ROSH HASHANA 5767 – O REFLECTIE PERSONALA

Deoarece Shabatul acesta este Rosh Hashana, pericopa saptamanii nu se citeste in

sinagogi, ea fiind inlocuita cu un fragment special pentru sarbatoare. Pentru a nu va priva
de un comentariu in aceasta saptamana, m-am gandit sa traduc in limba romana si sa
includ pe site-ul DvarTora, nu un comentariu al meu, ci o reflectie personala a unuia dintre
rabinii cu care invat aici in New York, rabinul Avi Weiss. Sper ca mesajul pe care il aduce
aceasta reflectie va spune cate ceva fiecaruia dintre voi... In anul care incepe va doresc
tuturor numai bine, sanatate si tot ce va doriti, "Shana Tova U'Metuka" ("Un an bun si
dulce"), "Ktiva ve'hatima tova be'Sefer ha'Haim" ("Sa fiti inscrisi si pecetluiti in Cartea
Vietii") si SPOR LA... SPIRITUALITATE!

Traim intr-o lume in care oamenii pun accentul pe istorie, pe trecutul lor, sau pe viitor,
pe visele si aspiratiile lor. Oare prezentul se mai intampla vreodata? Dupa toata
pregatirea dinaintea unui eveniment, prezentul trece intr-o clipa si devine amintire...

Deosebit de interesant este faptul ca in fiecare Shabat de la Tisha Be'Av si pana la Iom
Kipur, cuvantul "haiom" ("astazi") apare in fiecare pericopa. Poate cel mai cunoscut
verset din aceasta perioada este versetul citit Shabatul trecut, in pericopa Nitzavim:
"Atem nitzavim haiom kulhem lifnei Hashem Elokeihem..." - "Voi stati astazi cu totii
inaintea Domnului, Dumnezeul vostru..." (Deuteronom 29:9)

Iar serviciul sinagogal de Rosh Hashana isi atinge apogeul atunci cand recitam celebra
rugaciune "Haiom", in care spunem: "Fie ca Tu sa ne intaresti astazi (haiom), fie ca Tu
sa ne binecuvantezi astazi (haiom)". Cuvantul haiom ne aduce aminte ca uneori avem
sansa sa schimbam lumea astazi. Daca pierdem aceasta sansa, este posibil ca pierderea
sa fie eterna.

Pentru mine, povestea care ilustreaza cel mai dramatic aceasta idee este povestea
sacrificiului lui Itzhak, care este de altfel citita, nu intamplator, de Rosh Hashana.
Imaginati-vi-l pe Avraham, tatal lui Itzhak (Isac), la o varsta la care ii putea fi acestuia
din urma bunic, ducandu-si fiul catre Muntele Moria. Dupa o calatorie de trei zile,
Avraham il leaga pe Itzhak pe altar, ridica in mana cutitul si este pe cale sa il sacrifice.

Acum imaginati-va urmatoarea scena: un inger al lui Dumnezeu apare si intervine,

oprind sacrificiul. Recent, poate pentru ca am inceput sa imbatranesc, am inceput sa
privesc povestea dintr-un alt unghi. Acum, cand sunt tata si bunic, ma intreb daca
ingerul va interveni la timp. Cand i-am spus acest lucru unei eleve, ea mi-a raspuns
simplu: "Rabi, nu intelegi?! Ingerii nu intarzie niciodata, numai oamenii fac acest
lucru..."

Fara indoiala, "haiom" ne invata ca atunci cand facem o actiune trebuie sa ne gandim la
modul in care ea este influentata de trecut si la cum influenteaza viitorul - aducandu-le
pe amandoua in prezent. De asemenea, "haiom" ne invata sa pastram cu sfintenie
momentele importante. Aceste momente vin si trec atat de repede...

In aceasta perioada a anului, insa, "haiom" mai are un mesaj. Ne aduce aminte cat de
important este sa actionam la timp. Dupa cum ne spun si rabinii: "Nu spune: atunci
cand voi avea timp voi face, poate nu vei avea niciodata timp..."

Cat de important este acest mesaj de Rosh Hashana, in ziua in care cainta reprezinta
posibilitatea unei noi sanse. Haiom ne aduce aminte ca uneori aceasta a doua sansa nu
va mai fi disponibila maine, ca uneori, aceasta sansa o avem numai o singura data,
haiom (astazi).

Shana Tova!