucătărie a Braziliei este un amalgam de moşteniri culinare din partea a

trei grupuri importante de oameni: nativii indieni, cuceritorii portughezi şi sclavii africani
care au fost aduşi să muncească pe plantaţiile de trestie de zahăr, ceea ce face ca aceste trei
contribuţii să se regăsească în foarte multe dintre preparatele importante braziliene actuale.

De la nicio masă tradiţională braziliană nu pot lipsi boabele de fasole şi de orez, fierte;
maniocul (făina) este şi el foarte întâlnit, în special în sud-est. Dintre tipurile de fasole, cea cu
bob negru (feijao preto) este cea mai consumată în mâncăruri. În plus, pentru brazilieni, cartofii,
care sunt dulci, cu miezul portocaliu, sunt consideraţi o delicatesă combinată cu aproape
toate felurile de mâncare tradiţionale, conform site-ului www.eatermagazine.ro.
În privinţa mâncărurilor cu carne, porcul, vita, puiul şi peştele sunt consumate constant.
În categoria peştelui, codul uscat şi sărat (bacalhau) este servit în mod tradiţional.

În Brazilia, numai carnea de vită are în jur de 50 de feluri de preparare. În

renumitele restaurante tradiţionale (“churrascaria”), carnea friptă pe grătar şi jar este prezentă în
tot felul de meniuri. Alături de carne, creveţii şi fructele de mare sunt nelipsite din mâncărurile
tradiţionale braziliene.
Între felurile de mâncare tradiţionale se numără:
Feijoada: acesta poate fi considerat felul național de mâncare al Braziliei și constă în
boabe de fasole negre, carne (de obicei din porc) și bucăți de cârnaț. La aceste ingrediente se
adaugă de obicei legume precum varza kale, okra, cartofi, morcovi și uneori chiar și banane.
Acest preparat a intrat în gastronomia Braziliei pe filieră portugheză și a fost însușit atât de bine
încât a fost integrat în bucătăria tradițională braziliană. Feijoada se mănâncă de obicei cu o porție
de orez și portocale (menite să ajute la digestie).

Brigadeiros sunt trufe de ciocolată, făcute din lapte condensat, cacao și unt, iar pe
deasupra sunt presărate cu bombonele de ciocolată.

Pão de Queijo: acest produs de panificație nu e nimic mai mult decât o chiflă cu brânză,
însă este foarte simbolică pentru bucătăria braziliană. Aceste chifle sunt consumate deseori la
micul dejun sau ca gustări pe parcursul zilei. Sunt disponibile la orice patiserie, sau chiar și la
raioanele congelate ale supermarketurilor, pentru a fi făcute rapid, în cuptor.

Fructul de Açaí (pronunțat „asai”) provine de la palmierul cu același nume. Acesta este
considerat un superaliment datorită proprietăților sale antioxidante extraordinare. În Brazilia
acesta constituie un ingredient de bază în multe preparate, în special în „boluri cu Açaí”, adică
smoothie făcut din pulpa fructului, împreună cu alte fructe, consumate într-un bol și având
presărate peste muesli, tapioca și banane. Fenomenul bolului cu Açaí a luat amploare recent și a
început să fie consumat și în alte țări, precum Statele Unite.
 Acarajé este un preparat asemănător falafelului, având influențe africane, și este făcut
din boabe de fasole decojite, formate într-o bilă și prăjite în ulei de palmier. După ce este prăjit,
acesta este folosit asemeni unei chifle pentru sandviș, fiind tăiat în două și umplut cu paste
precum vatapa (creveți, alune, lapte de cocos) sau caruru (okra, ulei de palmier, creveți, ceapă și
alune).
Quindim e un fel de budincă făcută din cocos măcinat, gălbenuș de ou și zahăr. Aceasta
se face în mod tipic într-o cană sau într-un bol și se răstoarnă pe farfurie după ce s-a răcit. Acest
desert e o combinație între două obiceiuri culinare diferite: portughezii obișnuiesc să folosească
des ouă în deserturile pe care le pregătesc, iar africanii obișnuiesc să folosească cocosul.
Amestecate, aceste două ingrediente, împreună cu zahăr, rezultă acest desert delicios.

Cachaça: brazilienii au și propriul fel de băutură alcoolică cu care se pot lăuda. Cachaça
este o băutură tradițională braziliană făcută din trestia de zahăr, după ce portughezii au introdus
trestia de zahăr în Brazilia, în secolul 16. Cachaça poate fi consumată imediat după preparare
(transparentă) sau învechită în butoaie de lemn (capătă o culoare maronie), caz în care băutura
alcoolică capătă o aromă influențată de lemnul în care este învechită.

Moqueca este un fel de tocană braziliană, pe bază de pește, făcută cu ceapă, coriandru,
usturoi, roșii și uneori creveți. Rețeta are o vechime de peste 300 ani și este făcută în mod normal
într-un vas special din lut.

Salpicão este o salată aromată perfectă pentru a fi mâncată între două felii de pâine la ora
amiezii. Este făcută din piept de pui, împreună cu măr, morcov, stafide, mazăre, porumb, suc de
limetă și puțină maioneză cu iaurt. Rezultatul este o salată light, care poate fi consumată în
diverse feluri, fără să fie prea grea pentru stomac.