Planul:

1. Introducere

2. Rolul si locul Guvernului Republicii Moldova

2.1 Componenta Guvernului si modul de formare a lui.
2.2 Responsabilitatea Guvernului.
2.3 Demisia Guvernului.
2.4 Expirarea votului de neincredere Guvernului.
2.5 Participarea Guvernului la lucrarile parlamentului.
2.6 Garantiile sociale ale membrilor Guvernului.
2.7 Sedintele Guvernului.
2.8 Prezidiul Guvernului.

3. Domeniile de activitate si atribuţiile Guvernului

4. Actele Guvernului
5. Încheiere
6. Bibliografie

2
 Introducere

Sub diverse forme administratia a existat in societatea umană în toate etapele ei de

dezvoltare.În etapa contemporană administraţia reprezinta un fenomen
complex,care solicita o activitate extrem de dinamică.Acest fenomen necesită
ocercetare continuă atît sub as-pectunormelor ce-l reglementează, cît şi sub
aspectul mecani-smului existent de functionare a lui, în scopul perfecţionării lui.

3
Pornind de la faptul că dreptul administrativ,ca ramura de drept este pe cît de
multilaterală,pe atît de dinamic.Republica Moldova,ca stat cu o istorie de un singur
deceniu,are nevoie,în mod deosebit,de o doctrină proprie privind evoluţia
sistemului administraţiei publice,cu toate nuanţele specifice naţionale.
Cum se ştie din istorie,în sistemul monarhiei absolute de regulă,monarhul deţinea
toate funcţiile supreme în stat,el ligifera,el administra,el judeca pe baza dreptului
de suveranitate.Monarhul era nelimitat în drepturi,caracteristic şi domnitorilor
români.La baza statu-lui absolut stătea “Principis Voluntatis”.
Conducerea ţării (administraţia) nu putea fi efectuată de sinestătă-tor.Aparatul
administrativ medieval era compus din cadre de încredere-agenţi,ce actionau pe
întreg teritoriu al ţării,ei erau funcţionari de stat (funcţionarii coroanei) sau
dregatorii domnului în ţările române.
În dependenţă de perioada istorică aparatul public se dezvoltă,formîndu-se “Curia
Regis” sau “Sfatul domnesc”, el capăta unele semnificaţii apropiate de Guvern.În
perioada modernă au început să se contureze departamentele, ca forme
organizatorice ale statului,responsabil pentru “administraţia”unor domenii de
activitate pe întreg teritoriul ţării.Mai întîi au fost create ministere,conduse de
miniştri apoi ei au alcătuit Guvernul,după o perioadă de timp.Acesta fiind o
autoritate publică a statului,cu rolul şi funcţiile de astazi.
Regulamentele Organice din 1831 şi 1832 în baza lor s-au creat ministerele,dar
“Guvernul” apare după unirea principatelor.
Constituţia din 1866 consacra:”miniştrii sînt meniţi şi revocaţi de domn”,miniştrii
contrasemnau actele domnului devenind raspunzători de aceste acte.Puterea
executivă aparţinea Domnitorului şi Guvernului.
Astazi puterea executivă sau mai este denumită administrativă are ca obiect
organizarea aplicarii şi aplicarea legilor,asigurarea bunei funcţionări a serviciilor
publice,instituiteîn acest scop.

4
 Activitatea fiecarei din cele trei puteri în stat:legislativă,executivă şi
judecatorească-este înfaptuită de organe proprii-legislative,executive şi
judecătoreşti.
Puterea executivă (administrativă) se exercită de Preşedintele Republicii
Moldova,Guvern,ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice
locale,la nivelul raioanelor municipiilor,municipiului Chişinău (art.110 al
Constituţiei),oraşelor şi satelor.
Dr.Valentin I.Prisăcaru.pag. 69 “Tratat de drept administrativ român”,partea generală.

I. Locul şi rolul Guvernului Republicii Moldova

Trebuie să abordăm problematica rolului şi locului acestuia în ansamblul

organelor care realizează sarcinile puterii executive-una din cele trei forme ale puterilor
statului.

5
 Guvernul potrivit programului său de guvernare asigură realizarea politicii interne
şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice1.
Noţiunea de guvern, menţionează T.Drăganu, poate avea un triplu sens:
a) într-o accepţiune foarte largă,acest termen desemnează totalitatea organelor politice
ale statului,inclusiv parlamentul;
b) într-un sens mai puţin larg - totalitatea organelor care formează puterea
executivă,adică şeful statului împreună cu consiliul de miniştri;
c) într-un sens restrîns,prin guvern se înţelege numai acea parte a puterii executive,care
este formată din ansamblul miniştrilor (consiliul de miniştri),cu excluderea şefului
statului.
Guvernul este organul central al puterii executive,care asigură realizarea politicii
interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice pe
întreg teritoriul ţării şi în toate domeniile de activitate supuse reglementării legii.
La exercitarea atribuţiilor, Guvernul se conduce de programul său de activitate,
acceptat de Parlament, de Constituţie, de Legea cu privire la Guvern şi de actele
normative în vigoare.
După natura activităţii pe care o desfăşoară,Guvernul este organismul cel mai
important prin care se asigură coerenţa administraţiei publice ca activitate de organizare
a executării legii în toate compartimentele sistemului administraţiei publice.
Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa
activitate, fiecare membru al Guvernului răspunde politic, solidar cu ceilalţi membri,
pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.Cazurile de răspundere şi
pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sînt reglementate printr-o lege privind
responsabilitatea ministerială este reglementată răspunderea membrilor Guvernului.

1
Constituţia R.M. cap.VI art.96

6
 Din textele constituţionale rezultă că aceeaşi persoană este posibilă să răspundă
sub două forme ale răspunderii sociale şi anume,o răspundere politică,solidară cu ceilalţi
membri, pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia,în calitatea ei de membru
al Guvernului, şi-o răspundere juridică, pentru faptele săvîrşite în exercitarea funcţiei
sale,potrivit legii,privind responsabilitatea ministerială,în calitatea ei de ministru.
Guvernul fiind un organ coligial, îşi desfăşoară activitatea numai în şedinţă, prin
întrunirea majorităţii persoanelor ce-l compun.Actele juridice pe care,potrivit
Constituţiei, le poate adopta Guvernul,sînt rezultatul deliberării membrilor săi. Guvernul
adoptă hotărîri, ordonanţe şi dispoziţii în prezenţa a jumătate plus unul din membrii
săi.Hotărîrile şi ordonanţele se adoptă cu acordul primului – ministru,prin votul deschis
al majorităţii simple a celor prezenţi,dar nu mai puţin de o treime din numărul total al
membrilor Guvernului.1 Astfel, pentru a ţine o şedinţă de Guvern legală este
necesar,votul majorităţii simple a celor prezenţi,pentru a se putea adopta un act
legal,pentru el trebuie să voteze majoritatea simlă a celor prezenţi,dar numai puţin de o
treime din numărul total al membrilor Guvernului.
Guvernul se întruneşte de doua ori pe lună sau ori de cîte ori este nevoie, la
convocarea primului – ministru sau a unui ministru de stat desemnat de acesta.
În legătură cu participarea la şedinţele Guvernului şi a altor persoane decît
membrii acestuia, se pune problema dacă persoanele avînd funcţii enunţate participă ca
invitaţi în nume propriu, ori ca înlocuitori ai ministrului – membru al Guvernului – care
nu poate participa, din motive întemeiate, la şedinţele Guvernului.
Ordinea de formare şi structura Guvernului este consacrată în Constituţie
(art.97,98). Guvernul este alcătuit din: prim – ministru,prim – viceprim –
ministru,viceprim – miniştri, miniştri, precum şi din alţi membri stabiliţi prin lege

1
Constituţia R.M. cap.VI art.102

7
organică.Astfel, Constituţia utilizează noţiunea de guvern în sensul ei restrîns.Membri ai
Guvernului pot fi numai cetăţenii Republicii Moldova.
Constituţia în vigoare este prima care utilizează noţiunea de guvern în ţara
noastră.Constituţiile sovietice utilizau noţiunea de sovietul ( consiliul ) miniştrilor.Mai
exact termenul guvrrn a intrat în circuitul juridic la noi o dată cu adoptarea Legii cu
privire la Guvern,la 31.05.1990.
Constituţia stabileşte următoare ordine de formare a Guvernului: după
consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un
canditat pentru funcţia de prim – ministru şi numeşte Guvernul, în baza votului de
încredere acordat de Parlament.Candidatul la funcţia de prim – ministru va cere, în
termen de 15 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra
programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului.Programul de activitate şi lista
Guvernului se dezbat în şedinţa Parlamentului.Acesta acordă încredere Guvernului prin
votul majorităţii deputaţilor aleşi.Guvernul îsi exercită atribuţiile din ziua depunerii
jurămîntului de către membrii lui în faţa Preşedintelui Republicii Moldova ( art.98 ).
Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea oricărei altei
funcţii retribuite (art.99).Funcţia de membru al Guvernului încetează în caz de demisie,
de demitere, de incompatibilitate sau de deces (art.100).
Pentru realizarea atribuţiilor ce-i revin, pe lîngă Guvern funcţionează Cancelaria
de stat ca instituţie distinctă, condusă de Directorul cancelariei de stat al Republicii
Moldova.Cancelaria de stat dispune de un personal format din funcţionari de carieră
care îndeplinesc activităţi legate de: pregătirea unor materiale analitice, informative şi
de altă natură;elaborarea de propuneri, de proiecte de legi, de decrete, hotărîri şi
dispoziţii; verificarea sistematică a executării lor.
n scopul consultării prim – ministrului, prim – viceprim – ministrului, viceprim –
miniştrilor şi miniştrilor în problemele generale de administrare a statului în şi


*art.103.

8
economiei, în componenţa Cancelariei de stat funcţioneaza servicii şi secţii în care
activează consultanţi (art.30 din Legea cu privire la Guvern).
Pentru organizarea activităţii interne a Guvernului se formează Prezidiul
Guvernului, din care fac parte prim – ministrul, prim – viceprim – ministrul şi viceprim
– miniştrii.
Activitatea Guvernului se desfăşoară sub formă de şedinţe care au loc în funcţie
de necesităţi, dar nu mai rar decît o dată pe trimestru.Şedinţele Guvernului sînt publice.
La ele pot participa şi alte persoane, în conformitate cu legislaţia. La decizia prim –
ministrului, şedinţele pot fi închise (art.25). Şedinţele sînt prezidate de prim – ministru,
care coordonează activitatea membrilor Guvernului cu respectarea competenţelor şi
responsabilităţilor ce le revin.
Prim – ministru, conform Legii cu privire la Guvern,exercită un şir de atribuţii,
cum ar fi:
 ia decizii, în limitele competenţei Guvernului, în cazuri excepţionale, în problemele
conducerii Republicii şi informează despre aceasta Guvernul la şedinţa ordinară;
 asigură colegialitatea în activitatea Guvernului;
 propune componenţa Guvernului şi programul de guvernare a Parlamentului;
 acordă împuterniciri pentru negocierea şi semnarea tratatelor internaţionale;
 prezintă spre examinare Prizidiului cazurile de stimulare sau de sancţionare
disciplinară a membrilor Guvernului;
 informează Preşedintele Republicii în problemele deosebit de importante pentru ţară.
În cazul imposibilităţii prim – ministrului de a-şi exercita atribuţiile sau în cazul
decesului acestuia, Preşedintele Republicii Moldova va desemna un alt membru al
Guvernului ca prim – ministru interimar, pînă la formarea noului Guvern.În cazul
demisiei prim – ministrului demisionează întregul Guvern.
Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului, exercită
conducerea generală a administraţiei publice şi este responsabil în faţa Parlamentului
pentru activitatea sa.
9
 Guvernul, cel puţin o dată pe an, ţine în faţa Parlamentului o dare de seamă
asupra activităţii sale.Membrii Guvernului sînt obligaţi să răspundă la întrebările
formulate de deputaţi referitor la activitatea Guvernului şi a organelor din subordinea
lor.
Conform art.106-1 al Constituţiei, Guvernul îşi poate angaja, din propria
iniţiativă, răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de
politică generală sau unui proiect de lege.Guvernul este demis dacă noţiunea de cenzură,
depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaraţia de politică generală
sau proiectul de lege au fost votate de majoritatea deputaţilor.Dacă Guvernulnu a fost
demis,proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de
politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
Deasemenea, Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, poate
exprima vot de neîncredere Guvernului, care se hotărăşte cu votul majorităţii
deputaţilor.
Fiecare membru al Guvernului are, de asemenea, dreptul de a demisiona.
Un motiv pentru demisionarea Guvernului este şi alegerea unui nou Parlament.
Guvernul îşi xercită mandatul pînă la data validării alegerilor unui nou Parlament,
iar în cazul exprimării votului de neîncredere sau demisiei prim – ministrului
îndeplineşte numai funcţii de administrare a treburilor publice pînă la depunerea
jurămîntului de către noul Guvern.
Conform acestor prevederi, Guvernul poartă răspundere politică în faţa
Parlamentului. Demiterea este cea mai severă sancţiune în cazul răspunderii politice a
Guvernului. Dar împărtăşim ideea mai multor autori, că, pe lîngă răspunderea politică,
pe care o considerăm insuficientă, trebuie să existe şi o răspundere juridică (penală,
civilă, patrimonială a administraţiei pentru acte administrative ilegale) bine conturată
normativ, altfel spus, o responsabilitate ministerială.

1.Componenţa Guvernului şi modul de formare a lui

10
 Guvernul se formează în următoarea componenţă: Prim – ministrul, prim–
viceprim–ministrul, viceprim–miniştrii, miniştri şi alţi membri stabilişi prin lege.
Membri ai Guvernului pot fi numai cetăţenii Republicii Moldova.
Preşedintele R.M., după consultarea fracţiunilor parlamentare, desemnează un
candidat pentru funcţia de Prim – ministru.
Candidatul pentru funcţia de Prim – ministru, în termen de 15 zile de la
desemnare, cere votul de încredere al Parlamentului vizînd programul de activitate şi
întreaga listă a membrilor Guvernului.
Preşedintele R.M., în baza votului de încredere acordat de Parlament, numeşte
Guvernul.
În termen de trei zile de la data numirii Guvernului, Prim – ministrul, viceprim –
miniştrii, miniştrii şi ceilalţi membrii ai Guvernului, vor depune individual, în faţa
Preşedintelui Republicii Moldova, jurămîntul al cărui text este prevăzut în art.79 alin.(2)
din Constituţie.
În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele R.M.
revocă şi numeşte, la propunerea Prim – ministrului, pe unii membri ai Guvernului.
Guvernul, în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament, al
demisiei Prim – ministrului sau alegerilor unui nou Parlament, îndeplineşte numai
funcţiile de administrare a treburilor publice, pînă la depunerea Jurămîntului de către
membrii noului Guvern.
2. Responsabilitatea Guvernului
Guvernul răspunde în faţa Parlamentului pentru activitatea sa.
Guvernul, cel puţin o dată-n an, ţine în faţa Parlamentului o dare de seamă asupra
activităţii sale.
Miniştrii şi conducătorii departamentelor, în baza unei hotărîri a Parlamentului,
prezintă în faţa lui dări de seamă asupra activităţii lor.
Membrii Guvernului sînt obligaţi să răspundă la întrebările formulate de deputaţi
referitor la activitatea Guvernului şi a organelor din subordinea lui, în modul stabilit.

11
 Guvernul examinează deciziile comisiilor Parlamentului vizînd activitatea
Guvernului şi a organelor din subordinea lui, comunică comisiilor rezultatele examinării
deciziilor sau măsurile luate pe marginea lor.
3. Dmisia Guvernului
Guvernul are dreptul să demisioneze din propria iniţiativă.
Fiecare membru al Guvernului are dreptul asemenea de a demisiona.
Demisionarea Prim-ministrului – conduce la demisionarea Guvernului în
componenţă deplină.
Cererea de demisie a Prim – ministrului şi a întregii componenţe a Guvernului se
prezintă Parlamentului, care se pronunţă asupra ei.
Cererile de demisie a unor membri ai Guvernului se prezintă Prim–ministrului şi
se aduc la cunoştinţa Preşedintelui Republicii.
Guvernul îşi dă demisia în cazul în care:
1) Parlamentul şi-a exprimat neîncrederea în Guvern conform art.106 şi 106-1 din
Constituţie;
2) Prim – ministrul a demisionat sau a decedat;
3) A fost ales un nou Parlament ( la prima lui şedinţă ).
4. Exprimarea votului de neîncredere Guvernului
Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, poate exprima vot
de neîncredere Guvernului.
Exprimarea neîncrederii Guvernului se hotărăşte cu votul majorităţii deputaţilor.
5. Participarea Guvernului la lucrările Parlamentului
Prim – ministrul şi membrii Guvernului au dreptul să participe la lucrările
sesiunilor Parlamentului, la şedinţele comisiilor şi să-şi expună opiniile pe marginea
chestiunilor examinate.
În caz de necesitate, participarea membrilor Guvernului la lucrările Parlamentului
este obligatorie.

12
 Membrii Guvernului sînt obligaţi să răspundă la întrebările deputaţilor în modul
stabilit de Regulamentul Parlamentului.
Prim – ministrul, viceprim – miniştrii, miniştrii şi conducătorii organelor din
subordinea Guvernului în timpul şedinţelor Parlamentului răspund la întrebările
deputaţilor.
Din invitaţia comisiilor Parlamentului ori a fracţiunilor parlamentare, miniştrii
sau persoanele cu funcţii de răspundere împuternicite de miniştri participă la şedinţele
comisiilor sau fracţiunilor şi răspund la întrebările deputaţilor.
6. Garanţiile sociale ale membrilor Guvernului
Membrii Guvernului se bucură de garanţii sociale egale şi nu pot avea privelegii
care nu sînt prevăzute de legislaţie.
În cazul în care Guvernul se reorganizează, în cazul demisionării Guvernului sau
a unor membri ai lui, precum şi la exprimarea mandatului, membrii Guvernului
beneficiază de garanţiile sociale respective.
Departamentul Relaţii Naţionale şi Funcţionarea Limbilor;
Departamentul Supraveghere Tehnică, Standartizare şi Metrologie;
Departamentul Trupelor de Grăniceri.
7. Şedinţele Guvernului
Şedinţele Guvernului se desfăşoară după caz, dar nu mai rar decît o dată pe
trimestru.
La şedinţele Guvernului se examinează:
1) programul său de activitate şi declaraţia de politică generală;
2) proiectele concepţiilor,prognozelor şi strategiilor dezvoltării social–economice a
ţării;
3) proiectele programelor de importanţă statală;
4) proiectul bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat, iniţiativele
legislative şi amendamentele ce ţin de majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau
împrumuturilor, precum şi de majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare;

13
5) darea de seamă asupra executării bugetuluii consolidat;
6) darea de seamă a Guvernului asupra activităţii sale, care va fi prezentată
spre examinare Parlamentului;
7) proiectele de legi şi avizele asupra iniţiativelor legislative;
8) adoptarea hotărîrilor şi ordonanţelor;
9) aprobarea structurii şi regulamentelor ministerelor, departamentelor de pe lîngă
Guvern şi altor organe şi instituţii din subordine;
10) aprobarea Regulamentului Guvernului;
11) numirea judecătorilor la Curtea Constituţională;
12) numirea în funcţii publice, conform competenţei;
13) chestiunile privind demisia Guvernului;
14) alte chestiuni majore de politică internă şi externă.
Şedinţele sînt prezidate de Prim – ministru sau de unul din viceprim –
miniştri.Şedinţele Guvernului sînt deliberative, dacă la ele participă majoritatea
membrilor Guvernului.
Hotărîrile se adoptă cu votul majorităţii membrilor Guvernului prezenţi la şedinţă,
iar ordonanţele - cu votul majorităţii membrilor Guvernului.
Şedinţele Guvernului sînt publice. La ele pot participa şi alte persoane, în
conformitate cu legislaţia.La decizia Prim – ministrului,şedinţele pot fi închise.
Guvernul asigură transparenţa activităţii sale.

8. Prezidiul Guvernului
Pentru organizarea activităţii interne a Guvernului sae formează Prezidiul
Guvernului din care fac parte Prim – ministrul, prim – viceprim – ministrul, viceprim –
miniştrii.
9. Prim – ministrul Republicii Moldova

14
 Prim – ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor
acestuia,ţinînd cont de atribuţiile ce le revin.
Prim – ministrul Republicii Moldova:
1) prezidează şedinţele Guvernului şi ale Prezidiului lui;
2) în cazuri excepţionale i-a decizii în problemele conducerii Republicii
Moldova în limitele competenţei Guvernului şi informează despre aceasta Guvernul la
şedinţa lui ordinară;
3) asigură colegialitatea în activitatea Guvernului;
4) formează Guvernul şi propune componenţa lui în modul stabilit;
5) acordă împuterniciri pentru negociere şi semnare a tratatelor internaţio-
nale ale Republicii Moldova;
6) i-a hotărîri în problemele administraţiei publice,care nu necesită examinare în cadrul
şedinţei Guvernului;
7) prezintă spre examinare Prezidiului Guvernului sau pune în faţa Preşe-
dintelui R.M. chestiunea cu privire la stimularea sau aplicarea unor sancţi-
uni disciplinare faţă de membrul Guvernului;
8) exclus prin Legea nr.1210-XIV din 31.07.2000;
9) în cazul în care unul din miniştrii nu-şi exercită atribuţiile conform legi-
slaţiei,este în drept să înainteze Preşedintelui R.M. propunere privitor la re-
vocarea acestui ministru.
În conformitate cu Constituţia Republicii Prim – ministrul este învestit şi cu alte
împuterniciri prevăzute prin prezenta lege şi prin alte legi ale Republicii Moldova.
În cazul în care Prim – ministrul din anumite considerente nu poate să-şi exercite
atribuţiile, Preşedintele R.M.va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim –
ministrul interimar.Interimatul încetează dacă Prim – ministrul îşi reia activitatea în
Guvern.
Concluzia:

15
 Concluzionînd rolul şi locul Guvernului în ansamblul organelor care realizează
sarcinile puterii executive, vom menţiona că Guvernul este şeful puterii executive care
exercită conducerea generală a administraţiei publice şi că, în această calitate împreună
cu celelalte organe ( cu conducătorii celorlalte organe ) ale administraţiei publice, ca cei
care conduc diferite organe de specialitate ale administraţiei publice centrale,care
funcţionează în subordinea Guvernului, în cadrul controlului parlamentar al activităţii
lor, sînt obligaţi să i-a toate măsurile pentru exercitarea acestui control parlamentar.În
alte cuvinte, în ţara noastră, puterea executivă se exercită, sub controlul parlamentar de
către Guvern şi de către celelalte organe ale administraţiei publice.

II. Domeniile de activitate şi atribuţiile Guvernului

În conformitate cu împuternicirile sale Guvernul:

1) promovează în viaţă legile Republicii Moldova, decretele Preşedintelui Republicii
Moldova şi exercită controlul asupra executării hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului;

16
2) stabileşte funcţiile ministerelor, departamentelor, ale altor autorităţi administrative
din subordinea sa, asigură întreţinerea autorităţilor administraţiei publice centrale în
limitele mijloacelor financiare aprobate în acest scop de Parlament;
3) coordonează şi exercită controlul asupra activităţii organelor administraţiei publice
locale ale Republicii Moldova;
4) realizează proramele dezvoltării economice şi sociale ale republicii, crează condiţii
pentru funcţionarea autoadministrării;
5) conduce organele de apărare a teritoriului, securităţii Republicii Moldova şi a
cetăţenilor ei.
După cum am menţionat anterior, atribuţiile Preşedintelui Republicii sunt
consacrate în Constituţie – Legea fundamentală,pe cînd atribuţiile Guvernului fac
obiectul reglementării legii organice, şi anume,a Legii cu privire la Guvern, nr.64-XII
din 31.05.1990, care,după cum este şi firesc, a suferit mai multe modificări şi
completări.
Conform art.1 din Legea sus – numită, Guvernul asigură realizarea politicii
interne şi externe a statului, exercită conducerea generală a administraţiei publice şi este
responsabil în faţa Parlamentului.
Activitatea Guvernului, exprimată în politica acestuia de organizare a executării şi
de executare a Legii, se extinde asupra tuturor domeniilor şi este prestabilită de un şir de
principii şi direcţii de activitate.
Dintre principiile de bază putem numi următoarele: principiul legalităţii (în
activitatea sa Guvernul se călăuzeşte de Constituţie, de celelalte legi, de decretele
Preşedintelui Republicii şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte); cel al democraţiei; al utilităţii sociale; al colegialităţii adoptării actelor
administrative şi răspunderii personale a membrilor Guvernului ş.a.( art.2)
Astfel, în conformitate cu împuternicirile sale Guvernul are următoarele direcţii
principale de activitate.1
1
art.3 din Legea nr.64 – XII

17
 crează condiţii pentru stabilirea şi asigurarea suveranităţii economice
şi politice a ţării;
 elaborează concepţia dezvoltării social – economice a republicii, progra-
mul şi mecanismul trecerii la economia de piaţă;
 asigură libera iniţiativă, privatizarea, demonopolizarea economiei şi
dezvoltarea relaţiilor de piaţă;
 elaborează strategia dezvoltării tehnico – ştiinţifice, promovează politica
naţională în domeniul culturii ştiinţei, tehnicii, tehnologiei;
 garantează tuturor subiectelor proprietăţii libertatea economică,
financiară şi valutară;
 realizează colaborarea economică cu ţările lumii şi asigură protejarea
intereselor naţionale în activitatea economică externă;
 formează un sistem eficient de ocrotire socială a populaţiei;
 promovează politica de stat în domeniul ocrotirii sănătăţii populaţiei;
 asigură utilizarea raţională a resurselor naturale şi integrităţii lor,
protecţia ecologică a populaţiei şi a mediului;
 favorizează dezvoltarea autonomiei organelor administraţiei publice de
toate nivelurile (s-a avut în vedere, probabil, administraţia publică locală);
 asigură legalitatea, ordinea publică, drepturile şi libertăţile cetăţenilor;
 promovează politica securităţii naţionale, dirijează activitatea de apărare a ţării;
 asigură respectarea şi executarea legilor, hotărîrilor Parlamentului,
decretelor Preşedintelui, tratatelor internaţionale (în opinia noastră, acest domeniu este
cuprins în “asigurarea legalităţii”, mai sus);
 promovează o politică externă în conformitate cu componenţa sa.

18
 În ceea ce priveşte componenţa Guvernului, aceasta este prevăzută în titlul II al
Legii nr.64-XII.Atribuţiile Guvernului sunt foarte variate.
Atribuţiile de ordin general ale Guvernului:
 promovează legile şi alte acte normative;
 stabileşte funcţiile ministerelor, departamentelor, ale altor autorităţi
administrative din subordinea sa;
 coordonează şi exercită controlul asupra activităţii organelor admini-
straţiei publice locale;
 realizează programele dezvoltării economice şi sociale,crează condiţii
pentru funcţionarea autoadministrării (este greu de înţeles ce s-a avut în vedere prin
“autoadministrarea”);
 conduce organele de apărare şi cele ale securităţii;
 asigură promovarea politicii interne şi externe a ţării.
Atribuţiile Guvernului în domeniul dezvoltării sociale,învă- ţămîntului,
tineretului şi sportului, culturii şi ocrotirii sănă- tăţii:
 promovează o politică de stat unitară în vederea asigurării unui trai decent populaţiei;
 realizează politica de stat în domeniul proceselor migraţioniste şi al demografiei;
 ia măsuri în vederea sporirii numărului locurilor de muncă;
 asigură condiţii social – economice, crează o bază tehnico – materială şi fonduri
speciale pentru dezvoltarea învăţămîntului public, tineretului, culturii, ocrotirii sănătăţii,
protecţiei mediului ambiant;
 elaborează direcţiile strategice de dezvoltare a urbanismului, a gospodăriei comunale
şi de locuinţe;
 ia măsuri în vederea asigurării populaţiei cu produse alimentare, mărfuri industriale,
medicamente,serviicii, promovează politica statului în domeniul standartizării,
metrologiei, acreditării şi certificării produselor;

19
 dirijează activitatea de ocrotire a monumentelor de istorie şi cultură, asigură
elaborarea programului naţional de colaborare culturală cu comunită-
ţile naţionale ale moldovenilor care locuiesc în afara ţării, asigură dezvoltarea
turismului, promovează politica statului în domeniul culturii fizice.
Atribuţiile Guvernului în domeniul economiei:
 exercită funcţiile de proprietar al patrimoniului statului;
 reglementează activitaea tuturor ramurilor economice;
 întreprinde măsuri pentru asigurarea libertăţii comerţului şi a activităţii de
întreprinzător;
 stabileşte proporţii raţionale de folosire a venitului naţional;
 organizează şi promovează activitatea economică externă a republicii;
 organizează elaborarea şi îndeplinirea programelor, concepţiilor şi strategiilor
naţionale;
 ia măsuri în vederea ocrotirii şi folosirii raţionale a bogăţiilor naturale;
 formează politica de stat în domeniul investiţiilor şi elaborează programele de
investiţii;
 suspendă, în modul stabilit de legislaţie, hotărîrile şi alte decizii ale ministerelor,
departamentelor, dacă acestea contravin legislaţiei în vigoare.
Atribuţiile Guvernului în domeniul finanţelor, creditelor, impozitelor, preţurilor şi
circulaţiei monetare:
 asigură executarea politicii unice a statului în domeniul finanţelor, creditelor şi
circulaţiei monetare;
 elaborează şi prezintă Parlamentului anual proiectele bugetului de stat şi bugetului
asigurărilor sociale;
 promovează politica unică a statului în domeniul preţurilor;
 promovează politica vamală şi financiar – valutară.

20
 Pe lîngă aceste grupe de atribuţii, mai importante, de componenţa Guvernului ţin
un şir de împuterniciri în domeniile: muncii şi politicii de cadre în serviciul public;
ştiinţei şi tehnicii; asigurării securităţii şi capacităţii de apărare a statului; politicii
externe.
Multitudinea de atribuţii asigură realizarea eficientă şi deplină a tuturor funcţiilor
şi sarcinilor care-i revin administraţiei publice.
Faptul că atribuţiile Guvernului, spre deosebire de cele conferite Preşedintelui
Republicii, nu sînt consacrate în Constituţie, ci într-o lege organică, este încă un
argument în confirmarea opiniei că Preşedintele Republicii nu împarte în mod egal
puterea executivă cu Guvernul (sau cu prim – ministrul), fiind, în acelaşi timp, pe deplin
de acord cu opinia că centrul de greutate în ceea ce priveşte administraţia cade pe
Guvern.1
Departamentele, serviciile şi inspectoratele de stat, comisiile şi consiliile
guvernamentale
Departamentele de pe lîngă Guvern sunt autorităţi administrative,şi se formează
de Parlament la propunerea Prim – ministrului în scopul conduce-rii, coordonării
activităţii şi exercitării controlului în domeniul organizării economiei şi în alte domenii,
care nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor.
Departamentele sunt conduse de directori generali. Directorii sunt numiţi în
funcţie şi eliberaţi din funcţie de Guvern.
Serviciile şi inspectoratele de stat se formează de către Guvern în scopul
ezercitării controlului asupra legilor republicii, a hotărîrilor şi a altor acte emise de
Parlament, a decretelor Preşedintelui R.M., a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului.
Departamentele, serviciile şi inspectoratele de stat emit, în limitele competenţei
lor, acte normative departamentale.
Guvernul poate să creeze comisii şi consilii permanente şi provizorii pentru
studierea unor probleme şi elaborarea hotărîrilor în vederea dezvoltării economiei,
1
A.Iorgovan, op.citată, tratat de drept administrativ, vol.2, pag.492

21
politicii în domeniile finanţelor, creditelor, preţurilor, valutei, circulaţiei monetare,
precum şi în domeniile politicii sociale, învăţămîntului public, culturii şi din alte sfere
ale vieţii.
Comisiile se formează din lucrători ai ministerelor, precum şi din savanţi şi
specialişti de funcţie, la propunerea Prim – ministrului, prim – viceprim – ministrului
sau a viceprim – miniştrilor.
Activitatea comisiilor şi consiliilor este condusă de Prim – ministru, de miniştri
sau de alte persoane, numite de Guvern.
Сontrolul exercitat de Guvern asupra activităţii organelor subordonate lui.
Guvernul exercită controlul legalităţii şi oportunităţii activităţii ministerelor,
departamentelor, altor organe din subordine şi prefecturilor Guvernul abrogă hotărîrile şi
ordinile miniştrilor, conducătorilor altor organe din subordine, ordinile Directorului
Cancelariei de stat, ordinile prefecţilor, ce nu corespund legilor şi ordonanţelor
Guvernului.
Prim – ministrul Republicii Moldova poate cere dări de seamă fiecărui ministru,
conducător de departament, de serviciu, inspectorat de stat, de comisie sau consiliu
guvernamental şi prefect.
Componenţa de supraveghere a Guvernului se extinde şi asupra persoanelor cu
funcţii de conducere din autorităţile prevăzute în prezentul articol Primul ministru
reprezintă Guvernul în raporturile acestuia cu parlamentul, Preşedintele R.Moldova,
Curtea Supremă de Justiţii, Procurorul general, partidele politice, formaţiuni politice,
alte organizaţii de interes naţional şi internaţional1
Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice
În republică activează:
1) următoarele ministere:
Ministerul Economiei şi Reformelor;
Ministerul Finanţelor;

1
Alexandru Negoiţă, pag, 63, al.7-8 “ Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei”.

22
Ministerul Industriei şi Energeticii;Ministerul Agriculturii şi Industriei prelucrătoare;
Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor;
Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului;
Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei;
Ministerul Sănătăţii;
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei;
Ministerul Culturii;
Ministerul Justiţiei;
Ministerul Afacerilor Interne;
Ministerul Afacerilor Externe;
Ministerul Apărării.
2) alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice:
Departamentul Analize Statistice şi Sociologice;
Departamentul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale;
Atribuţiile ministrului care îndeplineşte temporar obligaţiile Prim –
ministrului
Ministrul care îndeplineşte temporar obligaţiile Prim – ministrului are aceleaşi
atribuţii ca şi Prim – ministrul, cu excepţia:
1) adoptării hotărîrii privind demisia Guvernului sau Prim – ministrului;
2) formării şi propunerii componenţei Guvernului;
3) înaintării propunerilor privind numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a
miniştrilor;
4) numirii în funcţie şi eliberării din funcţie a conducătorilor organelor şi instituţiilor
din subordinea Guvernului;
5) numirii în funcţie şi eliberării din funcţie a Directorului Cancelariei de Stat.
Prim – viceprim – ministrul şi viceprim – miniştrii
Prim – viceprim – ministrul şi viceprim – miniştrii Republicii Moldova
Înfăptuiesc în conformitate cu obligaţiile lor coordonarea activităţii ministerelor,

23
departamentelor şi a celorlalte organe din subordunea Guvernului, exercită controlul
asupra activităţii lor şi le dau în mod operativ indicaţii pentru asigurarea îndeplinirii
hotărîrilor, ordonanţelor şi dispoziţiilor Guvernului şi soluţionării altor probleme ce ţin
de activitatea lor; examinează în prealabil propunerile şi proiectele hotărîrilor şi
dispoziţiilor, prezentate în Guvern.
Membrii Guvernului
Membrii Guvernului:
- poartă răspundere pentru sferele de activitate ce le-au fost încredinţate şi pentru
activitatea Guvernului în ansamblu;
- participă la examinarea chestiunilor în cadrul şedinţelor Guvernului şi ale Prezidiului
lui;
- pot prezenta Guvernului propuneri cu privire la examinarea chestiunilor ce ţin de
competenţa lui, pot iniţia elaborarea unor hotărîri şi ordonanţe ale Guvernului;
Ministrul nu este în drept:
1) să deţină o oricare altă funcţie în organele autorităţilor publice centrale şi locale;
2) să se încadreze în organele de conducere a unităţilor comerciale;
3) să practice activitatea de întreprinzător personal sau prin terţe persoane;
4) să deţină o altă funcţie retribuită, cu excepţia activităţii ştiinţifico-pedagogice.
Condiţiile de retribuire a muncii şi de asigurare materială şi socială a membrilor
Guvernului sînt stabilite de legislaţie.
Funcţia de membru al Guvernului şi împuternicirile membrului Guvernului
încetează în cazul demisiei, incompatibilităţii funcţiei, decesului.
Evoluţia social-economică a Republicii Moldova reprezintă un declin profund în
toate domeniile, de un climat general social nefast.Este necesar direcţionarea activităţii
spre:
1) afirmarea ţării ca stat democratic şi de drept;
2) evitarea intrării ţării în incapacitatea de plată;
3) efectuarea schimbărilor structurale în economie.

24
 Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.
Integrarea în Uniunea Europeană este obiectivul strategic principal al politicii
externe a Republicii Moldova.Această orientare este determinată de factorii obiectivi ai
edificării unui stat democratic şi prosper, bazat pe economia de piaţă, şi angajării lui în
spaţiul european de securitate şi stabilitate. În scopul realizării obiectivului de integrare
în Uniunea Europeană, Guvernul va acţiona în vederea:
* elaborării şi realizării consecvente a strategiei naţionale de integrare în
Uniunea Europeană;executării stricte a prevederilor Acordului de Parteneriat şi
Cooperare;
* constituirii unui departament pentru Integrarea Europeană cu atribuţii de
coordonare pe plan intern a procesului de integrare a Republicii Moldova în Uniunea
Europeană;
* intensificării demersurilor politico – diplomatice pentru demararea
negocierilor privind asocierea R.M.la Uniunea Europeană, încheierea unui acord de
liber schimb între între Republica Moldova şi Uniunea Europeană şi obţinerea din
partea Uniunii Europene a unei regim de vize favorabil pentru cetăţenii R.M.
Evitarea intrării ţării în incapacitate de plată şi asigurarea creşterii
economice.
Guvernul acţionează în următoarele domenii:
- Stabilizarea macro economică.
- Politica fiscală.
- Politica bugetară:scopul principal constă în atingerea stabilităţii bugetare de lungă
durată în baza ajustării cheltuielilor a posibilităţile reale ale economiei naţionale şi
utilizării eficiente a bonului public.
- Politica monetară şi credite.
Reformarea sectorului public
Eforturile guvernamentale se concentrează în următoarele direcţii principale:
administraţia publică, politica socială, politica regională şi asigurarea ordinii de drept.

25
 Transformări structurale şi dezvoltarea sectorului real.
Guvernul continue realizarea reformelor structurale, orientate spre eficientizarea
economiei naţionale, impulsionarea economiei reale, stimularea utilizării profitabile a
resurselor şi dezvoltarea unui sector privat dinamic.
Guvernul are dreptul de a emite ordonanţe în domeniile:
a) aprobarea programului de construcţii, reparaţie şi întreţinere a drumurilor;
b) stabilirea cuantumului taxelor consulare;
c) formarea continuă a cadrelor pentru economia naţională;
d) utilizarea rezervelor de stat;
e) aprobarea primelor de asigurare în medicină;
f) reglementarea utilizării resurselor genetice;
g) formarea preţurilor la serviciile medicale;
h) aprobarea politicii statului în domeniul circuitului mărfurilor alimentare;
În scopul reglementării modului de delegare în străinătate a personalului
instituţiilor şi agenţilor economici din republică,Guvernul Republicii Moldova aprobă:
 Regulamentul cu privire la detaşarea în străinătate a personalului instituţiilor şi
agenţilor economici:
- recuperarea cheltuielilor în valută
- cheltuieli pentru cazare
- transportul
- modificarea normelor diurnei şi a plafonului de cazare
- particularităţile achitării diurnelor personalului întreprinderilor de transport auto,
feroviar şi aerian.
- modul de eliberare a valutei şi justificare a spezelor valutare
- detaşarea şi primirea personalului în misiune de principii de echivalenţă (fără speze
valutară).
Mai există şi:

26
 Regulamentul cu privire la satisfacerea serviciului militar de către corpul soldaţilor,
sergenţilor ş.a.(nr.656, 27 noiembrie 1996)
 Regulamentul structurii şi a efectivului limită ale Ministerului Transporturilor şi
Comunicaţilor (nr.22, 12 ianuarie 2001)

III. Actele Guvernului

Hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului

Pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din prezenta

lege, precum şi pentru organizarea executării legilor, Guvernul adoptă hotărîri1.

1
art.30, 30-1 din Legea cu privire la Guvern.

27
 Dispoziţiile se emit de către Prim – ministru pentru organizarea activităţii interne
a Guvernului.
Hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului se semnează de Prim – ministru. Unele
hotărîri se contra semnează ed miniştri care au obligaţia punerii lor în aplicare:
 hotările privind executarea bugetului, valorificarea împrumuturilor şi creditelor
interne şi externe, derularea reformelor financiar – economice şi sociale, administrarea
proprietăţii publice – respectiv de ministrul finanţelor, ministrul economiei;
 hotărîrile cu privire la asigurarea securităţii statului, ordinii publice, capacităţii de
apărare, activitatea Forţelor Armate – respectiv de ministrul securităţii naţionale,
ministrul afacerrilor interne şi de ministrul apărării;
 hotărîrile vizînd politica externă – de ministrul afacerilor externe;
 hotărîrile privind exercitarea de către Guvern a dreptului de iniţiativă legislativă,
elaborarea programelor de activitate legislativă,aprobarea proiectelor de legi şi
prezentarea lor Parlamentului;
 hotărîrile cu caracter complex, care reglementează funcţionarea diferitor ramuri ale
economiei naţionale – se contrasemnează, la decizia Prim-ministrului, de către un
ministru responsabil pentru punerea acestora în aplicare.
Hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, cu excepţia celor de uz intern şi celor ce
conţin secret de stat, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de
10 zile de la data adoptării sau emiterii.Hotărîrile Guvernului intră în vigoare la data
adoptării, dacă în textul lor nu este stabilit alt termen.Dispoziţiile Guvernului intră în
vigoare la data emiterii1.
Hotărîrile Guvernului care aduc atingerea drepturilor şi libertăţilor omului, intră
în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Procedura delegării legislative
Între realizare programului său de activitate şi în temeiul art.106-2 din
Constituţie, Guvernul adoptă ordonanţe în conformitate cu legea specială de abilitare.
1
art.30, 30-2 Legea cu privire la Guvern.

28
 Legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe se adoptă de Parlament, la
cererea Guvernului, pentru o perioadă definită.În lege se indică domeniile şi data pînă la
care pot fi emise ordonanţele.
În cazul în care prin legea de abilitare se cere aprobarea ordonanţelor de către
Parlament, Guvernul, concomitent cu proiectul ordonanţei, examinează şi proiectul legii
privind aprobarea ordonanţei şi-l prezintă Parlamentului spre adoptare în termenul
stabilit de legea de abilitare.
În cazul în care Parlamentul respinge proiectul legii privind aprobarea
ordonanţei,acesta îşi pierde efectele juridice de la data intrării în vigoare a legii de
respingere.
Ordonanţele Guvernului
Ordonanţele sînt acte normative cu putere de lege ordinară, adoptate într-o
anumită perioadă de timp şi în domeniile care nu fac obiectul legilor organice.
Ordonanţele se semnează de Prim – ministru şi se contrasemnează de miniştrii
care au obligaţia punerii lor în aplicare, în procedura stabilită în art.30 pentru hotărîrile
Guvernului.
Ordonanţele se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în
vigoare în modul stabilit pentru actele oficiale.
Ordonanţele se abrogă, se suspendă sau se modifică de Guvern prin adoptarea de
ordonanţe în limitele termenului de abilitare.
După expirarea termenului de abilitare, ordonanţele pot fi abrogate, suspendate
sau modificate numai prin lege.
Procedura elaborării, examinării şi adoptării ordonanţelor este stabilită de
Guvern.
Hotărîrile Guvernului pot fi normative sau individuale; ele se adoptă pentru
reglementarea, pe baza legii, a celor mai diferite relaţii sociale cum ar fi:învăţămînt,
cultura, sănătate, economie, ş.a.Prin ele se înfiinţează, potrivit legii, organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale în subordine, după cum, tot prin ele, se

29
numesc în anumite funcţii publice.În adoptarea hotărîrilor, Guvernul are spre deosebire
de adoptarea ordonanţelor, o anumită independenţă, care este îngrădită numai de lege,
pentru că acolo unde legea nu dispune, nici Guvernul nu poate hotărî.În alte cuvinte,
hotărîrile Guvernului nu pot conţine norme primare.
Cît priveşte ordonanţele, prezentarea lor implică o abordare mai amplă,
determinat de caracterul lor specific de acte administrative de autoritate adoptate în baza
delegării legislative, acordate de Parlament şi, în anumite condiţii, fără abilitarea
prealabilă a Parlamentului.
Hotărîrile se adoptă pentru organizarea executării legilor şi pentru exercitarea
atribuţiilor cu care este investit Guvernul.
Dispoziţiile se emit de Prim – ministru pentru organizarea activităţii interne a
Guvernului.
Ordonanţele se emit în conformitate cu legea specială de abilitare a Guvernului în
condiţiile procedurii delegării legislative, consacrate în art.106-2 din Constituţie şi
art.30-1,30-2 din Legea cu privire la Guvern.
Hotărîrile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de prim – ministru şi se
contra semnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărîrii sau
ordonanţei (art.102,p.4). Această ultimă prevedere este o noutate în textul Constituţiei,
astfel condiţionată publicarea devine obligatorie.
În art.30 din Legea cu privire la Guvern este reglementată ordinea de adoptare a
hotărîrilor şi dispoziţiilor, făcîndu-se o extindere a obligativităţii publicărei în Monitorul
Oficial şi asupra dispoziţiilor Guvernului. Astfel, “hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului se
semnează de Prim – ministru”, acestea,”cu excepţia celor de uz intern şi celor care
conţin secret de stat, se publică în Monitorul Oficial în termen de 10 zile de la data
adoptării”. Hotărîrile Guvernului intră în vigoare la data adoptării,dacă în textul lor nu
este stabilit alt termen.Hotărîrile Guvernului care aduce atingere drepturilor şi
libertăţilor omului intră în vigoare la data emiterii.

30
 Unele hotărîri ale Guvernului sînt contrasemnate de miniştrii care au obligaţia
punerii lor în aplicare.Spre exemplu, hotărîrile privind executarea bugetului – de
ministrul finanţelor; hotărîrile cu privire la securitatea statului,la ordinea publică, la
capacitatea de apărare – de miniştrii respectivi (al securităţii, al afacerilor interne, al
apărării); hotărîrile cu caracter complex, care reglementează funcţionarea diferitelor
ramuri, se contrasemnează de către un ministru responsabil pentru punerea acestora în
aplicare.
După modelul unor state europene, unde principiul separaţiei puterilor nu
cunoaşte o profundă rigiditate, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat completarea
Constituţiei cu instituţia delegării legislative.Astfel, art.106-2 stabileşte: ”În vederea
realizării programului de activitate al Guvernului, Parlamentul poate adopta, la
propunerea acestuia, o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe
în domenii care nu fac obiectul legilor organice”. După cum vedem, legiuitorul a lăsat la
latitudinea Parlamentului emiterea acestei legi.
Legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe se adoptă pe o perioadă
definită, indicîndu-se domeniile şi data pînă la care pot fi emise. Astfel, participarea
Guvernului la activitatea de legiferare poartă un c aracter limitat.
Ordonanţele intră în vigoare la data publicării, fără a fi promulgate.Dacă legea de
abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului. În acest caz, Guvernul,
concomitent cu proiectul ordonanţei, examinează şi proiectele legii privind aprobarea
ordonanţei şi-l prezintă Parlamentului spre aprobare în termenul stabilit de legea de
abilitare.Dacă Parlamentul nu respinge proiectul de lege privind aprobarea ordonanţelor,
aceasta îşi pierde efectele juridice de la data intrării în vigoare a legii de respingere.
Ordonanţele sînt acte normative cu putere de lege ordinară, se semnează de Prim–
ministru şi se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în aplicare, se
publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare în modul stabilit
pentru actele oficiale, se abrogă, se suspendă şi se modifică de Guvern prin ordonanţe în

31
limitele termenului de abilitare, la expirarea acestui termen pot fi abrogate, suspendate
sau modificate prin lege.
Pe lînga aceste acte stabilite de Constituţie, Guvernul poate adopta şi diferite acte
cu caracter exclusiv politic, cum ar fi: declaraţii, apeluri, noţiuni, programe etc.
Important este de constatat care sînt formele de control ale actelor Guvernului.
Curtea Constituţională exercită controlul constituţionalităţii hotărîrilor şi ordonanţelor
Guvernului.1Conform Legii contenciosului administrativ, sînt supuse, pe această cale,
controlului de legalitate actele administra-
tive ale tuturor autorităţilor publice.
Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să cunoaştem natura juridică a
actelor adoptate de Guvern.Referitor la hotărîri, în textul Constituţiei găsim
răspunsul:”Hotărîrile se adoptă pentru organizarea executării legii” (art.102).Respectiv,
hotărîrile Guvernului sînt acte administrative adoptate în baza legii şi-n corespundere cu
aceasta, iar controlul asupra lor este un control de legalitate,şi nu de constituţionalitate,
hotărîrile urmează a fi puse faţă în faţă cu legea pe care o pune în executare, şi nu cu
Constituţia. Legalitatea presupune conformarea actelor Guvernului (ca acte emise în
scopul organizarii executării legilor) nu numai Constituţiei, ci şi tuturor legilor. Pe lîngă
acestea, Guvernul emite şi acte individuale care pot atinge un drept subiectiv al unei
persoane private ce nu are dreptul de sesizare la Curtea Constituţională pentru a-şi apăra
dreptul lezat, pe cînd calea conteciosului administrativ îi este oricînd la îndemînă.
În opinia noastră, legislaţia conţine o gravă confuzie atîta timp cît Constituţia lasă
în competenţa Curţii Constituţionale controlul asupra hotărîrilor Guvernului.
După cum menţionează prof.A.Iorgovan, hotărîrile sînt actele Guvernului ce
dezvoltă o reglementare stabilită prin lege, asigurînd punerea în executa-re a legii, pe
cînd ordonanţele înlocuiesc legile.Ordonanţa, ca act juridic al Guvernului,este expresia
unei competenţe legislative delegate, ea depăşeşte sfera strictă “a conducerii generale a
administraţiei publice”,apărînd ca o modalitate de participare a Guvernului la realizarea

1
alin.1,art.135 Constituţia R.M.

32
“puterii legislative”, participarea reclamată de însăşi raţiunea sa politică de a “realiza
politica internă şi externă a ţării ”.
În baza celor expuse,putem trage concluzia că ordonanţele Guvernului sînt acte
normative care au caracter legislativ şi, datorită acestui fapt, sînt supuse, pe bună
dreptate, unui control de constituţionalitate, potrivit art.135, lit.a, din Constituţie.
Aparatul Guvernului Republicii Moldova
În scopul pregătirii unor materiale analitice, informative şi a altor materiale,
elaborării propunerilor corespinzătoare a proiectelor de legi, decrete, hotărîri, ordonanţe
şi dispoziţii,verificării sistematice a executării lor, pe lîngă Guvern îşi desfăşoară
activitatea un aparat unic – Aparatul Guvernului Republicii Moldova, condusă de Şeful
Aparatului.
În scopul consultării prim – ministrului, prim – viceprim – ministrului, viceprim –
miniştrilor şi miniştrilor în problemele generale, de administrare a statului şi economiei,
în componenţa Cancelariei de Stat funcţionează servicii şi secţii în care activează
consultanţi.
Structura, statele de personal, condiţii de retribuire a muncii şi de asigurare
material – socială a lucrătorilor Cancelariei de Stat şi cheltuielile pentru întreţinerea ei
sînt stabilite de Guvern.
Funcţiile şi obligaţiile Directorului Cancelariei de Stat, ale vicedirectorilor
acestuia, directorilor de servicii, şefilor de secţie şi ale lucrătorilor Cancelariei de Stat
sînt stabilite prin Regulamentul Cancelariei de Stat, aprobat de Guvern.
Toate actele normative, cu excepţia celor extrarepublicane, şi lucrările de
secretariat se perfectează în limba de stat.Funcţionarii de stat sînt obligaţi să posede
limba de stat şi limba rusă.
În cadrul Guvernului şi al ministerelor nu pot fi create şi nu pot activa organizaţii
ale partidelor şi mişcărilor obşteşti.
În această ordine de idei, prof.A.Iorgovan făcînd o analiză a rolului Guvernului în
mecanismul politic şi statal, distinge 3 categorii de Constituţii:

33
 a) care stabilesc Guvernului un rol trihotomic: politic, legislativ şi administrativ
(ex: Spania, Portugalia); b) care stabilesc un rol dihotomic:politic şi
administrativ(ex.Franţa) şi c) care stabilesc un rol exclusiv politic (ex.Olanda şi Grecia)
sau un rol exclusiv administrativ (ex.Austria,Norvegia)1.
În funcţie de rolul şi sfera de competenţă, Guvernul, în diferite ţări, poate emite,
pe lîngă hotărîri,şi alte acte juridice.Astfel în baza delegării legislative, unele Guverne
pot emite decrete, legi sau ordonanţe cu putere de lege în condiţii strict determinate de
Constituţie sau de legi.

Încheiere
Pentru realizarea măsurilor propuse Guvernului utilizează o serie de instrumente
şi tehnici corespunzătoare.Cel mai important este Contractul social pe care Guvernul
este dispus să-l respecte.Acest Contract se bazează pe principiile contractuale de
guvernarea, conform cărora autoritatea politică se angajează să promoveze măsurile
declarate în condiţiile în care populaţia, partidele politice, sindicatele se angajează, la
rîndul lor să sprijine eforturile Guvernului pentru reformarea efectivă a economiei.

1
Teodorescu “Tratat de drept administrativ” p.452-453

34
 Republica Moldova şi-a ales modelele de dezvoltare politică,socială şi economică
în conformitate cu specificul ei naţional, cu particularităţile potenţialului uman şi
economice, ţinînd cont de condiţiile geopolitice din regiune.Pornind de la complexitatea
Guvernului şi responsabilitatea lui în faţa cetăţenilor a fost elaborată “Legea cu privire
la Guvern” 31.05.1990, care a creat un veritabil sistem democratic pentru prima dată.
E necesar de a îmbunătăţi în primul rînd atribuţiile membrilor Guvernului,
deoarece ele sînt foarte vaste şi din cauza calificării insuficiente a guvernanţilor şi a
lipsei de incompetenţă duce la înfăptuirea multor fapte care rămîn pe seama cetăţenilor
care trebuie să suporte consecinţele acestea şi situaţia economică grea în această
perioadă de tranziţie.
Dar totuşi cu prezenţa unui Guvern bun poate fi ridicat nivelul de trai, economia,
cultura şi conlucrarea internaţională care contribuie la recunoaşterea statului pe plan
internaţional şi ridicarea autorităţii lui, integrarea Republicii Moldova în Uniunea
Europeană ca obiectiv strategic principal al politicii externe.
Deci sarcina principală a Guvernului, este de a reliza politica internă şi externă în
strictă conformitate cu legislaţia în vigoare şi ridicarea nivelului economic, cultural,
politic şi a tuturor sferelor ce intră în domeniile sale de activitate pentru a asigura
poporului său un trai decent care să nu fie sub minimul general de existenţă şi să
contribuie la prosperarea statului în general.

Bibliografie:

 Constituţia Republicii Moldova 2001;

 Legea Republicii Moldova privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe;
 Monitorul Oficial №103-105 din data de 17.08.2000;
 Legea №64-XII din 3.05.1990 cu privire la Guvern;
 Legea cu privire la referendum №1381-XIII din 21.11.1997;
35
 Legea pentru modificarea şi completarea legii cu privire la Guvern №413-XIII din
29.03.1995;
 Maria Orlov “Drept administrativ”, Chişinău 2001;
 Dr.Valentin I.Prisăcaru “Tratat de drept administrativ român”;
 Negoiţă Alexandru “Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei”, Bucureşti 1993;
 Teodorescu A. “Tratat de drept administrativ” vol.II Bucureşti 1929;
 Drăgan T. “Tratat de drept administrativ românesc”, Bucureşti 1992;
 Negulescu T. “Tratat de drept administrativ”, Bucureşti 1934;

36