UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„NICOLAE TESTIMIȚANU”

Catedra de Medicină socială şi management sanitar

”Nicolae Testemiţanu”

REFERAT:
HIV/SIDA prin prisma aspectelor
socio-medicale

Realizat de: Gutu Valeria

Din gr. MP1701

Controlat de: Globa Nina

CHISINĂU 2019
Ce este HIV
Virusul Imunodeficienţei Umane este numele virusului care atacă sistemul imunitar,
reducând capacitatea de apărare a organismului împotriva infecţiilor. HIV atacă în
special celulele CD4/T4 ale sistemului imunitar. Aceste celule, o dată infectate,
permit înmulţirea virusului, după care mor.

Rezultatul este că sistemul imunitar slăbeşte, iar organismul este mult mai expus
infecţiilor. Când HIV pătrunde în organism persoana devine seropozitivă. Acest lucru
nu înseamnă a avea SIDA, ci a fi purtătorul virusului, a fi infectat. O persoană
seropozitivă poate arăta perfect sănătoasă, fără să dea semne de boală.

Ce este SIDA
Sindromul Imunodeficienţei Dobândite este o sumă de boli care afectează în mod
specific persoanele infectate cu HIV. Pe măsură ce slăbeşte forţa de acţiune a
sistemului imunitar, afecţiunile apar în forme din ce în ce mai severe şi conduc, în
ultimă instanţă, la declanşarea stadiului SIDA şi, în final, la decesul persoanei
infectate.

Originea virusului HIV

Un studiu realizat în 2014 de o echipă de cercetători din cadrul Universității Oxford
și publicat în revista Science Magazine arată că virusul HIV ar fi apărut pentru prima
dată în zona orașului Kinshasa, capitala Republicii Democrate Congo, în jurul anilor
'20.În momentul de față, se cunosc două ramuri ale virusului HIV.

Prima dintre acestea este cea a grupei M a virusului HIV-1; este originară din zona
Kinshasei și este responsabilă pentru 90% din totalul infecțiilor răspândite la nivel
global.Cea de-a doua este cea a grupei O a virusului HIV-1 și își are originile în
regiunile apropiate ale capitalei congoleze.Echipa condusă de cercetătoarea Nuno
Faria susține că răspândirea inegală, la nivel global, a celor două ramuri ale virusului
se datorează influenței factorilor ecologici și nu a celor evoluționari.Oamenii de
știință au ajuns la această concluzie după ce au analizat genomii-gazdă ai virsului
HIV, colectați de la 800 de bolnavi originari din Africa Centrală și au realizat un
arbore genealogic al germenului inframicrobian.
CRONOLOGIE
1979– Medicii din New York și Los Angeles au remarcat unele dereglări neobișnuite
ale sistemului imun la un șir de pacienți – bărbați homosexuali: cazuri serioase
de herpes genital, cancer al vaselor sanguine (sarcomul Kaposi) și o formă rară de
pneumonie (pneumocistoză).

1982– Centrele federale americane pentru controlul morbidității (CDC) au introdus în

registrul de boli o nouă maladie: sindromul imunodeficienței dobândite – SIDA
(AIDS – "acquired immune deficiency syndrome"). A fost stabilită legătura SIDA
cu hemotransfuziile, cu injectarea intravenoasă a drogurilor și cu infecțiile
congenitale. Totodată, cercetătorii și medicii practicanți din Statele Unite și Europa
Occidentală au ajuns la următoarea concluzie: e posibil ca drept cauză a SIDA să fie
un virus transmisibil pe cale sexuală. Maladia a fost descrisă și a început să fie
studiată activ.

1983 – Grupul doctorului Luc Montagnier de la Institutul Pasteur din Paris a iden-
tificat virusul limfotrop T-celular (LAV). În același timp, în SUA grupul doctorului
Robert Gallow de la Institutul National al Sănătății a depistat un virus, numit virusul
T-limfotrop uman de tipul III (HTLV-III), care s-a dovedit a fi absolut identic cu cel
depistat în Franța. A fost acceptată denumirea HIV – virusul imunodeficienței umane
("human immunodeficiency virus"). HIV este considerat agentul care provoacă
SIDA.

1985– Direcția federală pentru controlul produselor alimentare și al preparatelor me-

dicinale din Statele Unite (FDA) a aprobat primul test pentru depistarea anticorpilor
la HIV – reacția de imunofluorescență (RIF).

1987

• SIDA este detașat într-o ramură științifică independentă, ceea ce permite

crearea unui sistem de centre specializate pentru monitorizarea situației
epidemiologice, organizarea profilaxiei infecției și acordarea asistenței
medicale persoanelor infectate cu HIV și bolnavilor de SIDA.

• A fost instituit Programul Global al Organizației Mondiale a Sănătății

(OMS pentru SIDA. SIDA este prima maladie pusă în discuție la o
ședință a sesiunii Adunării Generale a ONU. În câteva țări a fost aprobat
primul medicament împotriva SIDA – AZT (zidovudină, retrovir).

• 1988 – Ziua de 1 decembrie este declarată Ziua mondială de combatere a

SIDA.
• 1990– Pe piața farmaceutică mondială au apărut încă două preparate pentru
tratarea SIDA (DDI și DDC), care aparțin aceleiași clase ca și AZT.

• 1995 – Un șir de companii farmaceutice americane și europene aproape

simultan au anunțat crearea unei noi clase de preparate pentru tratarea infecției
HIV – inhibitori ai proteazei.

• 1997 – Centrele americane pentru controlul morbidității pentru prima dată

înregistrează scăderea nivelului mortalității de SIDA din Statele Unite, în
comparație cu anul precedent, scădere condiționată de aplicarea noilor metode
de tratament.

• 2000 – Specialiștii Centrului pentru profilaxia și combaterea SIDA au elaborat

și au publicat "Standardul de tratament paliativ al bolnavilor de SIDA".

• 2003 – Bolnavii de SIDA și persoanele infectate cu HIV primesc acces la

terapia ARV.

• 2004 – Are loc primul Forum al organizațiilor nonguvernamentale și al

structurilor statale, care activează în domeniul infecției HIV/SIDA.

Cum se transmite HIV

• pe cale sexuală: prin contact sexual neprotejat - oral, vaginal sau anal - cu o
persoană infectată;

• pe cale nozocomială: prin sânge – transfuzii cu sânge sau produse de sânge

infectat; utilizare în comun de ace sau seringi – pentru 40 injectare de droguri
sau injecţii, tatuaje; utilizare de obiecte tăioase sau înţepătoare, contactul
întâmplător cu sângele unei persoane infectate;

• pe cale verticală: de la mamă infectată la copil – în timpul sarcinii, naşterii sau

după naştere, în timpul alăptării.

Actualitatea cercetării
Cercetarea statutului socio-economic al persoanelor cu HIV este deosebit de
actuală și importantă în condițiile răspândirii infecției HIV în Republica Moldova
și a sporirii necesității asigurării protecției sociale a persoanelor care trăiesc cu
HIV. După cum denotă analiza datelor statistice, în ultimii zece ani în Republica
Moldova incidența și prevalența HIV continuă să crească.

Obiectivele cercetării constau în următoarele:

1. studierea statutului socio-demografic al persoanelor cu HIV;

2. cercetarea modalității de stabilire a statutului de HIV pozitiv și impactul

acesteia asupra persoanelor cu HIV;

3. studierea impactului statutului de HIV pozitiv asupra stării socio-emoționale a

persoanelor și a relațiilor lor cu membrii familiei, colegii, rudele, prietenii;

4. 4. cercetarea impactului statutului de HIV pozitiv asupra nivelului de trai al

persoanelor cu HIV;

5. 5. stabilirea accesului persoanelor cu HIV la diferite servicii (medicale, sociale,

educaționale); 6.stabilirea accesului persoanelor cu HIV la muncă;

6. 7. cercetarea gradului de stigmatizare a persoanelor cu HIV și a impactului

stigmatizării asupra calității vieții lor;

Situaţia HIV/SIDA în Republica Moldova

Incidenţa HIV/SIDA în Republica Moldova în ultimii ani continuă să crească.
Analiza datelor statistice pentru anii 1987-2010 denotă că infecţia HIV/SIDA
continuă să rămână o problemă prioritară de sănătate publică. Dacă în perioada
1987-1995 au fost depistate 40 de cazuri sporadice de HIV/SIDA, în anul 1996 -
55 de cazuri noi, atunci în anul 2010 deja 704 cazuri noi de infecţie.

Infecţia HIV/SIDA se înregistrează practic în toate teritoriile administrative. Cea

mai înaltă incidenţă şi prevalenţă este în mun. Bălţi, Chişinău, raioanele Glodeni,
Basarabeasca, Sîngerei. În teritoriile de est ale Republicii Moldova prevalenţa
infecţiei HIV este de 2,43 de ori mai înaltă decât în cele din dreapta Nistrului,
constituind 609,6 – în raionul Râbniţa, şi 579,5 în or. Tiraspol.
Continuă să crească ponderea persoanelor infectate cu HIV în
rândurile populaţiei din grupurile de risc.

Astfel, dacă în anul 2003, în rândurile utilizatorilor de droguri injectabile această

pondere era de 18,7, atunci în anul 2016 – de 22. În rândurile lucrătoarelor sexului
comercial ponderea a crescut de la 4,63%, în anul 2003, până la 11%, în anul
2016. În perioada de referinţă, în rândurile bărbaţilor care practică sex cu bărbaţi
ponderea a sporit de la 1,69% până la 4,8%.

Scade intensitatea răspândirii infecţiei HIV/SIDA prin utilizarea

drogurilor injectabile şi sporeşte ponderea persoanelor infectate pe
cale heterosexuală.
Astfel, dacă în anul 2003 84% din cazurile noi de infectare cu HIV depistate erau
o consecinţă a utilizării drogurilor injectabile şi 6% - a relaţiilor heterosexuale,
atunci în anul 2016 această pondere a fost inversă: 87% din cazurile noi depistate
de infectare cu HIV au fost o consecinţă a relaţiilor heterosexuale şi doar 8% - a
utilizării drogurilor injectabile

Sunt afectate în mare măsură persoanele tinere de vârstă reproductivă.

Infecţia HIV se înregistrează în rândul persoanelor tinere, apte de muncă, sexual
active. Astfel, 87% din numărul total de persoane depistate în anul 2009 erau
cuprinse în grupul de vârstă 15-39 de ani.

Se menţine tendinţa de răspândire a infecţiei în rândul populaţiei rurale. În anul

2009, 58,9% din numărul de cazuri noi depistate erau din mediul rural.

Creşte ponderea femeilor implicate în procesul epidemic. Astfel, dacă în anul

2001 ponderea femeilor în numărul cazurilor noi de infectare cu HIV era de 26,7
%, apoi în anul 2010 ea constituia 52,3 %

Migranţii şi familiile lor sunt unul din grupurile cu risc sporit de

infectare cu HIV..
Conform rezultatelor cercetărilor sociologice, circa 30% din populaţia activă a
ţării migrează peste hotare în căutare de lucru. Mai bine de jumătate din ei
lucrează în condiţii periculoase pentru sănătate. Migranţii sunt vulnerabili la HIV
şi din cauza barierelor culturale, discriminării, exploatării, instabilităţii şi separării
de familiile lor şi de partenerii de viaţă
Concluzie
În general, incidenţa HIV în Republica Moldova a crescut în mod semnificativ
începând cu anul 2000 .Până în prezent, epidemia a afectat cel mai mult utilizatorii
de droguri injectabile, lucrătorii sexului comercial, bărbaţii care fac sex cu bărbaţi
şi partenerii lor. Printre regiunile cele mai afectate se numără oraşul Bălţi şi
regiunea transnistreană. În ultimii trei ani, numărul cazurilor de infecţii noi s-a
redus uşor. Cu toate acestea, realizarea obiectivelor naţionale de a reduce
incidenţa HIV/SIDA de la 10 cazuri la 100.000 în 2006 la 8 la 100.000 persoane,
precum şi de a reduce numărul de cazuri noi HIV / SIDA în grupul de vârstă 15-
24 ani de la 13,3 la 100.000 în 2006, la 11 la 100.000 până în 2015 au fost
posibile datorita soluţiilor propuse.

Soluţiile principale au fost şi sunt:

Dezvoltarea capacităţilor mecanismului naţional de coordonare pentru programare

şi monitorizare coordonată.

Revizuirea termenelor de referinţă ai Mecanismului Naţional de coordonare.

Revizuirea termenelor de referinţă ale grupurilor tehnice de lucru.

Instruirea pentru Mecanismul Naţional de Coordonare. Consolidarea capacităţilor

autorităţilor de a elabora şi implementa planuri le locale de acţiune pentru răspuns
la HIV în conformitate cu programele naţionale.
BIBLIOGRAFIE
• https://www.undp.org/content/dam/undp/library/MDG/MDG%20Acceleration
%20Framework/MAF%20Reports/ECIS/Machet_MAF_rom_17-04-
2013__web_verde.pdf

• http://soros.md/files/publications/documents/Raport_Soros_2012_statut%20HI
V.pdf

• http://statistica.gov.md/public/files/Cooperare_internationala/PNUD/10_tablou
ri_femei_RM/prof_5_HIV.pdf

• https://www.unicef.org/Ghid_ziaristi_HIV.pdf

• https://ro.wikipedia.org/wiki/SIDA

• http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2018/11/Analiza-de-situatie-
hiv-2018.pdf

• https://www.hi-techchic.com/in-honor-of-world-aids-day-here-are-statistics-of-
hiv-and-aids-throughout-the-recent-years/

• http://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&id=4480&idc=168

• http://statistica.gov.md/public/files/Cooperare_internationala/PNUD/10_tablou
ri_femei_RM/Infografic_HIV_5.pdf