Sunteți pe pagina 1din 29

EDGAR CAYCE Şl SPIRITELE NATURII

Edgar Cayce mă surprinde neîncetat! Felul său de a preface vechiul în nou... De a ni-l
servi iarăşi, făcînd din el oua Eră!
'ilele a"piritele aturii
strămoşilor de gali.
noştri e#emplu. $ineîn%eles
Dar toate că nu
s-au dus &e-a inventat.
odată Erau)erli
cu vră(itorul pîinea
n şide*ădurea
toate
$roceliande.
+r, iată-l pe Edgar al nostru venind cu ideea că totul este adevărat! Că treuie să
credem în 'îne. nora le va veni greu să-l urme'e. m printre prietenii mei oameni ra%ionali,
care îmi spun/ *rofetul tău din 0irginia $each este un guru neun! Ce spune el este lipsit de
sens!
1i apoi lunile, anii trec şi evenimentele 2care chiar se înlăn%uie într-un mod ira%ional!3 îi
dau dreptate lui Cayce. n mic e#emplu/ acest faimos 4ă'oi din 5olf. Cînd am tradus
lectura 6789-:9 2pe care o pute%i citi în Les Prophâties d'Edgar Cayce I *rofe%iile lui Edgar
Cayce, p. :9;, <=ai >u3 unde Cayce anun%a că vor i'ucni ră'oaie în această perioadă şi
că treuia să supraveghem 5olful, nu vedeam de ce. *entru mine, 5olful *ersi c era ro'...
+r, profe%ia s-a dovedit e#actă.
n alt e#emplu/ tlantida. Cayce a fost printre primii care au anun%at revenirea ei,
totodată în plan cultural şi în plan geografic. Dacă ultimul punct nu s-a confirmat încă 2nu s-a
găsit$imini,
din încă dovada
pe plan fi'ică indiscutailă
cultural a e#isten%ei
s-a vă'ut de(a *oseidiei
cu prisosin%ă. - e#ceptînd
E#istă o revenirefoarte misteriosul
în for%ă 'id
a tlantidei,
toată lumea voreşte de ea! ?n numărul special oua Eră din Canard Enchaînâ, despre care
am vorit de(a, un capitol se intitulea'ă 2cu pertinen%ă!3/
tlantida, un continent care nu e pierdut pentru toată lumea, făcînd alu'ie la
e#ploatarea fără (enă a acestei teme de către anumite mi(loace de informare 2vulturi care
devoră fără ruşine lecturile lui Cayce... în traducerea mea!3
*rofetul neun din 0irginia $each presim%ise deci perfect ceea ce avea să tulure
spiritele la şapte'eci de ani după moartea sa. 2&ar în privin%a tlantidei, este aia începutul!3
)arele pulic, ca şi universitarii, nu va putea să-şi astupe la nesfîrşit urechile la anumite
melodii. + şansă pentru Cayce/ &nchi'i%ia nu-i mai arde pe profe%i, nici pe clarvă'ători, pe
chiori, pe cocoşa%i, pe şchiopi, pe saşii, pe sterpi şi alţi sărmani cu == 2toate aceste cuvinte
încep în lima france'ă cu litera ==, n.tr.3, despre care se credea că ehăie cu $el'eut!

Spiritele Naturii sunt pretutindeni


nii dintre cititorii mei vor întrea/ "piritele aturii@ Ce înseamnă @
E#presia cuprinde în general toate aceste manifestări insolite, aceste persona(e mai
mult sau mai pu%in mitice, numite la %ară/ 'îne, vîrcolaci 2în $retania, n.tr.3, elfi, gnomi,
ghielini, arătări, salamandre... &nclusiv to%i cei care-i vi'itau pe greci şi latini 2mult mai
cunoscători decît noi3/ nimfe, ondine, naiade, tritoni, driade, fauni, satiri etc, despre care voi
avea oca'ia să voresc din nou mai detaliat, ceva mai departe.
?n lectura de mai (os, Cayce voreşte de un ărat care era în legătură cu zînele, în
"co%ia. ?n această %ară, ca şi în &rlanda, Aara 5alilor, CornBall 2şi la noi, în $retania,
uvergne...3 tradi%ia celtică de respectare a lumii 'înelor a durat mai mult învă%ătura drui'ilor
despre spiritele aturii n-a fost uitată aici/
Înaintea acestei vieţi entitatea trăia în ţara scoţiană (...) Era cineva foarte priceput
în colaborarea cu lumea nevăzută, cu energiile elementare. El era în legătură cu zînele,
cu toate aceste fiinţe care nu se exprimă sub o formă materială şi pe care numai cei
branşaţi la Infinit le pot zări. 2>ectura :8-;3
Entitatea - te entit!, cum spune Cayce -, este acel ăie%el de unspre'ece ani despre
care am vorit de(a în Profeţiile lui Edgar Cayce. ?n mai multe rînduri el îşi anun%ase părin%ii
de venirea unui ciclon, înainte să-l fi detectat cineva 2se ştie că cicloanele sînt pacost ea
coastelor tropicale, mai ales a acelora din sud-estul "tatelor nite3.
Cayce, în lectura respectivă, voreşte de caracteristicile neobişnuite ale acelui copil, un
suflet vechi cu totul de e#cep%ie, pentru că fusese person a(ul ili c oe într-o via%ă
anterioară. El mai spune părin%ilor săi/
Si nu"i puneţi #I$I%&' întrebări *espre sursa informaţiilor sale+
...Căci copilul află aceste lucruri de la spiritele aturii şi ar putea să-l sperie oliga%ia de a
e#plica. Cum va spune Cayce în privin%a propriilor sale amintiri din copilărie/
înt experienţe esenţiale pentru mine şi care au un caracter prea sacru ca să pot
vorbi *espre ele. 'r părea un sacrilegiu.
Ceea ce nu-l împiedică pe Cayce să le recomande părin%ilor/
#u"i *aţi impresia că este *eosebit *e ceilalţi. 2ceeaşi lectură3
"piritele aturii apar%in folclorului din toate %ările şi nu numai în lumea celtă de care am %inut,
în 5alia împădurită,
scandinave... De e#emplu,&nsulele
în 'ona $ritanice,
musulmană,pădurile
oamenii adînci
cred în ale 5ermaniei
d(nuni, şi fiordurile
termen general care
cuprinde toate felurile de entită%i invi'iile, de la fantomele umane şi animale pînă la spiriduşi.
n d(inn mi-a intrat în tractor, spunea un muncitor marocan patronulu i s ău, e#plicînd pana
mecanică. Directorul e#ploatării agricole respective, universitar pari'ian asolvent al ormalei
"uperioare, îmi povestea acest lucru ca pe un e#emplu tipic al gîndirii prelogice care afecta
popoarele din lumea a treia în general şi pe ererii marocan i în special. stă'i îmi spun că
nu prin cuvinte savante putem e#plica lucruril e şi că credin%a în d(nuni nu este, desigur,
răspun'ătoare - cum se sus%ine în strada d=lm - de înapoierea tehnologică a )aghreului.
>a drept vorind, este ceva universal. Dacă creştinismul 2sau cel pu%in interpretarea sa
stîngace3 s-a străduit să de'rădăcine'e credin%a în aceste spirite, n-a reuşit niciodată
complet. >a noi la %ară, acum o sută de ani, se vorea încă de 'îne... 1i chiar în copilăria mea
în $retania 2era după ră'oi3, unicile credeau încă în ele. "eara se spuneau multe poveşti
despre oameni care vă'useră vîrcolaci, 'îne, spiriduşi. *entru mine, pe atunci o feti%ă, era cu
totul firesc. 1tiu că m-am (ucat cu ei - dar un fel de cen'ură a memoriei 2datorată anilor de
universitate@3
foarte puternicămădeîmpiedică să regăsesc
amintire, într-o grădină imaginile
fermecată,lorspre
precise.
golful*ăstre' numai
)orihan. Ceeao ce sen'a%ie
făcea ca
grădina să fie fermecată erau tocmai aceste pre'ent e magice. "pre şapte sau opt ani, îmi
amintesc că am plîns de indignare citind o carte aominailă, care spunea că nu e#istă 'îne!
na din marile mele ucurii, e#plorînd lecturile lui Edgar Cayce, a fost să descopăr că
şi el credea în e#istenta acestor fiin%e invi'iile. "înt sigură că mul%i dintre cititorii mei au
avut e#perien%e despre care nu îndră'nesc să vorească nimănui. 0or fi foarte ferici%i să
constate că nu sînt pe atît de neuni pe cît li s-a spus...

D+)>E CCE, CE "?G "*&4&D1&&@


- înt entităţi care n"au intrat într"o formă materială- vi s"au manifestat *ea şi,
uneori, se mai manifestă în faţa *umneavoastră+ 2>ectura ;:9-63

Un popor mrunt! pre"is #i or$ani%at


Cum spun engle 'ii, t&e litt le people 2poporul mărunt3, astfel sînt spiritele aturii,
pretutindeni
*entrurăspîndite
cei care nu pe leplanetă.
cunosc, totul e foarte vag/ spiriduşi, elfi, 'îne, intră to%i în aceeaşi
oală. >ămuri%i-vă/ nu oricine face orice în această lume măruntă care, pentru că este
invi'iilă, nu este mai pu%in organi'ată.
)ai întîi, se ştie - Gradi%ia spune! - că aceste spiri te au domenii de ac%iune foart e
diferite formele lor sînt adaptate elementului în care trăiesc/
- 'înele şi elfii, ca şi silfii, trăiesc în elementul er,
- gnomii, spiriduşii în elementul *ămînt,
- ondinele, nimfele în elementul pă,
- salamandrele în elementul Foc. Cum spune Cayce/
/nomii, spiri*uşii, zînele, vîrcolacii nu sînt 0elemental i0. înt entităţi făcute *in
elemente care sînt, ca entităţi, la fel *e exact *efinite ca şi fiinţele umane care trăiesc în
lumea materială.
2>ectura ;:9-63
Elementalii de care voreşte Cayce desemnea'ă curen%i viratorii, emana%ii de vira%ii

nepersonali'ate.
grele, în anumite
cu vira%ii foarte locuri, emana%iile
(oase, provenite din emo%iileastralului
şi acteleinferior sînt acumulări
distrugătoare. de într-o
De e#emplu, unde
casă pătată de o crimă, aerul respirat, pere%ii, moilele sînt impregnate de negativism. u
este vora de fiin%e propriu-'ise, de entită%i, cum spune Cayce, ci de acumulări viratorii.
4oger de >afforest 2despre care voi vori din nou mai departe3 a contriuit mult la
cunoaşterea acestor fenomene şi a dat astfel de e#emple în căr%ile sale 2cea mai ună, un
est-seller care îşi merită acest nume, a apărut la >affont, cu titlul Les maisons qui tuent I
Casele care ucid3. El de'văluie tehnici care cură%ă aceste emana%ii şi pe care >ouis 0iei le
foloseşte în geoiologie pentru a alina via%a cotidiană a celor vii, perturată de astfel de case
negative.  nu se confunda cu cele patru elemente, pă, *ămînt, Foc, er, forme su care se
pre'intă moleculele de materie din care este făcută via%a terestră.
?n lectura de mai sus, Cayce afirmă deci că spiritele aturii sînt făcute din aceeaşi
materie ca şi noi, adică din cele patru elemente, fiind însă structurate după un mod viratoriu
diferit.
lată un te#t foarte interesant, datorat lui "ir rthur Conan Doyle 2despre care vom mai
vori3,noştri/
ochii care încearcă să e#plice într-un mod ştiin%ific e#isten% a unei lumi invi'iile pentru
)in%ii umane îi vine greu să accepte 2...3 e#isten%a, la suprafa%a acestei planete, a unei
popula%ii poate la fel de numeroasă ca şi rasa umană, care îşi desfăşoară strania activitate în
felul său, despăr%ită de noi doar printr-un nivel viratoriu diferit. Căci noi nu vedem oiectele
decît în limitele culorilor spectrului nostr u, în timp ce dincolo de el e#istă infinite vira%ii
colorate, pe care nu le putem vedea ;. Dacă vom concepe că poate e#ista o rasă de fiin%e
alcătuite din materie, ale căror unde prea scurte sau prea lungi nu pot, din acest motiv, să fie
percepute de noi, aceste fiin%e rămîn invi'iile pentru noi e#ceptînd ca'ul cînd am putea să
intrăm pe aceeaşi lungime de undă - sau s-o adaptăm lungimii noastre. E#act acest lucru
înseamnă, de altfel, mediumnitatea/ mediumul este capail să-şi modifice vira%iile, intrînd pe
alte lungimi de undă.
ceastă (ustificare printr-o diferen%ă de nivel viratoriu este foarte modernă şi totuşi
este scrisă în ;7::, perioadă cînd, cu...
Dincolo de infraroşu şi de ultraviolet. e#cep%ia cîtorva pionieri, materia era vă'ută doar
ca o suprapunere
animat de o mişcarede viratorie, undă. $ăci
corpusculi,onegli(înd totul
faptul că este vibraţie,
fiecare dintre aceştia este în;.mod
spune Cayce constant
>ungimea de
undă care caracteri'ea'ă nivelul viratoriu determină deci starea materială a oricărui
fenomen, a oricărui oiect, a oricărei fiin%e vi'iile sau invi'iile. cest te#t al lui "ir rthur
Conan Doyle este e#tras din introducer ea la celera sa lucrare/ he Corning of the !airies I
0enirea 'înelor, despre care vom vori acum.

'( )*nele se *ntor"


he Corning of the !airies" titlul acestei căr%i-eveniment a lui "ir rthur Conan Doyle
capătă astă'i, la şapte'eci de ani de la apari%ie, un sens profetic/ am putea s-o traducem mai
e#act prin întoarcerea #înelor. Ele se întorc în cultura noastră, de unde au fost alungate în
ultimul secol, de către niversitate...
na din cititoarele lui Cayce, ştiind că el se (ucase cu 'înele cînd era copil, a vrut să
ştie mai mult. lată scrisoarea sa, scrisă în ;766/
Dragă domnule
Fiica mea Cayce,
mai mare, pentru care a%i dat lectura :;, m-a rugat să vă pun întreări
despre un domeniu pe care, cred, îl cunoaşte%i ine. în urmă cu cîtva timp, într-una din
scrisorile dumneavoastră, mi-a%i spus că oamenii vă considerau un copil ciudat, pentru că
vorea%i despre tovarăşi de (oacă invi'iili 2...3. +r, fiica mea a adus de la iliotecă o carte a
lui "ir rthur Conan Doyle, intitulată he Corning of the !airies. ceastă carte con%ine
fotografii de 'îne şi oameni care le-au vă'ut, ca şi descrierile lor. ceşti oameni erau în
ma(oritate mediumi, cred. Dacă aveti timp să-mi scrie%i şi vă interesea'ă, aş vrea să-mi
povesti%i cîteva din e#perien%ele dumneavoastră pe această temă. 2Dosar de lecturi 93

+oto$ra,iile din Cottin$le (e $ottingle! potograps)


ceastă carte despre care voreşte corespondenta lui Cayce a făcut mare vîlvă cînd a
apărut în nglia.  stîrnit polemici enorme/ incrediilele fotografii cu 'îne care apăreau acolo
erau trucate@ cele siluete transparente, care apăreau peste frun'ele copacilor, erau
adevărate sau numai re'ultatul unui truca( iscusit@ "ir rthur Conan Doyle, cea mai înaltă
autoritate engle'ă din epocă în materie de parapsihologie, a cercetat la fa%a locului. 1i
a(unsese la conclu'ia că totul era adevărat. *ulicase deci aceste fotografii înso%ite de
comentariile sale şi re'ultatul anchetei întreprinse. ceasta este cartea - e#traordinară! -
despre care voreşte corespondenta lui Cayce.
m citit-o eu însămi cu o uimire imensă. &mediat am avut şocul, convingerea
interioară că aceste fotografii erau autentice. 1i încă nu citisem, la Funda%ia Cayce, decît o
edi%ie foarte recentă, foarte cen'urată. Cînd prietenul meu Hugo de $onardi mi-a
împrumutat prima edi%ie, care con%inea mărturii directe, chiar mult mai fantastice, mie mi-a
fost limpede/ era DE0I4G. Cele două feti%e, care pretindeau că vă'useră 'înele şi s-au
(ucat cu ele, nu min%eau! 2"e poate vedea pe fotografiile al-negru că aceste feti%e aveau o
aură foarte frumoasă... nicidecum aura minciunii3.
Ele se numeau Elsie şi Frances, erau verişoare şi locuiau în Cottingley, în satul
orJshire, în nordul ngliei. De ani de 'ile povesteau părin%ilor că se (ucau cu 'înele într-o
vîlceasînt
copiii din lăsa%i
spatelesăcasei.
creadă*înă aici, considerîndu-se
în 'îne, nimic anormal pentru nişte
că este feti%ele
ine... engle'oaice/
1i, urcînd în nglia,
spre "co%ia şi
Aara 5alilor, găsim tot mai mul%i oameni mari care-şi mărturisesc, fără falsă ruşine, credin%a în
'îne! colo, toată lumea cunoaşte pe cineva care a vă'ut una 2cel pu%in3!
Cînd aveam şase ani, locuiam la Cairo, în Egipt, unde părin%ii mă înscriseser ă la o
şcoală engle'ească. 1i acolo, est-sellerul care a ătut toate recordurile lecturilor în clasele
mici era o andă desenată despre aventurile... unei 'îne! Copiii coloniei engle'e din Cairo
trăiau în aşteptarea poştaşului care le aducea, în fiecare tună, anda desenată cu elfi... >a fel
de interesantă pentru ei ca şi intin, $steri%&i noopy laolaltă 2lucru care nu poate fi imaginat
în grădini%ele din Fran%a!3. în civili'a%ia engle'ă, interesul pentru 'îne nu dispare nicicum
odată cu copilăria/ între cititorii căr%ii (omnul Inelelor )he Lord of the rings*, se numără o
ma(oritate de adul%i încre'ători...
?ntr-o 'i, domnul Kright, tatăl lui Elsie, una din adolescentele istoriei noastre, aduce
acasă o cutie magică/ un aparat de fotografiat! Elsie, încăpă%înată ca un măgăruş, îl cicăleşte
în fiecare 'i pe tăticul iuit/ Dă-ne aparatul să le fotografiem pe prietenele noastre, 'înele!
Găticul estecusceptic,
împreună o placădar, ăiat
2încă nuun, sfîrşeşte
e#istau prinpea încredin%a
pelicule pre%iosul
atunci3. Fetele aparat încîntate
au plecat celor două
şi fete,
s-au
întors seara, sărind ca nişte purici/ 'înele veniseră la întîlnire! >i s-a făcut o fotografie! Găticul
cel iuit, pu%in sceptic, nu se grăeşte trec 'ece luni pînă la developarea plăcii. poi, într-o 'i,
se hotărăşte. 1i iată şocul/ pe fotografie, apar siluetele 'înelor dansînd în (urul lui Frances.
"iderat, domnul Kright arată fotografia rudelor şi vecinilor. nii cred că este trucată. 0oreşte
cu fotograful local care este categoric/ ceastă fotografie, domnule, este autentică/ vă
imagina%i că nu dispunem la ora actuală de mi(loacele tehnice pentru a face un asemenea
truca(! Găticul se întoarce acasă din ce în ce mai perple# - şi dă din nou aparatul fetelor, cu
un teanc de plăci de aceast ă dată. oi fotografii de 'îne, reuşite... 1i în acest momen t a
intervenit "ir rthur Conan Doyle. El află, de la o prietenă a verişoarei tăticului, de e#isten%a
acestor fotografii. Face cercetări... Face e#perti'a fotografiilor în cele mai une laoratoare
din >ondra - care, în unanimitate, îl înştiin%ea'ă că nu este nici urmă de truca(. tunci îşi
pulică ancheta şi este un succes imens în toată nglia. ?n vremea aceea, "ir rthur Conan
Doyle era e#trem de celeru ca scriitor şi, totodată, ca fondator al faimoasei "ocietă%i de
studii spiritualiste. Dar nu este numai această celeritate, este şi scoop-ul 2reporta(
sen'a%ional pulicat înaintea altor 'iare, n.tr.3/ este primul reporta( despre ' înele care au
consim%it, în fine, să se lase intervievate... şi fotografiate, negru pe al!
poi anii trec, feti%ele cresc şi, ca întotdeauna, sînt persecutate. Ele şi familiile lor nu
mai doresc decît un singur lucru/ să fie uitate! Cartea cunoaşte un număr imens de reeditări,
din ce în ce mai insipide, cură%ate pu%in cîte pu%in de cea mai mare parte a detaliilor trăite.
nii critică vehement fotografiile aducînd ca argument faptul că 'înele pe care le vedem acolo
au o înfă%işare modernă. 1i este adevărat, ele sînt foarte elegante, în stilul pari'ian al anilor
două'eci! 2*e cînd Elsie şi Frances sînt încotoşmănate în haine fără formă şi stil, ca două
adolescente provinciale din vremea lor3.
Chiar este imposiil ca 'înele să apară ca un miracol de elegan%ă modernă@ Este
aceasta dovada unei imposturi@ De ce ar fi avut ele o costuma%ie din altă epocă@ )aurice
)agre, care a studiat mult această chestiune, răspunde/
"piritele aturii 2...3 iau înfă%işarea oamenilor pe care oişnuiesc să-i vadă.
>egendele îi repre'intă pe spiriduşi 2 +oold, spiriduşi din 5ermania, n.tr.3 îmrăca%i într-un
veşmînt maron cu glugă, asemănător hainelor purtate de %ărani în Evul )ediu. Lînele apar ca
tînăra fată din sat sau de la castel. Dacă sufletul unui copac, învingîndu-şi firea sfielnică, ar
îndră'ni să iasă astă'i din învelişul scoar%ei sale, ar avea desigur mănuşi şi ochelari de
automoilist;!
Cayce va spune mai tîr'iu/
1i mă veţi întreba cum erau îmbrăcaţi. 2ăi, erau băieţei şi fetiţe. înt incapab il
să vă *escriu în *etaliu îmbrăcămintea lor (...) #ici nu"mi *ă*ea prin minte că nu erau
la fel ca mine )...*
lte mărturii merg e#act în acelaşi sens. De e#emplu, cea a prietenei mele nne
Denieul, scriitoare şi socioloagă/
u credea m mai ales în e#isten%a 'înelor 2...3. u'isem vorindu-se de ele ca despre o
realitate indiscutailă, în cercurile engle'e de vră(itorie rituală şi într-un grup de şamanişti pe
care-l frecventam atunci. Dar cînd, în pădure, înso%itorii mei e#clamă, la cel mai mic 'gomot,
că văd un gnom, un deva sau o pagodă chine'ească, eu nu reuşeam, în ceea ce mă priveşte,
să discern decît un nor, o cea%ă, nimic mai mult. )ă gîndeam că această lume măruntă din
planul etericinconştientului
arhetipurile era dovada imagi na%iei
colectiv şi că-şi
occidental găsea
care este, locul, într-un
aşa cum modun sau
se ştie, altul,talcioc.
veritail print re
Dar, într-o ună 'i, am început să văd 2...3. 0edeam ca în filigran, nu neapărat al-
negru, o entitate în două dimensiuni, fără grosime - chiar numai o idee din acea entitate, pe
care am e#primat-o imediat cu o rapiditate fulgerătoare. 4ecunoşteam, denumeam, imaginea
se destrăma 2...3.
lată aşadar ce mi s-a întîmplat într-o diminea% ă de primăvară, înainte de "fîntul loan
din vară. )ă dusesem să şamani'e' în a(un, într-o pădure din apropierea *arisului şi mă
pregăteam să a(ung la casa unde locuiam atunci 2...3. )ă găseam foarte pro'aic în ucătărie,
unde îmi pregăteam micul de(un, cînd am vă'ut la înăl%imea fe%ei mele, o fiin%ă mititică de-o
palmă, îmrăcată cu un corse%el şi o fusti%ă încîntătoare, cu păr lung şi aripi transparente, ca
de fluture după formă şi de lielulă, după structură. şe'ată într-un (il% invi'iil, cu picioarele
gingaş îndoite şi genunchii lipi%i, cu încăl%ări fine, plîngea în hohote...
Lîna pe care ne-o descrie aici nne Denieul nu rămîne datoare elegan%ei pari'iene/
o fusti%ă încîntătoare, spune socioloaga noastră. u i-a apărut aşadar în costum de păstori%ă
de pe vremea
scurtă, lui >udovic
n.tr.3 drapat, ci în al%inută
M0-lea, nici de nimfăceastă
contemporană! greco-romană cumi
mărtu rie peplu
se 2peplu
pare cuN manta
atît mai
interesantă cu cît autoarea ei este o universitară cultivată, din secolul două'eci. Cunoscînd-o,
sînt sigură că este vora de o e#perien%ă autentică/
 dispărut destul de repede, dar am 'ărit-o de mai multe ori pe drum, apoi în casă, în
decursul cîtorva 'ile, ca şi cum m-ar fi urmat. Gotuşi nu mai plîng ea. + vedeam uşoară ,
aeriană, minusculă, conturată cu linii luminoase ca nişte fire de orangic, mişcîndu-se într-un
spa%iu ce îmi părea a %ine de vis. Dar, tot sceptică, nu îndră'neam s-o recunosc drept ceea ce
era.
-am mai vă'ut-o. )ă gîndeam la ea. *re'en%a ei fusese atît de precisă, repetată,
încît merita să voresc despre ea unui om de artă. l-am povestit această aventură. )i-a
confirmat cu o siguran%ă firească, fri'înd analul, ceea ce de fapt ştiam/ fără să-mi dau
seama, adusesem o 'înă din pădure şi ea plîngea pentru că era departe de casă. r fi treuit
doar să-i arăt mai multă gri(ă, s-o hrănesc, să las pe fereastra camerei mici daruri pentru ea/
lapte, miere, fructe de se'on, care ar fi fost o dovadă de prietenie şi, poate, ar fi re%inut-o - în
orice ca', ar fi consolat-o. )-am purtat prosteşte, lăsînd-o să plece şi era păcat/ n-am ştiut să
profit de această şansă.
Eram doar pe (umătate convinsă cînd, căutînd printre căr%ile unei lirării, am descoperit
cartea lui Gh. 5ardner desp re acest suiect 2Est e vora de cartea amintită mai sus, he
Corning of the !airies, prima versiune, unde "ir rthur Conan Doyle a semnat împreună cu
Gh. 5ardner drept coautor3. Got această cărticică şi efectul ei şocant asupra tuturor celor care
o citesc! Carte care/ aducea dovada e#isten%ei acestor fiin%e de legendă, pulicînd fotografii
autentice cu 'îne, primele de acest gen. u mi-a fost greu s ă-mi recunosc mica musafiră de
ieri. Deci nu visasem, nici nu delirasem, nici nu proiectasem vreo imagine din inconştientul
meu, înmaga'inată fără ştirea mea. Ceea ce vă'usem şi mi-era confirmat de peliculă era atît
de precis, atît de asemănător, încît nu se putea să fi inventat. u avea nimic în comun cu
ilustra%iile poveştilor din copilăria mea, oricît de încîntătoare erau - în cel mai rău ca', ele ar fi
putut alimenta clişeele care îmi parveniseră. )ica entitate pe care avusesem privilegiul să o
'ăresc era, deci, chiar una din aceste regine ale lumii elementale. -o pot uita! 4oger de
>afforest continuă cu o altă mărturie 2opere citate, pag. ;3. 1i, lucru e#traordinar, este vora
tot de o persoană pe care o cunosc - şi de a cărei onestitate nu mă îndoiesc. Es te vora de
nepoata prietenei mele, )aguerite de >imourg-"tirum, pictori%ă şi autoarea unor portrete
care înfrumuse%ea'ă coperta cîtorva din căr%ile mele. epoata )argueritei, Catherine, pe care
am vă'ut-o adeseori la $ru#elles, este şi ea pictori%ă. >-a primit pe 4oger de >afforest, care
povesteşte astfel întrevederea/
0i'itîndu-i atelierul, am rămas în aşteptare în fa%a unei pîn'e la care tocmai lucra 2...3
şi pe care se distinge o f ăptură mititica, din atură, care desface degetel e, lăsînd să cadă
picuri de lumină. "tupefiat de asemănarea 2...3 cu fotografiile pulicate de Dr. 5ardner, am
întreat-o pe Catherine dacă vă'use această carte - -am au'it niciodată de acest doctor şi
nu i-am vă'ut niciodată cartea, mi-a răspuns ea. Este sigur, prin urmare, c- în acel talou
naiv nu este vora de o reminiscen%ă, ci de o mărturie. Lîna din talou este chiar aceea pe
care pictori%a a întîlnit-o. E#istă în atură şi a fost descrisă de martori, e#act su aceeaşi
înfă%işare 2...3. m tras conclu'ia că ea, Catherine, se ucura de privilegiul destul de rar de a
poseda vedere eterică. )ărtu ria pe care mi-a adus-o în cursul conversa%iilor noastre le
confirmă pe toate cele primite din multe alte păr%i/ Cînd aeam Intre patru şi şase ani, mi-a
e#plicat
orice ca'ea, vedeam
foarte Lînele
precise. în mod
Fratele oişnuit.
meu pari%iile
şi cu mine ardeam lor erau frecvente,
de dorin%a de a dar scurte,
le întîlni. fugitive, în
0oream
adeseori despre ele şi le chemam cu glas tare, rugîndu-le să nu se ascundă. ?n fapt, nu ştiam
dacă acestea erau Lîne noi nu le numeam aşa. Erau făpturi mici, din atură, a căror
mărime nu depăşea :O-6O de centimetri, foarte ine propor%ionate, cu mişcări vioaie şi
gra%ioase, cu aripi transparente ca lielulele. ?ntre noi, le spuneam piticu%ii. Deodată , pe
neaşteptate, apărea unul pe care îl vedeam foarte aproape de mine, adevărat, în carne şi
oase, apoi dispărea la fel de rusc.
Ceea ce nu spune 4oger de >afforest este că şi ea, Catherine de >imourg-"tirum,
seamănă cu o 'înă/ su%ire, fină, gra%ioasă , cu păr lung, negru şi ochi foarte alaştr i, nu-i
lipsesc decît aripile de lielulă... Dansea'ă încîntător, cîntă şi pictea'ă ca o 'înă. "înt foarte
fericită că am putut reda aici mărturia sa.
şa cum a%i putut constata, referin%a de a'ă în privin%a 'înelor este într-adevăr
această carte despre care voream mai sus, he Corning of the !airies" nu s-a reali'at încă
altceva mai un pînă în pre'ent.
Elsie pe
evenimentul şi Frances, în 'iua
care-l faricau! cîndrecent,
Gotuşi, au făcut acele ele,
una dintre faimoase fotografii,
care este o doamnă nufoarte
ănuiau
în
vîrstă, va ceda presiunilor antura(ului şi va declara pulic că unele dintre aceste fotografii
fuseseră trucate -repliindu-se imediat, ca să adauge/ dar nu toate!. 2Chiar dacă rămîne
numai una autentică, tot este prea mult pentru ra%ionalişti...3
*e scurt, după citirea acestei căr%i culte care te pune pe gînduri, o în%elegem pe
doamna 9 care, tulurată, l-a întreat pe Cayce ce crede despre ea. El îi va răspunde cu o
scrisoare destul de lungă, redactată în stare normală 2trea'ă!3. în această scrisoare, foarte
deoseită de celerele lecturi, se arată un Edgar care nu se (oacă nicidecum de-a profetul.
Dimpotrivă, se îndoieşte de el însuşi, încearcă stîngaci să comunice incomunicailul, se
scu'ă că nu poate face mai mult, se teme că-şi plictiseşte corespondenta... *e scurt,
povestea uimitoare pe care o ve%i citi acum!

.( Prietenii ne/%uţi ai mi"ului Ed$ar

lată răspunsul
confesiunea lui Cayce
sa despre la le
prietenii întrearea consultantei
ciudate din copilărie.sale, doamna
"crisoarea 9,datată
este sau mai degraă
6;.O;.;766
2avea atunci cinci'eci de ani3/
'ceastă problemă mă interesează enorm şi merită să vorbesc *espre ea. rebuie
să spun că am fost întot*eauna o persoană prozaică, cu picioarele pe pămînt. 1i totuşi
aceşti tovarăşi *e 3oacă *in copilăria mea erau tot ce poate fi mai real. &ar experienţele
pe care le"am avut cîn* eram mic, şi care îmi sînt foarte *ragi, mi se par acum *eparte.
4"am *epăr tat mult *e ele. îmi spun că erau *oar etape în *ezvolt area mea. 2oate,
*acă aş fi fost mai atent, astăzi lucrurile ar fi altfel.
#u ştiu cum trebuie să vă spun ca să fac lucrurile bine şi *acă ceea ce vă povestesc
poate fi valabil " şi *acă pot să vă *escriu exact ceea ce se petrecea în aceste
experienţe *in prima copilărie, cîn* mă 3ucam cu acei tovarăşi nevăzuţi- căci, într"
a*evăr, n"am încercat nicio*ată pînă acum să vorbesc sau să scriu *espre ei " *oar,
foarte vag, atunci cîn* am făcut un rezumat global al vieţii mele. &eci, *acă scrisoarea
mea vi se pare incoerentă sau lipsită *e logică, aflaţi că"i numai pentru că încerc la
maturitate
limitele " şi în toate facultăţile mintale, să sperăm+ " să *escriu ceva, rămînîn* în
rezonabilului...
$u excepţia poveştilor lui /rimm sau 'n*ersen, n"am citit vreo*ată mărturii ale altor
persoane în această privinţă. &eşi am purtat corespon*enţă cu ir 'rtur $onan &o!le
şi am una sau *ouă *in cărţile sale, nu am citit"o încă pe aceea *e care vorbiţi. 4i"ar
plăcea să o citesc şi"l voi ruga pe fiul meu, *acă poate, s"o caute la biblioteca *in
#orfol5.
&eci să ne întoarcem la experienţele mele, cel puţin la unele *inte ele. #u ştiu cîn* a
început totul. 2rima *ată, mi se pare, aveam cam 67 sau 89 *e luni. 'veam o căsuţă
un*e să mă 3oc, în spatele unei gră*ini veci, şi era plin *e caprifoi şi alte flori, în
anotimpul acela gră*ina era împînzită *e trestii care creşteau foarte înalte, îmi
amintesc *e ele. :ăcusem un cuib peste trestii- un prieten invizibil fusese cel care mă
a3utase să fac mănunciuri *e trestie şi să le leg în snopuri, ca să fac un a*ăpost. $în*
era vreme frumoasă , mă *uceam să mă 3oc acolo. &upă"ami aza, mama cobora în
gră*ină să mă ceme. 4icul meu prieten (care mi se părea c ă este *e înălţimea mea)
era acolo
copiii cu mine.
vecinilor. #icio*ată
#umai nu întrebat
cîn* m"a m"am gîn*it
mama căcum
putea fi 0ireal0pe
îl ceamă sau căprieten,
acel nu era unul
m"am*in
*us s-0 întreb cum se numeşte. 'tunci a *ispărut. ;n timp, mama a fost tulburată *e
acest lucru şi mi"a pus mereu întrebări. îmi amintesc că am plîns pentru că, *e mai
multe ori, a venit să mă spioneze " ceea ce"l făcea pe prietenul meu să *ispară *e
fiecare *ată.
$am pes te un an sau un an şi 3umă tate, scim bare mare< n"am mai avut un
singur prieten, ci mai mulţi. #e mutaserăm în altă parte, tot la ţară, şi acolo aveam
*ouă terenur i *e 3oacă preferate, un*e să zbur* cu aceşti prieteni invizi bili. ;nul *in
locuri " cu totul apart e+ " era un veci cimitir un*e cre şteau ce*ri înalţi. ;nul *intr e ei
avea crengile pînă aproape *e pămînt şi, sub acest copac, mi"am făcut un a*ăpost. Era
vizuina în care, cu a3utorul acelor priet eni mititei, îmi a*unam como rile " bucăţi *e
sticlă colorat ă, frunze multicolore şi alte lucruri frumoase *in #atură. &ar ceea ce mă
*eran3a este că nu ştiam nicio*ată *e un*e apăreau< ime*iat ce se apropia unul *in
membrii familiei mele, o luau *in loc+
*rumul$eala
la vale.
ltă vizuină
Era peste
a mea
*rumul
era omare
căpiţă
la vece
margin
*e ea
fin,căr
*inuiavîrful
locuicăreia
am, înîmi
faţa
*ă*eam
casei.
'mintirea mea cea mai grozavă, şi este cu siguranţă aceea care a a tulburat"o cel mai
mult pe mama, a fost atunci cîn*, privin* pe fereastră, a văzut mai mulţi copii *în*u"şi
*rumul *e pe căpiţă, împreună cu mine+ =ineînţeles că aveam o mică ascunzăt oare
sub fîn, un loc în care ne aşezam a*eseori ca să *iscutăm serios probleme importante
pe care le ai la trei sau patru ani. &eci, uitîn*u"se pe fereastră, mama m"a cemat să
mă întrebe cine erau copiii care se 3ucau cu mine. 'tunci mi"am *at seama că nu le
ştiam numele. 1i o să mă întrebaţi cum erau îmbrăcaţi. 2ăi, erau băieţei şi fetiţe. înt
incapabil să vă *escriu în *etaliu ainele lor, silueta, cipul. #ici măcar nu mă gîn*eam
că erau altfel *ecît mine (şi erau oare>). ingura *eosebire era că puteau să apară sau
să *ispară *upă voie. % *ată, *oar o singură *ată, privin* pe fereastră, am văzut zîne
care mă cemau afară, să mă 3oc cu ele. &e *ata aceea mama Ie"a văzut foarte bine,
*ar nu m"a opr it să ies la ele. $eea ce s"a repe tat un anotimp întreg, a*ică o vară
întreagă.
$îţiva
pă*urice. ani mai
'colo tîrziu " trebuie
am învăţat că aveam
să vorbesc atunci
cu copacii sauşase
maisau şapte ani
*egrabă, " locuiam
se pare, într"o
ei vorbeau
cu mine. Eram sigur că oricine putea auzi vocile care păreau că pot ieşi *intr"un copac.
Era suficient să"ţi alegi unul (un copac viu, nu unul mort+) să stai în faţa lui
cincisprezece sau *ouăzeci *e minute în fiecare zi la aceeaşi oră, timp *e *ouăzeci *e
zile. 1i, *upă experienţa mea, funcţional 'legeam un copac foarte frumos şi mă 3ucam
în 3urul lui cu prietenii, cei care veneau să mi se alăture (care în vremea aceea mi se
păreau mult mai mici *ecît mine). $onstruiam o căbănuţă minunată, cu ramuri *e
se?uoia, *e alun, *e corn sau *e gergin. :oloseam şi violete, cale sălbatice şi toate
felurile *e muşci care păreau să iubească în mo* *eosebit acest colţişor, un*e mă
întîlneam cu prietenii mei ca să stăm la sfat. 2rietenii mei erau micii elfi ai copacilor. %
făceam *es> #u ştiu. 'm petrecut mai mulţi ani în acel loc.
'colo am început să citesc =iblia pentru prima *at ă, *e la un cap la altul, acolo
am învăţat să mă rog, acolo am avut multe viziuni şi experienţe spirituale. 1i am văzut
nu numai elfi, *ar şi persona3e care mi"au părut a aparţine lumii celor veci, mai ales
cei *espre care vorbeşte /eneza. în acea ascunzătoare, nu eram nicio*ată *eran3at *e
cineva *in exterior. 'colo am citit prima scrisoare *e *ragoste, *e la o fetiţă. 'colo m"
am refugiat ca să mă rog atunci cîn* a murit bunica " ea, pe care o iubeam atît şi care
3ucase un rol atît *e important în copilăria mea.
ă *escriu elfii *in copaci , z înele *in pă*ur i sau ceea ce mi se părea a fi îngeri,
prezenţe, în frumuseţea şi minunile care le însoţeau, n"aş putea să o fac, mi s"ar părea
un sacrilegiu. 'cestea sînt experienţe care au fost esenţiale pentru mine " şi aşa rămîn
mereu.
Ele au un caracter prea sacru ca să pot vorbi *e ele. Este ca primu l săru t şi
restul...+ &e ce fac aceast ă comparaţie > 2entru că există, bineînţeles, manifestări fizice
care însoţesc aceste manifestări ale tuturor energiilor invizibile în mi3locul cărora
existăm. 1i în ciu*a tuturor acestora, ne înci*em ocii şi urecile, refuzăm să
ascultăm muzica sferelor celestei lată *e ce sîntem incapabili să auzim aceste voci, să
ve*em aceste forme care prin* contur sub ocii noştri+ otuşi, toate acestea sînt
făcute pentru a ne *a forţă, zi *e zi+
=ineînţeles
Erau *iversecă3ocuri<
veţi *ori
subsă"mi puneţi
copacul *inalte întrebări,
cimitir sau în*e exemplu
gră*ină sau0$e 3ocuri
în fîn, 3ucaţi>0
3ocurile nu
erau aceleaşi. 4i se pare că 3ocurile erau a*aptate punctelor mele *e interes *in acel
moment şi nevoilor *ezvol tării mele. &acă v"aş spune că prietenii mei plantau flori,
alegeau ăţişul sau colţişorul bine ascuns în care îmi făceam o vizuină " n"ar a3 uta prea
mult. oate acestea mă a3utau să vă* frumuseţea lor, mi se vorbea *espre această
frumuseţe.
'colo am învăţat să citesc pentru prima oară. e poate ca acele prezenţe să mă fi
învăţat pentru prima oară să interpretez ceea ce numim 0cartea cea bună. #u cre* că,
povestin*u"vă aceasta, îmi forţez imaginaţia, nu.
#e 3ucam ca toţi copiii< *e"a în*răgostiţii, *e"a mama şi tata, *e"a fraţii şi surorile,
*e"a oţii şi var*iştii, ne 3ucam *e"a enoriaşii şi pre*icatorii... #e 3ucam *e"a tot ceea
ce ve*eam în 3urul nostru.
'cum nu mai am nici una *in aceste viziuni sau le am greu şi foarte rar.
e pare că o*ată, cîn* *ă*eam o lectură pentru căutătorii *e terenuri petrolifere,
pusă
am vorbit
privea
încontinuu
căutarea*enuacele
ştiu experienţe
cărui mineral
cu spiritele
sau teren#aturii
petrolifer,
(cîn* *e
în fapt
ţinutul
întrebarea
copilăriei
mele- căci, *eşi am locuit în locuri *iferite, *iversele noastre case n"au fost nicio*ată
situate la o *istanţă mai mare *e un 5ilometru una
*e alta+).
2e scurt, în cursul acestei şe*inţe, cele *ouă secretare cărora le revenea
stenografierea lecturii au fost, se pare, îngrozite< erau ca paralizate *e o prezenţă care
le împie*ica să facă cea mai mică mişcare, nu mai puteau *ecît să zîmbească sau să
plîngă *e bucurie. 1i, *e cum am început să cobor în inconştient, se pare că am
început să vorbesc cu o mulţime *e oameni " *ar nu se auzea *ecît vocea mea+
2ersoana care con*ucea lectura atunci a pus multe întrebări. &ar nu se oţinea *ecît un
singur lucru< amintir ile *e altă*ată ale zilelor pe care le petreceam împreun ă, eu şi
spiritele #aturii " şi nostalgia lor *e a mă regăsi cît mai repe*e cu putinţă, pentru a
continua ceea ce făceam cu atîta bucurie pe atunci.
$ele şapte persoane care asistau la această lectură mi"au pove stit că acea
conversaţie neobişnuită a *urat aproape trei ore şi, cîn* m"am trezit în fine, erau atît *e
impresionate, că abia în*răzneau să se apropie *e mine+ 2ersoana care stătea cel mai
aproape *e mine a fost atît *e îngrozită încît n"a mai vrut să *oarmă în aceeaşi cameră
cu mine în noaptea aceea.
&ar ca întot*eauna în aceste cazuri, superbul nostru materialism găseşte
întot*eauna o explicaţie, spunîn* că este numai un efect al imaginaţiei...
#"aş putea să afirm că ştiu sau că înţeleg în totalitate ce înseamnă toate acestea.
$um v"am spus *e3a, toate aceste manifestări trebuie că vin *e la această Energie
&ivină pe care o numim &umnezeu. oate formele *e viaţă vizibilă şi invizibilă emană
*in aceas tă ursă unic ă *in care îşi trag esenţa. El ne va a*una, cum spune a
învăţătorul lisus< 0'm vrut *e atîtea ori să vă a*un, ca o cloşcă a*unîn* puişorii sub
aripă, *ar n"aţi vrut0. întem orgol ioşi ca nişte cocoşi, vrem să rămînem fiecare în
colţul nostru+
În fine, sper că aceste cîteva amintiri pe care vi le trimit vă vor fi utile. Este *oar
experienţa mea personală, nu oblig pe nimeni să mă crea*ă. #u poţi trăi o experienţă
în locul altcuiva.
2oţi *oar să constaţi efectele asupra comportamentului persoanei care a trăit"o.
1i *upă aceea, ve*eţi care sînt principiile dup- care îşi mo*elează viaţa. 2>ectura 9-;:,
supliment, 6; ianuarie ;7663
?n cursul tuturor acestor ani de adolescen%ă şi în via%a de adult, Edgar a fost lipsit de
ucuria revederii micilor prieteni nevă'u%i, dar cu pu%in înainte de moartea sa, au venit să i se
arate din nou, lucru pe care el l-a interpretat drept un anun% al plecării sale apropiate.  murit
la 0irginia $each, pe ;6 ianuarie ;7, la ora şapte seara, în momentul cînd soarele apunea.
tunci s-a întîmplat ceva neoişnuit/
0@a Airginia =eac, la #orfol5 şi în tot lungul coastei, se mai vorbeşte şi acum cu
stupefacţie *espre fenomenul care a însoţit acel a*mirabil apus *e soare. =rusc, o rază
*e foc roşu"aprins s"a ri*icat ca un obelisc, ţîşnin* *in *iscul soarelu i. 'proape că a
atins zenitul şi a rămas ca un monument *e lumină în cer, pînă aproape *e că*erea
nopţii0 2<oseph )iliard, L'/omme du mystâre, Edgar Cayce I +mul misterului, Edgar Cayce -
a apărut în versiune romPnă la Ed. 4otary, $ucureşti, ;77:, n. tr.3

1( Spirite ale Naturii! mai s*nteţi ai"i2


Am alun$at Nim,ele(((
Cînd îi studiam neoosită pe poe%ii latini, versurile lor erau pline de aceste divinită%i
campestre/ imfe, "atiri, Fauni etc, care erau clasificate cu eticheta )itologie/ alegorii
poetice. ltfel spus, orice, vore în vînt. +r Cayce, în lectura de mai (os, luînd partea
imfelor, le acordă dreptul la e#isten%ă/
În %raşul celor şapte coline (...), entitate a ora păstoriţ ă şl îşi păzea capr ele într"
un sat roman. $u corp frumos, glas cristalin, se bucura *e viziuni foarte exacte.
$unoştea mesa3ul Iul 2etru, al lui 2avel şi al *iscipolilor *oar *e la trecători (...). 2e
nume !lvla, entitatea urma aceste învăţături, *ar păstrîn*u"şi ecilibrul. În acea
şe*ere 3pe Pm*nt4 entitatea ştia foarte bine să cînte la fluier cîmpenesc şi la flaut.
lată *e ce entitatea ar fi putut astăzi să fie *e profesie muziciană, flautistă sau
clarinetistă sau să cînte la oricare alt instrument *erivat *in fluierul *e trestie, care ar
evoca pă*urile a*înci şi vîlcelele, marile spaţii, *ansul #imfelor şi al *ivinităţilor
3"elorlalte4( Ea se minuna atunci *e mîngîierea soarelui care răsărea *easupra colinei,
*e salturile mieilor şi caprelor pe cărările abrupte şi *e toate acele splen*ori ale
2ămîntului, care cîntă slava creaţiilo r piritului lui &umneze u ;nul şi acţiunea a
asupra lumii. $ăci viaţa şi visele entităţii *in acel timp erau ca*rul *arurilor şl activităţii
sale. 1i aceea a fost perioa*a cîn* a cunoscut cea mai mare *ezvoltare. 3Le"tura 561-'4
Cine mai ştie astă'i de imfe@ 5recii şi latinii, care au vorit atîta despre ele, credeau
în ele pentru că le vedeau. *re'en%a imfelor învăluia lumea rurală într-o lumină caldă şi
misterioasă, pe care o puteau sim%i sufletele spirituale. imfele, spune e#celentul meu
dic%ionar $ouillet, erau 'ei%ele apelor, mai ales ale apelor dulci. Distingem între ele aiade,
ereide, +ceanide 2maritime, acestea3... umele de imfe a fost apoi e#tins la un mare
număr de divinită%i secundare ca +readele 2nimfele mun%ilor şi satelor Dianei3, Driadele
2nimfele codri lor şi copaci lor în general, dar mai ales ale ste(a rilor/ ele dansa u în (urul
copacilor încredin%a%i pa'ei lor, iar trunchiurile acestora le serveau de ascun'iş3, apeele
2nimfe al mun%ilor, văilor, codrilor, crîngurilor şi păşunilor3. imfele nu erau considerate
nemuritoare, ci trăind mai multe mii de ani erau repre'entate întotdeauna tinere şi frumoase,
goale sau pe (umătate goale, întinse lîngă apele pe care le revărsau din urna lor sau dansînd
lîngă satiri. >i se oferea miere, lapte, fructe, ulei, uneori capre.
Cei vechi credeau în ele, astfel că le construiau temple sau chiar le re'ervau în casă un
col% cu apă, împodo it cu statui, vase, a'ine şi fîntîni. cesta era imfeul, consacrat
imfelor. De cele mai multe ori era o grotă naturală sau artificială. +iceiul imfelor, spune
dic%ionarul meu $ouillet - din ;QQO! - este încă destul de comun în &talia.
?n 5allia antică, nimfele erau %inute de asemenea la mare cinste. *entru gali/
Lei%ele erau nenumărate şi ele e#ercitau o ac%iune de protec%ie 'ilnică. Era cîte una în
fiecare fîntînă, în fiecare piatră care forma un adăpost, în fiecare copac... *ămînt ul, apele şi
pădurile erau însufle%ite, pentru gali, de o misterioasă via%ă divină. Erau pretutindeni spirite
ascunse, pretutindeni erau genii 2...3.
Drui'ii au ştiut că dincolo de manifestările aturii se ascundeau pre'en%e şi că, dincolo
de aceste pre'en%e, erau esen%ele >umii 2...3.
Drui'ii făcuseră un pact de alian%ă cu pădurile. cesta corespundea atunci unei
realită%i,
în urmă pentru
cu trei că
miipădurile erau vii. Ceea
de ani. "piritele ce lageniile
copacilor, noi este supersti%ie
aturii e#istauşiatunci
legendă eracorpurile
cînd un adevăr,
lor
terestre nu fuseseră mutilate... ceste rînduri profetice au fost scrise între cele două ră'oaie
mondiale. Ce ar spune autorul astă'i, cînd distrugerea sistematică a pădurilor pune în pericol
echilirul planetei însăşi@
cum, ele 2aceste spirite3 nu se mai lasă 'ărite de creaturile cu două picioare, care le
ucid cu plăcere. Ele ştiu că şi cea mai inocentă fiică de om nu se va gîndi, ducîndu-se în
locurile unde trăiesc, decît să smulgă ceea ce ele au creat cu dragoste şi care este iuirea lor,
florile.
?n vremea cînd pădurile erau liniştite şi cînd vegeta%ia se de'-volta lier, chintesen%a vie
a copacilor se materiali'a şi putea deveni vi-'iilă pentru anumi%i oameni a(unşi la clarvederea
lumii mai sutile care ne încon(oară. Go%i oamenii primitivi voresc de aceste creaturi timide,
fugitive, inevoitoare, care sînt spiritele aturii, şi to%i le atriuie ace-leaşi calită%i şi aceleaşi
defecte 2...3. imfele, driadele sau 'înele sînt aceleaşi fiin%e, dar ne-am oişnuit să le
considerăm pur mitologice.
m e#tras aceste rînduri dintr-o minunată carte a lui )aurice )agre, La Cl e des
choses cachâ es I Cheia lucrurilor ascunse, care ar merita să fie citată în întregime... El se
alătură dorin%elor lui Cayce privind aceste pre'en%e care se (oacă în atură şi lecturii 9Q6-;,
unde tînă ra "ylvia îşi amintea de valcele şi pă*uri a*înci, *e marile spaţii, *e *ansul
#imfelor şi *e (alte) *ivinităţi (0te s!lvan *ells, te great out*oors, te *ance of te
n!mps an* te go*s0, spune Cayce în te#t3. Greuie remarcat că Cayce, atît adormit în
transă 2în lectu ra 9Q6-;3 cît şi trea' 2în scrisoarea către doamna 93, este de acord cu
e#isten%a spiritelor aturii, pe care el le descrie ca dansînd şi (ucîndu-se.

R%7oiul "opa"ilor
Cum am pierdut noi contactul cu lumea aceasta fermecată @ )aurice )agre spune
versiunea sa/ ltădată, această e#isten%ă 3a spiritelor #aturii) nu năştea îndoială în nimeni.
$iserica creştină, în primul său efort de a converti lumea, s-a ciocnit de divinită%ile aturii,
care erau pretutindeni, su copacii tuturor pădurilor, în alastrul tuturor i'voarelor. u s-a
gîndit atunci să le nege e#isten%a, pentru că era imposiil. Dacă ar fi e#istat oameni cultiva%i
ca să nu creadă în spiritele aturii, ea s-ar fi spri(init pe opinia lor. Dar ei nu e#istau şi a fost
oligată să declare că toate divinită%ile copacilor şi apelor erau demoni anima%i de for%a
diaolică. 2&id., p. Q3
1i iată de ce spune Cayce/
Entitatea !lvia urma aceste învăţături, *ar păstrîn*u"şi ecilibrul.
'ceste învăţături ale lui 2etru, 2avel şi ale *iscipolilor erau ineîn%eles acelea ale
lui Christos. 1i păstori%a inocentă nu se gîndea nici o clipă că #imfele şi alte *ivinităţi ar
putea fi condamnate de cuvîntul "ău. Dacă apostolii *etru, *avel şi ceilal%i i-ar fi spus că
Christos respingea spiritele aturii, cum ar fi putut ea să"şi păstreze ecilibrul >
?n realitate, spiritele aturii se supun instruc%iunilor divine. şa cum îi spune *ann lui 4.
+gilvie Cromie, în 0r-dinile din !indhorn" "înt servitorul Dumne'eului totputernic. Ciclul
de revela%ii al grupului din Findhorn, "co%ia, despre care voi vori mai tîr'iu, redă spiritelor
aturii locul lor în planul divin. întru totul de acord cu Cayce, atît trea' cît şi adormit, ei 2cei
din Findhorn3
Cred cănulupta
opundusă în 5allia de#imfele
creştinismului $isericaşiprimitivă
alte *ivinităţi.
împotriva "piritelor aturii a fost o
chestiune politică. Era vora de înlocuirea drui'ilor şi înlăturarea lor. Conflic tul treuie c ă a
fost la fel de violent ca acela pe care l-am vă'ut între discipolii lui Christos şi vechea ierarhie
evreiască.
Drui'ii, mai spune )aurice )agre, trăiau su olta copacilor, în locuin%e uşoare, cărora
un singur anoti mp le putea şterge urmel e. în păduri îşi %inea u colegiile 2...3. )aril e păduri
galice erau aliatel e lor din ele îşi trăgeau ei for%a. 4egula esen%ial ă a drui'ilor era să nu
distrugă nimic din ceea ce e viu, regulă pe care o aveau şi pitagoreicii, esenienii, toate marile
confrerii ale în%elep%ilor antici 2...3. Drui'ii comunicau cu marile for%e vegetale din păduri 2...3, ei
erau agen%ii de legătură între păduri şi oameni 2...3. Drui'ii dădeau galilor simpli lec%ia de via%ă
a pădurilor. Ei îşi modelau sufletele după ucuria e#primării copacilor.
Căldura cu care voreşte )aurice )agre de pădurile noastre merită să fie suliniată
într-un timp cînd 5allia împădurită dispare încet-încet su eton. $etonul înseamnă doar
peisa( cenuşiu şi triste%e, pe cînd atura este ucurie/
>egendele
*ămîntului to%i aceivoresc
căror a liîntotdeauna
s-a îngăduitdesă dansurile 'înelor
vadă "piritele aturpădurii
ii spun sau aleaupiticilor
că ele o fire
veselă. atura îşi desăvîrşeşte opera în ucurie şi această ucurie predomină pe măsură ce
conştiin%a se de'voltă în regnurile superioare. 5ermi nările şi înfloririle sînt opere de ucurie.
*ătrunderea rădăcinii, urcarea sevelor, creşterea frun'elor sînt sim%ite afectiv de sufletul
copacului ca o dilatare a fericirii şi această fericire are o virtute de comunicare ea se poate
transmite omului dacă el poate găsi un punct de contact între fericirea vegetală şi propria lui
inimă. 2&idem, p. ;3.
Cum spunea Cayce/ otuşi, totul este făcut să vă *ea forţă zi *e zi. 2"crisoare către
doamna 9, men%ionată anterior3. 1i paradisul verde al iuirilor copilăriei este de neuitat
prin acel acord spontan al copiilor cu ucuria aturii. ltădată, iuirea dintre un ărat şi o
femeie era sim%ită ca un ecou al acestei ucurii/ de aceea îşi ofereau îndrăgosti%ii flori, fructe,
animale. Gendin%a culminea'ă cu pastoralele secolului al M0&&&-lea, unde sînt cînta%i păstorii
şi păstori%ele care se iuesc pe pa(işti înflorite. De altfel, a face curte se mai spunea şi a
număra floricele şi toată literatura erotică din secolul al M0&&&-lea îşi lua vocaularul din regnul
vegetal şi animal... Era totuşi mai stimulator decît iuirea într-un cadru de eton, de o%el şi
violen%ă.
?n fine, să ne întoarcem la )aurice )agre, care arată cum vînătoarea de vră(itoare a
fost mai întîi un ră'oi împotriva copacilor şi împotriva locuitorilor lor, spiritele aturii.
Ca şi galii care purtau plete, avînd ochii de culoarea rîului, pămîntul care i-a născut era
acoperit de păduri dese, întretăiat de firele a'urii ale apelor 2...3. 5allia era împără%ia plantelor,
iar rasa umană era supusă copacilor. celor copaci puternici, milenari, renăscînd neîncetat
din sust an%a trupu rilor lor, oamenii le închinau un cult. 0ia%a li se trăgea din acei 'ei
inevoitori comunicau cu sufletele lor materiali'ate îşi construiau oraşele după e#emplul
cetă%ilor uriaşe pe care le formau pădurile erau triutari regilor vegetali 2...3.
Dar aceas tă stare de ferici re era prea frumoa să ca să dure'e. ?ntr-o 'i, au sosit
cotropitorii, adică legiunile romane, care îşi propuneau să aducă civili'a%ia acelor arari/
+dată cu inva'ia romană, a început în 5allia ră'oiul oamenilor împotriva copacilor
2...3. *e vremea drui'ilor, pădurile se continuau neîntrerupt din &rlanda pînă la Canalul )înecii
2...3. Coastele )editeranei, de la isa pînă la "aint-4aphael, erau acoperit e de o pădure de
frasini, în
vedem desecolul
nepătruns. ceastă
al M-lea slu(indpădure a re'istat
de fortărea%ă încă vreo
împotriva cîtevadatorită
inva'iilor, sute dedesimii
ani, pentru
sale. că o
2...3 Cînd acosta la )assilia, romanul intra în %ara noastră şi, înaint înd spre nord,
întîlnea păduri din ce în ce mai dese, din ce în ce mai întinse.
1i iată un episod pu%in cunoscut al supunerii galilor, o catastrofă ecologică, despre care
căr%ile noastre de istorie nu voresc niciodată/
na dintre pădurile situate în împre(urimile )arsiliei, despre care spune >ucan 2...3 că,
atunci cînd Ce'ar &e-a ordonat legionarilor să-i taie copacii, aceştia au refu'at, impresiona%i
de maiestatea pe care o dega(au. Ce'ar, ateul, a fost oligat să apuce o ardă şi să dea
prima lovitură, ca să le arate că nu treuie să se teamă de reo ră'unare cumplită. *roail
că a sim%it, făcînd acest gest , că atacă un duşman la fel de redutail ca şi cavalerii lui
0ercingetori#. tunci a început e#terminarea copacilor. *ădurile au fost trecute prin foc şi
saie 2...3. 5alii au a(utat la distrugerea imenselor locuin%e forestiere ale 'eilor lor. Din %inutul
heduenilor la capătul )osellei, pînă în %inutul Ruitaniei de-a lungul *irineilor, au ars două
focuri... marile păduri galice fuseseră lovite de moarte... *ier'îndu-şi pădurile, 5allia
despuiată avea să-şi schime sufletul... După aceea a avut loc, spun istoricii france'i S uneori
cu triste%e -, înfrîngerea lui 0ercingetori# la lesia... dar nimeni nu s-a g îndit să asocie'e
înfrîngerea oamenilor cu înfrîngerea copacilor 2&id., p.  şi următoarele3.

Ioana D8Ar" #i 9Copa"ul %*nelor9


Fiecare copac are un suflet, spune <ean *rieur. E#ista pe lîn-gă fiecare sat un =copac
al 'înelor=, pe care tinerele fete îl împodoeau cu coroni%e şi-l încon(urau în hore - î%i aminteşti
de el, &oana@;
?ntr-adevăr, &oana d=rc va declara ea însăşi (udecătorilor săi, în cursul procesului, că/
>îngă Domremy, e#istă un copac/ i se spune copacul Doamnelor sau Copacul Lînelor,
uneori. în apropiere, este un i'vor. m au'it că olnavii se duc să ea apă de acolo ca să se
facă sănătoşi. sta am vă'ut-o chiar eu. Dar dacă se vindecau= sau nu, n-aş putea spune! m
mai au'it povestindu-se că olnavii, cînd se pot ridica, ies să se plime pe lîngă copac.
1i este un copac înalt, numit Fa, 2...3 unde mă duceam uneori împreună cu alte fete şi
făceam ghirlande
vremea pentruveneau
mea -că Lînele statuia )aicii Domnului
acolo să dinm
%ină sfat. Domremy. $ătrînii
au'it-o pe <eanne povesteau - nu este
ury, care cei din
so%ia primarului şi mi-este naşă mie, care vă voresc, am au'it-o povestind că vă'use Lînele
acolo. Dar nu ştiu dacă este adevărat sau nu. iciodată n-am vă'ut Lînele lîngă Copac, ca să
ştiu dacă le-am vă'ut în altă parte, apoi despre asta, pe legea mea, haar n-am!.
<udecătorul care o interoga pe &oana nu discută/ fără nici un comentariu , trece la altă
întreare. imeni nu-i va reproşa &oanei credin%a în 'îne 2este vi'iil că le acceptă, apărîndu-
se totuşi pu%in!3.
&oana D=rc apare în lecturile lui Edgar Cayce, unde eneficia'ă de o anali'ă
întinsă 2cf. vol. &, && ale pre'entei lucrări3. Cayce sulinia'ă acolo conte%tul mistic şi
e#cep%ionalul nivel psi al mediilor frecventate de &oana D=rc în epoca sa. Ge#tul de mai sus
este interesant prin apropierea dintr e ''Copacul #inelor şi i'vorul care vindecă/ imfele
greceşti au devenit la noi Lîne, dar sînt aceleaşi entită%i inevoitoare.
?n continuarea declara%iilor sale, &oana mai spune/ u ştiu dacă de la vîrsta ra%iunii am
dansat lîngă copac este foarte posiil să fi dansat acolo cu alte fete mai mult m-am (ucat
decît am
Cadansat.
şi Edgar Cayce, &oana nu găseşte cuvinte pentru a spune ce (ocuri pot fi (ucate cu o
'înă! ici eu însămi, care am trăit această e#perien%ă, nu o pot povesti/ un val de uitare a
acoperit-o la vîrsta adultă. mintirile se estompea'ă - totuşi, ştim că sînt acolo şi că le vom
regăsi într-o 'i. &oana continuă/
)ai e#istă o pădure numită $ois-Chenu se vede din uşa tatălui meu, este fa o
(umătate de leghe. -am au1it niciodată că Lînele vin acolo să stea de voră dar fratele meu
povestea că se spune la Domremy/ &oana a deprins meşteşugul lîngă Copacul Lînelor. u-i
adevărat, l-am spus contrariul. 1i cînd am venit către rege, erau unii care întreau dacă la noi
în %inut se cunoaşte o pădure numită $ois-Chenu/ pentru că de acolo, spun nişte profe%ii, va
apărea o fată care va face minuni. Dar eu, &oana, n-am cre'ut aşa ceva! 2ceeaşi şedin%ă3.
?ntr-adevăr, &oana au'ise glasurile prima oară în grădina tatălui său - şi nu su
Copacul Lînelor. Dar mărturia sa lasă să se în%eleagă că oamenii din %inut au'eau uneori
voci profetice su acel copac şi în pădurea numită $ois-C henu. &oana neagă că ar fi vă'ut
sau au'it Lîne, căci acestea au o proastă reputa%ie în ochii $isericii/ supersti%ii păgîne! Cum
ea sevora
este află îndefa%a unui
cea triunal
care ecle'iastic
nu convine liniei2pre'idat de episcopul
gîndirii corecte Cauchpn3,săi.
a (udecătorilor &oana
Eatace cînd
nu va vori
deci decît de vocile venind de la "finte neapărat catalogate de 4oma/ "fînta Catherina şi
"fînta )argareta, pe care ea le va descrie conform hagiografiei oficiale.
)ai tîr'iu, într-o altă şedin%ă, (udecătorul o va întrea pe &oana/ Lici că ve'i su copac
%i-au apărut "fînta Catheri na şi "fînta )argareta @... 1tii tu, Copacul, cel despre care am
vorit de(a!
- u ştiu nimic, răspunde Fecioara noastră.
- tunci, lîngă i'vorul care curge în apropiere@
- colo, da, le-am au'it. Dar ce mi-au spus in clipa aceea nu ştiu.
&oana va fi interogată la nesfîrşit în privin%a acelor voci. <udecăt orii caută să o
condamne pentru vră(itorie. r vrea să o facă să spună că a avut contacte cu spiritele aturii,
considerate în unanimitate diaolice, de către $iserică. Cu multă iscusin%ă, &oana va evita
capcana... ceea ce n-o scuteşte de condamnare. Căci procesul său a fost un proces politic,
unde s-au înfruntat, prin ea, oameni devora%i de setea de putere. Cum spunea Cayce/
Bari sînt cei pe care puterea nu"i *istruge ca oameni 2>ectura 6789- consacrată
5ermaniei na'iste. Cayce adaugă, vorind de Hitler/ &ar acest om, cu excepţia unei
scimbări materiale , va supravieţui ciar şi acestui lucru+ I"a supravieţuit un timp...
pre nenorocirea noastră+)
şa cum spune )aurice )agre în pasa(ele citate mai înainte, condamnarea spiritelor
aturii de către primii episcopi a fost o chestiune politică. Este şi părerea prietenului meu,
<ean *rieur/
Drui'ii au fost victima cuceririi romane, apoi a cuceririi creştine pentru a le distruge
puterea politică, romanii le-au distrus sacerdo%iul, iar ini%ia%ii au decă'ut la rangul de ghicitori.
Creştinii, care nu cunosc decît o perpetuare vulgară a druidismului, i-au calomniat aşa cum
calomniaseră cultele greco-latine , cum fuseseră ei înşişi calomnia%i. Ceremonia culegerii
vîscului de ste(ar a a(uns în ochii lor o demonstra%ie de idolatrie vulgară. De asemenea, au
înfierat su numele de orgii ceremoniile eleusine pe care nu le în%elegeau sau se făceau că
nu le în%eleg 2+p. cit., p. Q3.
Copacii cu 'îne 2au fost3 ultimele vestigii pe pămînt creştin ale acestor plante
frumoase şi măre%e pe care le venera lumea antică -care a avut marele merit de a sacrali'a
toată natura 2&id., p. Q;3.
+ranţa ,erme"at

Căci satele de altădată nu erau goale ca a'i. Aăranul a devenit o specie pe cale de
dispari%ie, ca vulturul, ursul şi ursucul... u numai că nu mai e#istă %ărani, faună sălatică ,
sate, dar nu mai e#istă Copaci cu 'îne, nici i'voare sfinte. ?ntîlnesc uneori astfel de lucruri
complet aandonate, în plimările mele/ a'inul este în general plin de cutii de Coca-Cola,
sticle de material plastic, amala(e goale, de cartuşe, lăsate de vînători... &'vorul este poluat,
nu îndră'neşti nici măcar să mai ei şi ai impresia că au'i plîngînd nimfa 2sau 'îna3 căreia îi
fusese încredin%at.
ltădată, în fiecare pădurice e#istau elfi. >a poalele fiecărui copac, se ascundea un mic
gnom. >îngă fiecare mlaştină, stătea o 'înă. Ainuturile rurale erau populate de aceste entită%i
misterioase, care le dădeau farmec. Erau şi monştri, ca Fiara din 5evaudan, GarasRue din
rles, )arele
dansînd 'înele,$auau şi simio%ii
vîrcolacii, din %inutul
vră(itoarele catalan...
saatului - sau>aîntuind
lumina lunii, în poieni,
fantomele! puteaivechi,
>ocurile să ve'i
cimitirele, mormintele, locurile consacrate erau prote(ate de către entită%i - sau îngeri -
pă'itori ai pragului. Era palpitant la %ară... se organi'au întîlniri!
Dar fi%i siguri că pre'en%ele invi'iile - cele une ca şi cele rele - n-au dispărut toate,
lată mărturia actri%ei nne 0ernon. Ea povesteşte că, într-o perioadă din via%a sa, trăia singură
în *roven%a, într-o casă i'olată, de la marginea unei păduri/
?ntr-o noapte, pe poteca din pădure, colina era scăldată în lumina cerului, căci era lună
plină am 'ărit de departe un animal care venea în salturi spre mine, cu vite'ă mare/ la te
uită! pisica vine să ne plimăm împreună, m-am gîndit. Dar nu era vora decît de o umră, o
eşarfă cenuşie şi lungă, impal pailă ca un fum, care a încetinit ca să treacă la înăl%imea
ci'melor mele. Citind cartea comandantului de (andarmi Gi'ane, am aflat că aceste fenomene
nu sînt rare la %ară. Chiar li s-au dat nume, scrie el, - la $igourne sau le 5alipote
l%i prieteni foarte apropia%i au întîlnit şi ei acest 5alipote - voi povesti mai departe în
ce fel. Ainutul rural este impresionant - şi mai ales noaptea. numite persoane sînt îngro'ite
de pre'en%ele
spiritele aturiiinvi'iile pe caredeleeton
sînt alungate ănuiesc 2dar al%ii entită%i
şi gunoaie, nu văd răufăc
nimic!3.ătoare
După vin
părerea
să lemea, cînd
ia locul.
*ersonal, mă tem cel mai mult pentru viitor de e#traterestrii negativi - aceia despre care
voreşte <acRues 0allee în anchetele sale. Ei mişună, de preferin%ă noaptea, pe drumurile de
%ară, goale 2nenumărate mărturii în $ra'ilia, "tatele nite, Fran%a...3.

9St*n"ile %*nelor9
m în fa%ă cartea scrisă de Dr. )a# 5ilert din 0aucottes, lîngă port, în "eine-
)aritime, care se intitulea'ă Pietrele 1înelor în 0allia antic-. El trece în revistă, cu rădare,
nenumărate - nenumărate! - locuri megalitice asociate 'înelor de e#emplu/ Creu#-es-Faies,
în 5uemsey/ 4oche au# Fees la )arcille, între 4ennes şi 0annes sau 5rotte-au#-Fees
lîngă >ocmine 5rotte-au#-FPes la Fontvieille în *roven%a, între )ettray şi "aint-ntoine-du-
4ocher lîngă Gours )aison-des-FPes la )ire, în n(ou, la TuarrP-les-Gomes, în )orvan
etc. *retutindeni în Fran%a, dolmenii, menhirii, cromlehii şi aleile acoperite sînt asociate
spiritelor
faptul că aturii
tradi%ia -populară
şi întotdeauna ruinele,
asocia'ă oricum
pietrelor ar entită%i,
diferite fi. ?n această carte,
denumite )a# 'îne/
generic 5ilert remarcă
;. "piritele *ămîntului, ca gnomii sau ghielinii
:. Fantomele defunc%ilor, printre care poate e#ista o Doamnă lă
6. mintirea preoteselor profetese din lumea celtă, numite Brach în $retania 2de
acolo derivă, de e#emplu, er-Krach3 este şi ca'ul 'înei 0iviane sau al 'înei )elusine, a
căror e#isten%ă istorică este proailă
. u mai rămas divinită%i greco-latine, nimfe şi driade legate de un loc anumit
)arile catedrale celte închinate )aicii Domnului au fost ridicate pe locuri celtice sacre, unde
era slăvită )area )amă prin manifestările sale din atură.
)ama simoli'ea'ă reali'area frumuse%ii ideale. ?n contemplarea Frumuse%ii, fie a
unei femei care merge, fie a unui copac care se înal%ă pe un pisc, omul atinge o stare aflată
între intui%ie şi în%elegere, culmea cea mai înaltă unde poate a(unge spiritul uman. )ama a
fost întotdeauna repre'entată 2...3 Creştinii i-au spus Fecioara )ăria. însă cînd au adus cultul
Fecioarei )ăria în 5allia, nu era nici un gal care s ă n-o fi cunoscut de(a. Doar că o numeau
altfel,
ea era,depentru
secole.
ei,1i)amele
cum )ama li se pre'enta
2...3. Fiecare sue#presia
i'vor era diversitatea infinită aa unei
în materie formelor
)amevii vii
din şiatură,
multe
făceau vindecări miraculoase cu apele lor 2...3 şi atunci se venea acolo în pelerina(.
utorul aminteşte mai departe srcinea catedralei din Chartres, construită sigur pe un
sanctuar al )amei slăvite de gali. Cercetări arheologice recente au demonstrat că
amplasamentul catedralei creştine fusese într-o epocă anterioară amplasamentul unui
templu.
)amele 2...3 n-au făcut decît să-şi schime numele. Dar ele aud apelurile formulate cu
alte silae, de către oameni din aceeaşi rasă. Ele sînt încă ascunse su pietrele altarel or
creştine. 1i cînd un credincios murmură ve )ăria, +nuava se înal%ă între lumînări şi
murmură/ ="înt aici=. 2)aurice )agre, op. cit., p. 63
ceste rînduri, scrise în ;76, n-ar fi fost de'avuate de către Cayce, el care spune că
Christos şi sufletul-soră 2pe care îl cunoaştem astă'i ca )ăria3 s-au încarnat su nume
diferite în toate civili'a%iile 2cf. voi. &3. ceea pe care drui'ii o cunoşteau ca )area )amă era
un vechi chip al )ăriei, lată ce spune Henry Durville/
Lînele sălaşuri
5allii. ceste sînt plasate de legendă
poetice atriuite în toateau
'înelor locurile undeo fuseseră
căpătat slăvite
importan%ă divinită%ile
deoseită. De vechii
acolo
provin denumirile folosite/ mlaştina 'înelor, peşterile domni%elor, insula 'înelor=0=pu%ul
'înei, muntele 'înelor , movilele 'înelor, turnul 'înelor... spune Henry Durville, care a
scris o carte despre 'îne. )Les !-es I Lînele, ed. *erthuis-Durville, ;O, d du )ontparnasse,
*aris M0.3
*ietrele, megali%ii, ruinele sînt în general în locuri i'olate şi, de aceea, convin acestor
pre'en%e misterioase, cărora, conform tradi%iei, nu le place să fie deran(ate. &n revela%iile
clarvă'ătorilor din Findhorn )Les 2ardins de !indhorn, ed. >e "ouffle d=+r3, spiritele aturii şi
devaşii 2îngerii3 le vor e#plica lui Eileen Caddy şi lui Dorothy )ac >ean că treuie astă'i să
lăsăm în fiecare grădină, în fiecare parc, un spa%iu neumlat, unde grădinarul nu treuie să
pătrundă. cela va fi laoratorul spiritelor aturii, care nu pot lucra decît departe de
pre'en%ele omeneşti.
oaptea, mai spune Durville, cînd copacii înal%i îşi aşterneau maiestuos umra mărită
de refle#ele astrului de argint, 'înele se adunau în locuri i'olat e. dunări unde gra%ia şi
unătatea unde
întrunirile pacti'au
orgiaîntr-un cadru
îşi etala de pură
e#cesele 2...3.frumuse%e. Era oişnui%i
Cei care sînt =hora 'înelor, foarte la
să meargă diferită
cules de
de
ănu%i 2flori de primăvară, n.tr.3 întîlnesc adeseori, pe colinele acoperite cu iară, en'i
circulare de un verde mai închis, unde vegeta%ia este mai deasă şi mai înaltă cu (umătate fa%ă
de rest. Foarte frecvent (umătă%i de cercuri, ine marcate, cu o margine netă, aceste en'i
diferă în diametru şi lă%ime par trasate cu compasul şi, toamna, le înroşeşte o diademă de
ciuperci şi criptogame în culori vii. + veche tradi%ie ne spune că acolo şi-au încins 'înele hora,
vara, la lumina lunii. 2Durville, op.c, p. Q3
şadar, acum şti%i... Dacă ve%i ieşi devreme, diminea%a, în inima Fran%ei, ve%i vedea
poate o horă a 'înelor! Este imens numărul căr%ilor şi autorilor care voresc despre ele. Go%i,
ineîn%eles, acoperi%i de tăcerea dispre%uitoare a "oronnei...
Dintre Fran%a rurală, care vorea 'înelor, şi Fran%a citadină, care nu mai ştie decît de
ra%ional, a învins cea din urmă... *entru totdeaun a @ u @ în satele noastre pustii, spiritel e
aturii se vor întoarce cîndva...

Spiritele Naturii ,u$ de oameni


Deşi numele de macadam este de srcine sco%iană şi "co%ia este %ara preferată a
spiritelor aturii, acestea detestă marile oraşe poluate, lată de ce grădinile din oraş nu sînt
atît de frumoase ca grădinile de la %ară/ nici o plantă nu poate creşte, se pare, fără pre'en%a
constantă a gnomilor şi 'înelor.
"piritele aturii fug de oameni. >e sînt ostile, pentru că le reproşea'ă distrugerea
acelei aturi pentru construirea căreia ele au nevoie de o via%ă. Dar copiii, care sînt încă fără
pre(udecă%i, se ucură întotdeauna de favoarea lor. 1i cînd se (oacă împreună, contactul se
face în ucurie, cum povestea Cayce mai sus. Ca şi micul Edgar, mul%i al%i copii au avut şi vor
avea încă acest privilegiu/
2oporul mărunt care locuieşte în văi va susţine şi va călăuzi activ entitatea în
anii copilăriei, cîn* va Ieşi afară. 3Le"tura '::;-'4
Din păcate, poporul mărunt locuieşte la tară... şi foarte pu%in la oraş. lată de ce copiii
din oraşe sînt astă'i cu mult mai nervoşi, mult mai instaili, mult mai dificili. >e lipsesc aceste
(ocuri magice
lată încăcuomicii elfi,care
lectură carevoreşte
le aduceau
de ucuria profundă,
influen%a indispensailă
staili'atoare creşterii
a spiritelor aturiilor.asupra
copiilor/
Influenţa lui 4ercur a*uce acestei entităţi o puternică sensibilitate muzicală- mai
ales o sensibilitate specială faţă *e simfonie " care este un ecou al muzicii sferelor
celeste. $ăci pentru această entitate, frumuseţea amurgurilor, progresia planetelor şi a
@unii sînt întot*eau na un subiect *e încîntare. oate acestea sînt mai semnificat ive
pentru ea *ectt pentru ma3oritatea celorlalţi oameni. :rumuseţea #aturii în toată
activitatea sa, norii, trăsnetul, fulgerel e, toate vocile #aturii răspun* entităţi i- ele îi
trezesc un ecou profun* şi sînt pentru ea o influenţă stabilizatoare. &e multe ori este
greu *e înţeles pentru cei care n"au această experienţă şi pentru cei care n"au fost
acceptaţi *e aceia pentru care lucrează entitatea. 3Le"tura ':'5-'4
ltima fra'ă a acestui fragment de lectură - foun* favor in te grace of tose Com
entit! serv es - desemnea'ă entită%ile invi'iile, care pot aduce pacea spiritului uman,
liniştind inima strînsă de teamă şi răspun'înd neliniştilor sale. Dar acest lucru nu este cu
putin%ă
să decît cu odesingură
fie a""eptaţi condi%ie/
ele. Greuie ceisăcare
apoi sînt interesa%i
stailească de spiritele
o colaorare aturii pe
întemeiată treuie mai căci
respect, întîi
aceste spirite pot să-i a(ute într-o mie de moduri diferite 2şi eficiente!3. m vă'ut mai sus
lectura în care Cayce îl sfătuia pe un căutător de petrol să asculte sfaturile spiri duşilor.
ceştia sînt spiritele *ămîntului/ ei ştiu foarte ine ce se află în adîncuri!
*rimul dintre serviciile pe care le pot face aceste spirite familiare, cum erau numite
altădată, este acela de a ne informa. După părerea lui Cayce, am făcut o mare greşeală că
le-am dispre%uit învă%ătura/
&acă $reatorul foloseşte un gnom, o zînă, un înger sau orice altă entitate pentru
a vă călăuzi evolu ţia, foarte bine+ (...) . #umai să mergeţi exact în *irecţia pe care
trebuie s"o urmaţii 2>ectura 66Q-63
şa este şi calea spirituală a grupului din Findhorn, despre care am citit, trăind ucuria
vie%ii mele! *rimele mărturii primite de clarvă'ătorii fondatori ai comunită%ii, *eter şi Eileen
Caddy, Dorothy )ac >eari, au fost traduse în france'ă su titlul Les 2ardins de !indhorn I
5rădinile din Findhorn. Demers ul lor constă în regăsirea dialogului cu spiritele aturii, care
sînt secretarii
pretindeau mul%işipredicatori!3.
colaoratorii Dumne'eului totputernic 2spre deoseire de ceea ce
nul dintre prietenii din grupul Findhorn, pe nume 4. +gilvie Cromie, 'is 4.+.C., un
ătrîn domn speciali'at de multă vreme în studiul spiritelor aturii, povesteşe cum într-o 'i a
vă'ut un faun mitit el dansînd în grădina otani că din Edinurgh, în "co%ia 2spa%iu verde
e#cep%ional, aflat în inima unui mare oraş agitat3, lată cîteva fragmente din acest dialog
e#traordinar, pe care vă sfătuiesc să-l citi%i in e%tenso în 0r-dinile din !indhorn"
)icul faun dansa în (urul locuiui unde mă aşe'asem s-a oprit o clipă, m-a privit, apoi s-a
aşe'at cu picioarele încrucişate, dinaintea mea. ?ntruchipa adevărul adevărat. )-am aplecat
şi i-am spus/
- "alut!
Dintr-un salt a fost în picioare, înmărmurit, privindu-mă fi#.
- )ă po%i vedea@
- Da!
- u te cred. +amenii nu ne pot vedea.
- $a da, unii pot.
- tunci, spune-mi cum arăt!
>-am descris aşa cum îl vedeam. Cu aceeaşi uluire, a început să danse'e, rotindu-se
în cercuri mici.
?ntr-atîta l-a interesat 4oc pe micul faun încît l-a înso%it acasă, în apartament... "-a
întors să se plime în grădina otanică, ca să-şi revadă cît mai des micul prieten, şi acest
contact l-a a(utat să dea peste cineva mult mai important/
Cooram *rince "treet, cea mai mare arteră din Edinurgh. Cînd am dat col%ul unei
stră'i care merge pe lîngă ational 5allery, m-am oprit/ era o atmosferă neoişnuită. -am
mai sim%it niciodată aşa ceva 2...3. tunci am reali'at că nu eram singur. + siluetă mai înaltă
decît mine mergea alături. Era un faun, strălucind de o putere impresionantă 2...3.
- 0asă'ică nu-%i este frică de mine @ m-a întreat el. -u!
- şa! Go%i oamenii se tem de mine 2...3. 1tii cine sînt@
- Eşti marele 'eu *an, m-am tre'it spunînd pe loc.
- tunci, ar treui să-%i fie frică! Cuvîntul vostru panică vine de la frica iscată de
pre'en%a mea!
l-a ieşit un porumel din gură/ frică! Frica este aceea care ne închide drumul
cunoa&terii3 ea este, cum spune Cayce, cau'a tuturor suferin%elor noastre. Dar să revenim la
acest dialog e#traordinar/
- Cre'i în supuşii mei@ reia *an. -Da.
- ?i iueşti@
- Da, îi iuesc.
- ?n acest ca', mă iueşti@
- -am nimic împotrivă.
- )I &$E1G&@ -Da.
)ă privea cu un 'îmet ciudat şi cu un licăr în fundul ochilor negri, adînci şi plini de
mister.
- 1tii, desigur, că sînt diavolul!@ î%i dai seama că ai spus adineaori că-l iueşti pe
diavol@
- $a nu, nu eşti diavolul, eşti 'eul codrilor şi al satelor! 2...3.
- 1tii totudiavolului!
repre'entarea şi ine căită-te
$iserica creştină mele
la copitele primitivă m-a luat
despicate, dreptde model
la părul pentru
pe picioare şi la
coarne45
?ntr-adevăr... chestiunea e delicată! Fără a dori să acu'e pe cineva/
$iserica a condamnat to%i 'eii pagini şi spiritele aturii, asimilîndu-i demonilor 2...3, reia
4oc.
- Cre'i că $iserica s-a înşelat@
-  făcut şi ea ce a putut, cu cele mai une inten%ii din lume. Dar 2pentru mine3 era o
eroare. 0echii 'ei nu sînt to%i demoni 2...3.
- tunci, nu arăt a tap ătrîn@
- u! răspunde ătrînul 4oc, încîntat.
1i dialogul continuă... >a sfîrşit, *an încheie pre'entîndu-se ca servitorul Dumne'eului
totputernic şi afirmă că el şi supuşii lui sînt dornici să a(ute omenirea, în ciuda modului cum
ne-a tratat ea şi cum au'ea'ă de atură. Dar, pentru aceasta, treuie sa ne creadă şi să ne
ceară a(utorul.
mcel
recitit de citat acest
pu%in pasa( doar
două'eci de oripentru a vă incita
0r-dinile să citi%i restul.
din !indhorn, în ceea
de fiecare datăcecumă priveşte,
aceeaşi am
mare
ucurie. Cînd mă gîndesc că, în sfîrşit, spiritele aturii vor fi recunoscute, parcă m-aş sim%i
redată mie însămi. ceste fiin%e pe care le-am iuit în copilărie -iată că se ridică glasuri care
să le (ustifice, să le apere, să le redea dreptul la e#isten%ă! în sfîrşit!
ceastă carte minunată, care adună mesa(e primite de diverşi clarvă'ători pe aceea&i
tem-, distinge trei feluri de interlocutori nevă'u%i/
;3 "piritele aturii al căror rol este să veghe'e la creşte rea şi înflorirea regnu lui
vegetal. "înt muncitorii care lucrea'ă în ucurie şi în frumuse%e.
:3 Ceea ce echipa Caddy-)ac >ean a numit Devaşi 2cuvîn t indian care se poate
traduce prin îngeri3, răspun'ători de fiecare fenomen. De e#emplu, fiecare fenomen
meteorologic natural - ploaie, vînt, 'ăpadă, furtun ă - este în stăpînirea unui înger şef,
răspun'ător de unul mers al lucrurilor! Got astfel, pentru fiecare specie de fruct, legumă sau
plantă, pentru fiecare specie animală şi pentru fiecare piatră, e#istă un înger răspun'ător,
căruia îi revine să veghe'e !a respectarea schemei divine 2să nu iasă un castravete dintr- o
sămîn%ă de floarea-soarelui, de e#emplu...3
63 ?n fine, e#istă mesa(e de la Christos, primite de Eileen Caddy şi care sînt de o mare
frumuse%e 2între care cele traduse su titlul La Petite 6oi% l 5lăsciorul, Ed. >e "ouffle d=+r3.

<n$erii meteorolo$iei
Ceea ce-mi place la vechile hăr%ile maritime sînt îngeraşii rotofei, care repre'intă
vînturile. în ntichitatea greco-romană se credea că e#istă o divinitate responsailă pentru
fiecare curent de aer!
$oreas era vîntul de mia'ănoapte, ca şi confratele său Ruilo. >a mia'ă'i, erau otus,
uster şi fricus la răsărit, Eurus şi în fine la apus, Lephyrus şi Favonius. Go%i răspundeau
ordinului 'eului 0înturilor, Eol. El îi %inea închişi în peşterile insulelor eoliene...
&deea nticilor revine acum. lată cum încep mesa(ele acelor entită%i superioare sau
Devas, care guvernea'ă schimurile ioenergetice pe planetă/
Da, eşti menită să coopere'i la această grădină. >a început, gîndeşte-te la spiritele
aturii
încît le şiveilastîrni
spiritele ierarhic0or
interesul. maifi neuni
înalte. $ranşea'ă-te
de ucurie sălagăsească
ele este un demers
în fine nişteatît de neoişnuit
memri ai rasei
umane, dornici să le solicite a(utorul. *rin spirite superioare ierarhic, în%eleg spirite ca acelea
ale norilor, ploii sau speciilor vegetale... )icile spirite ale aturii se supun instruc%iunilor lor.
lată ce e#plică puterea vră(itoarelor şi a magilor, a celor care aduc ploaia - astfel de
ca'uri se cunosc în toate %ările, inclusiv într-a noastră! 0întul, ploaia, 'ăpada nu sînt fatalită%i
oare, ha'ard ine#plicail/ e#istă o gîndire care le animă, o fiin%ă pe care o putem numi înger,
Deva sau "pirit superior al aturii. Ce mai contea'ă numele@ Esen%ia lul este că se poate
înfiripa un dialog între noi şi ei. m găsit o lectură unde Cayce specifică e#isten%a acestui gen
de înger/
'ceastă entitate (...) are puteri psi sau oculte. 2entru că a avut experienţe cu
spiritul ploii, cu spiritul apusului *e soare, cu cel al unui rîu, cel al unui copac, cel al
unei turme sau cirezi *e animale, cel al unui banc *e peşti etc, entitatea va cîştiga mult
continuîn* (...). 2entru ma3oritatea oamenilor, toate acestea sint pură imaginaţie, *ar
pentru entitate, *in contra, sînt manifestări exterioare ale unor realităţi constructive şi
creatoare (..să
influenţeze, .) *iri3eze
pe carefenomenele.
le poate folosi- ceea ce"i va permite să stăpînească, să
&e exemp lu, cîn* entita tea plant ează ceva " ciar şi o nucă+ " şi îşi însoţ eşte
gestul *e cuvinte *e binecuvîntare, ea poate garanta că se va face un nuc la generaţia
următoare+ Entitatea, cu acest magnetism pe care"l poartă în a*încul său, poate *e
asemenea să"şi pună mîîni le în 3urul aceluiaşi trunci şi să"i or*one să nu mai facă
nuci 3"eea "e /a ,a"e4 - ciar *acă ro*ea atunci+ 2>ectura 698-;3
Descrierea de aici este mai mult decît mîna verde. Este vora de cineva care a avut
contacte cu spiritele conducătoare ale aturii şi care ştie să le vorească! stă'i e ceva rar -
iar marele pulic crede că toate acestea sînt pură imaginaţie, cum spune Cayce. Dar în
genera%ia nepo%ilor noştri, în Era 0ărsătorului, va fi diferit. )ul%i oameni vor putea colaora cu
spiritele vînturilor/
?n lumea nouă, îi spune îngerul lui Dorothy )ac >ean, aceste tărîmuri or fi complet
deschise oamenilor sau ar treui să spun mai degraă că oamenii se vor deschide către ele!
Căuta%i contactul cu glorioasele regnuri ale aturii, punîndu-vă în această căutare toată
inteligen%a
dar şi toată în
n-au încredere simpatia.
oameni,1icare
afla%icaută
că aceste sînt fiin%e de lumină, doritoare s- a(ute -
fiin%efals.
tot ce este
)ai departe, îngerul va arăta cum lucrea'ă/
)ă dedic complet muncii mele, ştiind foarte clar ce am de făcut/ treuie să manifest
cîmpuri de energie, indiferent de ostacole -şi sînt multe în lumea infestată de om! 4egnul
vegetal nu are nici un resentiment pentru cei pe care-i hrăneşte însă omul ia nepăsător ceea
ce i se dăruieşte, fără să mul%umească. cest lucru nu ne place şi ne face ostili la adresa lui.
)0r-dinile din !indhom*
?n lectura 698-; de mai sus, Cayce vorea de spiritul apusului *e soare. +r, printre
interlocutorii invi'iili care i s-au arătat lui Dorothy )ac >ean, se află un înger al *eisa(ului
2despre care se voreşte mult în cartea sa, Le Chantdes $ngesI Cîntecul îngerilor3. "e pare
că fiecare pasa(, fiecare regiune, fiecare loc îşi are îngerul său... u degeaa se voreşte de
spiritul locului asupra căruia vom reveni mai ulterior.
E#istă şi îngeri cărora le revine să dea planetelor mi&carea de rota%ie pe orite. Ei se
ocupă şi de muzica sferelor celeste )Edgar Cayce, 6indecarea prin mu1ic-* iar unii dintre ei,
după Cayce, veghea'ă asupra nop%ii şi 'ilei noastre/
'stfel sînt cei care stăpînesc @umina, a*ică unetul, şi cei care *omnesc asupra
#opţii. 2>ectura :9:-93
Cayce foloseşte cuvîntul stăpînitor, cel care domneşte. dică acela care veghea'ă la
împlinirea >egii.

De/a dioritului
*ietrele şi stîncile voastre sînt străătute de efluvii divine. *ămîntul ascunde în
adîncuri foc şi apă, dar este în special însufle%it de o mare for%ă spirituală interioară şi
invi'iilă, care creea'ă şi recreea'ă neîncetat. ceastă for%ă este gîndire 2...3. Ea însufle%eşte
piatra, stînca.
E#istă o conştiin%ă în tot ceea ce trăieşte. )ineralele au şi ele o via%ă, care este
gîndirea divină creatoare, concentrată în ele. imic din ceea ce vine de la Dumne'eu nu
poate pieri. Emo%ia sa rămîne fi#ată în regnul mineral.
"cot7aceste
de l'lni1ile )artoriimesa(e ale diferi%ilor
invi'iilului din cartea lui <ean *rieur, Les emoins
2>ivre declarvă'ători
*oche3.
*entru fiecare col% de stîncă, rocă, pietricică, veghea'ă un spirit al aturii/ vîrcolac,
trol, gnom, spiriduş, ghielin etc. cestea sînt micile "pirite ale *ămîntului. 1i deasupra
acestora, un înger 2sau deva3 competent în geologie şi mai ales investit cu o func%ie
mineralogică sau alta. )i-ar place să văd îngerul mării de Cretă 2foarte pari'ia n3, îngerul
<urasicului, care-şi încrun tă fruntea cînd oamenii iau ucă%i de amonit fosil sau Deva
dioritului oricular 2care este corsican şi-i at(ocoreşt e pe turiştii care-i (efuiesc cariera!3 .
Cayce este întru totul de acord cu faptul că pietricelele numai se prefac că dorm.
'ceastă persoană poate auzi cîntecul sau mişcările anumitor pietre (...),
aşa cum alţii ascultă zile întregi cum creşte un copac. 3Le"tura ==>-''4
*e acest consultant Cayce îl sfătuia să meargă la mu'eul de &storie aturală din eB
orJ şi să se oprea scă în fa%a unui bloc mare, *e lapis 2la'uli @3, pe care lecturile i-l
indicaseră. Greuia să stea în fa%a lui - ca să"l au*ă cîntîn*+ 2>ectura O-63
1i mă întorc la 8emoriile lui Dorothy )ac >ean, pe care le citam mai înainte/
?ntr-o 'i - spune
m-am hotărît ea - am
să încerc reali'at
2...3. "pre că nu am
marea contactat
mea uimire, niciodată
m-am aflatunînDeva al regnului
fa%a uneia dintremineral şi
cele mai
puternice )ari Fiin%e din toată e#perien%ă mea, care mi s-a p ărut cît &nfinitul . Era îngerul
Cosmic al *ietrelor. )i-a preci'at că se ocupă de via%a minerală în diversele sale etape/
r treui să în%elegi că materia densă este influen%ată în procesul său de formare de
energiile stelelor. Gocmai frumuse%ea aceastei pietricele te-a adus la mine. Frumuse%ea vine
de la Dumne'eu, ea ac%ionea'ă la toate nivelele. Conştiin%a Frumuse%ii te duce la unitatea
interioară 2...3. Cu cît vei pre%ui mai mult Frumuse%ea, cu atît vei fi mai legată de nivers 2...3.
în%elegi acum că nu po%i face altfel decît să priveşti cu un imens respect cea mai mică
pietricică - şi s-o adori pentru că ea este un fragment din imensitatea mea. "întem ferici%i, că
în acest fel ai între'ărit o fărîmă din slava lui Dumne'eu. "lava lui Dumne'eu este
pretutindeni, pînă în cel mai mărunt o de nisip 2+p. cit., capitolul 0&&3.

)ana re"oltei

)-a luat de mînă şi m-a dus 2...3 pe un şes întins, acoperit de cei mai frumoşi crini ali.
1i iată că am 'ărit făpturi mititele şi diafane, care se mişcau *n şi printre flori... u-mi puteam
crede ochilor!
- Dar, spun eu, poveştile sînt adevărate aici@ Ea a început să rîdă/
- *oveştile sînt adevărate pretutindeni!.
1i autorul acestei relatări post-mortem! lert *auchard, se minunea'ă cînd vede
9pretutindeni acele făpturi mititele şi gra%ioase, ce păreau că se distrea'ă. Dar ghidul său îi
spune că ele chiar lucrea'ă la însufle%irea plantelor printre care se mişcă 2lert *auchard,
L'$utre 8onde I Gărîmul celălalt, 5eneva, ;789, Ed. >aor et Fides3.
Cei care au vă'ut spiritele aturii spun, ma(oritatea, că ele dansea'ă şi se (oacă.
Frances şi Elsie, care le-au fotografia t, 4. +gilvie Cromie, care a descris micul faun ce
dansa în fa%a unui copac, şi Cayce însuşi (am văzut zîne afară, care mă cemau să mă 3oc
cu ele). El voreşte mereu de aceste 3ocuri de care îi este dor, de prietenii de altădată, care
doresc să-l regăsească pentru a continua ceea ce făceau cu atrta bucurie în vremea
aceea.
1i mesa(ele din Findhorn repetă acest lucru, su toate formele/ spiritele aturii
lucrea'ă în ucurie, iar munca for, ce pare un (oc, este indispensailă creşterii plantelor!
*rimisem eu însămi, într-o 'i, un mesa( de la tatăl meu 2la 'ece ani după ce a murit3, în
care îmi spunea că în spa%iile invi'iile, luminate de lumina christică, totul este ucurie.
"pa%iile invi'iile pe care le străătea el în înaltele sfere, ranşate complet la lungimea de
undă divină şi avîndu-şi locul lor în planul lui Dumne'eu, evoluau în ucurie.
stfel, aceste făpturi mititele ni se înfă%işea'ă întotdeauna scînteind de ucurie,
vioiciune, umor, frumuse%e. Goate mărturiile concordă.
?n ceea ce-i priveşte pe micii elfi, mai spune lert *aucherd,
2...3 e#presia pe care am reuşit să &e-o disting este ucuria de a trăi!.
?n grădina minunată pe care o vi'itea'ă, autorul nostru reuşeşte să întîlnească un spirit
al aturii, ierarhic superior micilor elfi, o 'înă/
1i iată că, pu%in cîte pu%in, mi-am dat seama de o pre'en%ă şi mai eterată şi mult mai
mare decît elfii cei voioşi, mai gravă, deşi strălucea de ucurie. Este însăşi conducătoarea
acestei lumi fermecate, aceea care stăpîneşte for%ele active. *arcă, nu ştiu cum, cuprindea
totul în sine
său este şi totuşi, cînd via%a
să însufle%ească te uitaivegetală.
la ea, nu era mai înaltă decît un om 2...3. "e pare că rolul
n "uper-elf, am 'ice. 1i la Ea, o mare veselie, dar mai profundă. + iuire puternică
emană din ea 2+p. cit., p. ;6;3.
lată deci o 'înă, un înger feminin, care %ine frîiele unei întregi armate de agen%i invi'iili ai
)amei-aturi, 2...3 agen%i cărora le revine un rol conştient în creşterea copacilor şi plantelor,
mai spune lert *auchard. 2Dar pentru că dictea'ă unui medium ceea ce vede după moarte,
spiritele aturii sînt oservate de cealaltă parte a arierei... Gotuşi, descrierile sale se
aseamănă gro'av cu cele pe care le fac cei vii, de partea aceasta!3.
?n 0r-dinile din !indh orn, îngerii 2sau Devaşii3 fiecărei specii vegetale cultivate în
grădină vin să se pre'inte rînd pe rînd. De e#emplu, într-o 'i, Deva ver'ei vine să e#plice cum
treuie cultivată această plantă şi care este lec%ia spirituală oferită de ea! 2Goca%i, toca%i, va
mai rămîne totuşi ceva din ea!3. în altă 'i, soseşte Deva plantei sîngele-voinicului, care îşi
e#pune şi el instruc%iunile şi mesa(ul. poi, Deva spanacului porcesc... 2vărul spanacului3
poi
va cel alieşind
vedea Grandafirului de Damasc
de su mîinile etc. înde
sale ver'e final, grădinarul
două'eci *eter Caddy,
de Jilograme, roşiiurmînd instruc%iunile,
cît pepenii, spre
uimirea ie%ilor săteni! Findhorn, aşe'are glaciară, aridă, ătută de toate vînturile apusene de
pe coasta atlant ică, nu rodise nicicîn d aşa ceva pînă atunci 2"co%i a fiind mai îndeoşte
cunoscută datorită oilor, BhisJyului şi vechilor castele întuite!3.
E#istă o lectură a lui Cayce unde sînt evoca%i îngerii soiurilor *e levanţica 2pentru că
e#istă mai multe specii de levăn%ică, presupun că treuie un înger speciali'at pentru fiecare!3/
' stimulat vreo*ată levanţica plăcerile carnale> Ea a fost aproape întot*eauna
mi3locul prin care îngerii *e lumină şi compasiune *uc sufletul oamenilor într"un loc *e
pace şi milă. 2>ectura :8-;O3.
ltfel spus, levăn%ica este mi(locul terapeutic, adică mi(locul folosit de îngerul cu
acelaşi nume pentru alinarea oamenilor care suferă. Devaşii plantelor medicina le sînt toţi
îngeri-medici, neapărat!
>a *aris, pe strada $ourgogne, locuiam într-un apartament mic, din care
transformasem cel pu%in opt metri p ătra%i din trei'eci în seră. oaptea, aveam sen'a%ia unor
pre'en%e care
amantele, se strecurau
a'aleele, printree#traordinar
lalelele erau ramuri şi grădina era permanent
de 'eloase înflorită!dunam
ca să mă ucure. Grandafirii
de pepitici,
trotuar, la ora cînd se lasă gunoiul, plantele pe care oamenii nu le mai doreau încă foarte
frumoase uneori! veam impresia că voiau încă să trăiască şi mă chemau în a(utor/ le
adunam şi le promiteam o via%ă lungă şi fericită, la mine acasă! *use în alte vase, udate,
însorite, îşi regăseau vigoarea şi înfloreau dulu, fără să se lase vreodată rugate!
u pot să mă lipsesc de flori şi copaci. )ăcar o plantă mică de tot, verde, chiar o
uruiană... dar să fie verde! ?n ultimii ani am fost copleşi%i de filme de anticipa%ie, care au
stîrnit entu'iasmul mul%imilor -ca de e#emplu 9-1oiul stelelor. +r, a%i remarcat în aceste filme
science-fiction o caracteristică generală/ asen%a total a lumii vegetale@ *retutindeni este
doar metal care urlă şi eton. n univers complet mineral. +roarea asolută, prelungirea
firească 2dacă pot spune aşa3 a stilului american de via%ă - ameri"an ?a o, li,e -, care
urăşte natura şi o consideră murdară. Cînd ofeream flori celo r din 0irginia $each, nu le
făceau nici o plăcere/ ga'dele priveau uchetul cu un aer consternat, spunînd/ ce să fac cu
ăsta@ duce microi, murdăreşte apa din va'ă şi nu aduce ani. 1i nu vă spun ce figură
făceau prietenii mei de acolo cînd mă duceam să culeg verde%uri din pădure ca să-mi fac
salată... )ul%umesc lui Dumne'eu că astă'i la 5staad, în oerlandul $ernei, am petrecut 'iua
adunînd ciuperci. &eri am găsit unele minunate, pe care le-am arătat specialiştilor/ veninoase,
&e-a fost verdictul. Eram consternată că prădasem pădurea de pomană! +dată făcută
verificarea din seara aceasta, am ascultat cu mai multă aten%ie vocea spiriduşilor şi am pus
mîna pe ciuperci de ciocolată 2specialitate elve%iană!3. e-am alintat cu lasa$ne ai ,un$&i!
italo-elve%iene, de neuitat. +amenii de aici au cîte un col%işor cu ciuperci, ultrasecret, pe care
nu l-ar arăta pentru nimic în lume. Doamne, sînt ca retonii noştri, cu găurile creve%ilor! Dar
nu-mi pasă de ascun'ători/ spiriduşii îmi vor spune totul!

Re$ele "arţitelor
$ineîn%eles că animalele îşi găsesc locul lor în această schemă divină. Fiecare specie
animală, ca şi fiecare specie vegetală, are un înger 2sau Deva3 competent.
nimalele sălatice ac%ionea'ă în colaorare cu spiritele aturii, mari şi mici. Goatre
animalele
(oacă noastreCîinele
cu cineva. domestice, cînd a(ungculaprivirea
meu urmăreşte %ară, aupeuncineva
comportament neunesc/
sau ceva ele de-a
care merge se
lungul unei ramuri care stă nemişcată, de altfel! "e vede ine, după lima(ul gesturilor, că el
comunică atunci cu un interlocutor.
E#istă în 0r-dinile din !indhorn o poveste gro'avă cu cîrti%ele, care mi-a plăcut
nemaipomenit de mult. ?ntr-o 'i, *eter Caddy îi spune lui Dorot hy )ac >ean/ Fă ceva/
cîrti%ele ne distrug legumele! 1i ea intră în medita%ie ca să-l contacte'e pe Deva speciali'at.
Concentrîndu-mă asupra unei cîrti%e, am captat imaginea unui )are 4ege Cîrti%ă destul de
înfricoşător, cu o coroană pe cap, stînd într-o peşteră su pămînt! "e înfiripă un dialog în
care Dorothy arată conflictul dintre cîrti%e şi grădinar şi propune o solu%ie/ patronul să-şi trimită
suordona%ii în altă parte, la ron%ăit rădăcini... Cel mai ine, grădinarii vor păstra un col% de
grădină necultivat, special pentru doamnele cîrti%e... u prea amailul persona( răspunde/
- Hmmm... 1i Dorothy se întreaă dacă a fost ine în%eleasă... Da, a fost/ cîrtitele nu se
vor mai întoarce în 'ona culturilor, limitîndu-se de atunci înainte la re'erva%iile lor.
Gradi%ia catolică atriuie fiecărei fiin%e umane un înger pă'itor. Dacă animalele
superioare
să aiă şi ele au dreptul
un suflet
la individual 2şi nu doar
un înger pă'itor. un suflet-grup,
în sulimele comun
mesa (e de unei specii3,
la Christos, culeseste
e delogic
Cyril
"cott, se poate citi/
?ntr-adevăr, animalele au un suflet. 0ai, tocmai în unele din acele %ări unde este cel
mai mult slăvit umele )eu şi unde &maginea )ea se înal%ă la toate răscrucile, acolo sînt cel
mai pu%in cunoscute preceptele mele de milă, căci oamenii se poartă cu cru'ime fa%ă de
preiui%ii mei fra%i necuvîntători. =nimalele nu au suflet, pretind ei, deci nu contea'ă cum ne
purtăm cu ele!= Dar afirma%iile lor sînt false, sea' ea'ă pe ignoran%ă şi pe lipsă de
în%elepciune 2...3.
?n plus, sînt pe lume oameni cu inimă de piatră, care chinuie făpturiie )ele pentru a
căpăta o mai mare cunoaştere, dar aceste cunoştin%e rău doîndite au o valoare slaă le-ar
putea cîştiga prin mi(loace mai pu%in crude. +, fiul )eu, este un păcat groa'nic să cau%i
cunoaşterea chinuind făpturile nevinovate. )6isions du :a1ar-en I 0i'iunile ara'ineanului,
col. l =&niti9, p. 8:. Condamnarea fără apel a vivisec%iei3.
Deci, animalele - atît sălatice, cît şi domestice - suferă enorm de pe urma omului. Ele
treuie săsînt
dispari%ie fie acelea
apreciate
care şişi-au
iuite, altfel
pierdut de'nădă(duiesc
cura(ul... şi dispar.
m citit undeva "peciile
2imposiil pe cale
să găsesc unde3deo
poveste care m-a făcut să plîng era vora de caii folosi%i în fundul minelor de căruni din
secolul al MlM-lea, în nglia. "ărmanii! nu vedeau niciodată lumina şi îşi petreceau via%a
2scurtă3 trăgînd vagoanele cu minereu. n clarvă'ător engle' a transmis mesa(e de la o
entitate care se ocupa de coorîrea în mine. &nvi'iilă pentru oameni, ea era vă'ută de cai,
cărora le aducea alinarea, a(utîndu-i să supravie%uiască. u ştiu dacă era o entitate umană
sau angelică - în orice ca', se consacra alinării acestor nenoroci%i lipsi% i de speran%ă 2)i-ar
plăcea să fac acest lucru după ce voi termina e#cursia terestră! mi-a spus fiica mea,
Eleonore, căreia îi citisem această poveste3.
nul din cititorii mei avea un cîine lup pe care l-a omorît un vînător. )i-a trimis un
minunat poem despre moartea acestui animal/
Govarăş un, prietene, *lecat-ai în cîmpiile celeste nde lumina scînteia'ă +are vei
regăsi via%a senină Din care plecaseşi ca să mi te alături@ 2...3 *lecarea ta, atît de
neaşteptată, mă va a(uta "ă văd mai ine în mine@ 2...3 "ă nu te mai văd, ating, simt 1i
totuşi să trăiesc tot ca-nainte,
După ce-am pierdut o fărîmă din mine, + fărîmă din univers@
25uy "teiel, Compagnon I *rietenul, poem editat de autor,-:, rue de $erne, 98OOO
"trasourg3.

$um cîinele nu vorbeşte, oamen ii cre* că el nu înţelege, spune într-o 'i Cayce.
2>ectura :-:3 în realitate, animalele se află între îngeri şi noi, între spiritele aturii şi noi. u
fost uitate tradi%iile creştinismului, cînd sfin%ii erau repre'enta%i printr-un animal/ sfîntul 4och şi
dinele său 2care venea să-l hrănească la sihăstrie3 sfîntul 5illes şi căprioara sa 2pe care o
apărase de vînători3, sfîntul Huert şi cerul său 2căruia îi datora convertirea3 etc.
Este inutil să încercăm să vedem "piritele aturii dacă nu ne-am împăcat cu regnul
animal pot fi specii pe care le iuim mai pu%in - dar treuie să ne îmUîn'im inima fa%ă de ele.
Dacă fiecare specie vegetală are o lec%ie spirituală de manifestat, cum au spus Devaşii la
Findhorn, acest lucru este valail şi pentru fiecare specie animală/
$ăci fiecare animal, fiecare pasăre, fiecare zburătoare au fost numite *upă
particularitatea pe care o pose*ă " şi care corespun*e unei etape a *ezvolt ării %mului
pe 2ămînt.
Aiaţa, fie că se manifestă într"un fir *e iarbă, un tran*af ir, un copac, un *ine, o
pisică, o pasăre, un animal, EE o manifestare a ceea ce voi a*oraţi sub numele *e
&;4#EDE;. 2>ectura ;698-;3
Este o splen*i*ă lecţie *e viaţă 3pe "are o dau animalele4 şi care trebuie stu*iată<
este mult *e cîştigat *e aici+ 3Le"tura .@=-6:4
Cum spune *ierre )onnier/ Dumne'eu ne-a încon(urat cu nenumărate vie%i pe care le
crede%i mult inferioare vouă. Ceea ce seamn cu lectura '5='-' a lui $a!ce (citat In volumul l)
unde el răspunde unei persoane care-i voreşte de 4E54& )&+4E/ &)> 1l
0E5EG>/
'ceste regnuri ţin *e ufletul"$onştiinţă universal. :iecare suflet"entitate a fost
creat a*ică a început, la început, cu atăl.
Aeţi observa că $a!ce /or7e#te *n acest pasa3 de su,letele entitţi ale regnurilor
animal şi vegetal - şi el crede prin urmare că plantele şi animalele au un suflet.

0oi încheia acest capitol cu un articol despre cîinele legat, pe care voiam să-l cite' de
multă vreme, apărut în ;7Q7 în L'$ction 1oophile U c%iunea 'oofilă, 'iar de apărare a
animalelor, animat de temerara <eanne 5erdolle/
"întem departe de ropicele riste.
Decor/ frumoasele sate france'e, inima Fran%ei.
pare o fermă pe fundalul Fran%ei, în culorile ucolice ale anotimpurilor care se succed
imuaile, lînde, calde, aspre.
+ voce aspră sparge pieptul la orice apropiere/ la capătul unui lan% prea scurt sau prea
greu, un cîine îşi urlă nenorocirea, neîn%eles de lumea aşa-'isă omenească.
n cîine condamnat la roie pe via%ă, avînd drept adăpost nesigur nişte ucă%i de tală sau
cîteva scînduri desperecheate, numite îrlog care treuie să-l ferească de arşi%a verii, de
vitregiile iernii.
cest cîine moare rareori legat, căci unii lui stăpîni, ravii noştri fermieri france'i, îi
scurtea'ă suferin%ele cu o împuşcătură, cînd glasul lui sfîrşit aia se mai aude dacă se
apropie
proprietarcineva. "au, chiar
de laorator, ca mai ine, acest
recompensă iet serviciile
pentru inutil vasale
fi vîndut cu 6O-O
loiale/ de săi franci,
iuitorii unui
proprietari
economisesc astfel un cartuş!
$îrlogul nu va rămîne gol mult tim p/ un scheunat timid, plin de iuire, de teamă şi
singurătate, al unui că%eluş arată că s-a făcut de(a alegerea. ceastă chemare plină încă de
milă şi iuire pentru oameni se va transforma, odată cu cru'imea timpului şi a oamenilor, în
semnal de alarmă 2...3
>an%ul care lasă urme pe gîtul sărmanului animal îi aminteşte inutilitatea sacrificiului
impus rolul său de sclav-oiect pe via%ă nu strică somnul %ăranilor noştri, legăna%i de o
conştiin%ă liniştită şi de lătratul cîinelui martir.

Spiritul lo"urilor
Dacă e#istă un înger sau Deva menit să veghe'e asupra fiecărui peisa( natural,
e#istă unul şi pentru fiecare sat, pentru fiecare casă...
Dorothy )ac >ean povesteşte că ea a avut oca'ia să locuiască pe povîrnişurile
muntelui >assen, în California. cesta este un vulcan care doarme doar cu un ochi! îngerul
său 2un Deva 0&*3 s-a pre'entat astfel/
"tau în adînc şi par nevă' ut - dar lucre' din greu ca să pun în mişcare deşeurile
acumulate de secole, căci acum a venit timpul transmutării lor. Dar dacă fiin%ele ca voi ar
putea deveni luminoase şi strălucitoare, cu spiritul plin de lumină, a%i putea şi voi să
transmuta%i deşeurile - şi am fi uni%i într-o activitate comună. Eu lucre' cum am făcut-o
dintotdeauna, dar mereu legat de o schemă de func%ionare, pe care am acceptat-o acum o
veşnicie. 0oi ceilal%i, oamenii, sînte%i floarea fină a acestei scheme şi este rîndul vostru să
folosi%i focul pentru a schima *ămîntul, aşa cum conştienti'area voastră treuie să ardă
deşeurile înăuntru şi afară...  2în 0r-dinile din !indhom, de(a citate3
Gradi%ia afirmă că e#istă locuri une şi rele. nele locuri sînt considerate magice, au
ceva misterios, o putere ascunsă în adîncuri, cum spune şi îngerul vulcanului >assen. şa
voreşte Christos în 6i1iunile :a1arineanului, pe care le-am citat mai devreme/
?ntr-o 'i, )ă voi întoarce 2...3. Cei care au evoluat prin iuire şi sacrificiu în trecut 2...3 vor
primi
le-au darul
impusamintirii.
: 0or recăpăta
2...3. ceste puteri voracele puterişio%inute
fi mărite vitali'ateînde
singurătatea şi retragerea
curen%i de for%ă nevă'ută,pecare
carevor
şi
i'vorî din centrii sacri din "iria şi *alestina. Cu mult timp în urmă, am inecuvîntat aceste
locuri tainice, ca să poată deveni surse sfinte 2...3. m pus să se ascundă în diverse locuri
talismane care vor deveni surse de puteri spirituale, unde credinciosul va putea veni să-şi
vindece corpul şi sufletul. nele din aceste locuri sfinte au fost create în lumea occidentală
ele e#istă şi astă'i. 1i pe fiecare din aceste locuri sfinte veghea'ă un înger pă'itor. 2+p. cit.,
p. ;93.
nne-Catherine Emmerich, în 6isions I 0i'iuni 2Ed. GeRui3, voreşte astfel despre
)elchisedec/
>-am vă'ut de multe ori cînd, cu mult înaintea timpului lui "emiramis şi raham, a
apărut pe *ămîntul făgăduit, care era încă deşert - ca şi cum organi'a teritoriul, ca şi cum
alegea şi pregătea anumite locuri 2...3. stfel l-am vă'ut săpînd alia unei ape, pe un munte/
era apa &ordanului 2...3. )elchisedec a pus o piatră în locul unde treuia să se ridice Gemplul,
cu mult>-am
înaintea
vă'utîntemeierii
punînd în&erusalimului.
pămînt, ca pe nişte semin%e, cele douăspre'ece
piatre pre%ioase care erau îngropate su alia &ordanului şi pe care stătea u preo%ii care
duceau rca alian%ei 2rene d=alli ance3 în momentul trecerii copiilor lui &srael. 1i aceste
pietre au crescut 2...3. )elchisedec apar%ine acelui ordin de îngeri destina%i %ărilor şi
popoarelor.
Cayce a vorit mult de )elchisedec, pe care-l considera o încarnare veche a lui lisus
2o spune în mai multe lecturi - ve'i volumul &3. în ceea ce priveşte spiritul locurilor, iată ce-i
recomandă unuia din consultan%ii săi, care fusese altădată un vră(itor indian, speciali st în
hidroterapie. Domnul 8O8 voia s ă regăsească e#act locul unde îşi trăise via%a de vindecător
şi-l întrease pe Cayce cum ar treui să procede'e/ $în* entitatea, în corpul său actual, va
*ori să cunoască mai bine eul care a fost cîn* trăia în acea ţară (...), (nu numai pentru
mulţumirea materială, *ar şi pentru cea intelectuală), va trebui să încerce să găsească
locul exact. ă se *ucă în acea parte a ţării în anumite anotimpuri, cum i s"a in*icat.
$ăci acolo există energii naturale " a*ică energiile #aturii " care vor *ori să colaboreze
cu entitatea,
trăit. 3Le"turas"o a3ute să"şi împlinească *orinţa< să localizeze cu precizie locul un*e a
:>:-;4(
rheologii ar treui să solicite acest gen de colaoratori atunci cînd fac săpături...
Consultantul îl roagă apoi pe Cayce să-i dea repere geografice.
& se răspunde cu cîteva preci'ări/
2rimul lucru care trebuie făcut va fi să simţiţi locu rile în timpul unei me*itaţii
liniştite, la faţa locului (...). 'cor*aţi"i timpul necesar, *ouă, trei, patru zile. 3Le"tura :>:-
;4
Este aceeaşi metodă ca la Findhorn/ rugăciunea-medita%ie. ceasta permite intrarea
într-o stare de împăcare sufletească, în care începi să percepi energiile aturii. Cayce nu
foloseşte aici denumirea de spirit al aturii (#ature spirit), ci conte#tul arată clar că este
vora de fiin%e dotate cu voin%ă/ care vor *ori să colaboreze cu entitatea, spune el, 2 0tat
Coul* Cor5 togeter Cit te *eşire of te entit!0). şa cum declara căutătorului de petrol
în lectura pe care am dat;o mai sus 2>ectura ;:9-:3, e#istau acolo spiriduşi, gnomi - şi un
spirit al locului, care se vor oferi să arate domnului 8O8- ceea ce caută!
4oger de >afforest, care a consacrat o carte întreagă spiritelor aturii, voreşte mult
despre aceste "pirite ale locurilor care pot fi o 'înă, îngeri, diverşi ghi'i spirituali... sau, în
ca'urile locurilor rele, pre'en%e malefice apar%inînd diverselor categorii ale astrului inferior
)Presence des Inisiles, Ed. 4. >affont3. Căci e#istă şi aşa ceva...
)anifestările spiritelor rele sînt în mod sigur unul din motivele care au determinat
$iserica primitivă să condamne în loc toate spiritele aturi i. n teolog german, pe nume
Keinel, a scris o carte unde arată că/
"chimurile cu spiritele une se produc după aceleaşi legi şi în aceleaşi condi%ii ca şi
comunicările cu spiritele răului. umai prin con%inutul şi comportamentul spiritelor se poate
vedea diferen%a. )Communications aec ie 8onde des Esprits de (ieu I Comunicări cu
lumea spiritelor lui Dumne'eu, de <ohannes 5reer3.
"igur că acele culte închinate spiritelor aturii , nimfelor din fîntîni şi peşteri, spiritelor
pădurii etc. au fost par%ial pervertite.
"piritele rele - puteri care se manifestau 'i de 'i 2...3 erau vă'ute de clarvă'ătorii acelor
epoci )roman- &i greac-*.
?n mod sigur a fost o degenerescentă a cultelor păgîne, acanale sau "aturnalii care s-
au transformat în neunie distructivă, &n loc să dea o formă de psihoterapie colectivă, cum
este ca'ul în frica, de e#emplu3.
Epoca n-a permis alegerea/ o facem mult mai uşor a'i. Cum spune <acRues Donnars/
)area dramă a +ccidentului nostru este că am pierdut ritmul, am scos dansul de la locul
ceremoniei. $iserica s-a opus întotdeauna vehement melodi ilor care riscau să-i aducă pe
creştini în transă, considerînd că aceasta este calea pe care demonii, diavolii, îngerii
decă'u%i, spiriduşii sau vîrcolacii încearcă să-i recucerească pe cei cărora le este îngăduit să-l
adore numai pe nul Dumne'eu. &n 'iua cînd dansatorii au fost alunga%i din $iserică, în 'iua
cînd nu a mai e#istat dansul sacru, s-a produs o ruptură teriilă 2...3. >a un anumit nivel de
percep%ie, totul cîntă. E#istă un lima( magic, un mod de acordare a lumii interioare cu cea
e#terioară, de găsire a ritmurilor care ne acordea'ă sufletele cu locurile... Căci locurile au şi
ele un suflet şi nu au toate aceleaşi vira%ii. E#istă locuri inspirate, dar şi locuri rele. "igur că
po%i fi posedat de entitatea unui sat, a unui rîu, a unui lac, a unei păduri iată-neîn mi(locul
driadelor, hamadriadelor, nimfelor, elfilor - tot ce a şters iudeo-creştinismul nostru nemailăsînd
- în satele
naive, noastre
adăpostite în din acest
nişele freamăt
fîntînilor al invi'iilului
antice. 2Dr. <acRuessauDonnars,
misteriosului, decît micile
Les (ieu%, fecioare
les hommes et
les rythmes le corps a ire, ianuarie ;77;, 8Q, d. )alesheres, 8OOQ, *aris3.
Gradi%iile relatea'ă e#isten%a 'înelor locale, legate nu numai de un i'vor, o fîntînă, o
peşteră etc, ca nimfele - dar foarte des, la noi, şi de o ruină. într-o comună din )orihan al
cărei nume l-am uitat, era un castel vechi, despre care se spunea că e locuit de o 'ină.
*roprietarul, care locuia la *aris, f ără să creadă în supersti%ii leV locale, hotărîse să vîndă
această ruină care nu-i aducea nici un folos. &n 'iua vîn'ării, cînd cel care conducea licita%ia a
anun%at pre%ul, s-a au'it clar o voce de femeie care a spus/ Ei ine, eu propun atît. 2atît era
o sumă de 'ece ori mai mare3. Go%i ăra%ii s-au privit de'orienta%i întrucît nu era nici o femeie
în sală. "cena se petrecea în ;7;; şi era oiceiul, în $retania de (os, ca femeile să nu
participe la vîn'area pulică. 0ocea invi'iilă nu putea fi decît a 'înei. tunci, ăra%i i au
părăsit sala, unul cîte unul/ conducătorul licita%iei a rămas singur. &ar 'îna cu glas cristalin a
rămas liniştită în ruina ei pe care nimeni nu s-a mai gîndit să o revendice.
rhitec%ii de altădată erau cu mult mai sensiili decît noi la spiritele locurilor.
ceastă
vechi. "epercep%ie,
dega(ă dinaceastă aten%ie se
ele o armonie văd înlă,
structura cele mai frumoase
desigur, dintre monumentele
dar şi o armonie noastre
cu spiritul locului şi
cu entită%ile invi'iile care îl populea'ă. Este acea armonie totală care atrage turiştii, chiar
dacă nu-şi dau seama de ea. m vi'itat de o sută de ori Gurnul &nvali'ilor de la *aris,
minunîndu-mă de acordul secret dintre formele domului şi pre'en%a rugătoare a entită%ilor
care-l încon(oară. Căci Hdtel des &nvalides era ultimul popas al solda%ilor de odinioară, dintre
care mul%i au fost îngropa%i acolo. *re'en%a lor este încă perceptiilă, de aceea se simte o
sen'a%ie de rece în (urul monumentului. Forma, liniile, decorul acestuia sînt într-un deplin
acord cu aceste pre'en%e însufle%ite încă de o mare iuire pentru %ara pe care au slu(it-o ca
solda%i. Este şi mai emo%ionant noaptea, cînd domul este iluminat/ acolo sălăşluieşte un
puternic spirit al locurilor.

Pa%iti-/a de %*na Cara7osse


E#istă şi 'îne rele. Credin%a în faptele lor rele era atît de vie, încît pînă în secolul al
M0&&-lea, în mînia
%inutului de iserica
lor.din
2H. *assy,
Durville,seLes
făcea cîte
!âes o slu(ă
I Lînele, în fiecare
p. 873 anotimp,
Este păcat, pentru ocrotir
mai adaugă 4oger ea
de
>afforest, că nu se mai oficia'ă aceste slu(e... %inînd cont de calamită%ile care s-au aătut
ulterior asupra acestui sat din vechiul *aris...
?n Fran%a, avem o tradi%ie foarte ogată în 'îne locale. în mun%ii <ura, era o 'înă
specială, şarpele 2...3. în mun%ii 0osges, doamnele ver'i sînt nedespăr%ite de lacul
>ongemer... Dar cele trei 'îne locale cele mai celere la noi sînt/ 0iviane, care domneşte
asupra pădurii $roceliande din $retania, 'îna )organe şi 'îna )elusine, apărătoare -2şi
strămoaşă!3 - a unei familii din *oitou, care a fost la putere în Evul )ediu/ neamul >usign an
de >u#emurg.
u numai Doamnele Frumoase sau Lînele Caraosse sînt în legătură cu locurile/
pretutindeni în Fran%a e#istă spinduşi, genii... în $retania, se credea că vîrcolacii locuiau în
şirurile megalitice erau considera%i şi un fel de genii une, protectoare ale satelor.
"înt foarte fericită că Cayce a vorit de tot acest popor mărunt, a cărui e#isten%ă este
universal atestată. 1i că a vorit despre el, acordîndu-i o mare importan%ă, aşa cum am vă'ut
de(a în confesiunea făcută doamnei 9/ este un semn că ne îndreptăm spre alte timpuri.
=( Şi da" ne-am du"e s dansm "u el,ii2
1i de ce nu@ Ei ne aşteaptă! "piritele atur ii sfîrşesc întotdeauna prin a se arăta
acelora care le caută tovărăşia din toată inima. ş vrea, în acest ultim capitol, să-i încura(e'
pe cititori în această direc%ie, lată de ce m-am hotărît să-mi povestesc propriile e#perien%e.

Bndinele din Canalul *ne"ii


Cînd fiicele mele, 5Benaelle şi ElPonore, erau la colegiu în nglia, mă duceam să le
văd o dată sau de două ori pe lună. "ingurul neca' era că treuia să traverse' acest canal
cenuşiu, numit Canalul )înecii. După ce am încercat toate sistemele de transport, fără să
găsesc nici unul un, sfîrşisem prin a mă aona la hidroglisor, cel mai r-u din toate. O dată
mergea şi o dată nu, fiind oprit din cau'a furtunii, avariei sau grevei personalului!
?n timpul călătoriei îmi era foarte rău, eram într-o stare pe care n-o pot numi decît
(alnică. De fapt, cum mi-am dat seama cînd am încercat să-mi anali'e' suferin%a, era un fel
de transă provocată de vira%iile motoarelor. De cum începeau să 'îrnîie motoarele, sim%eam
cum mi se desfac cele trei corpuri, ca piesele unui (oc, care se împrăştiau fără voia mea.
stfel îmi pierdeam par%ial controlul corpului fi'ic 2cum este regula generală în toate stările de
transă3. Datorită acestui lucru, îmi era greu să fac gesturile simple pe care le face un c ălător
oricît de redus ar fi/ să merg la ar ca să eau un suc, să stau la coadă la iroul de schim
etc. "tarea de rău înceta aia cînd a(ungea m în port. ?ntr-o 'i, a(ungînd la Dover pe o vreme
incertă, am găsit Canalul )înecii în %inuta Colec%ie specială de iarnă. Camaieuri cenuşii/ cer
înnorat, oglinda apei nemişcată şi strălucitoare ca o frun'ă de argint, lumină fosforescentă
venind de nu ştiu unde... "ulim şi-n acelaşi timp îngri(orător!
De cum a început 'um'etul motoarelor, am sim%it că mi se dulea'ă vederea/ vedeam
marea, da, şi ceva în plus - deasupra fiecărui val, era un fel de vorte#, un vîrte( de energie
însufle%ită, o fiin%ă vie ca fiecare din persoanele care alcătuiesc o mul%ime. Erau cît cuprindeai
cu ochii. Fiecare din aceste fiin%e se ocupa de valul său. u voi putea spune niciodată cît
era de frumos şi de vesel. Fascinată, am rămas cu nasul lipit de geamul huloului, tot drumul.
Cînd am a(uns pe coasta france'ă, motoarele au încetinit şi mi-am regăsit starea normală/
vi'iunea a dispărut, spre marea mea părere de rău. )ă stăpînea o mare ucurie. Haar n-am
de unde am ştiut că acelea erau spiritele apelor/ acest lucru s-a impus în mine.
)ai tîr'iu, am citit descrieril e făcute de oameni care au vă'ut, au sim%it si au descris acelaşi
lucru.
m încercat adeseori să percep şi micii gnomi din trunchiurile copacilor ătrini şi
spiriduşii din şeminee. -am reuşit niciodată să-i văd în fa%ă, dar am avut adeseori sen'a%ia
pre'entei lor/ vedeam ceva mişcînd în colţul ochiului ca atunci cînd nu te ui%i într-un loc
anume şi ve'i ceva la limita cîmpului vi'ual. Cînd ne plimam cu icicletele, >aBvrence
"teinhart 2autorul căr%ii Edgar Cayce, 9ecette de santâ et de eautâ I 4e%ete de sănătate şi
frumuse%e, pe care am adaptat-o la Ed. du 4ocher3 şi cu mine, în pădurea din 0irginia $each,
l-am întreat dacă i se întîmplă să vadă spiritele aturii. Da, îmi spunea el, dar numai cu
col%ul ochiului, cînd întorc pu%in capul!

Domeniul oisset-les-Pre/en"&es
cesta este un castel din ormandia, destul de vechi şi construit pe un loc şi mai
ătrîn.
leea care duce la castel este mărginită de tei tricentenari. într-o seară, venind din sat
cu Hugo de $onardi, castelanul, mi-a fost frică/ pre'en%e invi'iile mişunau în (urul nostru.
1tii că oamenii din sat refu'a întotdeauna să meargă pe această alee după căderea nop%ii@
mi-a spus el. Fac ine, căci este arhi-arhi-arhiîntuită!, i-am răspuns clăn%ănind din din%i...
Hugo, oişniut cu pre'en%ele , nu se sinchisea de ele. Eu petreceam nop%i ale încon(urată
de 'gomote suspecte, siluete care se topeau, talouri ce se mişcau singure, uşi care se
întredeschideau şi se închideau aşi(derea... 5roa'a era la ea acasă!
ndrea, o prietenă americană a lui Hugo, a venit să mi se plîngă/
1tii, Doroth ee, în noaptea asta am fost tre'i tă rusc. Cineva îmi mîngî ia piciorul peste
plapumă. m -1ut în fa%a mea o siluetă şi mi-a fost foarte frică. u vreau să mai dorm nici o
noapte în camera aceea!
- *utem linişti fantoma...
- Cre'i@
- 0oi încerca.
Eram sigură că încăperea era locuită. +r, eu cunosc ine oiceiurile domnilor-
doamnelor fantome/ întotdeauna se ascund în şeminee şi oglin'i. )-am aşe'at în fată şi,
stăpînită de o furie rece, am apostrofat pre'en%a/ + mai necă(eşti pe ndrea, egoist afurisit@
Dacă tu nu dormi, asta nu înseamnă că ai dreptul să-i tre'eşti pe ceilal%i. u te mai iuca de-a
pu&tii smiorcăi%i ca să se ocupe lumea de tine5l
Fantoma nu răspundea nimic, tăcea mîlc. "im%eam că este genul de ătrîn destul de
pierdut. sculta...
tunci, iată ce-%i propun/ în noaptea aceasta mă voi ruga pentru tine, dar cu o condi%ie/
s-o laşi în pace pe ndrea! i în%eles@ ndrea, îi spun fetei, cred că-n noaptea aceasta vei
putea dormi.
loc să oaptea următoare
te ghemuieşti am spus
în şemineul rugăciunea
normand, care mătăniil or pentru
nici măcar nu estefantomă 2*leacă
din secolul odată în
al M0&&&-lea!
Du-te să faci turism eteric pe alte planete...3.
 doua 'i, ndrea a ieşit din plapumă asolut încîntată/ -am mai vă'ut diuJ-ul! -
spune ea 2ndrea, evreică din eB orJ, numea fantomele cu cuvîntul idiş3.
cest succes modest mi-a dat ideea să pun pe picioare un atelier de fantome pentru
memrii asocia%iei mele, Le Na/ire Ar$o(  fost un festival/ n-aş fi cre'ut niciodată că se pot
aduna atît de multe spectre din toate epocile pe metru pătrat de pa(işte normandă! tunci mi-
a spus Hugo că e#ista în fundul parcului - încă! - un loc foarte, foarte straniu, considerat a fi o
necropolă galo-romană, unde nu se săpase niciodată.
>a căderea nop%ii ne-am dus să recunoaştem locul. Eram cinci/ Hugo, stăpîn şi senior
al locurilor, doi studen%i tineri, 5uilain şi sora lui, stagiari la castel o prietenă, <ose 5iron, şi
eu însămi.
m luat-o pe un drum care se înfunda în pădure. (unşi la mi(locul drumului acoperit de
copacii care formau o oltă verde deasupra noastră, am vă'ut înăl%îndu-se printre trunchiuri o
(umătate om. şiNo neagră.
siluetă înaltă trespassîmimi-a
făcea impresia
spus el, ceeaunui ătrîn venerail,
ce însemna trecerea pe (umătate
oprit-5 copac,
2veam pe
adeseori
mesa<e de 3a Cayce sau de la tatăl meu în această limă, căci pe atunci lucram în fiecare 'i
la traducerea lecturilor3.
&n momentul cînd am au'it clar această voce, 5uilain s-a oprit rusc/ u merg mai
departe mi-a spus el.
- De ce@
- u... nu treuie! m sen'a%ia că deran(ăm pe cineva! >e-am povestit celorlal%i ceea
ce au'isem. "ora lui 5uilain au'ise foarte ine avertismentul şi voia să se întoarcă. Hugo nu
percepuse nimic/ normal, în calitate de ga'dă, nu i se putea inter'ice să fie la el acasă.
?ntorşi lîngă foc, am discutat, încercînd să definim ceea ce vă'userăm sau
au'iserăm. 5uilain, cel mai tînăr dintre noi, sim%ise ine pre'en%a. nali'înd-o n-aveam
impresia unei fantome, ca aceea care a deran(at-o pe ndrea - ci mai degraă o entitate
gen spirit al locurilor sau pă'itor de prag - o fiin%ă care are rolul să veghe'e mormintele 2de
altfel neştiute în vegeta%ia măruntă a pădurilor3 şi totodată să împiedice degradarea locului
natural.

P%itorul Pra$ului
Este prima dată în via%ă cînd mă întîlnesc cu această realitate ocultă. Goate tradi%iile
voresc despre ea într-o unanimitate desăvîrşită. &ni%ia%ii de odinioară aveau de parcurs un
întreg drum de luptător înainte de a li se permite accesul la mistere. *ă'itorul *ragului
pă'eşte comorile la intrarea palatului fermecat/ el încearcă să stea în calea scepticilor,
pungaşilor, a oamenilor care n-au atins un nivel satisfăcător. Dar cel care va avea cura(ul să-l
dooare va fi primit la *opasul *reaferici%ilor sau al Lînelor...
?n 5ene'ă, Heruvimul cu spadă de foc inter'icea oamenilor decă'u%i intrarea în
paradisul terestru. Cartea )or%ilor şi te#tele vechi din Egipt de'voltă din elşug aceste teme.
în miturile greceşti, *ă'itorul *ragului era întotdeauna o fiară dintr-o specie greu de definit
)edu'a, Hidra, Himera, Cîinele Cerer care pă'ea &nfernul, "irenel e... în 5recia, ca şi în
Egipt, misterele nu erau de'văluite oricui/ treuia să cunoşti consemnul! Dacă ini%iatul rata
una dinCel
proele parcursului,dintre
mai remarcail eşecul se sanc%iona
aceste cu moartea.
mituri greceşti este cel al e#pedi%iei argonau%ilor.
E#istă o comoară/ lîna de aur, simol al Cunoaşterii. u se poate a(unge la ea decît omorînd
$alaurul care o pă'eşte, lason, fiul regelui din rgos, îşi adună un echipa( de eroi greci
celeri, împreună cu care se îmarcă pe vaporul numit cum se cuvine -ava rgo. După o
serie de peripe%ii, va a(unge la oiectiv şi, prin iscusin%a vră(itoarei )edeea, va putea învinge
$alaurul, lason va lua lîna şi va pleca, ine sănătos, spre rgolida 2cu )edeea la ord!3.
?n Evul )ediu, *ă'itorul *ragului este aproape întotdeauna un $alaur - văr cu alaurul
"fîntului 5heorghe. )itologia creştină îi atriuie un profil diaolic, fără să arate rolul său util în
triere.
+r, printre lecturile lui Cayce, e#istă una foarte, foarte misterioasă, unde el voreşte de
fiin%e care îndeplinesc func%ia de *ă'itori ai *ragului. Este vora de faimoasele profe%ii despre
Egipt, unde sînt anun%ate descoperirile arheologice care vor fi curînd făcute pe platoul 5i'eh,
în sala suterană unde dorm rhivele tlantidei.

1l C?D 0+4
% cameră, sauF& mai
4E5I"&GE
*egrabăCE"GE 4H&0E
un culoar, @ *e la laba *reaptă a finxului pînă
merge
la această intrare a ălii 'ri velor (...) &ar nu se poate intra acolo fără înţeleger ea
acestor mistere.
1i iată fra'a semnificativă citi%i-o cu aten%ie/
$ăci acel a care au fost lăsaţi (pe loc) ca păzitori nu vor permite trecerea înainte *e
împlinirea perioa*ei regenerării lor în 4unte (2irami*a) şi *e venirea %amenilor *in a
cincea rasă"ră*ăcină.
m dat par%ial acest pasa( la pagina ::: din volumul & al =niersului lui Edgar Cayce.
lată te#tul engle', foarte oscur/ is Ca! Cill not be entere* Citout an un*erstan*ing,
for tose tat viere left as guar*s ma! not be passe* until after o perio* of teir
regeneration in te 4ount, or te fift root"race begins. 2>ectura 8Q-93
"ă reluăm anali'a/ T&e ount înseamnă muntele făcut de mîna omului, adică )area
*iramidă pe care Cayce o numeşte astfel în multe lecturi. A "in"ea ras-rd"in înseamnă
noua rasă de oameni, cea din Era 0ărsăt orului, care va veni în curînd 2şi o vedem de(a
profilîndu-se
treuie să seprin reac%iilemulte
petreacă uluitoare aleinversarea
lucruri/ copiilor noştri3.
a#ei Dar înainte
polilor de sosirea acestei
şi întoarcerea noi rase,
lui Christos 3*n
67+ spune lectura 8Q-3. ltfel spus, un sfîrşit de secol foarte agitat şi o nouă
conştienti'are. ceastă nouă rasă este anun%ată de to%i marii clarvă'ători şi numai atunci se
va putea deschide "ala rhivelor şi se va în%elege valoarea ei. *înă atunci este inutil/ s-a
vă'ut cum genera%ii întregi de arheologi şi-au rupt din%ii în pietrele din 5i'eh. $ei care au
fost lăsaţi ca păzitori fac totul ca să-i oprească/ maşinil e se înfundă cu nisip, ordinatoarel e
sînt ruiate, ultrasunetele deraia'ă etc. tunci se descoperă pe ici pe colo o navă solară sau
o pisică mumificată spre consolare, dar nu este încă descoperirea secolului...
Graducînd aceste lecturi, mi-am pus multe întreări despre natura acestor $uar%i( şa
cum este turnura fra'ei în conte#t, este vora de fiin%e - îngeri sau demoni @ ceste
santinele nu sînt nişte statui inerte pentru că sînt încă active 2ele împiedică trecer ea mai
departe!3 şi pentru că ele vor treui să-şi termine cariera printr-o re$enerare în măruntaiele
)arii *iramide. Este vora oare de entită%i negre, care vor treui să se purifice@ De entită%i
pri'oniere@ Cayce le deoseeşte de finxul care a fost pus acolo ca o santinelă, ca un
paznic 2ai pragul
pentru to%i. >5as acare
Dar ceiui3despre senvoreşte
tinel or guar
el sînt*0). cesta
mai mul%i 2eleste un pa'nic
spune/ neînsufle%it,
0tose tat Cerevi'iil
left)
arătînd că e#istă mai multe entită%i, distincte de "fin#.
u simt aceste entită%i ca pe nişte mici spirite ale aturii, stil vîrcolaci sau spiriduşi, ci
ca pe nişte spirite importante, ca 'înele ma(ore, dotate cu mari puteri, despre care am vorit.
r mai e#ista şi entită%i create de om, datînd dintr-o epocă în care oamenii erau mult mai
pricepu%i la magie decît astă'i. ceste entită%i sînt sentinele implacaile care pă'esc la ordin,
anumite locuri sau anumite comori ascunse. ceşti pă'itori incoruptiili au fost programa%i la
naştere ca nişte maşini - să împlinească o anumită func%ie. tîta timp cît mecanismul
func%ionea'ă, vor e#ecuta ordinul primit fără să strecoare vreodată nici cea mai mică nuan%ă
personală 2...3. ceste entită%i se poate să fi fost create de către un singur om sau de un grup
de persoane 2...3. "e cunosc ca'uri cînd entitatea programată 2...3 îşi îndeplineşte func%ia la
sute de ani după moartea creatorului său. ceasta este adeseori cau'a nenorocirilor sau
accidentelor ine#plicaile. rheologii, (efuitorii de morminte vechi - sînt uneori victime
ignorante ale acestor pa'nici invi'iili. 1i născocitorii comorilor ascunse, f ără să ştie, se
confruntă cu riscuri de temut. ceste rînduri ii apar%in lui 4oger de >afforest care a lucrat mult
asupra acestui suiect şi colec%ionea'ă mărturiile. Colaoratorul lui 4oger de >afforest,
prietenul meu >ouis 0iel 2care animă cu rio atelierele noastre de geoiologie3 este foarte
atent la asemenea pre'ente. vem în Fran%a 2ca şi în Elve%ie, &talia, nglia, $elgia...3 un foarte
mare număr de sanctuare vechi - pe care nu treuie să le mai tulurăm. $lestemul vechi
împotriva violatorilor de morminte func%ionea'ă încă în multe ca'uri. în cursul ultimei mele
călătorii în Egipt m-am ferit să vi'ite' anumite hipogee 2morminte suterane, n. tr.3/ egiptenii
avînd în antichitate reputa%ia de foarte mari magicieni 2$ilia o spune şi ea3, sînt convinsă că
unele din ritualurile lor mai lovesc încă...
Dar să ne întoarcem la Egipt/ toate la timpul lor. Dacă nu s-a putut intra încă în "ala
rhivelor, este pentru că nu avem încă nivelul spiritual cerut.
Descoperirea nu serveşte la nimic dacă nu sîntem capaili s-o interpretăm corect.
)aterialismul vîscos în care se 'at şcolile arheologiei occide ntale le oferă o perspectivă
limitată.

Sa *n/ţm s /or7im "u spiritele Naturii


După ce am vă'ut - seara - pă'itorii pragului, m-am întors a doua 'i de diminea%ă în
acelaşi loc/ nu mai era nimeni. m tras de aici conclu'ia că entitatea nu func%iona decît în
orele de lucru 2diferite de cele omeneşti3...
>a marginea pădurilor şi cîmpurilor cultivate, priete na mea <osee a făcut, cu totul
întîmplător, cîteva fotografii, la poalele unui ste(ar, unde am sim%it pre'en%a cîtorva entită%i
micu%e. Cînd am developat filmul, surpri'ă/ în fa%a copacului, la cî%iva metri de oiectiv, era un
nor mic, o fîşie de cea%ă.
- Gu ai vă'ut asta, <osee@
- u, îmi spune ea. u era acolo cînd am făcut fotografia. Era timp frumos, senin, nu
era nici o urmă de cea%ă, nici acolo, nici în altă parte şi mai ales nu atît de aproape de pămînt/
am fi vă'ut!
- $ineîn%eles. Eu sînt foarte sigură că nu era nimic care să semene cu cea%a în acel
loc, în acea 'i!.
Fotograful care developase filmul s-a scu'at/ m încercat să atenue' această pată,
dar nu se poate face nimic.
Cîteva luni mai tîr'iu, documentîndu-mă asupra spiritelor aturii, am citit că ma(oritatea
oamenilor care percepuseră "piritele erului 2elfi, spiriduşi, 'îne ...3 nu le vedeau întotdeauna
su aspectul tradi%ional - su forma de persona( - ci mai des su formă de fîşii înguste de
cea%ă, care umlă prin locurile unde în mod normal n-ar treui să fie cea%ă.
"piritele Focului, erului, sau pei - dacă ar fi să credem în relatările celor care au
avut contact cu ele - nu numai că se manifestă su forme foarte dive rse, dar uneor i se
mul%umesc doar să sugere'e natura lor interioară, oglindind culori, creînd forme luminoase
sau umre 2...3, pîn'e colorate plutind la mare distan%ă deasupra solului. cestea sînt nişte
norişori colora%i, dar fără formă precisă, care îşi schimă culoarea. m fost foarte mira%i de
re'ultatele primului atelier pe care l-am animat la Danielle 0erne în Casa de pe malul
lacului, toată lumea vă'use cea. *entru unii era o strălucire insolită într-un copac, pentru
al%ii era una dintre aceste fîşii de cea%ă, aceste perne de materie eterică despre care am
vorit mai sus. Cineva au'ise... naiul lui *an, căci acest nai nu este un mit. "piritele aturii
cîntă şi 4.?ntr-una
pădurilor. +gilviedin
Cromie 2op. faimoasei
fotografiile cit. mai sus3
căr%ispun e că a au'it naiul lui *an în adîncul
he Corning of the !airies, apare un gnom
care cîntă la un mic instrument ce seamănă cu un fluier. întreaga tradi%ie antică o confirmă/ în
sculpturi, asoreliefuri, picturi, *an şi micii fauni sînt repre'enta%i pretutindeni cîntînd la
instrumente de suflat, înrudite cu fluierul 2iată de ce tînăra "ylvia, de care voreşte Cayce,
ştia foarte bine să cînte la fluier cîmpenesc sau la flaut. Cel care caută nu numai să
vadă, dar şi să audă poate foarte ine să trăiască e#perien%a naiului lui *an. Danielle
0erne 2nepoata celerului <ules - şi clarvă'ătoare de profesie ea însăşi3 ne-a a(utat să
interpretăm acest e vi'iuni. veam şi avanta(ul de a lucra în grup, ceea ce ne a(uta sP
anali'ăm fără teamă e#perien%e care sînt tulurătoare cînd le trăieşti de unul singur. *rimul
dintre atelierele noastre despre spiritele aturii 2primul de acest fel organi'at vreodată în
Fran%a3 a fost o reuşită. După ce ne-am antrenat o 'i întreagă, am avut to%i percep%ia acestor
spirite. *articipan%ii noştri, lăsa%i în atură, au notat cu aten%ie tot ce li se părea insolit - tot
ceea ce le atrăgea aten%ia în cîmpul vederii, au'ului, mirosului...
Greuie să cau%i spiritele aturii în elementul lor/ 5nomii, la atingerea * ămîntului
Lînele, să
treuie "ilfii,
fie Elfii,
vă'ute 'urînd în erlor/
în conte#tul +ndinele,
la %ară. lîngă pă'îne
numite "alamandrele, în Foc.
sînt nişte făpturi mici"piritele aturii
şi drăgu%e, ca
acelea descrise de nne Denieul la începutul acestui capitol. ltel e, mai importante, sînt
entită%i puternic personali 'ate, cu puteri întinse, care le situea'ă la nivelul Devaşilo r sau
îngerilor. cestea sînt venerate ca 'eită%i în cultele antice. Ele sînt legate de un loc - pe care îl
prote(ea'ă - sau de o familie căreia îi prote(ea'ă casa 2ca )elusine, de care am vorit mai
devreme3.
E#istă şi ore mai nimerite/ seara, la căderea nop%ii, se întîmplă adeseori lucruri - cum
tocmai am vă'ut! Dacă nu, mi(locul după-amie' ii, într-o 'i frumoasă, însorită, este foarte
favorail pentru contact. în astrologie, această oră corespunde casei a 0&&&-a, aflată su
semnul "corpionului - dotat întotdeauna cu darul vederii dule! în acele ore, privind atent
peisa(ul cum se dulea'ă, sim%i o anumită plutire interioară - semn că po%i avea acces la alte
realită%i.
u fost scrise multe căr%i pentru a da formule/ ritualuri de magie 2trasarea de cercuri,
atragerea 'înelor cu hîrtie de argint sau cu oglinda etc3. 0reau, dar nu sînt foarte ritualistă/
cred mai degraă
ritualurile în deschiderea
au importan%a celui
lor , dar eu de-al
cred maitreilea
ales ochi, într-o stare
în puterea sufletească.
dorin%ei - ea esteîncheia
conclu'ie,
care
permite contactarea spiritelor aturii şi este totodată avanta(ul copiilor treuie să ne
întoarcem la o anumită prospe%ime copilărească, să mai fim în stare să admirăm, să dorim din
inimă, dacă vrem să o%inem un re'ultat!.
telierele noastre începeau, deci, întotdeauna cu e#erci%ii de medita%ie profundă/
regăseam liniştea, armonia cu atura, ne lăsam în voia Frumuse%ii din (ur. *entru acest scop,
e#istă unele locuri mai une decît altele/ în nici un ca' u'ina, autostrad a, turiştii, etonul.
Dacă se poate/ apa! Ea stimulea'ă facultă%ile psi, cum spune Cayce. Casa de pe lac a
Daniellei 0erne era favorailă spiritelor aturii. )ai tîr'iu, ne-am desfăşurat atelierel e în alt
loc magic/ castelul normand de la $oisset-les-*re0enches, pe care l-am evocat mai devreme.

Eperienţe pe un domeniu ,erme"at


Domeniul $oisset-les-*re0enches este un loc super, încon(urat de ori'onturi
alastre şi păduri întinse. Domneşte o linişte ucolică -acolo po%i, în fine, să ascul%i cîntecul
păsărilor, vîntul, 'orul insectelor. 0echiul castel din secolul al M0&-lea face parte din misterul
locului. telierele noastre aveau loc întotdeauna primăvara/ florile emanau veselie, o ucurie
de a trăi, pe care participan%ii noştri o sim%eau profund. veam sen'a%ia că văd pe deasupra
cîmpului de rapi%ă, în acea lumină galen-aurie, 'eci de f ăpturi mititele, 'urînd din floare în
floare.
"tăpînul pădurii era un ste(ar cu trunchiul ramificat în cinci ra%e, alcătuind un
ansamlu puternic - şi, ca să spunem totul, o pre'en%ă. în (urul lui domnea o linişte profundă.
Era încon(urat de un fel de luminiş/ ceilal%i copaci parcă păstrau distan%a, cu respect. e-am
întors cu to%ii ca să medităm în fa%a acestui ste(ar sensiili la magia pe care o emana, aveam
impresia că sîntem în pre'en%a unor mari mistere.
Copacii de pe alee, înal%i şi ătrîni de trei sute de ani, erau de-a dreptul individuali'a%i/
fiecare avea forma lui, diferită de a celorlal%i, e#primîndu-i sufletul.
E#ista în toată această atură o ucurie, dar şi o re%inere, o neîncredere profundă - o
ostilitate, atunci cînd pătrundeai în vegeta%ia măruntă a pădurii/ +mul era duşmanul - şi noi le
ceream
)ai mul%imereu
dintreiertare
noi au "piritelor *ădurii
primit mesa(e pentrue#primat
şi le-au violen%ele şi dispre%ul
spre la care erau supuse.
emo%ia colectivă.
?n fa%a castelului, pe o pelu'ă întinsă, era un grup de trei copaci care e#primau triste%ea/
cocoşa%i, diformi, cu frun'iş sărac, deplorail. Domnea în partea aceea o impresie de triste%e
disperată, de-%i venea să te aşe'i lîngă ei, în tăcere, şi să-i ascul%i. >-am rugat pe îngerul
acestor copaci să-mi de'văluie identitatea lor... -am reuşit să le definesc specia. 0=al*
$!press 2 N chiparos pleşuv3, mi-a răspuns el. 1i ne plictisim de moarte în acest climat
normand rece şi umed nu sîntem aprecia%i. >-am întreat pe Hugo ce ştia despre aceşti
copaci/ "înt =chiparoşi pleşuvi, aduşi de unicul din "tatele nite. însă suferă, e adevărat, şi
nu ştiu ce treuie să fac. Dar eu vă'usem chiparoşi pleşuvi la 0irginia $each/ sînt copaci
foarte înal%i, care cresc în apa smîrcurilor tropicale, cu trunchiurile foarte drepte şi foarte lungi.
4ădăcinile ies din apă ca să respire, formînd un fel de trunchi fals, numit acolo =genunchi=, în
france'ă 2pentru că sudul a fost odinioară pămînt france'3 . ?n ormandia, lipsi% i de soare,
lipsi%i şi de apă 2acolo unde erau planta%i3, aveau într-adev ăr de ce să fie neferici%i. Dar încă
nu e totul/ aceşti copaci e#primau o asemenea disperare incît sugerau altceva. u era doar
chinuitorul+r,dor
răspuns. de %ară...
castelul l-am
fusese întreat.luim
pe vremea fostal planta%i
Henric &0-lea înpe un loc
mie'ul uneidemari
suferin%ă, mi-au
ătălii dintre
trupele protestante, ale viitorul ui rege al Fran%ei, şi trupele catolice care nu-l mai voiau rege.
Era ră'oi civil şi ră'oi religios. Henric al &0-lea le solicitase prin%ilor germani să-i trimită
solda%i în a(utor/ iată de ce au murit departe de casă, într-un aand on total, pedes traşi
elve%ieni protestan%i/ pentru oamenii din %inut, ei erau străini şi eretici de două ori duşmani!
imeni nu le arătase milă, nimeni nu le îngri(ise rănile, nimeni n-a dat o cană de apă acestor
cîini de eretici, cu sîngele 1iroind. 1i nimeni nu s-a învrednicit să se roage pentru ei, sincer,
din inimă. )uriseră într-un imens nor de ură. 1i îngreuia%i astfel, erau atraşi de pămîntul care-i
vă'use murind, de vira%iile (oase ale urii, fricii, disperării. nul dintre participan%ii noştri,
4oger-*aul Gorti, era elve%ian, - chiar din 0alais! -, vindecător şi clarvă'ător/ a captat foarte
clar toate mesa(ele lor, pe care mi &e-a transmis pe îndelete. Go%i am plîns. m scris pe lista
mea de rugăciune/ "ă nu uit să mă rog pentru elierarea pedestraşilor de la $oisset-les-
*revenches! >a *aris, în săptămîna care a urmat, au venit să mă întuie noapte de noapte,
cerîndu-mi să mă rog!
deschisCîtlarg
despre 4oger-*aul
caravana Gorti,pedestraşilor/
şi &e-a spus la întoarcereaîn
acasă s-aa%ioprit
sfîrşit, a(unsla acasă!
frontieracum,
elve%iană, şi-a
duce%i-vă!
Ca să ne întoarcem la spiritele aturii, acest atelier a provocat după plecarea noastră reac%ii
e#traordinare la $oisset-les *revenches. Hugo mi-a povestit că au avut loc nişte întîmplări
stranii. nele animale, care dispăruseră de mult timp de pe domeniu, au apărut din nou - spre
surprinderea tuturor.  fost vă'ut un mistre% traversînd cîmpul pe su ferestrele castelului 2de
ani de 'ile nu mai fuseseră vă'u%i mistre%i3.  fost vă'ut din nou un vultur 2se credea că nu
mai e#istau vulturi3. Hugo, în inspec%ia 'ilnică, a remarcat ceva e#traordinar/ toate florile
sălatice de pe domeniu erau mai mari, mai viu colorate. Dincolo de grani%ele domeniului,
florile erau mai mici şi cu culori mai şterse. 1i asta la o întreagă serie de specii/ anemona,
toporaşul, ciuo%ica-cucului, măceşul, narcisa galenă, iara şarpelui... Hugo era din ce în ce
mai mirat - la fel şi eu, cînd constatam aceste fenomene tulurătoare care urmaseră după
atelierele noastre.
Dar şocul... a fost întîlnirea 5alipotului! m redat mai sus povestirea lui nne 0ernon,
cu descrierea acestei întîlniri. "eara, după plecarea participan%ilor de la atelier, mi-a povestit
Hugo, am=ceva=
spun@... făcutlunguie%,
ca de oidei
parcăunar mic turoalpisică
fi fost pădurii.
saum vă'ut 1i
o vulpe. sosind pe drum
am sim%it cumo...
se cum
frecasă-i
de
picioarele mele. Dar, privind-o de sus cînd trecea, am vă'ut-o că era... transparentă! Eram
împreună cu doi amici care au vă'ut-o şi ei.  doua 'i, m-am întors în acelaşi loc cu ntoine
d=+... promotor imoili ar, speciali'at în înfiin%area terenurilo r de golf. celaşi fenomen s-a
repetat/ =chestia= translucidă s-a înfăşurat în (urul picioarelor lui ntoine, care a strigat îngro'it/
Ce-i asta@. 5alipotul îşi apăra pădurea/ nu voia să fie tăia%i copacii pentru a se construi în
loc un teren de golf. *romotorul, descura(at de această aventură neoişnuită, n-a mai insistat.
"înt asolut sigur că aceste ateliere de comunicare cu spiritele aturii au constituit o
încura(are puternică pentru ele. u mai încetea'ă să ne facă dovada pre'en%ei şi a prieteniei
lor!