Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Această imagine este menţionată în cele mai vechi scrieri ale înţelepciunii
orientale, Upanishadele, şi în viziunea acestora sufletul neputincios ar putea
fi condus în mod iremediabil în prăpastie, dacă el nu ar putea utiliza yoga,
metodă care îi va permite să stăpânească caii şi chiar să coboare din car,
sau, cu alte cuvinte, să se elibereze.
Cea mai veche expunere sistematică a sistemului yoga se găseşte în textul
Yoga-Sutras al lui Patanjali (secolul I î.e.n.). Fiind extrem de condesat, acest
text nu este în fond decât un îndreptar care totdeauna trebuia să fie însoţit
de anumite învăţături orale secrete. Tocmai de aceea pentru cel care nu a
practicat sau nu practică yoga acest text poate rămâne în mare parte
enigmatic.
Occidentalilor secolului XXI le este greu uneori să deosebească adevărul de
fals în miracolele care vin din Orient. Este o certitudine însă că yoghinii, cu
mult antrenament, sunt în stare să-şi modifice, la dorinţă, ritmul cardiac,
mişcările peristaltice si antiperistaltice ale intestinului, să-şi stăpânească
respiraţia până la punctul în care metabolismul lor bazal pare comparabil cu
cel al animalelor în stare de hibernare. Pe această temă, Dr. Therese Brosse,
fost şef de clinică la Facultatea de medicină din Paris, a efectuat, între 1937
şi 1955, observaţii care par foarte convingătoare, în ciuda aparatelor folosite,
mai puţin precise decât cele de astăzi. Yoghinii pe care i-a supus controlului
pneumografului puteau să-şi oprească respiraţia timp de aproape
cincisprezece minute consecutive. Respiraţia devenea atât de superficială,
încât aparatul n-o mai putea înregistra. Ritmul cardiac varia, după voia
subiectului examinat, între 55 şi 150 de pulsaţii pe minut.