1.

Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

SI.1. Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

Producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice, precum şi conversia acesteia în
alte forme de energie (mecanică, termică radiantă etc.), se realizează cu ajutorul
circuitelor electrice şi magnetice, suportul material pentru îndeplinirea acestor funcţii.
Un circuit electric este un ansamblu de generatoare (surse) şi receptoare
(consumatori), interconectate prin medii conductoare în care are loc o mişcare ordonată
a sarcinilor electrice.
Elementele de circuit. Două tipuri de elemente fac parte din structura circuitelor
electrice: generatoarele şi receptoarele.
1. Generatoarele (sursele), au rolul de a produce energie electromagnetică;
sunt elemente active fiind sediul unei tensiuni electromotoare (t.e.m.); energia
electrică se obţine prin conversia altor forme de energie: mecanică, chimică,
luminoasă (radiantă), termică, piezoelectrică etc. Pot avea caracter de:
a)- sursă de tensiune – ideal, furnizează la borne tensiune constantă ,
sau
b)- sursă de curent – ideal, livrează la borne curent de valoare constantă.
u i
+ +
e u i u
- -

i u
a) b) a) b)
Fig. 1.1 Fig. 1.2

ri i
i

e u i gi u

a) b)
Fig. 1.3
Generatorul ideal de tensiune (Fig. 1.1 a) este un element activ de circuit
a c\rui tensiune la borne nu depinde de intensitatea curentului livrat (Fig. 1.2
a). Generatorul ideal de curent (Fig. 1.1 b) este un element active de circuit care
debitează un curent de intensitate independentă de căderea de tensiunea la borne
(Fig. 1.2 b). În realitate generatoarele de tensiune şi de curent au o rezistenţă şi o
inductivitate interioară nenule. Ţinând cont de rezistenţa interioară nenulă,
schema unui generator real de tensiune este redată în Fig.1.3a, iar a unui
generator real de curent în Fig.1.3 b.
- câmp electric imprimat, E i -electrochimic(baterii de acumulatori, pile
galvanice)
- fotovoltaic (celule solare),
- termoelectric (termocuple), fie sunt produse de un
- câmp electric indus, E s (solenoidal), prin fenomenul de inducţie
electromagnetică statică mutuală (în transformatoare) E s  M , sau inducţie
electromagnetică dinamică E s  dinam (în maşini electrice : c.c. → în
generatoare de c.c. heteropolare sau unipolare, respectiv c.a. →în generatoare
sincrone).
 1.Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

2. Receptoarele (consumatorii), au rolul de a absorbi energia

electromagnetic\ de la surse şi de a o converti în alte forme de energie
(mecanică, termică, luminoasă etc) ; sunt de două categorii :
-receptoare pasive - conţin elemente de circuit lipsite de t.e.m. care pot
fi :
- elemente pasive disipative (rezistorul de rezistenţă R [ Ω]), sau
- elemente pasive conservative (condensatorul de capacitate C [F]
şi bobina de inductivitate L [H], ideale)
- receptoare active – receptoare care conţin t.e.m., de ex. : un motor de
c.c., un motor de c.a. sincron cu excitaţie, sau o baterie de acumulatori in
regim de incărcare.
Ia i
+ +

R interna
Ra
+
- E
+
E
-
- -
a) b)
Fig.1.4. Receptoare ative - care conţin t.e.m. :
a) Circuitul de indus al unui motor de c.c.;
b) Baterie electrochimică în regim de încărcare.

Curentul electric – o deplasare dirijată, ordonată, a particulelor cu sarcină electrică;

- curentul de conducţie - deplasarea particulelor cu sarcină electrică liberă în
medii conductoare:
- curent de conducţie electronică - în medii conductoare de speţa I,
(metalele şi aliajele lor, cărbunele, etc., starea lor electrocinetică fiind
determinată de deplasarea ordonată a electronilor liberi) ;
- curent de conducţie ionică - în medii conductoare de speţa II
(electroliţii, a căror stare electrocinetică este determinată de deplasarea
ordonată a ionilor) ;
- curentul de deplasare: orientarea dipolilor electrici din medii dielectrice
polarizate , supuse unui câmp electrostaticvariabil (de ex. în condensatoare) ;
- curentul de convecţie - deplasarea sarcinilor aflate pe corpuri microscopice în
mişcare (ex. particule de praf electrizate în mişcare).

Semnalele dintr-un circuit electric sau magnetic constituie reprezintă mărimile de

stare electrocinetică sau magnetică ce caracterizează regimul de funcţionare al
circuitului. Pot fi : t.e.m., tensiuni, curenţi, fluxuri magnetice etc. Se disting două
categorii de semnale :
- semnalele excitaţie - sunt furnizate de elementele de circuit care posedă t.e.m.(surse
de alimentare) ; pot fi e, u, i .
- semnalele răspuns - apar în prezenţa unui semnal excitaţie (circuitul este excitat) :
- curenţii care circulă prin ramurile de circuit şi
- tensiunile (căderile de tensiune) care se stabilesc la bornele ramurilor
de circuit .
1. Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

Formele de variaţie în timp a semnalelor de excitaţie sunt diferite şi variate. Se

disting două categorii de semnale importante :
- semnale neperiodice: semnalul constant (regimul staţionar de c.c.), semnalul
treaptă, semnalul impuls (Dirac), semnalul exponenţial etc;
- semnale periodice: - pulsatorii sau bipolare (care includ semnalele alternative,
respectiv pe cele sinusoidale);
- amortizate sau neamortizate.

Ucc u treapta
u u Dirac

t t1 t t1 t t

T t t
T
T

t t

Fig.1.5. Forme de undă ale unor semnale electrice

A rezolva (a analiza) un circuit presupune a determina semnalele răspuns, (curenţii

prin ramuri, tensiunile la bornele ramurilor) şi puterile vehiculate ( produse sau
consumate) pe ramuri atunci când se cunosc:
-structura topologică a circuitului (configuraţia, numărul de ramuri şi de
noduri),
-parametrii elementelor pasive de circuit şi parametrii interni ai surselor
(rezistenţe, inductivităţi, capacităţi),
-semnalele de excitaţie ale surselor (de ex. t.e.m. ale surselor de tensiune).

Răspunsul reprezintă un set al funcţiilor de timp (curenţi, tensiuni etc.) obţinute prin
integrarea sistemului de ecuaţii integro-diferenţiale, scrise cu ajutorul legilor şi
teoremelor ce guvernează circuitele electrice, şi care constituie modelul matematic
utilizat pentru circuitul studiat.

Răspunsul tranzitoriu - setul funcţiilor de timp reprezentând soluţia generală a

sistemului de ecuaţi inegro-diferenţialei, soluţia de regim tranzitoriu.

Răspunsul permanent - limita răspunsului tranzitoriu pentru t   ; setul de funcţii

ce caracterizează regimul permanent care este regimul de lungă durată al circuitului
electric.
 1.Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

Un regim tranzitoriu poate fi considerat regimul variabil, de scurtă durată, prin care se
face trecerea de la un regim permanent la un alt regim permanent (exemplu: trecerea de
la un regim de c.c., sau periodic sinusoidal, la alt regim tot de c.c., respectiv periodic
sinusoidal, sau regimurile de pornire, oprire etc.)

In cadrul regimurilor permanente de funcţionare se disting:

a) regimul staţionar (de curent continuu, c.c.), caracterizat prin semnale
constante `n timp;
b) regimul nestaţionar (variabil), caracterizat prin semnale care variază în
timp. Dacă semnalele caracteristice circuitului sunt lent variabile în timp (de exemplu,
la frecvenţe joase), astfel încât radiaţia câmpului electromagnetic devine neglijabilă, se
stabileşte un regim cvasistaţionar (exemplu: regimul periodic sinusoidal, specific
circuitelor de curent alternativ de frecvenţă industrială de 50 Hz în care nu se produc
curenţi de deplasare în medii dielectrice din afara circuitului); regimul nestaţionar
propriu-zis este caracterizat prin producerea undelor electromagnetice .

Starea electrocinetică este starea mediilor conductoare parcurse de curenţi de

conducţie şi poate fi pusă în evidenţă prin efectele caracteristice care o însoţesc.

Efectele curentului electric sunt de natură:

a) mecanică: asupra conductoarelor parcurse de curent, la introducerea lor într-un
câmp magnetic, se exercită forţe sau cupluri mecanice; (f. Lorentz), f. Laplace, f.
Ampere.
b) termică: starea electrocinetică este totdeauna însoţită de degajare termică,
efect Joule-Lenz (fac excepţie mediile supraconductoare);
c) optică: emisie de lumină directă (descărcări electrice în gaze rarefiate, LED-uri ) sau
ca urmare a încălzirii conductoarelor (lămpi electrice cu incandescenţă);
d) chimică: reacţii specifice fenomenului de electroliză;
e) magnetică: conductoarele parcurse de curent produc în jurul lor un câmp magnetic
propriu;
f) electrică: sarcina electrică a conductoarelor poate varia .

Clasificarea circuitelor electrice

1. Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

1. după ponderea parametrilor în schema echivalentă :

- cu elemente ideale: R, L, C,
- cu elemente reale
Rezistorul ideal este un element de circuit disipativ de energie electrică, al cărui
parametru numit rezistenţă (R) este definit de legea lui Ohm (unitatea de măsură se
numeşte Ohm, ). Simbolul grafic pentru rezistorul ideal este reprezentat în figura
1.4 a. În cazul rezistoarelor reale bobinate (Fig. 1.6 b) într-o schemă electrică
echivalentă se iau în consideraţie, în afară de rezistenţa R inductivitatea (L) şi
capacitatea (C) dintre spire (Fig. 1.6 b).
R R L

a) b)
Fig.1.6. 9. a) Rezistor ideal; b) Schemă echivalentă pentru resistor real.

Bobina ideală este un element pasiv nedisipativ care poate acumula energie în
câmpul său magnetic. Parametrul principal al bobinei se numeşte inductivitate
proprie sau inductanţă proprie (L). Unitatea de măsură pentru inductanţă se
numeşte Henry, H. Simbolul grafic pentru bobinele ideale este reprezentat în figura
1.7 a. În cazul bobinelor reale se iau în consideraţie aceiaşi parametri ca şi la
rezistoarele reale sau numai inductanţa şi rezistenţa înfăşurării R’ sau R” (Fig. 1.7 b, c).
L L
L R
L R

a) b) c)
Fig.1.7. a) Bobină ideală; b) şi c) Bobină reală cu pierderi active.

Condensatorul ideal este un element pasiv nedisipativ, capabil să acumuleze energie

în câmpul său electric. Parametrul condensatorului este capacitatea electrică C.
Unitatea de măsură se numeşte Farad, F. Simbolul grafic pentru condensatoare
ideale este reprezentat în figura 1.8 a, iar pentru condensatoare reale se ţine seama
şi de rezistenţa echivalentă pierderilor în dielectric R’ sau R” (Fig. 1.3 b, c).

C
C C R
R

a) b) c)
Fig1.8. a) Condensator ideal; b) şi c) Condensator real, cu pierderi active

2. după variaţia în timp a parametrilor:

- liniare: parametrii lor (de exemplu, rezisten]ele) nu depind nici de valorile
semnalelor u sau i şi nici de timp;caracteristica VA, i=f(u) este liniară, Fig.1.9;
- neliniare: parametrii lor depind de valorile semnalelor u sau i, Fig.1.10;
 1.Caracterizare şi clasificare a circuitelor electrice

- parametrice: parametrii lor variază în timp datorită unui factor exterior

(temperatură., deplasare etc) Fig.1.11.
i i(A) i T3, R3 =ct.
1,4 b(C)
1,2 T2, R2 =ct.
1,0 a(Wf) T1, R1 =ct.
0,8
0,6
0,4
0,2
u
u 40 80 120160200240 280 320 (V) u
Fig.1.9 Fig.1.10 Fig.1.11
Caracteristica VA a Caracteristica VA a unui Caracteristica VA a unui
unui receptor liniar bec cu filament de wolfram receptor parametric:
(a), şi a unui bec cu filament termorezistenţă dependentă de
de cărbune (b) temperatură, R = f(T).

3. după localizarea sau distribuţia parametrilor:

- cu parametri concentraţi; la care parametrii sunt localizaţi în anumite puncte
ale circuitelor;
- cu parametri distribuiţi; la care cel pu]in unul din parametrii circuitului este
repartizat după o anumită lege (de exemplu: uniform distribuit, ca în cazul
rezistenţei unei linii lungi de transport a energiei electrice); sunt caracterizaţi prin
paramerii lineici Rl  Ω/km  , Ll  H/km  , Cl  F/km .
4. după proporţia dimensiunilor conductoarelor:
- cu conductoare filiforme: dimensiunea secţiunii transversale este
neglijabilă.în raport cu lungimea,
- cu conductoare masive: în caz contrar; efectul pelicular nu se mai poate
neglija.
5. după regimul permanent de funcţionare:
- în regim permanent staţionar (regim de c.c.)
- în regim permanent cvasistaţionar (de c.a. sinusoidal de frecvenţă
industrială, 50Hz)
- în regim tranzitoriu.
6. în raport cu sursele:
- circuite active
- circuite pasive
7. după legătura cu exteriorul :
- izolate
- neizolate : dipoli (două borne de acces cu exteriorul), cuadripoli
(4 borne de acces cu exteriorul) etc.

8. în funcţie de structură :
- neramificate
- ramificate (reţele).