UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ŞTIINŢE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING ŞI TURISM

Mitronici Maria

Proiect de investigație
Disciplina: Economia îmtreprinderii

TEMA: Modalități de creștere a rentabilității întreprinderii

CHIŞINĂU 2019
 Cuprins:

Introducere

Capitolul I
Abordari teoretice

1.1Determinarea rolul privind cresterea Rentabilitatii……………………………………….. 2

1.2 Tipurile de Rentabilitati ……………………………………………………………………. 3

Capitolul II
Abordare practica

2.1 Analiza Relativa a intreprinderilor vinicole ……………..……………………..………….. 8

2.2 Analiza indicatorilor de rentabilitate……………………………………………………….. 12
2.3 Analiza influența factorilor asupra rentabilității activelor…………………………...…… 15

Concluzii si Recomandari…………………………………………………….….. 18

Bibliografie………………………………………………………………………..………....19
 Introducere Conceptul de rentabilitate este intalnit frecvent in efectuate sau presa de
specialitate, imbracand cele mai variate forme. Rentabilitatea este una dintre formele cele mai
sintetice de exprimare a eficientei activitaii economico-financiare a unei firme, respective a tuturor
mijloacelor de productie utilizate si a fortei de munca, tinand cont de toate stadiile circuitului
economic:aprovizionare, productie si vanzare. Pentru masurarea rentabilitatii se utilizeaza doua
categorii de indicatori:profitul si rantele de rentabilitate. Profitul reprezinta unul din obiectivele
stategice care face parte din categoria obiectivelor econnomice( rata profitului, cota de piata,cifra de
afaceri, productivitatea muncii).
Rentabilitatea reprezintă Efectuat fundamental de apreciere a eficienţei activităţii comerciale,
în mărimea ei reflectîndu-se toate raporturile dintre eforturile depuse şi rezultatele obţinute de
societăţile comerciale. Tocmai acest conţinut de sinteză motivează abordarea ei în finalul criteriilor
de evaluare a eficienţei. O activitate se dovedeşte rentabilă (profitabilă, avantajoasă) dacă veniturile
(încasările) pe care le Efect acoperă cheltuielile Efectuate pentru desfăşurarea ei şi asigură un
excedent de valoare reprezentat de profit.
Cele două elemente determinante ale profitului — veniturile şi cheltuielile — Efectu starea de
rentabilitate ca fiind expresia comportamentului efectua al agenţilor economici de maximizare a
rezultatelor în condiţiile folosirii unor resurse economice limitate

Justificarea temei este analizarea si gasirea modalitatilor de crestere a rentabilitatii

intreprinderii fiindca rentabilitatea este indicatorul de bază al eficienţei întreprinderii.

Scopul acestei lucrari este de a demonstra importanta cresterii rentabilitatii a intreprinderii

pentru dezvoltarea si mentinerea pe piata pe un timp indelungat,capacitatea entitatii de a reliza profit

Obiectivele Rentabilitatea apare, astfel, ca instrument hotarator in mecanismul economiei de

piata, in orientarea productiei in raport cu cerintele consumatorilor (productivi sau individuali).
Rentabilitatea presupune obtinerea unor venituri, in urma vanzarii si incasarii productiei fabricate,
mai mari decat cheltuielile Efectuate cu realizarea acesteia.

Cuvinte-cheie—Rentabilitate , Rate ale rentabilitatii , Rentabilitatea intreprinderii,

Rentabilitatea intreprinderiilor vinicole.
Capitolul I Abordari teoretice privind esenta ,necesitatea si tipologia rentabilitatii
intreprinderii
1.1Determinarea rolului si functiilor privind cresterea Rentabilitatii
Rentabilitatea unei firme se referă la capacitatea ei de a obţine profit, adică de a obţine un
excedent de venituri peste valoarea costului total implicat. Rentabilitatea permite firmei nu numai
menţinerea în afaceri, dar şi dezvoltarea. Rentabilitatea exprimă « starea de sănătate » a firmei şi, în
ultimă instanţă, justifică existenţa şi funcţionarea firmei pe piaţa în cauză. Determinarea şi analiza
rentabilităţii unei firme – etapă esenţială în determinarea şi analiza riscului financiar – se realizează
pe baza analizei profitului şi a ratelor de rentabilitate.
Ratele de rentabilitate economica masoara eficienta mijloacelor 4ependen si financiare 4ependen
intregii activitati a intreprinderii. Acestea pot fi clasificate in:
- rapoarte (indicatori) intre rezultatele obtinute si capitalurile 4ependen;
- indicatori de rentabilitate definiti ca rapoarte intre rezultate intreprinderii si cifra de afaceri.
Rentabilitatea este o noţiune 4epende care măsoară raportul dintre rezultate şi mijloace. Un
anumit nivel de rentabilitate este necesar pentru menţinerea şi creşterea potenţialului economic al
firmei, cointeresarea acţionarilor sau asociaţilor, angajaţilor, creditorilor. O activitate este rentabilă,
dacă raportul venituri / cheltuieli este mai mare decât unitatea. Când acest raport este egal cu unu
activitatea nu va produce beneficiu, dar nici pierderi. O activitate va fi în pierderi, când cheltuielile
sunt mai mari decât veniturile.
1.2 Tipurile de Rentabilitati
Analiza profitului poate oferi informatii cu privire la rentabilitatea absoluta a intreprinderii.
Atit pentru diagnosticul intern cit si pentru utilizatorii externi ai informatiei privind intreprinderea,
cunoasterea capacitatii de a produce profit absolut nu este suficient de reprezentativa. Drept urmare,
se impune compararea masei profitului cu alte marimi, in special cu marimile care exprima efortul
depus pentru obtinerea masei profitului, degajindu-se astfel rate ale rentabilitatii care, din punct de
vedere al analizei, au o mai mare capacitate informationala.
Exprimarea rentabilitatii relative se realizeaza printr-un sistem de rate ce exprima capacitatea
intreprinderii de a asigura, cu ajutorul resurselor de care dispune, remunerarea capitalurilor
investite. Acest sistem de rate se determina ca raport intre efectele economice si financiare obtinute
de intreprindere si eforturile depuse pentru obtinerea lor.
Importanta cunoasterii ratelor de rentabilitate deriva din:
 Favorizeaza orientarea structurii productiei pe produse, ramuri si subramuri, in sensul gasirii
celor care ofera cel mai mare avantaj. Fluxurile economice se redirectioneaza permanent,
imprimind activitatilor economice o dezvoltare inegala;
 Stimuleaza gestiunea prin utilizarea rationala a resurselor;
 Contribuie la intarirea interesului intreprinzatorului pentru diferentierea produselor avind in
centrul acesteia modernizarea conceptului de calitate;
 Favorizeaza segmentarea pietei si diferentierea strategiilor comerciale.
In analiza economico-financiara a rezultatelor intreprinderii, ratele de rentabilitate permit efectuarea
de comparatii intre grupuri de intreprinderi, comparatii temporale pentru aceeasi interprindere,
comparatii in raport cu standardele elaborate. In functie de elementele luate in calcul pentru
determinarea lor, teoria si practica economica opereaza cu mai multe tipuri de rate ale rentabilitatii:
1) Rate ale cheltuielilor fata de venituri;
 2) Rate ale rentabilitatii comerciale (rate de profitabilitate);
3) Rate ale rentabilitatii resurselor consumate;
4) Rate ale rentabilitatii economice (numite si rate de randament);
5) Rate ale rentabilitatii financiare (numite si rate ale rentabilitatii globale).
6) Rentabilitatea Activelor
7) Rentabilitatea capitalului angajat
8) Rentabilitatea capitalurilor proprii

1)Rate ale rentabilitatii cheltuielilor fata de venituri

Denumirea acestei rate reda insasi modul de calcul : raportarea cheltuielilor la venituri. In situatia
mentionata, se recurge la caracterizarea rentabilitatii prin conexiunea cheltuieli-venituri. Aceasta nu
inseamna ca toate cheltuielile au veniturile ca efect opozabil. Asa de exemplu, cheltuielile
financiare nu sunt in relatie de determinare cu veniturile financiare (in cea mai mare parte se poate
face conexiunea cu veniturile din exploatare), dupa cum nici efectul cheltuielilor extraordinare nu
este regasit in veniturile extraordinare

2)Rata rentabilitatii comerciale

Obiectivele analizei si sfera de investigare implica constructia acestui indicator prin luarea
in considerare, in calitate de “efect” a rezultatului brut/net al exploatarii, excedentului brut al
exploatarii sau marja comerciala, corespunzator activitatii curente de exploatare sau totale,
reflectate prin intermediul cifrei de afaceri.
Rata rentabilitatii comerciale calculata pe baza rezultatului exploatarii demonstreaza
capacitatea intreprinderii de a obtine profit dupa calculul tuturor costurilor de exploatare (incluzand
amortizarile si provizioanele), permitand remunerarea furnizorilor de capitaluri angajate si
participarea intreprinderii la repartizarea venitului national (pe seama impozitelor). Pentru o mai
buna evaluare a performantelor activitatii de exploatare, in cazul intreprinderilor industriale se
recomanda compararea rezultatului exploatarii cu veniturile din exploatare.
Indicatorul rata rentabilitatii determinat pe baza rezultatului brut al activitatii de exploatare
pune in evidenta capacitatea intreprinderii de a genera excedente destinate acoperirii costului
capitalurilor angajate (amortizarea imobilizarilor corporale, remunerarea capitalurilor imprumutate),
riscurilor eventuale (pe seama mecanismului de constituire a provizioanelor) si asigurarea
remunerarii asociatilor sau actionarilor . O valoare ridicata a acestui indicator reflecta capacitatea
financiara a intreprinderii de a asigura resurse necesare investitiilor.
Modificarea ratei rentabilitatii comerciale determinata in functie de rezultatul brut din
exploatare poate fi cauzata de mai multi factori. De exemplu, o descrestere a acestei rate poate
indica o mai mare competitie pe piata si de aceea au fost impuse preturi de vanzare mai mici, sau in
mod alternativ poate exista o crestere in costul materiilor prime. O crestere a ratei rentabilitatii
comerciale in acest context poate indica faptul ca intreprinderea este in pozitia de a exploata piata si
de a cere preturi mai mari pentru produsele sale.
Rata rentabilitatii comerciale stabilita in functie de rezultatul net* este o rata usor de
calculat, care nu necesita o pregatire prealabila a informatiilor, fiind recomandata in principal
analizei pe perioade scurte de timp a activitatii intreprinderilor.
 Dimensiunea inregistrata de aceasta rata incorporeaza si impactul activitatii financiare,
respectiv activitatii extraordinare asupra eficientei activitatii desfasurate. Pentru investitori, rata
rentabilitatii comerciale in functie de profitul net are o semnificatie aparte: cat de mult din fiecare
leu provenit din vanzari le revine, ca si proprietar, pentru a realiza o afacere sau pentru a primi
dividende.

3)Rata rentabilitatii resurselor consumate

Rata rentabilitatii resurselor consumate se calculeaza prin raportarea unui indicator al

rezultatelor la consumul de resurse implicat in obtinerea lui, exprimind in acest fel eficienta
efortului materializat in costuri. Dimensiunea ratei rentabilitatii resurselor consumate este data in
principal de variatia structurii vinzarilor, a costului unitar si a preturilor de vinzare.
Asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate se remarca influenta costului, in sensuri diferite, atit
prin numaratorul cit si prin numitorul raportului: cresterea costului antreneaza atit scaderea
numaratorului (a profitului) cit si cresterea numitorului (a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri).
Din acest punct de vedere, impactul costului asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate este
mult mai puternic comparativ cu alte rate*.

4)Rata rentabilitatii economice

Eficienta capitalului investit, a tuturor resurselor materiale, financiare implicate in

activitatea intreprinderii, sunt prezentate prin rata rentabilitatii economice.
Indiferent de modalitatea de calcul utilizata, rata de rentabilitate economica este independenta de
mecanismul de finantare, de impactul activitatii extraordinare cit si de politica fiscala.
Rentabilitatea economica surprinde eficienta mijloacelor materiale si financiare alocate
pentru desfasurarea activitatii unei intreprinderi. Capitalurile angajate de o intreprindere in cursul
unui exercitiu financiar sunt reprezentate de capitalurile proprii si capitalurile imprumutate.
Remunerarea capitalurilor sub forma dividendelor sau a dobanzilor se realizeaza dupa ce sunt
acoperite investitiile strategice (active fixe), investitiile de exploatare (nevoia de fond de rulment) si
investitiile de echilibru (pentru asigurarea disponibilitatilor banesti). Rentabilitatea economica a
capitalurilor investite nu tine seama de modalitatea de procurare a capitalurilor.Rata rentabilitatii
economice exprima pe de o parte gradul de remunerare a capitalurilor angajate in activitatea
intreprinderii, iar pe de alta parte, modalitatea de remunerare a riscurilor asumate de actionari sau
asociati pentru capitalul investit in intreprindere. Dimensiunea ratei rentabilitatii economice joaca
un rol hotaritor in stabilirea modalitatii de finantare pe termen lung si scurt. Tot capitalul avansat in
activitatea intreprinderii trebuie remunerat dar spre deosebire de capitalul propriu (remunerat in
masura obtinerii de profit), capitalul imprumutat trebuie remunerat indiferent de rezultatele
intreprinderii. O intreprindere ce beneficiaza de capital imprumutat (in special de credite bancare),
va suporta cheltuieli financiare ridicate care ii vor diminua posibilitatile de autofinantare. Pentru a
asigura acoperirea nevoilor de finantare, va fi nevoita sa recurga la obtinerea de noi credite. In
aceste conditii se impune criteriul rentabilitatii: daca rata rentabilitatii economice este superioara
ratei dobinzii, este posibil si de dorit sa se apeleze la credite. In fapt, prin compararea ratei
rentabilitatii economice cu costul capitalului imprumutat (rata dobinzii), ia nastere efectul de
indatorare.
 5)Rata rentabilitatii financiare

Rata rentabilitatii financiare este un indicator semnificativ in aprecierea performantelor

economico–financiare ale intreprinderii atit in cadrul diagnosticului intern cit si in analizele
solicitate de partenerii externi. Daca rata rentabilitatii economice exprima remunerarea capitalului
investit facind referire numai la activitatea de exploatare, rata rentabilitatii financiare cuantifica
remunerarea capitalului propriu prin prisma tuturor celor trei tipuri de activitati: exploatare,
financiara si extraordinara.
Rata rentabilitatii financiare are in vedere provenienta capitalurilor, fiind sensibila la
structura financiara a intreprinderii si in mare masura influentata de gradul de indatorare al
interprinderii.
Rentabilitatea unei intreprinderi nu poate fi analizata independent de aspectele legate de structura sa
financiara. Pentru orice intreprindere prezinta interes cunoasterea structurii financiare cu care isi
poate desfasura o activitate rentabila, precum si cunoasterea nivelului de indatorare la care poate
apela, astfel incit acesta sa nu se reflecte negativ asupra rentabilitatii sale financiare. Nerespectarea
acestei restrictii ar conduce la un dezechilibru financiar, in pofida unei rentabilitati economice
semnificative, care va fi absorbita de nivelul cheltuielilor financiare generate de un grad de
indatorare mult prea ridicat.
Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu pune in evidenta randamentul capitalurilor
proprii, respectiv al plasamentului efectuat de actionarii unei societati prin cumpararea actiunilor
societatii. Profitul, sursa importanta de finatare a dezvoltarii unei activitati, reprezinta parte
componenta a capitalurilor unei intreprinderi, remunerand, in primul rand, participarea actionarilor,
prin intermediul dividendelor. O crestere a acestui indicator evidentiaza o activitatea eficienta din
punct de vedere al fructificarii capitalurilor proprii.In determinarea ratei rentabilitatii financiare a
capitalului propriu se tine cont de metodologia de calcul a profitului net, respectiv de regimul de
calcul al amortizarii si provizioanelor, al cheltuielilor deductibile si nedeductibile avute in vedere la
determinarea bazei de calcul a profitului impozabil.Actiunile unei intreprinderi cotate la bursa sunt
intr-o mai mare masura solicitate atunci cand rata rentabilitatii financiare este superioara ratei
medii a dobanzii, asigurind in acest fel cresterea cursului bursier.

6)Rentabilitatea Activelor

Rentabilitatea activelor este unul dintre indicatorii principali de rentabilitate ai unei

companii, si masoara eficienta utilizarii activelor, din punctul de vedere al profitului obtinut.
Daca in cazul rotatiei activelor totale este vorba de cati lei de vanzari se obtin de pe urma unui leu
de active, rentabilitatea activelor arata cati lei 7epend sub forma de profit un leu investit in active.
Se poate spune ca este un indicator mai important si mai complet, pentru ca scopul final al
oricarei afaceri este obtinerea de profit. De altfel, plecand de la formula sa, “profit net” / “active
totale”, rentabilitatea activelor se poate descompune, rezultand formula ROA = “rotatia activelor” *
“marja neta” ((cifra de afaceri / active totale) * (profit net / cifra de afaceri), unde cifra de afaceri se
simplifica si rezulta chiar formula initiala a ROA).
Folosind aceasta descompunere se pot trage concluzii si se pot lua masuri atunci cand se doreste
maximizarea rentabilitatii activelor.
Formula de calcul rentabilitatea activelor:
Profit net / Active totale
 7)Rentabilitatea capitalului angajat

Rentabilitatea capitalului angajat masoara rentabilitatea adusa de fondurile pe termen

lung ale companiei.
Capitalul angajat reprezinta suma pasivelor pe termen lung, mai exact datoriile pe termen lung plus
capitalurile proprii. Avand in vedere ca este vorba de fonduri destinate dezvoltarii afacerii pe
termen lung, se poate spune ca este o masura a eficientei cu care este urmarit acest aspect al
activitatii firmei.
O rentabilitate a capitalului angajat mai mica decat costul capitalului atras de firma
inseamna ca orice leu atras pentru dezvoltarea acesteia va genera un profit mai mic decat costul pe
care l-a presupus atragerea lui. O situatie care, evident, nu ar putea fi de natura sa ii bucure pe
actionari.

Formula de calcul pentru rentabilitatea capitalului angajat:

Rezultat operational (EBIT)* / (Datorii pe termen lung + Capitaluri proprii)

8)Rentabilitatea capitalurilor proprii

In opinia multor economisti, ROE este cel mai important indicator de masurare a
performantelor unei companii. Indicatorul este 8ependent ca raport intre profitul net obtinut de
companie si capitalurile proprii, acestea din urma reprezentand 8ependen contributia actionarilor la
finantarea afacerii.
O rentabilitate mare a capitalurilor proprii inseamna ca o investitie materiala mica a actionarilor a
fost transformata intr-un profit mare, iar asta este cel mai important pentru o afacere: sa maximizeze
rezultatele resimtite de actionari ca urmare a investitiei pe care au facut-o.
Privind la formula indicatorului, ne putem da seama usor ca cele doua metode prin care
ROE poate fi crescuta sunt marirea profitului in conditiile pastrarii aceluiasi capital propriu sau
micsorarea capitalului propriu in conditiile aceluiasi profit net. In cea de-a doua situatie nu este
vorba neaparat de micsorarea in 8epende nominali a capitalului propriu, ci de micsorarea ponderii
acestuia in activul total.
O companie cu un grad mare de indatorare si cu un grad mic de finantare din banii actionarilor va
avea, in general, o rentabilitate mai mare a capitalurilor proprii decat una care se finanteaza mai
mult de la actionari. Avantajul este obtinerea unui profit mai mare pe seama aceleiasi investitii din
partea actionarilor, insa dezavantajul este riscul mai mare pe care il da o 8ependent ridicata de
datorii.

Formula de calcul pentru rentabilitatea capitalurilor proprii:

Rezultat net / Capitaluri proprii
Capitolul II Abordare practica a cresteri rentabilitatii unei intreprinderi
2.1 Analiza Relativa a intreprinderilor vinicole

Analiza relativă a întreprinderilor vinicole din regiunea de dezvoltare sud: două Societăți cu
Răspundere Limitată: „Vinăria Purcari” și „Podgoria Vin” și două Societăți pe Acțiuni: „Imperial
Vin” și „Vinia Traian”.

Astfel, la prima etapă de analiză a rezultatelor financiare vom recurge la analiza în dinamică a
profitului (pierderii) perioadei de gestiune până la impozitare la întreprinderile sus-enumerate
pentru a determina dacă activitatea desfăşurată generează profit.

Fig.1. Analiza rezultatelor financiare ale „Vinăriei Purcari” S.R.L., „Podgoria Vin” S.R.L.,
S.A. „Imperial Vin”, IM „Vinia Traian” S.A.
Analizând relativ Societăţile pe Acţiuni şi Societăţile cu Răspundere Limitată prezentate în
figura de mai sus, putem menţiona că în perioada anilor 2014-2016 la Societățile pe Acțiuni
analizate se înregistrează o tendinţă stabilă de obţinere a profiturilor, pierderi nu sunt înregistrate, în
timp ce la Societățile cu Răspundere Limitată situația este cuprinsă de creșteri și descreșteri; de la o
perioadă de gestiune la altă perioadă de gestiune rezultatele au o dinamică diferită.
Însă, analiza acestui indicator pentru aprecierea situației reale este insuficientă, de aceea în
continuare vom recurge la analiza venitului din vânzări, care ne va ajuta să determinăm poziţia
întreprinderilor pe piaţa de desfacere atât a regiunii de proveniență (adică, regiunea de dezvoltare
sud), cât și în total pe țară. Formarea unui rezultat financiar, fie pozitiv, fie negativ, implică o
comparare între cheltuielile reale efectuate în cursul unei perioade de gestiune şi veniturile reale
produse de activitatea sa în aceeaşi perioadă de gestiune. Prin urmare, veniturile se analizează ca o
creare a bogăţiei, în timp ce cheltuielile apar ca o consumare de bogăţie reală. În consecinţă,
rezultatul financiar obţinut permite evaluarea sporirii sau diminuării bogăţiei; deci, exprimă câştigul
sau pierderea produsă de activitatea întreprinderii. Astfel, venitul este sursa directă de formare a re-
zultatului financiar la întreprindere.
 Tabelul 1

Analiza în dinamică a venitului din vânzări al „Vinăria Purcari” S.R.L.,

„Podgoria Vin” S.R.L., „Imperial Vin” S.A., IM „Vinia Traian” S.A.

S.R.L. S.R.L.
IM „Vinia S.A. „Imperial
Indicatori „Vinăria „Podgoria
Traian„ S.A. Vin”
Purcari” Vin”
VV, mil. lei 49,5 17,8 49,4 72,7
2012

Cota-parte a VV pe Regiunea Sud,% 10,94 3,93 10,92 16,07

Cota-parte a VV pe țară,% 1,85 0,67 1,84 2,72
VV, mil. lei 50,4 43,1 57,1 82,3
2013

Cota-parte a VV pe Regiunea Sud,% 7,21 6,17 8,17 11,77

Cota-parte a VV pe țară,% 1,71 1,46 1,93 2,79

VV, mil. lei 63,8 27,8 46,2 42,5

2014

Cota-parte a VV pe Regiunea Sud,% 9,43 4,11 6,83 6,28

Cota-parte a VV pe țară,% 2,65 1,15 1,92 1,77
VV, mil. lei 106,3 40,4 45,6 82,9
2015

Cota-parte a VV pe Regiunea Sud,% 12,08 4,60 5,18 9,42

Cota-parte a VV pe țară,% 3,60 1,36 1,54 2,80
VV, mil. lei 185,9 59,0 47,4 90,8
2016

Cota-parte a VV pe Regiunea Sud,% 18,28 5,80 4,66 8,93

Cota-parte a VV pe țară,% 5,72 1,81 1,46 2,79

Informația din Tabelul 1 relevă dinamica venitului din vânzări pe perioada anilor 2012-2016 la
întreprin-derile analizate și dinamica cotei-părți a fiecărei întreprinderi în total venituri din vânzări
ale industriei vini-cole pe regiunea de dezvoltare sud și, respectiv, în total venituri din vânzări pe
republică.
Conform celor relatate mai sus, industria vinicolă face parte nu doar din economia ţării, ci şi din
cultura naţională, deoarece vinificaţia este o activitate specifică a poporului moldovean, care este
transmisă din ge-neraţie în generaţie. Însă, această industrie este dependentă de situația politică.
Astfel, embargourile impuse de Federaţia Rusă au afectat semnificativ exporturile din ultimii 5 ani,
iar embargoul din 2013-2014 şi criza geopolitică din ţara vecină au afectat şi nivelul general al
vânzărilor, fapt ce se reflectă prin dinamica veni-tului din vânzări și la întreprinderile analizate
prezentate în Tabelul 1. Dacă în anul 2013 față de 2012 venitul din vânzări la toate întreprinderile
analizate a înregistrat o dinamică ascendentă, atunci în anul 2014 față de anul 2013 dinamica este
descendentă vis-à-vis de indicatorul venitul din vânzări, excepție fiind doar „Vinăria Purcari”
S.R.L., care a înregistrat o creștere de 13,4 mil. lei sau de 26,6%. În anul 2015 față de anul 2014
tendința este diversificată, deoarece unele întreprinderi din cele analizate, cum este „Vinăria
Purcari” S.R.L., au înregistrat creșteri de cca 42,5 mil. lei sau 66,6%, S.R.L., „Podgoria Vin” a
înregistrat creșteri de 12,6 mil. lei sau 45,3%; „Imperial Vin” S.A. de asemenea a înregistrat
creșteri de cca 42,5 mil. lei sau 95%. Altele, însă, au ieșit mai greu din perioada de criză; astfel, IM
„Vinia Traian” S.A. în anul 2015 față de 2014 a înregistrat reduceri ale venitului din vânzări de cca
0,6 mil. lei. În anul 2016 față de 2015 creșteri ale venitului din vânzări s-au înregistrat la toate
întreprinderile analizate, precum și la întreprinderile industriei vinicole din regiune și la nivel de
întreaga țară. Analiza venitului din vânzări relatează că chiar și în perioadă de criză provocată de
diverși factori, fie economici, normativ-legislativi sau sociopolitici, datorită unui management
financiar eficient se pot obține rezultate pozitive și ascendente.
Cota-parte a fiecărei întreprinderi din cele analizate în total pe regiunea de dezvoltare sud în
evoluție atestă că întreprinderile selectate pentru analiză dețin ponderi considerabile de la 3,93 p.p.
până la 18,28 p.p. pe perioada anilor 2012-2016. Astfel, în figura de mai jos vom prezenta
dinamica cotei-părți a venitului din vânzări în total venituri din vânzări pe regiunea de dezvoltare
sud.
 Fig.2. Cota-parte a venitului din vânzări al „Vinăriei Purcari” S.R.L., „Podgoria Vin” S.R.L.,
„Imperial Vin” S.A., IM „Vinia Traian” S.A. în total venit din vânzări pe regiunea de dezvoltare
sud a Republicii Moldova pentru anii 2012- 2016.

Datele prezentate în Figura 2 ilustrează următorul tablou: din situațiile de risc, întreprinderile,
indiferent de forma de proprietate, reușesc să orienteze diferit cursul întreprinderii; totul depinde de
măiestria gestiunii realizate, iar forma de proprietate nu este factorul care ar putea influența
oarecum indicatorul venitul din vânzări.

Fig.3. Cota-parte a venitului din vânzări în dinamică obținut de „Vinăria Purcari” S.R.L., „Podgoria Vin”
S.R.L., „Imperial Vin” S.A., IM „Vinia Traian” S.A. în total venit din vânzări pe republică pentru anii 2012-
2016.

În Figura 3 este reflectată dinamica cotei-părți a venitului din vânzări în total venit din vânzări pe
total industria vinicolă a Republicii Moldova pentru anii 2012- 2016 la întreprinderile propuse spre
analiză, care dețin o pondere ce variază de la 0,67 p.p. până la 5,72 p.p. Acest indicator indică care
este partea de piață a industriei vinicole ce aparține fiecărei întreprinderi.
Dacă e să analizăm comparativ întreprinderile din punctul de vedere al formei organizatorico-
juridice, adică Societățile cu Răspundere Limitată și Societățile pe Acțiuni, atunci vedem că
veniturile din vânzări ale „Vinăriei Purcari” S.R.L. depășesc de cca 2,78 ori veniturile din vânzări
ale „Podgoriei Vin” S.R.L., iar în ceea ce privește veniturile din vânzări ale „Imperial Vin” S.A.,
acestea depășesc de cca 1,47 ori veniturile din vânzări ale IM „Vinia Traian” S.A. Referitor la cele
relatate mai sus, putem menționa că orice situație de criză poate duce atât la reduceri în activitate,
cât și la creșteri, totul depinde de modul de gestiune și, în special, de gestiunea financiară a
întreprinderii.
Pentru îmbunătăţirea situaţiei în perspectivă în ceea ce priveşte indicatorul venitul din vânzări
sau, cum mai este numit, „cifra de afaceri”, se recomandă următoarele categorii de măsuri:
 Perfecţionarea managementului financiar care reprezintă unul dintre elementele-cheie. Modul
în care o întreprindere creşte şi se dezvoltă, capacitatea ei de a rămâne competitivă şi de a
supravieţui depind de capa-citatea managerilor de a putea promova noi idei pentru noi produse,
asigurând astfel lărgirea sortimentului de produse comercializate, ceea ce determină creşterea
profitabilităţii
 întreprinderii.
  Lărgirea pieţei de desfacere pe baza cercetărilor de marketing. În condiţiile actuale, aproape
fiecare întreprindere industrială dispune de stocuri greu realizabile, de aceea activitatea
specialiştilor
 din domeniul marketingului trebuie să fie îndreptată spre:
‒ determinarea potenţialului pieţei, ceea ce presupune studierea cerinţelor, a problemelor

clienţilor și a capacităţii concurenţiale;
‒ acomodare maximă a procesului de producţie la cerinţele pieţei, la structura şi caracterul
 cererii;
‒ creşterea vânzărilor prin intermediul reclamei şi publicităţii profesionale, prin încheierea

contractelor directe cu consumatorii etc.;
 ‒ îmbunătăţirea calităţii producţiei şi modificarea sortimentului conform cerinţelor pieţei;
‒ organizarea expoziţiilor cu vânzare în oraşele republicii şi peste hotare. Ca urmare,
întreprinderile vor putea produce nu doar pentru acoperirea capacităţilor de producţie şi creşterea
stocurilor de produse, ci și pentru piaţă şi necesităţile sale.

 În condiţiile când întreprinderile industriale mari dispun de echipamente neutilizate, acestea
trebuie să fie expuse la realizare sau date în folosinţă micilor întreprinzători, astfel asigurând, pe de
o parte, evitarea pierderilor provocate de uzura fizică şi morală şi creşterea fluxurilor financiare de
intrare, iar, pe de altă parte, conducând la creşterea cifrei vânzărilor şi, corespunzător, la creşterea
profitului.

Modificarea cifrei vânzărilor se reflectă în mod direct asupra indicatorilor de performanţă

economico-financiară a întreprinderii. Astfel, creşterea cifrei vânzărilor are ca rezultat creşterea
profitului aferent acesteia şi, deci, a rentabilităţii activităţii întreprinderii.
Rentabilitatea este o cerinţă a dezvoltării economice, întrucât ea înseamnă obţinerea de profit, iar
reali-zarea acestui obiectiv reprezintă o necesitate, o condiţie pentru înfăptuirea reproducţiei lărgite
şi, implicit, pentru asigurarea unei creşteri economice susţinute.
Criteriul esenţial care stă la baza fundamentării tuturor deciziilor ce se referă atât la gestiunea
internă a întreprinderii, cât şi la relaţiile cu partenerii de afaceri, este rentabilitatea.
Pe baza acestui criteriu managerii hotărăsc continuarea, restrângerea sau sistarea activităţilor,
precum şi orientarea spre noi activităţi.
În calitatea sa de indicator al eficienţei, rentabilitatea se caracterizează printr-un grad superior de
sintetizare, de reflectare a rezultatelor economico–financiare, fapt ce-i oferă proprietăţi de
cunoaştere deosebite.

Ţinând cont de faptul că într-o întreprindere industrială partea preponderentă a veniturilor o

constituie vânzările, realizarea unei rentabilităţi competitive din vânzări constituie o problemă
managerială fundamen-tală. Creşterea ratei însoţită de o micşorare a volumului de vânzări denotă că
întreprinderea încearcă să-şi menţină un nivel satisfăcător de profit promovând o politică de preţuri
înalte, în timp ce o rată a rentabilităţii scăzută, însoţită de o creştere puternică a vânzărilor, denotă
că întreprinderea preferă reducerea preţurilor de vânzare în scopul cuceririi unui nou segment de
piaţă. În concluzie, cazul în care creşterea ratei rentabilităţii veniturilor este însoţită de o creştere a
cifrei vânzărilor relevă o situaţie favorabilă pentru întreprindere, fapt ce atestă o poziţie
concurenţială „forte” pe piaţă.
Indicatorii eficienţei utilizării potenţialului economico–financiar la societăţile „Vinăria Purcari”
S.R.L., „Podgoria Vin” S.R.L, „Imperial Vin” S.A, şi IM „Vinia Traian” S.A. se prezintă în tabelul
de mai jos.
 2.2 Analiza indicatorilor de rentabilitate 

Tabelul 2
Analiza indicatorilor de rentabilitate în cadrul întreprinderilor „Vinăria Purcari” S.R.L., „Podgoria
Vin” S.R.L., IM „Vinia Traian” S.A., „Imperial Vin” S.A.
S.R.L. „Vinăria IM „Vinia Traian”
S.R.L. „Podgoria Vin” S.A. „Imperial Vin”
Indicatori Purcari” S.A.
2014 2015 2016 2014 2015 2016 2014 2015 2016 2014 2015 2016

Rentabilitatea
42,0 36,67 45,35 50,0 56,68 46,78 22,73 23,68 24,47 38,11 41,98 41,96
vânzărilor, %
Rentabilitatea
resurselor 72,43 57,95 82,97 100,0 130,86 87,90 29,41 31,03 32,40 61,60 72,35 72,30
consumate,%
Rentabilitatea
1,80 3,66 31,43 10,64 11,91 8,98 2,75 3,00 3,48 1,80 3,70 6,83
activelor, %
Rentabilitatea
capitalului pro-
3,22 11,56 70,07 14,89 18,14 16,60 3,05 3,23 3,74 2,10 3,90 7,40
priu (financiară),
%

Analiza eficienţei utilizării resurselor angajate de către întreprinderile analizate relevă următoarele
rezultate:

La Societățile pe Acțiuni, față de Societățile cu Răspundere Limitată, se înregistrează o

dinamică sta-bilă a rentabilității vânzărilor cu creșteri ușoare pe întreaga perioada analizată. În
același timp, la Societățile cu Răspundere Limitată dinamica este instabilă, înregistrând atât creșteri,
cât și descreșteri. Situația dată denotă că, indiferent de fenomenele care au loc în economia
națională, precum și de alte situații de criză care influențează asupra industriei vinicole
moldovenești, întreprinderile se gestionează diferit, respectiv și re-zultatele lor sunt diferite. Însă, la
unele întreprinderi se înregistrează o dinamică mai bună, iar la alte între-prinderi dinamica este
instabilă.
Fapt ce atestă că există potențial și rezerve de creștere a rezultatelor obținute pe viitor, doar
că echipele manageriale ale întreprinderilor trebuie să lucreze mai eficient pentru a identifica
cauzele unei rentabilităţi instabile de la an la an, în special la Societățile cu Răspundere Limitată, la
care cauzele pot fi legate atât de creșterea preţurilor la materia primă, costurile fixe ridicate, cât şi
de incapacitatea managementului financiar de a intra pe pieţe de desfacere apte să achite o marjă
comercială necesară susţi-nerii unei dezvoltări continue a producţiei vinicole. La toate
întreprinderile incluse în analiză rentabilitatea activelor este scăzută şi insuficientă, nivelul minim
necesar menţinerii şi dezvoltării fiind de 25%, excepție fiind S.R.L. „Vinăria Purcari”.

Dacă e să comparăm Societățile cu Răspundere Limitată cu Societățile pe Acțiuni, putem

menționa că dinamica ren-tabilității activelor are aceeași tendință ca și rentabilitatea venitului din
vânzări. Astfel, la Societățile pe Acțiuni analizate rentabilitatea activelor a avut o dinamică ușor
ascendentă dar insuficientă, încadrându-se între 2,75% și 3,48%.
 În ceea ce privește Societățile cu Răspundere Limitată, după cum am menționat în cele de
mai sus, dinamica este una instabilă, cu creșteri și scăderi înregistrate și la indicatorul rentabilitatea
activelor.
Situaţia constatată indică o structură ineficientă a activelor, unele din ele stau fără mişcare
sau se utili-zează în proporţii deosebit de mici. În acest context se propune echipei manageriale să
analizeze structura activelor pentru a identifica elementele patrimoniale care trebuie vândute sau,
după caz, reducerea acestora, astfel majorând eficiența lor pentru întreaga activitate.
În ceea ce priveşte rentabilitatea capitalului propriu, la întreprinderile analizate deținătorii de capital
al Societăților cu Răspundere Limitată vis-à-vis de acţionarii Societăților de Acțiuni se află într-o
situaţie mai bună, deoarece rata rentabilității capitalului propriu la Societățile cu Răspundere
Limitată este mai mare, ceea ce semnifică că pentru fiecare leu investit în capitalul propriu de către
deținătorii de capital, aceștia au avut de câștigat un profit mai mare, ceea ce se poate aprecia pozitiv.

Pe de altă parte, acționarii deținători de acțiuni la S.A. analizate au obținut o rentabilitate a
capitalului investit considerabil mai mică. Reieșind din considerentul că, pentru a face atractive
investiţiile externe, nivelul minim al capitalului investit trebuie să fie egal cu rata dobânzii la
depozite bancare, putem concluziona că deținătorii de capital al Societăților cu Răs-pundere
Limitată s-au încadrat mai mult sau mai puțin în acest minim, în pofida faptului că în structura orga-
nizațională a acestor întreprinderi nu există acționari care să impună anumite cerințe și restricții de
obținere a unor rezultate financiare sporite; interesul vine din partea aparatului administrativ și a
gestionarilor financiari ai întreprinderilor. În ce privește Societățile pe Acțiuni, aici situația este
inversă, deoarece fiecare acționar intenționează să obțină niște rezultate mai sporite și pentru
aceasta încearcă să influențeze oarecum activi-tatea gestionară fie personal prin gestiunea
întreprinderii, fie prin intermediul unui manager numit; ca urmare, gestiunea nu este prea eficientă
în ceea ce vizează rezultatele obținute de acționari. Cu toate acestea, nu putem trage concluzii
corecte doar pe baza câtorva indicatori, pentru aceasta este nevoie de a continua analiza
indicatorilor.

Rentabilitatea activelor, adică rentabilitatea economică, este un indicator de bază cu ajutorul

căruia se poate determina care este efectul de îndatorare al unei întreprinderi, care, la rândul său,
constituie un criteriu de bază în optimizarea structurii financiare. Cu cât mai rapid are loc procesul
de transformare a mijloacelor economice, cu atât mai mic este riscul de a investi în activitatea
întreprinderii date, cu atât mai repede întreprinderea poate intra în posesia numerarului, care, fiind
plasat în acţiuni profitabile, va genera profit. Cunoaşterea duratei în medie a fiecărei etape a ciclului
economic de transformare fizică a activelor prezintă un interes deosebit pentru fiecare agent
economic, aceasta servind drept bază în adoptarea deciziilor de intervenţie a conducerii
întreprinderii, în creşterea eficienţei economice a patrimoniului. Indicii utilizaţi în managementul
activelor permit urmărirea în dinamică a vitezei de rotaţie a activelor şi scoaterea la iveală a
factorilor care au influenţat accelerarea sau încetinirea vitezei de rotaţie, fiind posibilă, astfel,
propunerea căilor posibile de accelerare a acesteia.
 2.3 Analiza influența factorilor asupra rentabilității activelor.

Calculul influenței factorilor la devierea rentabilităţii activelor la „Vinăria Purcari”

S.R.L., „Podgoria Vin” S.R.L., IM „Vinia Traian” S.A., „Imperial Vin” S.A.
Abaterea Inclusiv sub influența
Indicatori 2015 2016 absolută
Rent. vânz. Nr.rot.act.
(+,-)
„Vinăria Purcari” S.R.L.
Venit din vânzări, mil. lei 106,3 185,9 +79,6 X X
Rezultatul perioadei de gestiune până
5,8 61,8
la impozitare, mil. lei +56 X X
Valoarea medie a activelor, mil. lei 158,4 196,6 +38,2 X X
Rentabilitatea veniturilor din vânzări, % 5,46 33,24 +27,78 X X
Numărul de rotaţii ale activelor totale 0,67 0,95 +0,28 X X
Rentabilitatea activelor, % 3,66 31,43 +27,77 +18,53 +9,24
„Podgoria Vin” S.R.L.
Venit din vânzări, mil. lei 40,4 59,0 +18,6 X X
Rezultatul perioadei de gestiune până X
9,6 8,5 -1,1 X
la impozitare, mil. lei
Valoarea medie a activelor, mil. lei 80,6 94,7 +14,1 X X
Rentabilitatea veniturilor din vânzări, % 23,76 14,40 -9,36 X X
Numărul de rotaţii ale activelor totale 0,50 0,62 +0,12 X X
Rentabilitatea activelor, % 11,91 8,98 -2,93 -4,67 +1,74
IM „Vinia Traian” S.A.
Venit din vânzări, mil. lei 45,6 47,4 +1,8 X X
Rezultatul perioadei de gestiune până X
4,0 4,8 +0,8 X
la impozitare, mil. lei
Valoarea medie a activelor, mil. lei 133,3 137,8 +4,5 X X
Rentabilitatea veniturilor din vânzări, % 8,77 10,12 +1,35 X X
Numărul de rotaţii ale activelor totale 0,34 0,34 0 X X
Rentabilitatea activelor, % 3,00 3,48 +0,48 +0,48 0
„Imperial Vin” S.A.
Venit din vânzări, mil. lei 82,9 90,8 +7,9 X X
Rezultatul perioadei de gestiune până X
7,8 14,7 +6,9 X
la impozitare, mil. lei
Valoarea medie a activelor, mil. lei 210,9 215,1 +4,2 X X
Rentabilitatea veniturilor din vânzări, % 9,40 16,19 +6,79 X X
Numărul de rotaţii ale activelor totale 0,40 0,42 0,02 X X
Rentabilitatea activelor, % 3,70 6,83 +3,13 +2,77 +0,36

Conform calculelor din Tabelul 3, nivelul rentabilităţii activelor poate fi mărit sau micşorat,
fie prin creş-terea sau scăderea nivelului rentabilităţii vânzărilor, fie pe seama accelerării sau
încetinirii rotaţiei activelor. Astfel, analizând rentabilitatea activelor prin prisma influenței factorilor,
putem relata că rentabilitatea activelor este în creștere la toate întreprinderile, excepție fiind
„Podgoria Vin” S.R.L., care a înregistrat o scădere a acestui indicator. Factorii de influență au avut o
influență pozitivă, mai puțin negativă.
Factorul dominant de influență ce a condus la creșterea rentabilității activelor este
rentabilitatea venitului din vânzări; numărul de rotații ale activelor a influențat și el, dar într-o
măsură mai mică, ceea ce se presupune ca rezervă internă pe viitor, conducând la o creștere
semnificativă a rentabilității activelor la toate întreprinderile analizate.
 O activitate devine eficientă dacă se reuşeşte obţinerea unui ritm de creştere a veniturilor superior
celui de sporire a resurselor antrenate şi controlate de agentul economic. Compararea evoluţiei
activelor disponibile în concordanţă cu dinamica veniturilor permite aprecierea eficienţei
patrimoniului existent, gestiunea efi-cientă a patrimoniului de către managerii întreprinderii.
Evoluţia patrimoniului întreprinderilor analizate în comparaţie cu dinamica veniturilor este
prezentată în Tabelul 4.

Tabelul 4
Analiza ritmului de creștere a patrimoniului comparativ cu veniturile din activitatea operațională
a întreprinderii la „Vinăria Purcari” S.R.L., „Podgoria Vin” S.R.L., IM „Vinia Traian” S.A.,
„Imperial Vin” S.A.
Venituri din activitatea
Valoarea totală a
Venituri din vânzări operațională a
activelor/patrimoniului
întreprinderii
Indicatori
Ritmul Ritmul Ritmul
2015, 2016, 2015, 2016, 2015, 2016,
mil. lei mil. lei creşterii mil. lei mil. lei creşterii mil. lei mil. lei creşterii
% % %
„Vinăria Purcari” S.R.L. 168,7 224,5 133,07 106,3 185,9 174,88 107,5 187,3 174,23

„Podgoria Vin” S.R.L. 88,9 100,6 113,16 40,4 59,0 146,03 46,9 59,4 126,65

IM „Vinia Traian” S.A. 136,5 139,2 101,98 45,6 47,4 103,95 45,7 48,7 106,56

„Imperial Vin” S.A. 208,0 222,3 106,88 82,9 90,8 109,53 85,2 99,8 117,14

Din datele prezentate în Tabelul 4 rezultă că, în dinamică, se evidenţiază o majorare a

patrimoniului aflat la dispoziţia tuturor întreprinderilor analizate; cea mai mare creștere se
evidențiază la Societățile cu Răspun-dere Limitată, iar Societățile pe Acțiuni de asemenea au
înregistrat creșteri, doar că relativ mai mici. Din punctul de vedere al corespondenţei dintre evoluţia
patrimoniului şi cea a veniturilor, toate întreprinderile au înregistrat un ritm de creştere a veniturilor
mai mari decât cel al patrimoniului.

Situaţia în care cu o reducere a patrimoniului se obţine o creştere a veniturilor din vânzări

atestă preocu-parea managementului pentru curăţarea activului, consumarea stocurilor de materii
prime constituite şi reducerea acestora până la nivelul minim (de siguranţă), reducerea creanţelor. Cu
toate acestea, menţionăm că, în realitate, reducerea în continuare a patrimoniului în rezultatul
adoptării unei politici agresive de gestiune a stocurilor de materii prime ori reducerea creanţelor ca
urmare a reducerii vânzărilor pe credit ar putea conduce, în viitor, la reducerea vânzărilor, la
perturbări ale procesului de producţie.

În contextul celor menţionate, pentru o analiză mai temeinică considerăm ca necesară

efectuarea analizei activelor patrimoniale, pentru a scoate în evidenţă modificările ce s-au înregistrat
pe parcursul perioadei analizate. Deoarece orice întreprindere, pentru a-şi realiza obiectivul
fundamental, trebuie să dispună de mijloace economice constituite atât din mijloace fixe (adică,
active imobilizate), cât şi din active circulante. Atât activele imobilizate, cât şi activele circulante
participă la circuitul bani – marfă – bani, care se desfă-şoară în cadrul unei întreprinderi parcurgând
mai multe etape:
‒ de achiziţionare a bunurilor ce sunt necesare desfăşurării procesului de producţie;
‒ de exploatare, în care mijloacele economice se folosesc în scopul obţinerii bunurilor
destinate vânzării;
‒ comercializare, în care bunurile realizate asigură obţinerea capitalului necesar pentru
reluarea activităţii.

Deci, importanţa lor derivă şi din modul de structurare a activelor la întreprindere, ca astfel
să fie sporită eficienţa lor pentru întreprindere şi, prin urmare, să fie atins obiectivul de bază al
oricărei întreprinderi.
Tabelul 5
Analiza comparativă a structurii activelor la „Vinăriea Purcari” S.R.L., „Podgoria Vin” S.R.L.,
IM „Vinia Traian” S.A., „Imperial Vin” S.A. (mil. lei)
Valoarea, mil. lei Ponderea, %
Întprinderea Indicatorii
2015 2016 2015 2016
Active imobilizate 74,9 86,3 44,40 38,44
Active circulante, total, inclusiv: 93,8 138,2 55,60 61,56
S.R.L. „Vinăria Stocuri 56,4 62,5 33,43 27,84
Purcari” Creanţe curente 36,5 67,3 21,64 29,98
Numerar în casierie și la conturi 0,5 8,0 0,3 3,56
Total Activ 168,7 224,5 100 100
Active imobilizate 35,2 39,6 39,60 39,36
Active Circulante, total, inclusiv: 53,7 61,0 60,40 60,64
S.R.L. Stocuri 24,1 35,0 27,10 34,79
„Podgoria Vin” Creanţe curente 26,1 24,4 29,36 24,25
Numerar în casierie și la conturi 3,5 1,6 3,94 1,59
Total Activ 88,9 100,6 100 100
Active imobilizate 32,9 28,2 24,10 20,26
Active circulante, total, inclusiv: 103,6 111,0 75,90 79,74
IM „Vinia Stocuri 43,2 53,0 31,65 38,07
Traian” S.A. Creanţe curente 51,6 53,1 37,8 38,15
Numerar în casierie și la conturi 8,8 4,8 6,45 3,45
Total Activ 136,5 139,2 100 100
Active imobilizate 121,7 111,1 58,51 49,98
Active circulante, total, inclusiv: 86,3 111,2 41,49 50,02
S.A. „Imperial Stocuri 42,8 54,0 20,58 24,29
Vin” Creanţe curente 28,3 39,3 13,60 17,68
Numerar în casierie și la conturi 14,9 17,6 7,16 7,92
Total Activ 208,0 222,3 100 100

Sistematizând datele prezentate în Tabelul 5, putem constata că toate întreprinderile dețin un

patrimoniu preponderent circulant, format din stocuri și creanțe și mai puțin din active imobilizate,
ceea indică faptul că întreprinderile trebuie să-și revizuiască politicile de gestiune a patrimoniului,
pentru a nu suporta cheltuieli suplimentare cu întreținerea capitalului circulant și a nu reduce
profiturile, care pot rezulta cu scăderea valorii de piață a întreprinderii.
 Concluzii si Recomandarii
Concluzionând asupra analizelor prezentate cu privire la realizarea obiectivului de
maximizare a profi-tului, ca reper fiind luate patru întreprinderi din domeniul industriei
vinicole a regiunii de dezvoltare sud, dintre care două Societăţi pe Acţiuni şi două Societăţi
cu Răspundere Limitată, putem menţiona că toate întreprinderile incluse în analiză pe
perioada analizată (2014-2016) au înregistrat rezultate financiare pozitive cu un trend
evolutiv ascendent. Acest rezultat a ajutat la formarea unei situaţii financiare eficiente cu
înre-gistrarea unei activităţi rentabile, dar insuficient de rentabile comparativ cu
întreprinderile industriale din alte ţări.
Nivelul scăzut al rentabilităţii întreprinderilor industriale din Moldova, inclusiv al
celor analizate, este condiționat în primul rând de costul ridicat al producţiei ca rezultat al
creşterii preţurilor la materia primă din cauza insuficienţei ei calitative, de sporirea
cheltuielilor fixe şi a cheltuielilor comerciale, ca urmare a reducerii considerabile a
capacităţilor de realizare şi distribuire a produsului finit. În aceste condiţii, ieşirea

din impas ar putea fi practicarea unor preţuri de vânzare care să permită acoperirea
costului şi obţinerea unui profit satisfăcător. Însă, având în vedere că producţia industrială
întâmpină pe piaţă, în special pe cea externă, o concurenţă intensă, practicarea unor preţuri de
vânzare supraestimate de către agenţii economici este cu neputinţă. Din acest motiv, este
evident că principala variabilă asupra căreia se poate acţiona în mod direct în direcţia creşterii
eficienţei economice este costul de producţie. Deci, pornind de la influenţa chel-tuielilor
totale asupra profitului şi, implicit, asupra rentabilităţii, pot fi luate în vedere unele măsuri
pentru reducerea nivelului costurilor, ca de exemplu:

realizarea produselor pe baza criteriilor de eficienţă economică, ceea ce presupune

practicarea unor preţuri de vânzare care să permită acoperirea costului de producţie şi,
respectiv, obţinerea unui profit;

dezvoltarea şi modernizarea potenţialului tehnic al întreprinderii care să antreneze

cheltuieli financiare cât mai reduse, dar, totodată, modernizarea procesului tehnologic, ceea
ce va conduce la reducerea costului de producţie şi, de asemenea, vinderea activelor
neutilizate;

accelerarea vitezei de rotaţie a activelor, care conduce la sporirea numerarului şi care,

în cazul plasării în acţiuni profitabile, va genera profit.

Analiza comparativă între Societățile pe Acțiuni și Societățile cu Răspundere

Limitată, care este prezen-tată în analizele de mai sus, atestă că întreprinderile pot fi eficiente,
îşi pot atinge obiectivele propuse printr-un management financiar eficient, accentuat pe
raţionalizarea cheltuielilor şi pe eficientizarea utilizării patri-moniului deţinut, indiferent de
statutul juridic deţinut. De obicei, un rezultat eficient al gestiunii financiare nu este
determinat de un volum mare de resurse financiare care necesită o gestiune profesională, ci,
așa cum arată exemplele prezentate, depinde de o gestiune multidimensională și de interesul
din partea celor care gestionează întreprinderea, depinde de relațiile formate, adică de faptul
dacă gestiunea este realizată de către acționari sau de o persoană angajată – de către manager,
care intenționează să obțină rezultate sporite pe o perioadă scurtă de timp pentru a-și spori
profiturile personale.
 Bibliografie
 Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor/situațiilor financiare ale „Vinăria Purcari”
S.R.L., „Podgoria Vin”, S.R.L., „Imperial Vin” S.A., IM „Vinia Traian” S.A. pe
perioada anilor 2015-2016.

 http://eshanu.blogspot.com/2012/06/tema7-profitul-si-rentabilitatea.html
 Weston F., Copeland Thomas E. - Managerial Finance-The Dryden
Press, 1992
*
Robu V., Georgescu N. – Analiza economico–financiara, Editura ASE,
Bucuresti, 2001
*Stancu I. – Finanţe - Editura Economică, Bucureşti, 1997
 https://gree-conditions.ru/ro/rentabelnost-osnovnoi-deyatelnosti-
predpriyatiya-rentabelnost-deyatelnosti-predpriyatiya/
 https://banci.org/article/kak-opredelit-rentabelnost-kommercheskogo-
banka-v-moldove-74