UNIVERSITATEA ECOLOGICA

FACULTATEA DE STIINȚELE COMUNICARII

Profesor Univ. D-na . Odette Arhip

Eseu Istoria Comunicarii

IOSUB CORNEL ANUL I I.F.R.

1
 “Oamenii agresivi și ignoranți, fară gust, fară tradiție, dar cu un foarte avansat
simt afacerilor” – spunea un specialist din anii ’50 când se refera la începutul cinematografului
din acea vreme.

În lipsa unor percepții ample și pe baza unor cunoștinte restrictive vis-à-vis de

cinematograful din acele vremuri, am putea considera valabila părerea de mai sus. Totuși, odată
cu trecerea timpului, cinematograful dobândește o ascensiune evolutiva pe multe planuri. Astfel
se succed avangarde cultural și se poate face chiar o diferență intre filmele comerciale și cele cu
idei inovatoare sau cele care exprimau conștiință sociala. Nu puține sunt cazurile când oameni
reprezentativi, cu putere în stat, sau anumite facțiuni politice, întrevăd în cinematografie un
excelent mijloc de propaganda (vezi cazul ascensiunii lui Hitler). Însă indiferent de modul în
care este aleasă să fie reprezentata cinematografia, aceasta fabrica de vise căștiga o influența din
ce în ce mai mare.

De asemenea, cinematografia trezește un entuziasm tot mai mare din partea spectatorilor
dornici de cât mai mulți stimuli, cât și din partea artiștilor și producătorilor preocupați de
înnoirea mijloacelor de expresie. Astfel că odată cu evoluția mijloacelor de expresie, și
tehnologia începe să își pună cuvântul. Consumatori ai cinematografiei putem găsi pretutindeni
unde cinematografia e agreată, tocmai datorită diversității cultural naționale și mondiale, de
exemplu filmul de arta.

Filmul documentar poate fi și el de o reala valoare, aducând un aport important în

dobândirea unor cunoștinte pe diverse paliere, de exemplu documentarele de pe Discovery
Channel, National Geographic.

Referindu-ne la ceea ce ar însemnă filmul de arta și filmul comercial, am putea trage

concluzia că într-adevăr unele filme comerciale mizează prea mult pe instinctualitatea omului,
înfățișând pe strămoșii noștri practic ca pe niște animale prădătoare sau ca pe niște “strângători”
care nu se gândeau la nimic altceva decât la mâncare, sex și a ucide.

Filmele de arta, cât și documentarele bine realizate arunca, în schimb, o lumina favorabila
umanității, înfățișând dorință de creștere a omenirii, la fel cum antropologii și arheologii

2
descoperă că din timpurile cele mai vechi, oamenii au fost inventatori, artiști și meșteșugari,
chiar în mijlocul celor mai dure condiții de mediu.

Așadar nevoia de creștere asigura supraviețuirea și nu invers, așa cum unele filme
comerciale pedalează prea mult pe violenta și instinctualitate.

Trăim cu adevărat în era vizualului, imaginea ne invadează pe toate căile, așa cum scrie și
Adina Nanu în cartea să, „Vezi?”:

“Excesul de imagini vizuale, modul agresiv în care ne asaltează, de la reclame, afișe și

firme luminoase la ecranele televizoarelor sau ale ordinatoarelor, riscă să ne transforme în
receptori pasivi, ușor de manipulat pe toate planurile viețîi sociale și politice (alegerile
influențate de „look-ul” candidaților mai mult decât de programele lor), economice
(cumpărăturile alese în funcție de ambalaj) și culturale (ducând la confuzia dintre valorile
artistice reale și cele comerciale) etc. Primejdia vine din lipsa răgazului necesar unei
comunicări artistice depline care, pătrunzând în adâncimea sufletului, să atingă plenitudinea
trăirii totale. De aceea, să ne oprim din când în când să medităm asupra celor văzute și auzite,
să mai deschidem o carte, pentru a o citi în ritmul propriu, visând fără să ne uităm la ceas, și să
ne purtăm pașîi agale prin muzee, pentru a relua contactul cu modele de elevație spirituală care
să ne ajute să ne cizelăm, fiecare, diamantul propriei personalități inconfundabile. Trebuie să
învățăm să ne apărăm individualitatea autentică de topirea ei în masa colectivitățîi și să fim
atenți la scara valorilor.”

În încheiere putem spune că trăim o avalanșă de stimuli, mai exact într-o ora și jumătate
de film de actiune trăim tot atâția stimuli pe care îi trăia un om într-o viață întreagă, acum 150 de
ani.