Subiectul 1, pag.

1 Interacțiunea dintre mediu, societate și cadrul normativ

1.1 Definiți noțiunea și legătura dintre mediu, protecția mediului și dreptul mediului:

Mediu- reprezintă ansamblu de condiţii şi elemente naturale ale Terrei, aerul, apa, solul,
subsolul, astectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile,
organice şi anorganice, precum şi fauna, flora, societatea umană, sistemele naturale în
interacţiune ,cuprinzând elementele enumerate anterior,inclusiv valorile arheologice și
istorice,calitatea vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului.
Protecția mediului reprezintă ansamblul reglementărilor,măsurilor și acțiunilor care au ca scop
menținerea,protejarea si îmbunatațirea condițiilor naturale de mediu,ca și reducerea sau
eliminarea,acolo unde e posibil,a poluării mediului înconjurător și a surselor de poluare
Dreptul mediului-totalitatea normelor juridice, ce reglementează relațiile sociale specifice in
domeniul utilizării resurselor sociale și protecției mediului de influențe negative de ordin fitic,
chimic, biologic ce apare în procesul economic și de producere sau altul, asigurării respectării
dreptului de mediu și intereselor legale ale persoanelor fizice și persoanelor juridice.
 Legătura dintre ele se referă la resursele naturale ce se află în componența unui singur
ecosistem

1.2 Clasificați și explicați abordările juridice a felurilor de interacțiune dintre mediu și om:

Există 2 tipuri de interacțiuni dintre mediu și om:

1) Interacțiunea economică ce presupune folosirea naturii de către om pentru satisfacerea
ncesităților și d producție.
Astfel omul influențează asupra mediului prin utilizarea resurselor acestuia și prin schimbarea
mediului în interes economic.
Activitatea negativă a omului asupra mediului din punct de vedere obiectiv se divizează in trei
forme:
a) poluarea medului care este modificarea fizico-chimică a continutului elementelor naturale
(aer, apă, sol) care amenință viata si sanatatea oamenilor si starea mediului.
Dacă facem referire la Regulile de la Montreal (art.(1) din 1983) prin poluare se subânțelege
orice introducere de către om in mediu, direct sau indirect, a unor substanțe sau energii cu efecte
vătămătoare, de natură să pună in peicol sănătatea omului, să prejudicieze resursele biologice,
ecosistemele si proprietatea materială, să diminueze beneficiarii sau sa impiedice alte utilizări
legitime ale mediului.
Poluarea poate fi:
 Naturală(cosmică);
  Antropogena
 Chimică
 Fizică (termică, radioactivă)
 Biologică (contaminarea microbiologică a mediului prin inhalare sau ingerare).
Poluarea contemporană este generată de câteva activități umane:
 Industria
 Transportul
 Agricultura intensivă și industrializată
Efectele poluării la nivel global:
1. Crearea efectului de seră(mărirea nivelului Oceanului Planetar, mărirea pustiurilor).
2. Poluarea aerului atmosferic(găurile de ozon).
3. Poluarea Oceanului Planetar.
b) Epuizarea este pierderea treptată a acelor resurse naturale care servesc omului ca izvor al
activității economice, unde sursa epuizării sunt pădurile, apele potabile.
c) Distrugerea este pierderea treptată a calităților sau speciilor care servesc drept izvor al
activității economice, iar supuse distrugerii sunt terenurile, speciile de plante și animalele etc.

2) Interactiunea ecologică care este indreptată spre protecție și regenerarea resurselor naturale.
A apărut incă din sec. XIX prin ideea protecției monumentelor naturii (conservarea).
A cunoscut cinci etape, având o importanță la nivel global:
 Stabilirea efectelor negative ce survin în urma activității antropogene asupra
mediului(anii 1960-1970);
 Elaborarea programelor de protecție a mediului(anii 1970-1980);
 Realizarea acestor programe(anii 1980-1990, Ca rezultat Conferința de la Rio de Janeiro
„Mediu înconjurător și dezvoltare durabilă”);
 Programe de dezvoltare durabilă(după conferință de la Rio-prezent);
 Trecerea la o economie verde(Rio de Janeiro 2012);

1.3 Generalizați particularitățile funcției de mediu/ecologică a statului:

Funcția reprezentănd rolul statului in societate, in domeniul dreptul mediului ea se exprimă în

faptul de asigurare științifică argumentată a corelației intereselor ecologice și economice a
societății, garantarea realizării și apărării drepturilor omului la un mediu sănătos, adecvat pentru
viața și sănătatea omului.
Funcția ecologică include în sine:

 Activitatea de administrare în resursele naturale în interesul societății;

  Asigurarea folosirii raționale a resurselor natural în scopul prevenirii dispariției acestora;
 Protecția dreptului omului și intereselor legitime.

Funcția ecologică se realizează prin metoda normativă (presupune folosirea actelor normative
ecologice) și organizatorică (prin aprobarea măsurilor economice, bugetare fiscale:
standardizare, expertiza, monitoringul etc.).
La fel odată cu trecerea la economia de piață au fost elaborate diferite concepții, strategii,
programe, planuri. Și R.M. a adoptat Concepția politicii de mediu prin Hotărîrea Parlamentului
RM nr. 605/ 2001, unde sunt prevăzute drept obiective politice de mediu:
a) prevenirea și reducerea impactului negativ al activității economice asupra factorilor de mediu,
resurselor naturale și sănătatea populației în contextul dezvoltării durabile a țării.
b) asigurarea securității ecologice a țării.

Sunt cunoscute și câteva direcții prioritare a politicii mediului, care la nivel global sunt:
1. crearea unor condiții de colaborare a tuturor păturilor sociale la atingerea obiectivelor
dezvoltării durabile și atingerea obiectivelor dezvoltării durabile și la prevenirea crizei ecologice;
2. contracararea efectelor negative ale globalizării economice, care efectează securitatea
ecologică regională și naționale.
La fel, sunt direcțiile prioitare a politicii locale:
 Întărirea capacitaților în domeniu și colaborarea intersectoriale;
 Reglementarea impactului,prevenirea poluării și asanarea mediului.

Iar activitățile de protecție a mediului sunt îndreptate în domeniile industriei, energia ,

agricultură și industrie ușoară, transport și comunicații, sfera militară, amenajarea teritoriilor și a
construcției etc.
Ca mecanisme de protecție a mediului se utilizează principiile: salvatorul plătește, plătește
beneficiarul de resurse natural, prevenirea poluării mediului, răspunderea extensive a
producătorului.
Acordul de Asociere în RM-UE semnat în iunie 2012 are un impact pronunțat.

Subiectul 2 pag.1 Regimul juridic de folosire a apelor

2.1 Definiți corpul de apă ca obiect al raportului juridic de folosire:

Conform Legea apelor nr. 272 din 23.12.2011:

Corp de apă artificial-corp de apă de suprafață creat prin activitate umană.

Corp de apă de suprafață- parte distinctă și semnificativă a unei ape de suprafață, cum ar fi:
lac, lac de acumulare, iar curs de apă- râu sau canal, segment a unui curs de apă- râu sau canal,
ape tranzitorii;
Corp de apă subterană- volum distinct de apă subterană în limitele unui acvifer sau ale mai
multor acvifere.

2.2 Determinați specificul folosirii apelor și ordinea de atribuire a lor în folosința specială:

Folosința apelor se considera urmatoarele activități:(art.21 din L.Apelor)

a) Captarea apei dintr-un corp de apă de suprafață sau dintr-un corp de apă subterană,
transportul și folosința ulterioară a apei;
b) Îndiguirea sau depozitarea apei în spatele unui baraj sau a altor construcții și intalații
hidrotehnice;
c) Clectarea, tratarea și evacuarea apei uzate;
d) Devierea, restricționarea sau modificarea fluxului de apă într-un corp de apă;
e) Modificarea albiei, a malurilor, a cursului sau a caracteristicilor unui corp de apă;
f) Construirea de structuri permanente pe teritoriul fondului de apa.

Utilizatorii de apă sînt obligaţi:

a) să folosească apa în mod raţional şi econom;
b) să întreprindă măsuri pentru protecţia apelor împotriva poluării;
c) să respecte drepturile altor utilizatori de apă;
d) să ţină evidenţa apei folosite şi să o raporteze, conform unui regulament aprobat de Guvern.

Articolul 22. Folosinţa generală a apei

(1) Se consideră folosinţă generală şi nu necesită autorizaţie de mediu pentru folosinţă specială
utilizarea apei în următoarele scopuri:
a) consumul uman şi alte necesităţi casnice;
b) adăparea animalelor fără utilizarea de structuri permanente;
c) irigarea terenurilor de pe lîngă casă;
d) scăldatul şi agrementul;
e) captarea şi folosinţa apei pentru lupta împotriva incendiilor sau în orice altă situaţie de
urgenţă.
(2) Irigarea efectuată de către o persoană alimentată legal cu apă printr-un sistem centralizat
de irigare gestionat de o asociaţie a utilizatorilor de apă pentru irigare sau de o altă persoană care
deţine autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei nu necesită o astfel de autorizaţie.
(3) Folosinţa apei pentru scăldat şi agrement poate fi limitată sau interzisă:
a) de organul central al administraţiei publice în domeniul mediului sau de alte organe ale
administraţiei publice abilitate în cazul unui pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea oamenilor
sau într-o zonă de protecţie stabilită în conformitate cu legislaţia;
b) de titularul unei autorizaţii de mediu pentru folosinţa specială a apei în conformitate cu
condiţiile autorizaţiei.
(4) La sesizarea autorităţii administraţiei publice abilitate, organul central al administraţiei
publice în domeniul mediului poate limita sau interzice temporar folosinţa generală a apei în
cazul în care există un pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea oamenilor sau un pericol pentru
starea apelor şi echilibrul ecologic.
(5) Precipitaţiile atmosferice care cad pe terenurile private pot fi folosite de către proprietar în
conformitate cu dispoziţiile Codului civil.
(6) Titularul autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei este obligat să asigure
accesul la folosinţa generală a apei indicată la alin. (1).
(7) Dreptul la folosinţa generală a apei nu implică dreptul de trecere printr-un teren privat
decît în condiţiile prevăzute de Codul civil.

Articolul 23. Folosinţa specială a apei

(1) Folosinţa apei care nu cade sub incidenţa art. 22 se consideră folosinţă specială şi poate fi
efectuată numai în bază de autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei.
(2) Sînt considerate folosinţă specială a apei şi următoarele activităţi:
a) captarea apei din sursele de apă de suprafaţă şi din cele subterane pentru alimentarea cu apă
destinată consumului uman;
b) captarea şi folosinţa apei din sursele de apă de suprafaţă şi din cele subterane în scopuri
tehnice şi industriale, inclusiv la prelucrarea produselor alimentare şi în agroindustrie;
c) captarea şi folosinţa apei din diferite surse pentru irigare;
d) folosinţa apei în acvacultură şi piscicultură;
e) deversarea apelor uzate;
f) utilizarea apei pentru generarea de energie hidro-electrică;
g) exploatarea de pontoane, debarcadere şi de alte structuri hidraulice pe terenul fondului de
apă;
h) dezvoltarea şi exploatarea comercială a plajelor şi a zonelor de agrement.

 Termenul maxim de examinare a cererii și de eliberare a autorizației de mediu pentru

folosința specială a apei este de 2 luni. Autorizația se eliberează pentru un termen de 12 ani
sau, după caz, de 25 de ani.

2.3 Argumentați cazurile de aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter penal,

contravențional și civil pentru nerespectarea legislației apelor:

Conform Legii protecției mediului înconjurător, art.3statuează că responsabilitatea tuturor

persoanelor fizice şi juridice pentru prejudiciul cauzat mediului; prevenirea, limitarea,
combaterea poluării, precum recuperarea pagubei, cauzate mediului şi componenţilor lui din
contul persoanelor fizice şi juridice care au admis (chiar şi inconştient sau din negligenţă)
dauna.

Răspunderea penală:

Infracţiunile ecologice sunt prevăzute în art. 223 – 235 Codul Penal RM şi sunt divizate după
obiectul juridic special în infracţiuni ecologice cu caracter general (art. 223 – 226 CP) şi
infracţiuni cu caracter special (art. 227 – 235 CP). Toate infracţiunile date sunt incluse în
Capitolul IX “Infracţiuni ecologice” din Codul Penal. Cum ar fi, ”Încălcarea cerințelor securității
ecologice”(art.223); ”Tăinuirea de date sau prezentarea intenționată de date neautentice despre
poluarea mediului”(art.225) etc.
Astfel, o atenție deosebită o prevede art.229 CP (”Poluarea aerului”), care dispune că infectarea
sau altă impurificare a apelor de suprafaţă ori subterane cu ape uzate sau cu alte deşeuri ale
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriale, agricole, comunale şi de altă natură,
dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile regnului animal sau vegetal, resurselor
piscicole, silviculturii, agriculturii sau sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei.

Răspundere contravențională:

Răspunderea contravenţională survine în urma comiterii unei contravenţii prevăzute de capitolul

IX al Cod Contravențional ( art.109 – 158 CC, 182 şi 93-95).
Autorităţile competente să soluţioneze cauzele contravenţionale:
a) instanţa de judecată;
b) procurorul;
c) comisia administrativă;
d) agentul constatator (organele de specialitate specificate la art.400–423).
• Organele de protecţie a mediului – (art.93–95, 109–130, 132–154, 156, 182 CC) –
conform art. 405 CC;
• Agenţia pentru Silvicultură "Moldsilva"– (art. art.110–115, 120–130, 132–137, 139–142
CC) conform art. 405 CC.
Răspunderea contravenţională se caracterizează prin următoarele:
 Survine numai în cazurile în care au fost comise contravenţii expres prevăzute de CC;
 Contravenţiile ecologice sunt faptele cu un pericol mai redus în comparaţie cu infracţiunile
ecologice, de aceea sancţiunile au un caracter mai blând;
 Sancţionarea nu include în sine şi recuperarea prejudiciului cauzat mediului;
 Răspunderea este aplicată de persoanele strict prevăzute de legislaţie ( de ex. Şeful
inspectoratului ecologic de stat, directorul general al Moldsilva etc);
 Răspunderea administrativă este aplicată numai persoanele fizice, persoanelor cu funcţie de
răspundere şi în unele cazuri pers. jur. expres prevăzute de legislaţie;

Conform alin.2 art.17 CC: persoana juridică răspunde contravenţional în cazul în care norma
materială din CC prevede expres sancţionarea ei. Şi alin.4 prevede că răspunderea
contravenţională a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice pentru
contravenţia săvîrşită.
Componențele de contravenții referitoare la ape, sunt, spre exemplu: ” Încălcarea regimului de
protecţie a apelor”(art.109); ” Încălcarea regulilor de folosire a apei”(art.110); Nerespectarea
regulilor şi instrucţiunilor privind exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi aparatelor de măsurat
hidrotehnice, de gospodărire şi de protecţie a apelor”(art.111); ” Deteriorarea construcţiilor şi
instalaţiilor hidrotehnice, de gospodărire şi de protecţie a apelor”(art.112); ” Încălcarea regulilor
de desfăşurare a activităţii economice în zonele de protecţie a apelor”(art.113).

Răspunderea civilă:

Răspunderea civilă poate fi:

• Contractuală (ce reiese din prevederile contractului şi survine pentru neexecutarea totală
sau parţială a contractului);
Răspunderea contractuală este prevăzută de art. 901, 902, 903, 904, 905, 906, 907... CC
Ca institut al dreptului mediului răspunderea contractuală apare în cazul neexecutării
contractelor obiectul cărora sunt resursele naturale.
Conform art. 901 CC în cazul în care debitorul nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l
despăgubească pe creditor pentru prejudiciu cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea
obligaţiilor nu-i este imputabilă.
Nexecutarea obligaţiilor nu-i este imputabilă bebitorului în caz de forţă majoră. ... Art.606
• Dilictuală (art. 1998 CC) “cel ce acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este
obligat să repare prejudiciu patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege şi prejudiciu
moral cauzat prin acţiune sau omisiune”.
Răsp. dilictuală poate fi aplicată şi în cazurile contractuale numai nu atunci când prejudiciu
survine din neexecutarea contractului.
Răsp. dilictuale sunt atraşi părinţii […] în cazurile când prejudiciu a fost cauzat de un minor sub
14 ani; (art. 2008 CC)
Răsp. dilictuale sunt atraşi minorii între vârsta de 14-18 ani dacă nu au avere, în caz contrar
părinţii […]; (art. 2009 CC)
Răsp. Dilictuale sunt atraşi tutorii […] pentru prejudiciu cauzat de persoane lipsite de capacitate
de exerciţiu; (art. 2010 CC)
Răsp. dilictuale sunt atraşi proprietarii obiectelor de pericol sporit, cu excepţia cazurilor de forţă
majoră; (art. 2013 CC)
Răsp. dilictuale sunt atraşi proprietarii animalelor dacă nu au purtat grija cuvenită; (art. 2014
CC).