Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana (în maghiară Szent-Anna

tó) este singurul lac vulcanic din România. Este
situat în masivul Ciomatu din județul Harghita, în
stânga râului Olt, în apropiere de stațiunea Tușnad.
Lacul este așezat pe fundul craterului
unui vulcan stins, denumit Ciomatu
Mare (în maghiară Nagy-Csomád), din masivul
vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupții
vulcanice în Carpați și în Europa de Est, care a avut
loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai
recent de acum 42.000 ani).
Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă
de pictor, are o lungime de 620 m și o lățime maximă de 460 m, o suprafață de 19,50 ha și o adâncime
maximă de 7 m. Lacul își completează apele numai din precipitații, neavând izvoare. Puritatea apei se
apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. Capacitatea trofică redusă a apei lacului
se datorează și emanațiilor mofetice prin fundul lacului și prin pereții craterului.
Turiștii veniți la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va
fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele vulcanic: cele două
fisuri formate în munte care prevestesc vremea. Localnicii știu că "Dacă emanațiile din fisuri pișcă la nas,
atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeții". Fenomenul
are o explicație științifică. În munte se desfășoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice
schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon
și sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile cu un miros înțepător, semn că vine ploaia.
Lacul Sfânta Ana este o rezervație complexă naturală, geologică, floristică și faunistică, fiind
legat de Băile Tușnad prin poteci turistice.
Lângă lac se află o capelă romano-catolică cu hramul Sfintei Ana.
Scăldatul în Lacul Sfânta Ana nu mai este permis din decembrie 2017.

Cercetări recente
Vârsta lacului Sfânta Ana nu a fost încă determinată cu exactitate, diverși cercetători estimând că
ultima erupție a avut loc cu 32.000 de ani în urmă (Juvigne et al. 1994), cu 10.500 de ani în urmă (Morya
et al. 1996) sau chiar 9.800 de ani în urmă (Magyari et al. 2006).
Studiile palinologice, având ca obiect studiul polenului și al sporilor, au ajuns la concluzia că
istoria lacului Sfânta Ana a început în urmă cu circa 9.800 – 8.800 ani, cu stadiul de turbărie și lac puțin
adânc.
A urmat o perioadă de acumulare continuă
de apă pluvială și de creștere a nivelului apei până
la valoarea maximă de 12 metri, cu 2.700 – 700 de
ani în urmă, atunci când lacul Sf. Ana a avut un
caracter puternic oligotrof.
Ultimele măsurători efectuate în anul 2005
de către o echipă de scafandri profesioniști
împreună cu Organizație GeoEcologica ACCENT au
găsit pentru suprafața lacului o valoare de 19,3 ha
și un perimetru de 1617 m, în scădere față de
valorile de 21,3 ha și respectiv 1749 m raportate în
anul 1909 de Geley Josef, pentru o suprafață de
retenție a bazinului de colectare de circa 2,15 km².
Cota oglinzii apei variază între 949 și 950 m.
Lacul are o formă ovală, semiaxa mare fiind
de 680 m iar cea mică de 470 m.
Conform măsurătorilor efectuate în anul
2005, adâncimea maximă a lacului este de 6,4 m.
Conform acelorași măsurători, grosimea maximă a
sedimentelor este de circa 4 m. Lacul Sf. Ana este
alimentat exclusiv din precipitații, gradul de
mineralizare al apei fiind din acest motiv extrem de
scăzut. Iarna, lacul este acoperit cu un strat
de gheață de până la 1 m.

Legende

Despre acest lac există și unele legende.

 Doi tineri trebuiau să se căsătorească. Fata, pe nume Ana, care urma să devină soție, nu dorea acest
lucru deoarece părinții o obligau să se căsătorească numai pentru a pune mâna pe averea tânărului,
care era destul de necioplit în ale măritișului. În seara nunții, mireasa a fugit și s-a aruncat în acest
lac, trupul ei neînsuflețit nefiind găsit nici în ziua de astăzi. Din această cauză lacul poartă numele
acelei fete. În fiecare an, de hramul Sf. Ana, lacul este sfințit de către mitropolie.

 Odinioară, prin aceste locuri trăiau doi tirani care erau frați. Unul stăpânea o cetate pe vârful
Puciosul din apropiere, celălalt, o cetate situată pe locul actualului lac. Stăpânul cetății de pe
Puciosul avea o caleașcă minunată, câștigată la zaruri, fapt ce a stârnit invidia fratelui său, care a
pus rămășag că a doua zi va veni în vizită cu o caleașcă și mai măreață. Pentru a câștiga rămășagul,
tiranul pune să fie înhămate la caleașca sa opt din cele mai frumoase fete din împrejurimi. Caleașca
fiind foarte grea, acestea nu au putut să o urnească, fapt ce a dezlănțuit mânia stăpânului, care a
început să le biciuiască. Una din fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stăpânul cel mârșav. Blestemul
fetei s-a împlinit numaidecât: s-a pornit o furtună îngrozitoare, cu fulgere și tunete, cutremure, iar
cetatea, împreună cu tiranul ei, s-a scufundat în flăcări. În locul cetății de odinioară s-a format un
lac albastru și liniștit, numit de locuitorii din zonă Lacul Sfânta Ana.