DEPENDENȚA DE ALCOOL

 Alcoolul este folosit concomitent ca aliment și

ca substanță psihoactivă
 Doza de alcool considerată inofensivă pentru un om
sănătos este, conform recomandărilor Organizației
Mondiale a Sănătății, de 7 g alcool pur pe zi
 Ca substanță psihoactivă, alcoolul alături de barbiturice
(Nembutal, Secobarbital) și tranchilizantele ușoare
(Meprobamat, Diazepam) este un sedativ, adică este o
substanță care scade activitatea sistemului nervos central,
alterând comportamentul, conștiința ți dispoziția psihică
 Efecte dăunătoare ale alcoolului asupra organismului
uman sunt de așteptat în timp, cu mare probabilitate, dacă
doza medie zilnică depășește aproximativ 40 g de alcool
pur
 Rapiditatea pătrunderii alcoolului în sânge depinde de
modul de a bea (mai încet sau mai repede),
sortimentul de băutură consumat (concentrația de
alcool, conținutul de dioxid de carbon, conținutul de
zahăr, temperatura) și starea stomacului. Astfel,
resorbția cea mai rapidă se produce în cazul
consumului unor băuturi calde, dulci și carbogazoase,
cu o concentrație de alcool de până la 6%, pe stomacul
gol
 Din punct de vedere al duratei în timp, în general se
consideră că după 10 până la 15 minute s-a resorbit
jumătate, după 20 min. cca. 60%, iar după 30 min.
peste două treimi din cantitatea totală de alcool. După
60 până la 90 minute, procesul este încheiat
 C=A/Gx r
unde:
C - concentrația alcoolului în sânge
A - cantitatea de alcool
G - greutatea corporală
r - factor de difuziune (0,7 la bărbați și 0,6 la femei)

Obs: Dacă o persoană bea într-o perioadă mai lungă de

timp, din valoarea calculată trebuie scăzută cantitatea de
alcool eliminată din organism pe cale naturală, care
depinde de greutatea corporală, fiind de aproximativ 0,15‰
pe oră
 Abuzul de alcool are loc atunci când se consumă:

» în împrejurări nepotrivite (conducerea

autovehiculului, serviciu, sport, sarcină etc.);
» până la starea de beție;
» pentru ameliorarea unei stări sufletești
tulburate ("de necaz");
» pe termen lung, în cantități mari (la bărbați peste
40 g, iar la femei peste 20 g de alcool pur pe zi)
 Conținutul Volumul Alcool pur
Sortimentul
de alcool

Bere 5 % vol. 0,5 l 20÷25 g

Vin 10 % vol. 0,125 l 10÷13 g

Vin spumos 12 % vol. 0,1 l 12 g

Lichior 30 % vol. 0,05 l 15 g

Rachiu alb 25 % vol. 0,05 l 12,5 g

Vodcă, Rom 33 % vol. 0,05 l 17 g

Palincă, Whisky 45 % vol. 0,05 l 22,5 g

 În starea de ebrietate apar modificări în mai multe
domenii:
» dispoziția psihică: de la bună dispoziție la deprimare,
supărare și agresiune;
» inițiativa: de la stimulare la inhibare;
» comportamentul social: de la facilitarea unor contacte la
manifestări bădărane și agresive;
» starea de cunoștință: de la senzația de a fi mai treaz și
conștient la obnubilare (stare patologică manifestată prin
amețeli, pierderea temporară a conștientei) și comă
» raționamentul: încetinire, idei obsesive, scade capacitatea
critică, ceea ce uneori este confundat cu o gândire creativă
» motricitatea: vorbire mai greoaie sau cu alte modificări,
perturbări în coordonarea mișcărilor și gesticulație necontrolată,
cu mișcări ample;
» modificări neurovegetative: vasodilatație, modificarea
pulsului, grețuri și vărsături, tulburări ale termoreglării, uneori
pierderea controlului asupra sfincterelor.
 Există, în funcție de alcoolemie, stări de
ebrietate ușoară (0,5 - 1,5‰), medie (1,5 - 2,5‰)
și avansată (>2,5‰), dar modificările pot fi foarte
diferite de la o persoană la alta, ținând cont mai ales de
obișnuința de a consuma băuturi alcoolice.

 O categorie aparte o constituie beția patologică, ce se

manifestă prin intensitatea deosebită a modificărilor
comportamentale și ale conștientei și apare ,de regulă,
la pacienții cu boli cerebrale organice, precum și la
psihopați.
 Caracteristica pentru dependență o reprezintă dorința
nestăvilită, continuă sau temporară de procurare și ingerare
a alcoolului, precum și tendința de creștere a dozei
 Nu există un model comportamental care să fie considerat
tipic pentru un alcoolic. Manifestările acestora fiind diferite
de la persoană la persoană, la fel sunt și consecințele
 Dependența de alcool se înscrie în linia generală a
dependenței de substanțe nocive, însă are și unele
particularități
 În general se vorbește de dependența fizică abia atunci
când apar fenomenele de sevraj, dar modificările
metabolice și procesele biochimice cerebrale au loc mult
mai devreme. Din această cauză,delimitarea dependenței
fizice de cea psihică este destul de arbitrară
 Dependența fizică - consecința unui consum
frecvent si abuziv și a adaptării organismului prin
modificări metabolice la acesta, obținându-se o
creștere a toleranței. Drept urmare, organismul are
nevoie de respectiva substanță ca să funcționeze.
Dependența fizică se manifestă întotdeauna la
întreruperea consumului, când apar o serie de
fenomene neplăcute pe plan fizic, numite fenomene
de sevraj.
 Dependența psihică - atunci când există dorința
interioară, iar apoi cerința obsesivă de a consuma în
continuare alcool, fie pentru a-și procura din nou
plăcere, fie pentru a evita neplăcerile.
Dependentul psihic folosește alcoolul pentru a obține
starea de confort psihic și pentru a rezolva stările de
stres sau indispozițiile. Atunci când substanța nu este
la indemnă, apare disconfortul psihic sau chiar frica.

Este foarte posibil ca dependența psihică și cea fizică

să apară independent una față de alta.
 Dezintoxicarea de alcool, adică depășirea
dependenței fizice, durează, în general, 5÷15 zile

 Dezobișnuirea de alcool, adică eliminarea

dependenței psihice, se realizează, de regulă, după 2
ani
 Băutorii de tip ALFA
- consumă alcool pentru a se ușura, încercând să își rezolve prin aceasta
diferite probleme. În această formă există încă control asupra
consumului de alcool ,dar progresiv se poate instala dependența

 Băutorii de tip BETA

- consumă frecvent alcool, cu diferite ocazii, fără a fi încă instalată
dependența. Totuși pot apărea anumite acuze legate de complicații
organice, datorate abuzului de alcool (boli de ficat, stomac etc.)

 Băutorii de tip GAMA

- sunt dependenți de alcool, în primul rând psihic, dar și fizic. Nu
mai pot controla cantitatea de alcool consumată
 Băutorii de tip DELTA
- sunt dependenți de alcool, în primul rând fizic. Pot păstra o
perioadă mai lungă controlul asupra cantității de alcool consumată (nu
se îmbată semnificativ, dar nici nu pot renunța)

 Băutorii de tip EPSILON (periodici)

- sunt dependenți de alcool, consumând necontrolat, timp de câteva
zile, având însă și perioade mai lungi fără consum abuziv
I. Faza prealcoolică
Simptome:
- Destindere și ușurare
- Căutarea unor ocazii
- Refugiul zilnic
- Creșterea toleranței
- Consumul permanent pentru ușurare
II. Faza de debut
Simptome:
- Lacune de memorie
- Consumul tăinuit
- Preocuparea permanenta privind băutura
- Consumul lacom
- Sentimente de vinovăție
- Evitarea oricăror aluzii cu privire la alcool
- Agravarea tulburărilor de memorie
III. Faza critică
Simptome:
- Pierderea controlului
- Încercări de justificare a modului de a bea
- Probleme sociale
- Afișarea unei siguranțe de sine exagerate
- Comportament agresiv
- Remușcări permanente
- Perioade de abstinență
- Schimbarea modului de a consuma alcool
- Comportamentul ostil și izolarea
- Părăsirea locului de muncă
- Pierderea interesului - autocompătimirea pronunțată
- Evadarea imaginară sau reală
- Alterarea relațiilor de familie
- Asigurarea proviziei de alcool
- Neglijarea alimentației
- Internarea în spital
- Scăderea apetitului sexual
- Consumul matinal de alcool
IV. Faza cronică
Simptome:
- Stări de ebrietate prelungită
- Degradarea etică și alterarea raționamentului
- Psihoze alcoolice
- Consumul de alcool împreună cu persoane cu mult sub
nivelul social
- Recurgere la consumul de produse tehnice
- Scăderea toleranței față de alcool
- Stări de anxietate nedefinite, tremor,
tulburari psihomotorii
- Consumul de alcool devine obsesiv
- Dorințe religioase nedefinite
- Eșuarea sistemului de explicații
- Crize depresive
- Delirul alcoolic
- doza de ușurare reprezintă cantitatea de alcool necesară
pentru atingerea stadiului de relaxare, de destindere
psihică, țelul dorințelor alcoolicului

- doza de îmbătare este cea care produce ebrietatea

 Din punct de vedere al efectului general asupra organismului,
acesta este în primul rând un toxic celular. El acționează ca o
otravă pentru celule, datorită efectului său higroscopic, adică în
concentrații mari sustrage apa. Acest lucru duce la nivel celular
la separarea albuminelor aflate în stare coloidală în protoplasmă
și, în final, la coagularea acesteia, distrugând astfel celula

 Organul care este întotdeauna afectat de abuzul de alcool

este ficatul. Afecțiunile acoperă o paletă largă de boli, începând
de la steatoza hepatică, hepatita cronică, până la ciroza
hepatică. Atrofierea ficatului poate fi adusă la stagnare prin
abstinență dar nu este reversibilă. Aprox. 15% dintre alcoolici
suferă de această tulburare grava. Complicațiile ei sunt
reprezentate de: hemoroizi, varice esofagiene (care prin
ruptură duc adesea la moarte) și ascită (colectarea de lichide în
cavitatea abdominală)
 Faze de evoluție:
I. Faza premeditativă, în care se consumă alcool,
refuzându-se orice observație pe această temă, care poate
da de gândit.
II. Faza meditativă, în care, după o perioadă mai lungă sau
mai scurtă de timp, realitatea mult evitată pătrunde,
totuși, în subconștient, clipă din care alcoolicul începe să
mediteze și să-și propună schimbări profunde.
III. Faza de acțiune, în care alcoolicul, după o perioadă mai
lungă sau mai scurtă de căutări, găsind niște soluții, se
hotărăște să acționeze, chiar dacă soluțiile găsite sunt
pentru început modificări mici și simple ale stilului de
viață.
IV. Faza de perseverență, în care alcoolicul menține acele
soluții găsite, care îl ajută și se potrivesc capacitaților sale
personale și condițiilor de mediu.
 Cel mai important element al tratamentului alcoolismului
sau a altor dependențe este discuția în grup - terapia de
grup. Oricât de diferit ar fi de la o clinică la alta, acest
element nu lipsește din nicio instituție de specialitate.
 Importanța terapiei de grup provine în primul rând din
mișcarea de autoajutorare, care se bazează pe întâlnirea
între persoane care au aceeași problemă.
 Tratamentul dependenței de alcool are loc în patru
etape distincte, la care participă membri ai diferitelor
categorii profesionale, cel mai adesea asistenți sociali,
medici, psihologi, preoți și chiar foști dependenți,
succesiunea acestor faze constituind un lanț terapeutic.
I. Etapa de contact, în care accentul cade pe stabilirea diagnosticului
și evaluarea complicațiilor organice, clarificarea situației sociale,
precum și pe încurajarea motivației pacientului de a se trata.
Acesta fază se poate desfășura în centre de consiliere ambulatorii,
unde pot obține rezultate pentru dependenții foarte motivați.
II. Etapa de dezintoxicare este indicată atunci când sunt de așteptat
simptome de sevraj severe și se desfășoară în spitale de psihiatrie,
sub supraveghere medicală.
III. Etapa de dezobișnuire are ca scop reducerea până la dispariție a
dependenței psihice și consolidarea unei abstinențe stabile,
desfășurându-se, de regulă, în centre de tratament staționar, atunci
când nu se obțin rezultate în tratamentul ambulatoriu sau când
mediul social nu susține cauza.
IV. Etapa de postcură și readaptare are ca scop stabilizarea
dezobișnuinței în care participarea la grupuri abstinente este de
mare importanță.
 Cele mai mari șanse de succes terapeutic le au pacienții care s-au
hotărât să facă o terapie pe termen lung, pe care o încheie, după
care se atașează unui grup de întrajutorare. 70,5% dintre
pacienții care au frecventat un grup postcură rămân abstinenți,
față de numai 45,5% dintre cei care n-au contactat un asemenea
grup.
 Succes mai mare înregistrează cei care trăiesc încă într-un cuplu
intact, cu copii, au un loc de muncă și o vârstă de circa 40 de ani.
 Pe termen lung rămân abstinenți circa 50% dintre pacienții unei
clinici de recuperare cu terapie de lunga durată. Alți 15% au o
recidivă, din care își revin prin propriile forțe.
 Prin comparație, dacă s-ar aplica aceleași etaloane severe la
verificarea măsurii în care s-a schimbat viața unui cardiac sau a
unui diabetic, de exemplu, am înregistra mult mai multe
recidive. Recidiva alcoolicului este însă mai evidentă, deoarece
au loc modificări de personalitate și este mult mai dramatică.