La conac

De Ion Luca Caragiale

Schita ’’LA CONAC’’ debuteaza cu imaginea
unui calaret care porneste din Poienita catre Salcuta
pentru a plati arenda in valoare de cinzeci de galbeni
unui boier.
Din spatele tanarului care calareste domol si
fara griji se iveste un alt calaret ,aparitia lui fiind cu
totul neasteptata :’’De unde a aparut omul
acesta?...’’,’’Cata singuratate de dimineata pe un
drum asa de cautat intotdeauna?’’.
Portetul calatorului are semnificatii care
indeamna la reflectie si neliniste:pare negustor,e
roscovan,’’om placut la infatisare si tovaras
glumet’’,insa e sasiu,are o privire ciudata si cand se
uita in ochii omului ii provoaca ‚’o ameteala cu un
fel de durere la aproprietura sprancenelor’’.
Hanul este la Ion Luca Caragiale ca si in
nuvelele ’’In vreme de razboi’’,’’La hanul lui
Manjoala’’ e un topos al pierzaniei.’’La conac’’
caldarile clocotesc,gratarele sfaraie ,canta lautarii
,forfoteala si larma mare.Urmeaza aici un intreg
ritual al ispitirii , la caretanarul se angajeaza fara
retineri:
-negustorul il cinsteste pe tanar cu un rachiu
care ii provoaca o caldura placuta,mancarea e
buna ,si vinul e si mai bun.
Cand apare ‚’o fata voinica si
frumoasa’’,ciudatul personaj il indeamna numai
printr-un simplu gest din ochi sa mearga dupa ea in
labirintul hanului.
-urmeaza alta ispita ,jocul de carti cand cei mai
multi calatori isi vazusera de drum ’’ care la
deal,care la vale’’,raman numai impatimitii jocului
,in randuielile lor inscriindu-se si tanarul care uitase
semult rostul calatoriei
La jocul de carti participa si Neica Dinca
(unchiul flacaului)care in 3 randuri (cifra
fatidica)incearca sa-l determine pe nepot sa renunte
-ispita cea mai mare si mai periculoasa este
indemnul la talharie
Cu un ultim efort de luciditate tanarul isi face
semnul crucii ,moment in care vraja dispare.
In dimineata urmatoare este trezit de unchiul
sau,care,dupa o scurta si contondenta morala,ii
restituie galbenii necesari achitarii arendei boieresti.