Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

Centrul de Excelență în Informatică și Tehnologii Informaționale.

PORTOFOLIU
La disciplina:,,Teoria Generală a Dreptului”.

A elaborat: Eleva gr. S-1811

Chirtoca Veronica

A verificat: Profesor

Oglindă V.

Chișinău 2019
 Cuprins.
 Infrastructura pieței în Republica Moldova.
 Cercetarea produselor fabricate în Republica Moldova și selectarea
brandurilor autohtone.
 Formele de proprietate în economia națională.
 Bibliografie.
  Infrastructura pieței în Republica Moldova.

Ce este piaţa?

Piaţa a apărut încă în Antichitate, adică cu zeci sau poate cu sute de mii de ani în urmă.
Ea este rezultatul evoluţiei schimbului de mărfuri, este astăzi instituţia centrală a economiei de
piaţă, nucleul acestei, instituţie în cadrul căreia se încheagă toată activitatea economică. Există o
mulţime de definiţii ale pieţei. Cea mai simplă este următoarea:

Piaţa constituie totalitatea relaţiilor de vânzare-cumpărare dintr-un anumit spaţiu geografic.

Formele concrete ale pieţei sânt foarte variate, de la târgurile şi halele publice din
Antichitate până la forme mai complexe şi sofisticate cum ar fi, în prezent, magazinele
specializate şi universale, staţiile de alimentare auto, barurile şi bursele de tot felul, casele de
schimb valutar etc. în sens îngust, piaţa poate fi definită drept locul unde se confruntă cererea şi
oferta de bunuri, servicii şi capitaluri.

Infrastructura pieţei

Termenul „infrastructură" este folosit pentru a desemna două noţiuni diferite:

„infrastructura economiei naţionale" şi „infrastructura pieţei". Infrastructura economiei naţionale
constituie totalitatea elementelor materiale, organizaţionale şi informaţionale cu ajutorul cărora
sînt asigurate legăturile dintre ramurile şi regiunile economiei şi care permit o funcţionare
normală a vieţii economice. Din infrastructura economiei naţionale fac parte: drumurile auto şi
căile ferate, aeroporturile, şcolile, spitalele, hotelurile, reţelele informaţionale etc., create, de
obicei, din mijloacele organelor puterii centrale sau locale. Infrastructura pieţei constituie
ansamblul de Instituţii, servicii, întreprinderi specializate, generate de înseşi relaţiile de piaţă,
care, la rândul lor, asigură o funcţionare civilizată şi eficientă a pieţei.

În lumea contemporană, elementele-cheie ale infrastructurii pieţei sînt:

• sistemul comercial (bursele de mărfuri şi ale hîrtiilor de valoare, licitaţiile şi

iarmaroacele, camerele de comerţ, complexele de expoziţii);
• sistemul bancar (băncile comerciale şi sistemul de credit, băncile de emisie);
• sistemul publicitar (agenţii publicitare, centre informaţionale);
• sistemul de consulting şi audit (servicii ce acordă consultaţii în probleme economice
şi juridice, precum şi serviciile care efectuează controlul (revizia) activităţii financiar-
economice a întreprinderii);
 • sistemul de asigurare (a riscurilor, a proprietăţii, a vieţii etc.); • sistemul de învăţămînt
economic (mediu şi superior).

Elementele de bază ale pieţei în economia de piaţă, instituţia principală în jurul căreia se
organizează şi se desfăşoară activitatea economică este piaţa.

1. Cererea
2. Oferta
3. Prețul
4. Concurența

Interdependenţa şi interacţiunea cererii, ofertei şi preţului formează conţinutul mecanismului

pieţei. Atît cererea, cît şi oferta sînt legate în modul cel mai direct de mărimea şi dinamica
prețurilor. În acelaşi timp, cererea şi oferta se influenţează reciproc fără încetare. Cu alte cuvinte,
cererea influenţează oferta, iar oferta, la rândul ei, modifică cererea, în urma confruntării
permanente dintre cerere şi ofertă se stabileşte preţul de echilibru. Concurenţa, care este o formă
de rivalitate între subiecţii relaţiilor de piaţă cu privire la obţinerea unor condiţii mai bune de
producere, cumpărare şi vânzare a mărfurilor, influenţează, la rândul ei, celelalte trei elemente
ale nucleului pieţei - cererea, oferta şi preţul.

Obiectivele propuse sunt:

 Crearea și dezvoltarea unei noi infrastructuri a pieței de capital.

 Dezvoltarea unei burse de valori lichide.
 Implementarea sistemelor multilaterale de tranzacționare.
 Modernizarea tehnologiilor informaționale.
 Îmbunătățirea serviciilor acordate de participanții profesioniști.
 Deschiderea accesului la piață a participanților profesioniști străini.
 Ridicarea nivelului de transparență.
 Diversificarea instrumentelor financiare.
 Îmbunătățirea accesului la finanțare a emitenților.
 Liberalizarea pieții de capital.
 Necesitatea reformării pieței de capital a apărut din cauza stării generale a pieței de capital
dar și a angajamentului asumat de Republica Moldova învederea liberalizării comerțului cu
UE.

Starea generală a pieței se poate de caracterizat prin: lichiditate redusă- în ultimii 5 ani a avut
loc tranzacție în valore de 2663. 8 mln,lei sau 134 mln euro.

Scopul acestei reforme poate fi determinat : ca relansarea activității pieței de capital din
Republica Moldova în conformitate cu întreaga perioadă de activitate 1995-2014 a avut loc
tranzacții în valoare de 8173,2 mln,lei sau 413,3 mln euro.

 Nr redus de emitenți- la sfârșitul anului 2014 în lista bursei de valoei a Moldovei erau
înscrise 958 societăți pe acțiuni din care acțiunele doar ale 166 emitenți au fost
tranzacționate
 Dezvoltare slabă a bazei materiale- lipsa investițiilor suficiente pentru crearea atât a
bazei materiale a pieței cât și subsistemelor de asigurare a ei.
 Lipsa instrumentelor financiare- pe piața bursieră se emit și se tranzacționeaza doar
acțiuni.
 Grad înalt de risc- risc de credit de dobândă de lichiditate valutar legislativ.
  Cercetarea produselor fabricate în Republica Moldova și selectarea
brandurilor autohtone.

Conform studiului când vorbim despre produse alimentare, moldovenii dau preferință
brandurilor autohtone (Bucuria, Franzeluța). Iar atunci când sunt servicii-celor internaționale
Orange, Moldecell Union Fenosa.

Brandurile fabricate în Moldova au devenit în ultimii ani o piaţă foarte solidă, oferta
designerilor autohtoni fiind tot mai competitivă, iar cererea - în continuă creştere. Din inimă
branduri de Moldova s-a dovedit a fi un slogan cu un impact puternic în rândul iubitorilor de
modă, datorită colecţiilor extravagante, stofelor şi croielii calitative, strategiilor moderne de
marketing şi fashion show-urilor, toate purtând marca „made in Moldova”. Cu susţinerea
proiectului Creşterea Competitivităţii şi Dezvoltarea Întreprinderilor II (CEED II), finanțat de
Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), producătorii din Moldova au trecut de
la prestarea de servicii de croit şi cusut la crearea propriului produs şi orientarea lui spre
consumatorul final. Prin naşterea propriilor branduri, industria de confecţii şi textile din ţara
noastră a atins un alt nivel de dezvoltare, intrând într-o competiție strânsă cu brandurile de
import.

Sectorul confecțiilor și a textilelor este unul vital pentru dezvoltarea economică și socială a
Republicii Moldova, generând exporturi, creând locuri de muncă pentru femei şi schimbând
percepţia calităţii produselor fabricate în Moldova peste hotare. În țara noastră, există circa 400
de întreprinderi de textile, încălţăminte şi accesorii, asigurând cu locuri de muncă peste 23 mii de
persoane din aproape toate regiunile țării, dintre care 90% sunt femei. Industria confecțiilor este
una dintre puținele industrii capabile să mențină o balanță comercială pozitivă.
În anul 2014, industria uşoară din Moldova a efectuat exporturi în sumă de peste 430 mil. dolari
SUA, ceea ce constituie peste 18% din valoarea totală a exporturilor ţării noastre.

Programul CEED II a încercat să stimuleze şi să susţină producătorii autohtoni să treacă de la

scheme de producţie cu valoarea adăugată joasă (croit şi cusut) la scheme cu valoare adăugată
înaltă (propria marcă). Şi aceasta, pentru a păstra locurile de muncă, pentru a creşte veniturile
producătorilor, a stimula investițiile în tehnologii moderne, în cercetarea și dezvoltarea
produselor şi pentru a asigura competitivitatea industriei pe termen lung. Astfel, din anul 2005 şi
până în anul 2014, ponderea serviciilor de croit şi cusut s-a redus de la 95% la 80%.
 Viziunea de dezvoltare a sectorului fashion din Moldova a fost orientată spre creşterea
exporturilor şi revitalizarea pieţei interne, prin creşterea calităţii produselor şi a productivităţii. Şi
aceste obiective au fost atinse prin organizarea de training-uri despre design şi creare de noi
branduri, prin asistenţă în stabilirea strategiilor de marketing, prin iniţiere în utilizarea
tehnologiilor pentru proiectarea asistată de calculator şi prin parteneriatele încheiate cu ocazia
participării la târguri şi expoziţii comerciale.

Astăzi, producătorii din Moldova elaborează și produc propriile linii de vestimentație, ceea
ce vorbeşte despre nivelul de maturitate al industriei. Cu suportul CEED şi CEED II au fost
lansate peste 70 de branduri noi, care fac astăzi vânzări sub numele propriei sale mărci şi care
reprezintă un model pentru dezvoltarea pe viitor a industriei fashion din Moldova.

Lansările de pe piaţa locală s-au dovedit a fi de succes datorită unei viziuni îmbunătăţite a
producătorilor privind politica de produs, procesele de design, imaginea brand-ului şi logo-ului şi
structura colecţiei. Peste 700 de specialişti din industria uşoară, dintre care 80% femei, au
participat la training-uri menite să crească eficienţa muncii şi calitatea produselor. În acest
context, un rol important l-au avut şi designerii internaţionali veniţi în Moldova, din Marea
Britanie şi Italia, pentru a ajuta brandurile autohtone să înţeleagă tendinţele de modă şi care sunt
cerinţele pieţei. În rezultat, companiile şi-au majorat cota vânzărilor din propriile colecţii până la
70%.
  Formele de proprietate în economia națională.

Una din problemele - cheie în teoria economică este problema proprietăţii. Proprietatea
asupra mijloacelor de producţie determină în mâinele cui se află atât puterea economică, cât şi
cea politică în societate. Proprietatea, ca categorie economică, reprezintă un ansamblu de relaţii
dintre oameni în legătură cu însuşirea bunurilor existente în societate, relaţii guvernate de norme
sociale, specifice diferitor perioade istorice. Categoria “proprietate” poate fi examinată în trei
aspecte: juridic, economic şi filosofic.

În aspect juridic proprietatea reprezintă un bun economic, ce aparţine cuiva şi care se

exprimă în trei forme de drept: dreptul de a poseda bunurile, care constă în stăpânirea efectivă a
bunurilor; dreptul de a folosi bunurile, care constă în folosirea calităţilor utile ale bunurilor;
dreptul de a administra bunurile, care constă în determinarea destinului bunurilor.

În aspect economic proprietatea reprezintă relaţii economice de gospodărire, care apar între
oameni în procesul de producţie şi care includ următoarele elemente:

 relaţii de însuşire a factorilor de producţie;

 relaţiile de folosire economică a mijloacelor materiale, care apar în condiţiile, când
proprietarul mijloacelor de producţie personal nu se ocupă cu utilizarea lor, ci
transmite dreptul de utilizare a acestora altor persoane (de ex., relaţiile de arendă,
relaţiile de concesiune);
 relaţiile de realizare economică a proprietăţii, care au loc numai în cazul dacă ea
aduce proprietarului un anumit venit în formă de profit, dobândă, rentă, dividend.

În aspect filosofic în relaţiile de proprietate omul se implică şi se realizează ca fiinţă

totală, individul manifestându-şi responsabilitatea prin proprietatea pe care o posedă şi pe care o
integrează social prin folosire eficientă.

În esenţă, proprietatea exprimă unitatea dintre subiectul şi obiectul ei. Subiecţii

proprietăţii sunt persoanele care deţin anumite bunuri în proprietatea lor exclusivă şi care îşi
exercită direct şi nemijlocit drepturile asupra acestora. În calitate de subiecţi ai proprietăţii pot fi:
persoanele fizice, juridice, statul şi organizaţiile internaţionale. Obiectul proprietăţii îl formează
bunurile în jurul cărora se creează relaţii de proprietate. Ca obiecte ale dreptului de proprietate
pot fi: pământul, clădirile, utilajul, obiectele culturii materiale şi spirituale, banii, hârtiile de
valoare ş a.

Dreptul de proprietate apare pe următoarele căi: pe baza activităţii de muncă şi de

producţie; pe calea moştenirii; pe calea restabilirii dreptului de proprietate; pe alte căi care nu
contravin legislaţiei în vigoare. Relaţiile de proprietate pot funcţiona normal numai în condiţiile
existenţei unui stat democratic întemeiat pe relaţiile de drept, stat care apără toate formele de
proprietate.

În ţările cu economie de piaţă, inclusiv în Republica Moldova, există două tipuri de

proprietate: privată şi publică şi o combinare al acestora – proprietate mixtă. În cadrul acestor
tipuri există mai multe forme de proprietate.
Principala formă de proprietate în economia de piaţă este proprietatea privată, care se
manifestă în următoarele forme:

 proprietatea particulară prezentată de micii producători (gospodării ţărăneşti, gospodării

meşteşugăreşti, întreprinderi mărunte comerciale, unităţi familiale ce prestează servicii
etc.);
 proprietatea privată întemeiată pe utilizarea muncii străine, pe angajarea salariaţilor;
 proprietatea privată asociativă (societăţile pe acţiuni, corporaţiile, cooperativele etc.).

Proprietatea privată are avantaje şi dezavantaje .

Avantajele proprietăţii private:

 ea asigură autonomie deplină unităţilor economice;

 generează concurenţă reală între agenţii economici;
 stimulează libera iniţiativă în crearea şi dezvoltarea întreprinderilor;
 asigură o cointeresare şi o motivaţie superioară în muncă şi în economisire;
 ea permite o mai bună adaptare a activităţii economice la nevoile pieţei;
 ea constituie fundamentul libertăţilor individului şi ale democraţiei economice.

Dezavantajele proprietăţii private:

 ea conţine tendinţe de
 concentrare a producţiei şi formarea monopolului;
 ea contribuie la polarizarea societăţii în bogaţi şi săraci;
 ea provoacă stări de nesiguranţă în rândurile proprietarilor mărunţi în lupta de
concurenţă.

Aceste laturi negative ale proprietăţii private pot fi minimizate prin intervenţia statului în
activitatea economică.

Proprietate publică este prezentată în toate ţările şi se caracterizează prin faptul că o parte
considerabilă de bunuri se află în proprietatea statului şi diferitor administraţii publice locale.
Avantajele proprietăţii publice:

 ea permite organizarea unor activităţi cu riscuri mari pe care agenţii privaţi nu le pot
suporta;
 ea cuprinde unele domenii de activitate care presupun investiţii mari de capital;
 ea asigură satisfacerea multor nevoi sociale;
 ea oferă o stabilitate mai durabilă a locurilor de muncă.

Dezavantajele proprietăţii publice:

 ea nu stimulează suficient iniţiativa lucrătorului şi a interesului economic personal;

 ea admite nerentabilitatea unor întreprinderi (fiind susţinute prin subvenţii din bugetul de
stat);
  ea duce în unele cazuri la frânarea concurenţei şi aplicarea preţurilor de monopol;
ea favorizează elemente de birocratism.
Proprietatea mixtă, care prezintă o combinare a proprietăţii private şi celei publice, se
manifestă în următoarele forme:
 proprietatea mixtă cu participarea capitalului public naţional şi străin;
 proprietatea mixtă cu participarea capitalului privat naţional şi străin;
 proprietatea mixtă cu participarea capitalului naţional public şi privat.

În Republica Moldova structura proprietăţii în anul 2002 a fost următoarea: proprietatea

privată – 93,4 %; proprietatea publică – 3,8 %; proprietatea mixtă (publică şi privată, fără
participarea capitalului străin) – 0,5 %; proprietatea mixtă cu participarea capitalului străin – 1,4
%; proprietatea străină – 0,9 %.

Bibliografie.

1. https://www.scribd.com/doc/177571741/Pia%C5%A3a-%C5%9Fi-infrastructura-
pie%C5%A3ei
2. http://agora.md/stiri/9366/fashion-ul-din-moldova-a-ajuns-la-maturitate-%E2%80%93-a-
trecut-de-la-servicii-de-croit-si-cusut-la-propriile-branduri