TEMA: MODALITĂŢI DE PREVENIRE ŞI CORECŢIE A

COMPORTAMENTULUI DELINCVENT LA ADOLESCENŢI

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I Abordarea problemei comportamentului delincvent juvenil.

1.1 Personalitatea adolescentului în raport cu comportamentul delincvent.

1.2 Clasificări de reacţii ale comportamentului delincvent.
1.3 Forme ale comportamentului delincvent.
1.4 Etiologia comportamentului delincvent.
1.5 Instituţii şi centre de reeducare a delincvenţilor juvenili în RM.

CAPITOLUL II Cercetarea experimentală a comportamentului delincvent juvenil

prin prisma calităţilor personalităţii sale şi aplicarea programei
corecţionare.

2.1 Metoda de cercetare.

2.2 Studiul profilului personalităţii la delincventul juvenil şi la juvenilul din şcoala
normală.
2.3 Programa corecţionară.
2.4 Interpretarea rezultatelor programei corecţionare.

CONCLUZIE

LITERATURA

1
 INTRODUCERE

"Adolescenţa nu este prin natura şi factorii ei constituenţi o

perioadă de criză , o verigă ingrată sau o contestaţie , dar, în
lipsa unor influenţe educative pozitive, favorabile (valorizate
social), ea ar putea deveni o astfel de perioadă sau o astfel de
vîrstă.

Formarea personalităţii nu presupune nici mai mult, nici mai puţin decît
dezvoltarea optimă a unei fiinţe individuale, particulare în toată deplinătatea sa
încadrînd toate aspectele: biologice, sociale, psihologice.
Există în şcoli anumiţi elevi ce de regulă li se spun "dificili". Psihologii, avocaţii,
asistenţii sociali, în general persoanele ce au de-a face cu astfel de elevi îi numesc
devianţi, delincvenţi. Termenul de "delincventă juvenilă" ,a intrat în uz în ultimele
decenii, provine de la cel francez - "delinquance juvenile", desemnînd devierile de la
norma socială şi penală, săvîrşite de minorii pînă la 18 ani şi sancţionate juridic. De
fapt, în franceză noţiunea de "delincventă" se referă la "ansamblul de infracţiuni comise
într-un anumit timp şi spaţiu", fiind utilizat de rînd cu cel de "criminalitate".
În conformitate cu legislaţia penală în vigoare pentru RM în cadrul categoriei
largi de minori pot fi diferenţiate cîteva subcategorii:
- pînă la vîrsta de 14 ani-minorii care nu poartă responsabilitate penală, chiar dacă
comit infracţiuni;
- între 14 şi 16 ani - responsabilitatea juridică este limitată ,prevăzută doar pentru
o categorie anumită de infracţiuni (art.10 al Codului Penal) - omor, vătămare
intenţionată a integrităţii corporale, viol Jaf ,sustrageri în proporţii deosebit de mari din
avutul proprietarului, de arme, muniţii sau substanţe explozive, de substanţe narcotice,
acţiuni ce pot duce la deraierea unui tren, acte grave de huliganism, numai dacă se
stabileşte descernămîntul de către expertiza judiciară medico-legală, psihiatrică şi
psihologică; de-între 16 şi 18 ani - răspund în faţa legii, avînd descernămînt, dar în
cazul unor infracţiuni care nu prezintă pericol social însemnat pedeapsa penală poate să

2
nu fie aplicată [art.10].
Delincventa juvenilă nu este un fenomen nou. Insă infracţiunile comise de minori
pînă la sfîrşitul secolului al XIX-lea nu erau sancţionate diferenţiat, sau nu erau
întotdeauna considerate ilegale. Mai mult decît atît, instanţele speciale pentru minori au
apărut doar în secolul XX.
Criza adolescenţei contribuie la "restructurarea, reorientarea favorizantă"
intensificînd tendinţele de autocunoaştere, identificare şi afirmare-procese conturate
în dezvoltarea anterioară a personalităţii. Dinamismul, curiozitatea, tendinţa spre
afirmare, spre apropiere de lumea celor adulţi îi face pe adolescenţi să afirme un şir de
valori şi norme pe care ei le consideră atribute ale independenţei şi maturităţii. Acestea
se transformă în stereotipuri comportamentale, caracteristice acestei vîrste, dar pot
căpăta şi un caracter de manifestări asociale şi chiar antisociale atunci cînd nu sunt
asigurate condiţiile educaţionale optimale necesare, pe care trebuie să le ofere
micromediul social-familia, grupul şcolar, sau comunitatea în general.
Există mai multe teorii psihologice care încearcă să determine rolul primordial în
declanşarea comportamentului delincvent a unuia din factorii enumeraţi mai sus. Dar se
consideră greşită părerea despre predominanţa unor anumiţi factori, aderînd la opinia că
se prezintă optimală examinarea tuturor influenţelor perturbatorii şi analiza lor amplă,
ţinîndu-se cont de particularităţile individual-psihologice ale fiecărui minor.
Delincventa juvenilă capătă la etapa actuală în RM proporţii îngrijorătoare. Pe
parcursul primelor 10 luni ale anului 2000 de către minori au fost comise 2099 de
infracţiuni, unele din ele au caracter foarte grav-omoruri (13), violuri (7), jafuri (11),
tîlhării (31). Circa 95% din infracţiuni au fost săvîrşite în grup, 130 de minori aflîndu-se
în stare de ebrietate. Vîrsta delincvenţilor, reţinuţi pentru comiterea de infracţiuni, este
de la 14 la 17 ani. După cum se vede din datele de mai sus problema în cauză din an în
an devine tot mai alarmantă. De aceia în lucrarea dată mi-am propus să cercetez
personalitatea delincventului juvenil înaintînd următorul scop: Analiza psihologică a
anumitor calităţi de personalitate la delincventul juvenil şi stabilirea programei
corecţionare asupra comportamentului delincvent.
În atingerea scopului propus mai sus am înaintat cîteva obiective:

3
1. De-a analiza literatura la problema în cauză.
2. De-a forma grupe cu adolescenţi delincvenţi şi grupe cu adolescenţi din şcoala
normală.
3. Cu ajutorul chestionarului de personalitate al lui Kettel de a determina anumite
calităţi de personalitate ce contribuie la formarea comportamentului delincvent.
4. De-a compara rezultatele primite.
5. În dependenţă de rezultat de a efectua programa corecţionară cu delincvenţii juvenili.
6. De-a efectua retestarea după efectuarea programei corecţionare.
7. De-a stabili anumite recomandări în urma rezultatelor primite .

4
 CAPITOLUL I

1.1. Personalitatea adolescentului în raport

cu comportamentul delincvent.

Adolescenţa este o perioadă de mare importanţă în viaţa omului, cînd se

formează impetuos personalitatea şi se perfecţionează intelectual. Dispar trăsăturile
copilăreşti, adolescentul începe să privească cu alţi ochi lumea din jur, nu mai are
nevoie de atîta gingăşie şi dragoste din partea celor vîrstnici, deseori tind spre izolare,
singurătate, îi cresc cerinţele faţă de propria persoană şi faţă de cei ce-l înconjoară.
Anume în aceşti ani el trebuie în mod hotărît să rezolve o mulţime de
probleme, la soluţionarea cărora îi va servi cunoştinţele căpătate. Conştientizarea
acestora serveşte drept ecran de confruntare cu propriile opinii şi mentalitatea
personală. Cerinţele complexe ale condiţiilor la care trebuie să facă faţă adolescentul,
pot fi depăşite doar în cadrul unei adaptări bune. Există însă şi dificultăţi de adaptare
şi chiar de dezaprobări şcolare, familiale, sociale.
Privind toate acestea adolescenţii s-ar împărţi în adolescenţi cu viziune pozitiv
optimistă şi negativ pesimistă:
- I viziune: se sprijină pe faptul că tinerii de azi sunt mai seroşi, mai sinceri,
mai oneşti şi deschişi, mai puţin tulburaţi de crize mistice şi de atitudini sexuale
ciudete.
- II viziune: arată partea tineretului mai tulburat emoţional, mai rebel, mai
iritat sexual ,mai lipsit de respect faţă de autoritate, mai critic, mai dezaxat şi
potenţial delincvent, tentat de ideea sinuciderii, de folosirea drogurilor, alcoolului, de
huliganism, de agresivitate, toate astea ducînd la diferite forme de comportament
deviant.
Miray Lopez consideră că :"este imposibil să judeci un delict fără a-l înţelege,
dar pentru a-l înţelege trebuie cunoscute anticedentele situaţiei şi reacţiei personale".
[12]
Înainte de a trece la problema comportamentului delicvent ar trebui să ne axăm

5
pe definirea personalităţii. De regulă personalitatea este prelucrarea dintre
comportamentul social şi comunicarea. Omul datorită muncii s-a evidenţiat din
lumea animală, încadrîndu-se în comunităţi şi comunicînd сu semenii săi, astfel
formîndu-se personalitatea.
Pentru a caracteriza pe larg personalitatea trebuie să ne aprofundam în toate
conţinuturile sistemelor psihologice.
De regulă una dintre cele mai importante teorii ce susţine formarea
personalităţii în deplinătatea sa, este acea ce susţine existenţa celor doi factori
importanţi:
- endopsihic - ce formează organizarea internă a elementelor: procese, funcţii,
stări. Toate acestea determină "carcasul" intern al personalităţii, fiind structura neuro-
psihică.
- exopsihic - este tot ce ne înconjoară, toate formele de manifestare cu
mediul, cu semenii.
Comportamentul adolescenţilor - este o activitate prin care se realizează
atitudinea faţă de sine însuşi cît şi de cei ce-l înconjoară.
În definirea comportamentului delincvent ar fi mai bine să începem de la
conceptul de maturizare socială. Din aceasta am putea spune că delincventul na apere
ca un individ cu o insuficientă maturizare socială şi cu dificultăţi de integrare socială,
care intră în conflict cu cerinţele unui sistem valorico-normativ, inclusiv cu normele
juridice.
Totuşi delincventa juvenilă se încadrează în sfera devianţei sociale, punînd
accentul pa acele carenţe educative, care provoacă acest tip de comportament
deviant.
J.D. Lohman consideră că sub aspect psihopedegogic, delincventul minor este
acel nevîrstnic ale cărei necesităţi biologice, afective, intelectuale, educative şi
sociale nu au fost satisfăcute. În general delincventul este considerat un inadaptat
social, în schimb el poate fi perfect adaptat grupului delincvenţial din care face parte.
[12]
La etape actuală există mai multe niveluri de factori caracteristici inadaptării

6
sociale. Acestea influenţează comportamentul adolescentului, ceea ce se răsfrînge şi
asupra structurii personalităţii.

1. Factori situaţionali devianţi.

La care elevul este expus acasă sau în mediul extrafamilial:

- familie destrămată.
- disciplină neadecvată (climat hiperpermisiv şi hiperpunitiv).
- vicii în familie.
- situaţie materială deficitară, nesigură.
- grupuri delictogene în vecinătate.

2. Probleme comportamentale

Care reprezintă un mod specific de inadaptare la mediu, în raport cu vîrsta la

care apar.

3. Atitudini dissociale.

În care adolescentul descoperă reacţii subiective îndreptate împotriva

autorităţii, dar fără o înclinaţie serioasă spre agresiune: izolare, anxietate, ostilitate,
ect.

4. Ieşire de sub control.

Cu încălcarea unor norme sau a unor standarde ale comunităţii, printr-un

comportament disocial moderat: inactivitate, lene, fugă de acasă, vegabondaj.

5. Încălcarea normelor şi legilor.

Se efectuează prin acte antisociale grave şi foarte greve: furt, tîlhărie, viol,
omor.
Un comportament gata format nu poţi să-l impui adolescentului, dar cu timpul
el şi-l formează. Cu cît personalitatea are o pregătire multilaterală cu atît e şi mai
anevoioasă dezvoltarea şi formarea comportamentului. Pentru ai veni în ajutor
adolescentului în formarea comportamentului adecvat , în primul rînd trebuie să
ţinem cont de etapele de vîrstă.
La vîrsta de 11 - 13 ani de multe ori se observă o intensificare a intereselor şi
7
impunerii statutului. Se dezvoltă negativismul în relaţiile cu adulţii fapt ce duce la
demonstrarea "maturităţii" sale. Se formează un disconfort între interior şi exterior
ceea ce îi evidenţiază "Eul personal", adică cum îl apreciază cei din jur (15 ani).
Conţinutul individual al vieţii psihice a adolescentului este obiectul de generalizare şi
înţelegere a lumii interne reale ce condiţionează comportamentul. Conflictele cu
adulţii de multe ori pentru adolescent sunt trăite ca nişte drame interne. Trăind
anumite conflicte adolescentul le refulează, ca peste o perioadă de timp să se
evidenţieze. Adultul trebuie în astfel de situaţii să fie atent cu adolescentul , pentru a
nu-i forma alte stări de conflict mult mai grave.
Dezvoltarea intereselor personale , dorinţelor - toate astea duc la formarea sau
intensificarea conflictelor la adolescent. Conflictul intern ar pute lua şi altă formă
prin exteriorizare, dînd naştere la anumite manifestări şi fapte ce sunt nedorite.
Aspectul psihologic şi psihopedagogie al problemei respective susţine că
aceste manifestări şi fapte s-ar identifica cu termenii:
- încălcarea disciplinei.
- comportament patologic.
- anomalii comportamentale.
- delincventa
Se dă diferite criterii de clasificare a acestora. Exemplu clasificarea americană
susţine că personalitatea se caracterizează prin manifestări antisociale şi încălcarea
disciplinei.
Psihologul rus Covaliov V.V. formulează clasificarea comportamentului
delincvent în felul următor:
1. Antidisciplinar - încălcarea regimului şi disciplinei în timpul lecţiilor.
2. Antisocial - încălcarea anumitor norme sociale.
3. Comportament delincvenţial.
4. Manifestare autoagresivă.
O altă clasificare:
1. Comportament antidisciplinar.
2. Comportament dojenitor.

8
 3. Comportament predelincvent.
4. Comportament autodistrugător (alcool, stupifiante).
Deci noi observăm că problema comportamentului negativ are un rol important
în dezvoltare personalităţii, de aceia mulţi autori sau ocupat cu studierea lui şi
impunerea anumitor modalităţi de soluţionare în dependenţă de portretul psihic
comportamental al delincventului, care înglobează următoarele trăsături generale:
- existenţă marginală.
- inactivitate.
- parazitism.
- respingerea valorilor morale.
- disociere între eul personal şi cel social.
- absenţa orizontului temporal existenţial şi resentiment contra
societăţii.
Sintetizînd ceea ce este definitoriu pentru adolescenţi se consideră că totul s-ar
concentra în jurul următorilor parametrii:
1 .Dezvoltarea conştiinţei de sine.
2. Afirmarea propriei personalităţi.
3. Integrarea treptată în valorile vieţii.
Conştiinţa de sine devine mai puternică, absorbindu-l uneori pînă acolo încît se
detaşează şi se izolează de tot ceea ce-l înconjoară. De aici predilecţia spre
independenţă. Rezistenţele ce se opun din exterior acestei dorinţe (părinţi, profesori,
ect.) declanşează o serie întreagă de conflicte.
Cucerirea autonomiei spre care aspiră cu atîta ardoare, este rezultatul unei
lupte cu "sine" şi cu alţii. Pe aceeaşi linie se înscrie şi tendinţa afirmării de sine. Cu
orice prilej adolescentul vrea să pară şi să acţioneze altfel decît i se cere sau i se
prescrie. Psihologii încadrează toate astea manifestări în aşa zisa "criză de
originalitate juvenilă". Sensul ei este ambivalent:
- pozitiv - prin iniţiative personale.
- negativ - prin opunere şi renunţare
Eul se avîntă şi se afirmă în contextul microsocial din care face parte.

9
Ocupîndu-se de problematica adolescenţei M.Debesse distinge două funcţii ce-i sunt
caracteristici:
- funcţia de adaptare la mediu ce se manifestă prin acceptarea normelor
şi valorilor sociale( de integrare)
- funcţia de depăşire ce se concretizează în tot ceea ce ţine de afirmarea
personalităţii, rezultat al autodezvoltării sociale.

10
 1.2. Clasificări de reacţii ale comportamentului delincvent.

Pornind de la o definiţie sintetică şi dinamică a personalităţii, stabilirea unor

corelaţii între diferitele forme de comportament deviant şi principalii factori
determinanţi ai personalităţii, observînd condiţiile particulare de ordin biologic,
psihologic, psihopatologic şi social una din trăsăturile ce realizează dezadaptarea este -
agresivitatea. Este necesară stabilirea unor legături între manifestările
comportamentale de instabilitate şi impulsivitate şi factorii sociali-negativi care le
întreţin pînă la identificarea elementelor de agresivitate primară ,care de la rolul pozitiv
pe care îl poate juca iniţial sau ulterior în perioadele de adaptare ,se poate sublima şi în
acelaşi timp direcţiona către anumite reacţii negative ce mai apoi se vor transforma în
anumite forme cu manifestări delincvente.
Originea exogenă sau endogenă a conflictului personalităţii cu mediul se traduce în
impactul cu societatea către care în mediul său individual, determinat de temperament,
voinţă, caracter, pulsiuni şi nivel de conştiinţă îşi manifestă într-un fel ostilitatea.
Numeroşi autori atrag atenţia asupra factorilor culturali, a noţiunii de învăţare, în
determinismul comportamentului agresiv. Din punct de vedere sociologic şi psihiatric
agresivitatea este considerată ca o componentă esenţială normală a personalităţii, care
poate fi deturnată sau abătută pînă în momentul cînd scapă controlul raţiunea. Dar deja
de la această personalitatea adolescentului devine cu un grad mai ridicat recunoscîndu-
şi Eul personal, acesta ajutîndu-l să descopere diverse motive şi aspiraţii în activitatea
sa [10]
1. Motive în legătură cu interesele şi trebuinţele însăşi a adolescentului-motive
individuale.
2. Motive în legătură cu alţi indivizi-motive comune.
3. Motive în ceea ce priveşte mediul în care se dezvoltă adolescentul-motive de
grup.
De regulă aceste motive la adolescenţii delincvenţi se suprapun cu un grad de
agresivitate înalt ceea ce dă naştere la anumite reacţii de comportament delincvent.
Sunt descrise mai multe clasificări de reacţii ale comportamentului

11
delincvent.Dintre care două clasificări americane:

I clasificare -
a. Reacţie hiperchinetică.
b. Reacţie de "înlăturare" a tipului autist.
с. Reacţie de alarmă.
d. Reacţie de fugă.
e. Agresivitate latentă.
f. Încălcări în grup.
g. Reacţii predelincvente.

II clasificare -
a. Reacţia renunţării la diferite contacte cu semenii, familia.
b. Reacţia de opoziţie este un protest activ din partea minorului.
c. Reacţia de imitare, minorul are un standard al colegilor cu comportament
negativ ce-i poate servi drept exemplu.
d. reacţia de compensare a neajunsurilor prin alte forme de
comportament: manifestarea forţei.
e. Reacţia de hipercompensare, minorul tinde intensiv de a
ajunge la anumite rezultate, pentru a fi apreciat şi de a
căpăta un statut în rîndurile colegilor.

G.E.Suhareva consideră că există patru tipuri de reacţii cu caracter negativ:

1. Reacţia de emancipare ce se caracterizează prin fuga de acasă.
2. Reacţia de grupă caracterizîndu-se prin faptul că toate încălcările sunt efectuate
în colectiv.
3. Reacţia de plăcere, în aceasta se încadrează hobbiurile:
- hobbiurile informative-comunicative.
- hobbiurile cu azart.
- hobbiurile manuale.

12
 - hobbiurile de lider.
- hobburile intelectual-estetice.
Plăcerea adolescentului poate cuprinde astfel de hobbiuri ce îl determină la
renunţarea de a asculta pe părinţi, de a-şi face temele pentru acasă, ect.
4. Reacţia la plăcerea sexuală. Această reacţie este importantă deoarece
plăcerea sexuală ar putea lua şi alte forme deja incorecte ca: plăcerile
sexuale premature ,homosexuale ,acestea dau naştere la reacţii
patologice care în:
I rînd - ar putea să se manifeste în diferite situaţii neadecvate.
II rînd - ar putea să aibă un caracter stereotipic.
III rînd - ar putea să se întărească fără a reveni la normal.
IV rînd - mai devreme sau mai tîrziu va ajunge la o dezadaptare socială.
Analizînd opiniile cercetătorului rus M.Enicheeva, trebuie să evidenţiez
următoarele tendinţe comportamentale ale adolescentelor.

Clasificarea de mai jos este o sinteză a tuturor clasificărilor date mai sus:
- reacţia de opoziţie faţă de cerinţele sporite, de lipsa de atenţie din
partea adulţilor sau invers, de interdicţiile abuzive, care poate
provoca o stare de înstrăinare, tendinţe de a părăsi casa, vagabondaj,
iar uneori un comportament antisocial.
- reacţia de imitare a unei persoane concrete, sau a unui erou dintr-o anumită
operă, chiar a unei imagini personale sau implantate de grupul de referinţă,
lucru care duce la influenţa unor minori sau adulţi cu comportament antisocial
asupra grupurilor de minori.
- reacţia de negare a modelului propus de adulţi, reacţia de compensare a
insuccesului într-un anumit domeniu, reacţia de hipercompensare, de afirmare
într-un domeniu destul de dificil.
- reacţia de emancipare, de elaborare de standarde, impuse de adulţi, într-o
formă radicală manifestîndu-se în negarea valorilor şi a normelor cu caracter
social.

13
 - reacţia de aderare la grup, cu deosebire la cel al semenilor.
- reacţia de pasiune faţă de un anumit domeniu, care duce la formarea unei
subculturi specifice a adolescenţilor.
Adultul, uitînd adesea de problemele cu care s-a confruntat la vîrsta dificilă de 14
- 16 ani, asumîndu-şi rolul social de părinte, educator, lucrător în organele de drept cu
menirea de a realiza profilaxia delincventei juvenile, lasă fără de atenţie diferenţele
dintre reprezentanţii populaţiei mature şi cei ce abia bat în uşa unei vieţi independente,
marcate de responsabilitate personală, de conştiinţa propriilor acţiuni şi de capacitatea
de a le organiza, prevedea şi dirija rezultatele. Adultul este cel ce ar trebui să
supravegeze adolescentul, mai ales acum cînd însuşi societatea creează condiţii
favorabile pentru dezvoltarea comportamentului delincvent în rîndurile adolescenţilor.
Necesitatea de viziuni noi asupra acestei probleme e vădită. Dacă ea ne va scăpa
astăzi din atenţie , mîine vom căpăta o generaţie tînără de infractori - oameni care şi-au
ratat viitorul nu din propria vină, ci din cauza indiferenţei sociale generale, precum şi
acelor care sunt chemaţi să le faciliteze integrarea în ambianţa socială, marcată
actualmente de procese perturbatorii.

14
 1.3. Forme ale comportamentului delincvent.

Structura delincventei juvenile are particularităţile sale. Actualmente, sub

influenţa stării de criză socială, diferenţierii materiale vădite, a contradicţiilor dintre
cerinţele sporite şi posibilitatea de satisfacere a lor, delincventa juvenilă se
caracterizează prin creşterea ponderii crimelor cu caracter material şi totodată prin acte
de violenţă, mai frecvent comise în grup. Grupurile de "minori comit jafuri, furturi, acte
de huliganism. Maturizarea sexuală, pe lingă insuficienţa de cunoştinţe sociale, lipsa
unei conştiinţe de drept şi chiar incompetenţa în problemele raportului dintre sexe duce
la comiterea actelor de viol.
În funcţie de caracterul comportamentului şi raportul acestuia cu normalitatea
socială şi juridică putem distinge mai multe forme ale comportamentului delincvent
[17].

I. Vagabondajul sau fuga de acasă.

Stutte evidenţiază următoarele tipuri:
a. Fuga de acasă ca urmare a reacţiei de protest la îndeplinirea anumitor
obligaţii .
b. Fuga de acasă pentru satisfacerea plăcerii.
с. Fuga ca reacţie de alarmă din cauza pedepsei.
d. Fuga specifică pubertară în urma meditaţiei şi fanteziei bogate.
Nauraievoi clasifică următoarele tipuri:
a. Fuga ca urmare a reacţiei de emancipare.
Acestea se savîrşesc pentru a se isbăvi de controlul efectuat de către părinţi.
începutul acestora 12-15 ani. Imbold pentru I fugă de multe ori este cearta cu părinţii.
De regulă ele sunt înfăptuite în grup de 1-2 persoane cunoscute.
b. Fuga situational-condiţionată. Are loc din cauza comportării brutale cu
minorii.
с. Fuga ca reacţie de protest. Fug în locurile ce deja le cunosc, doresc sa
atingă atenţia asupra lor.

15
 d. Fuga dromomanică. Sunt cele mai rar întilnite, de regulă deseori apare
dorinţa de a se întoarce acasă. Sunt însoţite de reacţii hipersexuale, dorinţa de a
consuma alcool.

II. Furtul.
Începind cu vÎrsta de 14 ani se formează sentimentul de responsabilitate. Una din
încălcări este acapararea obiectelor străine şi amplasate ca proprii. La început se fură
lucruri cu o însemnătate secundară, dar apoi se trece şi la ceva mai de preţ. Furtul la
început se manifestă ca un joc, ce incită motivele adolescenţilor.

III. Întrebuinţarea alcoolului.

Această problemă a început sa-i preocupe pe mulţi cercetători ,deoarece din an în
an numărul delincvenţilor ce folosesc alcool creşte.In RM 42% din adolescenţii
antrenaţi în momentul crimei se află în stare de ebrietate. Caracteristic e faptul că
aproape fiecare al II-lea dintre ei folosea sistematic alcool încă înainte de arest; totodată
14% au consumat împreună cu părinţii şi rudele lor.

IV. Întrebuinţarea stupefiantelor.

începutul consumării acestora este cu vîrsta de 14-17 ani. La început se
întrebuinţează: marihuana, heroina, iar apoi se trece la ceva mai puternic (chimic):
diferite creme, cleiuri, ect.
"Cariera narcomană" este caracterizată de cîteva stadii:
a. Episoade rare în întrebuinţarea substanţelor narcotice.
b. Întrebuinţarea frecventă fără anumite tulburări psihice sau fizice de
dependentă.
с. Narcomania în stadiul I - dependenţă psihică, căutarea permanentă a unei doze
sau înlocuirea acesteia doar pentru a resimţi acele plăceri anterioare, dar lipsa
dependenţei fizice lipseşte sau este minimă.
d. Narcomania în stadiul II - formarea dependenţei fizice, căutarea
stupefiantelor nu pentru a primi plăcere, dar pentru a diminua puţin durerile

16
 ce permanent sunt prezente în lipsa dozei de stupefiant.
e. Narcomania în stadiul III - se manifestă printr-o degradare severă atît fizică
cît şi psihică.
90% din adolescenţi încep întrebuinţarea stupefiantelor cînd sunt în grup.
Motivul ce-i duce spre încercare este curiozitatea şi încercarea de noi senzaţii. De a
demonstra grupului ce poate şi totodată de a se conforma acestuia.
În dependenţă de aceste forme se disting şi cîteva tipuri de minori:
a. Minori cu comportament asocial, afectaţi de diverse vicii
(alcoolism, narcomanie, toxicomanie), frecvent neşcolarizaţi sau
neangajaţi în cîmpul muncii, lipsiţi de posibilităţi, iar uneori şi de dorinţa
de autorealizare, autoafirmare, sunt atraşi de grup, cu tendinţe de a fi
dominaţi sau de a domina. Cercetarea stării psihice a acestor minori a
stabilit afectarea lor de stări de limită - accentuări de caracter (mai frecvent
hipertimie), nevroze, frustrare, infantilism, dezvoltare psihică întîrziată.

b. Minorii cu comportament delincvent, caracterizaţi prin conduite

influenţate de diverse devieri de la normalitatea psihică, accentuări de tip
shizoidal, hipertimie, epileptoidal, conformism şi agresivitate, tendinţe
spre violenţă, chiar sadism, maturizare sexuală, abateri grave de la
sistemul valoric - normativ al societăţii, psihopaţii, nevroze, oligofrenii.
Mai frecvent aceste stări de limită sunt un produs al ambianţei, în care sa
format personalitatea minorului, cu precădere al climatului familial
nefavorabil.
O altă clasificare presupune tipuri de minori antrenaţi în infracţiuni comise în
grup: jaf, banditism, huliganism, viol, ect.:
- grupul situativ - implicat intr-o acţiune delincventa în virtutea unor
circumstanţe criminogene, cărora adolescenţii nu li se pot opune.
- grupul agresiv - cu o ierarhie cît de cît stabilită a statusurilor, dominaţie
strictă, orientat spre comiterea infracţiunilor.

17
 1.4. Etiologia comportamentului delincvent.

Factorii şi cauzele delincventei în structura personalităţii sunt mai puţin generali,

întotdeauna concreţi şi legaţi de condiţiile şi evenimentele existenţiale, de procesul
educaţional, de modul cum individul infracţionează cu societatea (în special cu
colectivul din care face parte). Starea emotivă de multe ori depinde de statusul ce-l
ocupă într-un colectiv. Astfel colectivul ar fi unul din cel ce contribuie la formarea
personalităţii minorului, avînd la bază idealuri ce duc la un anumit comportament,
interese, ect. Dar pe lîngă toate astea mai există formarea unor astfel de idealuri
nerealisabile la care minorul tinde şi anume comportamentul său pozitiv se transformă
cu încetul în unul negativ. Toate astea afectează relaţiile cu părinţii, colegii.
Factorii ce determină delincventa juvenilă pot fi împărţiţi în interni-individuali şi
externi-sociali.

1. Factorii neuro-psihici.

Adolescenţa şi tinereţea timpurie este o vârstă de trecere, atît din punct de vedere
biologic, cît şi social. De aceea această perioadă este marcată de conflicte interne si
externe, disproporţionalitate în dezvoltare. Despre cele mai dificile probleme pot fi
diferenţiate în procesul maturizării intensive, mai ales în plan sexual care se răsfrânge
asupra înfăţişării exterioare şi stării fiziologice. In unele cazuri aceasta duce la
disproporţionalitate somatică, ce provoacă neplăceri adolescenţilor, dificultăţi in
comunicarea cu mediul semenilor. În alte cazuri, şi mai complicate, la stări
bolnăvicioase : tulburări ale ritmului cardiac, tensiune arterială, dureri de cap, ect. Dar
cea mai dificilă stare rezultă din accelerarea dezvoltării sexuale, care provoacă
afectivitate neadecvată, reactivitate, dezechilibru emoţional, alte manifestări, care duc la
un conflict latent sau manifestat cu ambianţa.

Nicolaie Mitrofan relatează în calitate de factori neuro-psihici şi disfuncţiile

cerebrale, dificienţele intelectuale. Bazîndu-se pe un şir de cercetări ale traseelor

18
bioelectrice, efectuate în Japonia, Franţa, România, autorul propune în calitate de
recomandări dispensarizarea subiecţilor, aplicarea unui tratament adecvat, efectuarea
altor examinări endocrinologice, medicale, sociale. La fel distinge în calitate de factor
important dezvoltarea psihico-intelectuală, cu toate că faptele antisociale sunt comise în
mare măsura de minorii cu un nivel normal sau chiar superior al IQ.
O importanţă mai mare o are dezvoltarea afectivă, insuficientă căreia poate
provoca instabilitate emoţională, evaluări neadecvate ale sinelui şi mediului ambiant,
imaturitate sentimentală, precum şi tulburări caracteriale, rezultat al cărora este
controlul insuficient al comportamentului, opoziţia şi negarea normalitaţii sociale,
egocentrizmul, agresivitatea, deformările trebuinţelor, dorinţa unor graţieri fără
depunerea de efort adecvat.

2. Factorul familial.

În psihologia juridică rolul familiei în formarea socială a minorului i se acordă un

loc important. Se pare că dintre factorii sociali care pot perturba dezvoltarea armonioasă
a adolescentului acesta este cel mai puternic. Iată de ce am recurs la analiza rolului
familiei în socializarea adolescentului. Procesul socializării - al încorporării valorilor şi
normelor sociale, transformării lor în modele de comportament - începe odată cu
apariţia copilului. Fireşte că majoritatea părinţilor îşi iubesc copiii, dar nu toate familiile
sunt in stare să contribuie la formarea unei personalităţi pozitive. Cele mai tipice erori
în strategiile educaţionale, practicate în familie sunt următoarele:
- lipsa de atenţie şi control asupra dezvoltării copilului.
- controlul abuziv, hipertutelarea, lipsirea copilului de iniţiativa şi libertate a
deciziilor.
- promovarea unor acţiuni contradictorii, într-o formă mai manifestată opozant
de către părinţi.
- exemplul negativ al părinţilor.
Cauzele acestor erori : nivelul jos de pedagogizare al părinţilor, lipsa lor de
experienţa, criza socială, care a dus la dezechilibrul spiritual al familiei, anihilarea

19
valorilor vechi şi neacceptarea altor noi, relaţiile nefavorabile dintre părinţi, ect. Pot fi
distinse cîteva tipuri de familii, climatul educaţional al cărora este evident nefavorabil.

A. În funcţie de caracterul relaţiilor intraconjugale şi intrafamiliale:

- familii conflictuale în care conflictele intraconjugale şi intrafamiliale capătă
valenţe dezorganizatorii. În asemenea familii raporturile dintre părinţi şi copiii
sunt caracterizate fie de hipertutelare, înăbuşire a iniţiativei, severitate, uneori
chiar violenţa şi agresivitate ,acţiuni contradictorii ale părinţilor, nervozitate,
fie de lipsa de atenţie faţă de problemele şi aşteptările adolescenţilor. Copiii
din asemenea familii sunt apatici sau hiperactivi, ajungînd pîna la manifestări
agresive, sugestibili, nesinceri, atraşi de stradă şi de grupul de semeni, nervoşi,
instabili din punct de vedere emoţional şi comportamental. Ei fug frecvent de
acasă, pot lesne adera la grupuri cu o orientare antisocială, sunt imaturi social.
Cazurile date se complică atunci cînd dezechilibrul familial mai este afectat de
alcoolismul unui sau al ambilor părinţi.
- familii hiperpermisive caracterizate prin protejare excesivă, menajare
exagerată, alintare, îndeplinirea a tuturor dorinţelor şi capriciilor copilului,
lipsirea lui de obligaţii, chiar minore, climat care duce la dezvoltarea unei
personalităţi egocentrice, neechjlibrate, incapabile de a-şi evalua adecvat
posibilităţile, înclinate spre satisfacerea tuturor dorinţelor fără de un efort
personal.

B. În funcţie de moralitatea familiei:

- familii dezorganizate caracterizate prin conduite deviante sau destrămate,
incomplete. Este familia care îşi pierde integritatea sau în care părinţii locuiesc
împreună, realizind o intercomunicare minimală. În asemenea familii lipseşte
autoritatea părinţilor, care duce la tulburări afective şi comportamentale ale
copiilor, brutalitate, agresivitate, înstrăinare, insuficienţă afectivă, ect.
- familii amorale în care sunt afectate nu doar relaţiile ci întreg modul de viaţă,
sunt negate şi încălcate normele sociale şi chiar de drept, părinţii fie

20
 neîmplicîndu-se total în viaţa copilului, fie tratîndu-l cu brutalitate, amoral,
maltratîndu-l, silindu-l să cerşească, să fure, în unele cazuri agresîndu-l sexual,
chiar recurgînd la incest. Copiii din asemenea familii devin sceptici, agresivi,
manifestă alte forme de comportament neadecvat.

C. În funcţie de capacităţile pedagogice ale părinţilor:

- familii cu un nivel jos al cunoştinţelor pedagogice şi posibilităţilor de influenţă
educaţională a copiilor, din care în cele mai multe cazuri se ascunde un
conflict latent, în aparenta familia prezentîndu-se ca favorabilă.
Îîntr-un mod original tratează influenţa familiei asupra comportamentului
minorului cercetătorul C.Paunescu, divizînd-o în două componente: maternitatea şi
paternitatea [10].
Maternitatea disfunctională afectiv-socială este cauza inadaptării sociale şi a
dezechilibrului neuro-psihic al copilului. în cadrul ei dumnealui distinge:
- maternitatea ca o consecinţă a unui debut sexual întâmplător şi timpuriu,
capabilă să producă la copil imaturitate afectivă şi frustrare, creînd condiţii de
dezvoltare a personalităţii de o gravitate maximă, constituind "nucleul de bază
al dezorientării morale şi decizionale".
- maternitatea ca o consecinţă a unui viol, marcată de opoziţia mamei faţă de
copil încă în timpul sarcinii, de tendinţa ei inconştientă de abandonare.
- maternitatea nedorită, ducînd la perceperea copilului ca pe o povară, modelînd
o personalitate imatură afectiv, cu un prag jos de toleranţă.
Paternitatea se afirmă în viaţa copilului ca imagine a protecţiei familiei,
implicările tatălui influinţînd starea afectiv-morală.Aceste intervenţii pot lua forme
nedorite: abandon, nonintervenţie, intervenţie de tip autoritar, de hiperautoritate,
generînd personalităţi cu înclinări spre devianţa.

3. Grupul de semeni ca factor.

21
 Minorii sunt într-un anumit fel "captivi" ai relaţiilor grupale. Anume grupul este
mediul în care ei se pot afirma, se pot identifica, de la care iau modelele şi valorile
plauzibile.Totodată, grupurile de minori pot deveni un mediu de promovare a unor
valori antisociale, atît în virtutea incompetenţei membrilor, cît şi din cauza pătrunderii,
infiltrării în acestea a unor persoane cu intenţii sau chiar fost criminal.

4. Şcoala ca factor.

La momentul actual caracterul programelor şi metodelor şcolare, starea de criza

care a afectat considerabil calitatea instruirii şi a educaţiei, şcoala nu contribuie la
dezvoltarea unei personalităţi active, creative. Unii autori indică şi alte carenţe negative
ale şcolii: feminizarea colectivelor pedagogice, procentomania, diminuarea rolului
cunoştinţelor şi chiar apariţia unei imagini neadecvate a omului care cunoaşte lipsa de
diferenţiere a cerinţelor şi metodelor, stabilirea relaţiilor dintre şcoală şi familie.
Aceste momente negative sunt agravate şi de starea de criză, prin care trece
societatea actuală: de diferenţierea materială şi socială, sărăcie, abandon faţă de
problemele copilăriei, şomaj, ect.
Se evidenţiază 4 grupe de minori a cauzei şcolare:
1. Minorii greu educabili - care se manifestă cu bunăvoinţă la învăţătura, dar
cărora le este caracteristic de a se manifesta prin încălcări de disciplină la lecţii.
2. Minorii cu delăsare pedagogică, care totuşi depun efort pentru a se manifesta
bine la invatatură. Pentru ei sunt caracteristice încălcarea disciplinei şi
normelor morale ca:
- fumatul.
- întrebuinţarea alcoolului.
- bătaia.
- fuga de la lecţii.
3. Minorii ce încalcă anumite drepturi, din punct de vedere educaţional ei sunt
greu educabili, au tendinţe spre:

22
 - huliganizm.
- furturi mici.
- încalcă normele administrative ,sunt reţinuţi la inspectoratele de poliţie.
4. Minorii-criminali sunt acei adolescenţi ce încalcă normele penale, înfăptuind
crime.

Din analiza cauzelor sociale şi psihosociale ale delincventei juvenile a reieşit

faptul că în condiţiile deficitului de socializare, personalitatea minorilor se structurează
dezarmonic, formîndu-se multe atitudini şi trăsături negative indezirabile. Aproape
întotdeauna simptomele caracterizate apar din copilărie şi se excerbează în
preadolescentă şi adolescenţă, datorită factorilor psihosociali perturbatori, îndeosebi
familiali. Desigur nu toţi adolescenţii caracteriali devin delincvenţi, dar la toţi
delincvenţii juvenili întîlnim multiple trăsături caracteriale negative care au la bază
tulburări atitudinale, afective, motivaţionale şi volitive.

23
 1.5. Instituţii şi centre de reeducare a delincvenţilor juvenili în Republica
Moldova.

Nu e nevoie de argumentări pentru faptul că minorii delincvenţi constituie o

problemă în societatea noastră. Complexitatea sistemului de prevenire al antrenării
minorilor în comportament delictual, caracterul lui multilateral şi divers orientat
determină necesitatea de a examina măsurile profilactice în diverse temeiuri:
- scara aplicării.
- conţinutul măsurilor.
- însăşi caracteristica lor juridică.
- momentul de începere a activităţii de profilaxie.

Din punct de vedere în sistemul de prevenire al antrenării minorilor în activităţi

infracţionale putem evidenţia:
a) profilaxia timpurie, îndreptată spre înlăturarea împrejurărilor ce
influenţează negativ formarea personalităţii minorilor şi prevenirea angajării lor
pe cale infracţională.
b) excluderea împrejurărilor ce au condus deja la antrenarea minorilor în săvîrşirea
unor infracţiuni concrete.
c) prevenirea recidivului.

Profilaxia timpurie poate fi definită ca un ansamblu de măsuri, înfăptuite de

organele de stat şi organizaţiile obşteşti în scopul:
- asumării condiţiilor de viaţă şi educării minorilor în cazurile cînd situaţia
pereclitează dezvoltarea lor normală.
- curmării şi înlăturării surselor de influenţă antisocială.

- influenţări asupra minorilor, care admit devieri de la normele de

comportament, astfel încît să nu lăsăm să se consolideze concepţiile şi
deprinderile antisociale care pot contribui la antrenarea adolescenţilor într-o

24
 acţiune infracţională.
La direcţiile principale ale profilaxiei timpurii sunt raportate:
1. Antrenarea şi înlăturarea condiţiilor de viaţă nefavorabile şi de educaţie înainte ca
ele să se răsfrîngă asupra comportamentului, formării concepţiei adolescenţilor.
2. Efectuarea controlului ce-i menit asigure interesele unei dezvoltări juste a
adolescenţilor.
3. Înlăturarea deficienţelor şi contravenirii legii în activitatea organelor ce se ocupă de
instruirea, educarea, protecţia drepturilor şi intereselor minorilor, la organizarea
propagandei de drept şi pedagogice, printre persoanele care educă copiii şi
adolescenţii.
La а II direcţie de profilaxie timpurie putem raporta depistarea şi înlăturarea
surselor de influenţă negativă asupra adolescenţilor care pot forma poziţia antisocială a
personalităţii şi favoriza comiterea crimelor, retragerea adolescenţilor din familia ce-i
influenţează negativ, aplicarea măsurilor prevăzute de lege persoanelor care antrenează
adolescenţii în beţie, prostituţie şi alte acte ilegale.
Măsurile de profilaxie timpurie pot fi aplicate atît la nivel individual (unor
adolescenţi concreţi şi părinţii lor ş.a.) cît şi la nivel general (la o anumită scară
teritorială, la un anumit contingent de minori şi părinţi).
Ex. în SUA a fost obţinută cu succes experienţa însăşi a minorilor de participare
în programele de prevenire a infracţiunilor printre adolescenţi. Conform rezultatelor
investigaţiilor criminogene americane vizînd participarea adolescenţilor în asemenea
programe, se menţionează eficienţa în activitatea de antrenare a adolescenţilor însăşi în
acţiuni de reducere a infracţionalităţii precum şi în cele de reducere a violenţii şi
proporţiilor abuzului de stupefiante în rîndul minorilor.
Sondajul de opinie în rîndul părinţilor şi persoanelor ce-i înlocuiesc în loc de
schimbări ce survin în comportamentul copiilor după ce au fost atraşi să participe în
programe, a demonstrat că 77,8% de copii şi-au ameliorat reuşita în şcoală, la 72,2% a
crescut interesul pentru învăţătură.
Un rol considerabil în profilaxia antrenării minorilor şi instigării lor la fapte
amorale îi revine inspectorului de sector al poliţiei, al cărui activitate este reglementată

25
de instrucţiunea inspectoratului de sector al poliţiei, aprobată prin ordinul MAI al RM
din 10 noiembrie 1994 n. 224. [3] In instrucţiune se prevede un comportament special
de activitate cu infractorii minori, părinţi şi persoanele care-i înlocuiesc şi care
influenţează negativ educaţia copiilor In ea se accentuează că inspectorul de sector:
- ia măsuri de scoatere a infractorilor minori de sub influenţă persoanelor cu
comportament antisocial.
- efectuează supravegherea minorilor în familie, în locurile obşteşti, în
colectivele de muncă, la locul de studii.
- acordă ajutor inspectorilor de sector pentru minori, iar în lipsa lor-aparatul de
poliţie penal în desfăşurarea activităţii profilactice printre adolescenţi reveniţi
din locurile de detenţiune, condamnaţi convenţional, sau ispăşind alte măsuri
de pedeapsă ect.
- ia măsuri faţă de cel ce consumă băuturi alcoolice, stupefiante şi psihotropice,
faţă de cei ce părăsesc familia sau din instituţiile speciale de educaţie ect.
- supraveghează comportarea părinţilor sau persoanelor care îi înlocuiesc şi care
influenţează negativ asupra minorilor, nu-şi respectă obligaţiunile în ceea ce
priveşte educaţia lor.
Sistemul MAI are unele subdiviziuni care au menirea specială să desfăşoare o
activitate de reabilitare şi criminologo-preventivă printre minori:
a. Centrele de triere ale minorilor.
b. Inspecţiile pentru minori ale organelor interne, care au contribuţie deosebită în
prevenirea influenţei nefaste a maturilor asupra minorilor.
Persoanele oficiale de la centrele de triere sunt investite de lege cu drepturi ce au
o deosebită profilactică:
- de a cere de la întreprinderi, instituţii şi organizaţii, indiferent de forma de
proprietate, informaţii necesare pentru plasarea în cîmpul muncii a minorilor.
- identificarea personalităţii lor.
- evaluarea cauzelor vagabondajului şi comiterii infracţiunilor.
- de a invita în cazul părăsirii neautorizate de către minori a şcolii generale sau
profesionale, de reabilitare socială altor instituţii speciale pentru minori,

26
 părinţi adoptivi sau tutorii.
In RM funcţionează 8 centre de triere pentru minori. In 1994 în ele au fost primiţi peste
2000 de adolescenţi, în 1995 peste 3000.
Formele de activităţi profilactice efectuate de curatorii centrelor de triere pot fi diverse.
Cele mai tipice sunt următoarele:
- informarea despre personalitatea adolescenţilor vagabonzi, minorilor
infractori, părinţilor, instituţiilor, inspecţiei, poliţiei pentru minori.
- informarea organelor de stat interesatr şi organizaţiilor obşteşti despre cazurile
de evadare a minorilor din casele de copii, internate, şcoli speciale.

Deci după cum am văzut procesul de educare şi de corijare a actelor delincvente

trebuie de efectuat în baza cunoaşterii personalităţii adolescentului. Această cunoaştere
este orientată în 3 direcţii:

1. Procesele ce duc la dezvoltarea fiziologică a organismului şi în special al

sistemului nervos.

2. În special dezvoltării psihice în curs de maturizare.

3. Direcţiile de dezvoltare a personalităţii.

Necătînd la accentuările diferite ale comportamentelor delincvente a minorilor

pentru orice formă de acest comportament există metode de corecţie şi profilaxie.

27
 CAPITOLUL II

2.1. Metoda de cercetare.

Chestionarul de personalitate (16 PF ) al lui Kettel.

Chestionarul dat conţine 187 de întrebări. Cu ajutorul lui se cercetează anumite calităţi de
personalitate ce sunt exprimate prin 16 factori cu valori mici (-) şi valori mari (+).

„-” „+”
A. schizotimie - ciclotimie
B. inteligenţă slabă - inteligenţă ridicată
C. instabilitate emoţională - stabilitate emoţională
E. supunere - dominare
F. expansivitate - surgenţă (expresiv)
G. superego slab - superego puternic
H. therecţia (timid) - parnie (curajos)
I. haria (dur) - premsia (tandru)
L. alexia (încrezător) - potensia (bănuitor)
M. proxernia (practic) - autia (imaginativ)
N. naivitate - clarviziune
O. încredere - neîncredere
Q1. conservatorism - radicalism
Q2. dependenţă - independenţă
Q3. integrare slabă - integrare puternică
Q4. distins - încordat.

Fiecare întrebare conţine cîte trei variante de răspuns a,b,c se alege doar o singură
variantă. Prelucrarea se efectuează cu ajutorul cheii chestionarului ce este reprezentată
printr-o matriţă.

28
 Am ales acest chestionar în dependenţă de scopul propus în lucrarea dată. Acest
chestionar îmi va ajuta să confirm sau să infirm ipotezele următoare:
1 . Comportamentul delincvent este determinat de anumite calităţi ale
personalităţii.
2. Programa corecţionară propusă va aduce rezultate în diminuarea
comportamentului delincvent în rîndurile adolescenţilor. Se va efectua 2 experimente: -
de constatare; - de corecţie.
Eşantionul: vîrsta 14-17 ani
a. 20 adolescenţi din şcoala normală.
b. 20 adolescenţi delincvenţi.

29
2.2. Studiul profilului personalităţii la delincventul juvenil şi la juvenilul din
şcoala normală.

Eşantionul adolescenţilor din şcoala normală.

Datele standard a chestionarului de personalitate Kettel.

N N. P. A В С E F G H I L M N O Q1 Q2 Q3 Q4
1 Donica S. 8 5 8 4 4 9 7 3 4 6 6 4 6 4 8 5
2 Bolduratu V. 8 6 9 5 2 8 6 10 5 5 7 6 7 7 4 6
3 Sarvan C. 1 3 4 2 4 2 4 6 3 8 5 3 5 3 5 3
4 Poiata V. 9 6 8 4 7 8 8 3 5 6 6 5 9 3 5 6
5 Nani D. 5 4 4 6 5 8 7 6 6 7 7 7 4 4 5 9
6 Samoila C. 10 6 7 4 8 9 6 5 6 9 7 3 3 7 5 4
7 Bălan L. 9 4 7 7 3 9 7 6 6 6 5 4 3 4 5 6
8 Reabosapca I. 5 6 8 4 7 6 4 3 7 5 5 3 6 4 7 5
9 Damian L. 10 4 8 6 5 8 9 5 6 9 4 6 8 4 7 7
10 Scripnic D. 6 5 4 2 6 8 7 6 8 7 7 8 7 3 2 6
11 Danilisin D. 7 3 6 6 10 8 6 6 6 6 5 4 8 4 9 6
12 Bivol G. 6 5 9 3 4 4 6 5 5 9 7 6 5 6 4 6
13 Dumbrava E. 8 6 6 6 6 4 6 3 4 1 6 5 5 6 8 5
14 Neamtu M. 8 6 9 6 8 8 8 5 6 7 8 8 4 6 8 5
15 Cuti M. 8 8 8 4 5 8 8 6 2 1 2 6 4 5 8 4
16 Crudu D. 5 8 8 9 6 8 6 4 2 6 8 6 9 4 8 5
17 Madan M. 10 9 9 3 8 6 6 5 5 7 5 2 9 7 9 7
18 Gheorghiu O. 6 8 6 2 8 6 5 6 5 8 9 3 8 6 8 6
19 Codreanu V. 4 9 10 4 8 8 6 1 8 2 2 2 6 6 6 4
20 Sava O. 6 8 7 3 5 8 7 6 4 8 2 6 8 6 6 6

30
 Eşantionul adolescenţilor delincvenţi.
Datele standard a chestionarului de personalitate Kettel.

N N. P. A В С E F G H I L M N O Q1 Q2 Q3 Q4
1 Diaconii V. 8 4 7 4 4 8 4 6 7 3 9 9 4 5 3 6
2 Hodonin O. 6 2 7 4 8 7 4 6 7 6 4 9 5 4 3 7
3 Raileanu O. 3 6 8 5 5 6 4 2 6 6 5 7 7 5 8 6
4 Ionascu E. 6 6 3 7 7 8 6 4 5 6 3 8 5 3 4 8
5 Piscunov A. 8 4 6 4 8 8 6 7 5 8 6 8 8 5 6 5
6 Gorin A. 8 4 6 3 3 8 4 3 6 4 8 8 4 5 8 5
7 Gutiu A. 8 5 8 4 4 6 8 2 5 4 6 8 4 4 9 5
8 Petrenco O. 4 5 5 9 8 7 5 6 8 7 6 8 5 8 7 9
9 Rotari V. 6 5 6 8 6 6 3 3 5 7 7 7 6 4 6 6
10 Ciobanii A. 4 4 1 4 4 2 1 4 4 4 1 6 4 3 6 2
11 Gherman D. 5 3 3 6 6 6 6 2 4 8 8 7 8 3 3 4
12 Rotari V. 5 1 7 5 6 7 6 5 2 7 5 6 5 5 6 4
13 Dimitriu D. 8 6 7 5 6 6 4 6 5 5 5 5 8 7 5 2
14 Panainte J. 5 4 8 7 7 7 8 5 4 6 3 5 7 5 6 7
15 Ruslan A. 7 3 7 6 5 6 8 3 7 3 6 8 4 4 4 7
16 Sava V. 7 4 7 7 4 8 6 1 6 5 6 9 4 5 4 9
17 Platon V. 6 6 7 4 5 9 5 4 3 5 4 5 6 3 2 4
18 Dodon I. 10 4 6 8 6 8 3 4 7 5 5 8 6 2 4 8
19 Osman A. 2 1 3 6 1 7 4 2 6 4 5 5 4 3 5 5
20 Popa S. 3 1 3 4 3 4 5 3 6 5 2 6 2 3 4 2

31
32
33
Graficul datelor pentru I ipoteză
 În tabelele de mai sus am prezentat datele standard, la ambele grupuri a
chestionarului de personalitate Kettel.
Interpretarea cantitativă a datelor am reprezentat-o la ambele grupuri prin
histograme pentru fiecare factor în parte. Procentajul obţinut l-am reprezentat în 3
nivele:

- jos (0-3)
- mediu (4-7)
- înalt (8-10)

Histograma factorului
(A shizotimie - ciclotimie)

La acest factor, se observă că ambele grupuri nu se evidenţiază prin extremităţi

mari. Ceea ce dă dovadă că atît la adolescenţii din şcoala normală cît şi la adolescenţii
delincvenţi predomină ciclotimia (comunicabil, deschis spre cooperare, emotiv,
adaptabil, ect.).

34
 Histograma factorului В
(inteligenţă slabă - inteligenţă ridicată)

Aici se observă o diferenţă de procentaj ceea ce am putea spune că adolescenţii

delincvenţi faţă de adolescenţii din şcoala normală au un nivel de inteligenţă mai scăzut,
spre ex.: La nivelul înalt 0 % în comparaţie cu adolescenţii din şcoala normală 30 %.

Histograma factorului С
(instabilitate emoţională - stabilitate emoţională)

Se observă foarte bine nivelul stabilităţii emoţionale înalt de 55 % la adolescenţii

din şcoala normală faţă de 15 % la adolescenţii delincvenţi, ceea ce dă dovadă că I
grupă sunt mai liniştiţi, echilibraţi emoţional, realişti în diverse situaţii ale vieţii, cu
scopuri şi interese bine conturate.

Histograma factorului E

35
 (supunere - dominare)

Pentru acest factor nu se observă o predominare mai evidentă pentru una din
grupe, ci am putea spune că ar fi o trecere sau un echilibru dintre tipul de personalitate
ce-i mai conformist, supus şi cel ce este mai impulsiv, cu reacţii emoţionale mai
autoritare, neconformist, sigur pe sine.

Histograma factorului F
(expansivitate - surgenţă)

La ambele grupe observăm un echilibru între dualitatea acestui factor.

Histograma factorului G

36
 (superegou slab - superegou puternic)

Nivelul înalt la grupul normal de 70 % ne afirmă că superegoul personalităţii lor

este puternic, încrezut, "copt", ceea ce la grupul adolescenţilor delincvenţi ar fi o
predominare cu un superegou între slab şi puternic, nu fluctuează spre o extremitate
anumită.

Histograma factorului H
(timid - curajos)

La acest factor se evidenţiază procentajul 0 % la nivelul jos al grupului de

adolescenţi din şcoala normală, ceea ce dă dovadă că timiditatea este învinsă prin
interese emoţionale, comunicabilitate, prietenie, ect.

Histograma factorului I

37
 (dur - tandru)

Pentru acest factor se observă ţn special nivelul înalt de 0 % la grupul

adolescenţilor delincvenţi, ceea ce am putea concluziona că la acest grup faţă de celălalt
grup predomină o agresivitate mai evidenţiată. La nivelul mediu la ambele grupe se
stabileşte un procentaj aproape la egalitate.

Histograma factorului L
(încrezător - bănuitor)

Nu am putea spune că la acest factor există vreo diferenţă în procentaj, ceea ce

ne dă dovadă că în ambele grupe predomină fluctuînd, atît încrederea în forţele proprii,
convingerea că va avea succes, cît şi suspiciunea în anumite situaţii, indiferenţa şi
înclinaţiile spre gelozie.

38
 Histograma factorului M
(practic - imaginativ)

La acest factor nu se observă o deviere mare spre unul din niveluri atît la I grup
cît şi la grupul II, ceea ce am putea spune că la ambele predomină dualismul factorului
practic-imaginativ.

Histograma factorului N
(naivitate - clarviziune)

Se observă o asemănare ca la factorul M predominînd aceste calităţi în cantităţi

egale, pentru ambele grupe.

39
 Histograma factorului O
(încredere - neîncredere)

La acest factor observăm că la grupul de adolescenţi din şcoala normală persistă

o eсhitabilitate între niveluri, iar la grupul de adolescenţi delincvenţi persistă calitatea
de neîncredere atît la nivelul mediu, cît şi înalt ceea ce ne dă dovadă că pentru ei ar
predomina o fire în a colabora cu semenii, sau cu alte persoane străine în cazul de a nu
fi trădaţi în anumite situaţii.

Histograma factorului Q1
(conservatorism - radicalism)

Pentru acest factor procentajul nu suferă schimbări la nici una din prupe, şi la unii
şi la alţii se evidenţiază fermitatea, rigiditatea, stabilitatea în păreri şi acceptarea noului.

40
 Histograma factorului Q2
(dependenţă - independenţă)

La acest factor în special se observă procentajul de 0 % la nivelul înalt al

adolescenţilor din şcoala normală ceea ce confirmă că nici unul din ei nu-şi poate lua
responsabilitatea de a fi independent, ceea ce la adolescenţii delincvenţi nu în procentaj
mare, dar totuşi se observă tendinţe de independenţă totală.

Histograma factorului Q3
(integritate slabă - integritate puternică)

Ambele grupe au o integritate cît de cît egală, predominînd o integrare medie,

stăpînită de sine cu anumite nepăsări faţă de inconveniente.

Histograma factorului Q4

41
 (destins - încordat)

Totuşi pentru acest factor am putea considera că atît pentru I grupă cît şi pentru a
II grupă predomină o medie a acestor calităţi calmitate şi totodată excitabilitate.

După interpretarea dată se poate observa că doar anumite calităţi de

personalitate, a anumitor factori predomină la extremităţi mari. Aceşti factori sunt:
A inteligenţă slabă - inteligenţă ridicată.
O încredere - neîncredere.
După cum s-a observat la factorul I (dur - tandru) s-a constatat o egalitate a
mediilor la ambele grupe, totuşi prin observaţiile efectuate asupra ambelor grupe,
constat că la delincvenţi gradul de agresivitate este înalt, fiind cu mult mai cinic şi aspru
în anumite situaţii.
În conformitate cu cele relatate mai sus am aflat media statistică, după care
am aplicat formula coeficientului t-corelaţia mediilor. Rezultatul se prezintă
semnificativ ceea ce ne permite să afirmăm I ipoteză, precum că anumite calităţi de
personalitate contribuie la formarea comportamentului delincvent, în dependenţă de
cauzele ce stau la bază. Acesta a fost experimentul de constatare.
Apoi am efectuat cu grupul adolescent delincvent experimentul corecţionar
format dintr-un training, avînd la bază 10 şedinţe. Scopul acestei activităţi este de a
contribui la diminuarea comportamentului delincvent.

42
 2.3. Programă corecţionară.

În timpul efectuării chestionarului de personalitate la minorii delincvenţi am

observat tendinţa de a dori să fie altfel, de a se schimba. În urma rezultatelor primite mi-
am propus să elaborez o programă pentru a veni în ajutor minorilor delincvenţi, cît şi
specialiştilor ce se ocupă cu educarea acestora.

Programa corecţionară este formată din zece şedinţe ce contribuie la:

- scăderea nivelului la duritate .
- scăderea nivelului la neîncredere
- ridicarea nivelului la inteligenţă
- reducerea nivelului la comunicare,
realizîndu-se cîte o şedinţă pe săptămînă cu timp nelimitat. Fiecare şedinţă de
aproximativ trei ore, compusă din şapte activităţi. Programa corecţionară are un scop
bine determinat: stimularea minorilor în combaterea propriului comportament
delincvent.

Obiective
- de a ridica nivelul emoţional al minorilor
- de a dezvolta nivelurile de comunicare
- de a reduce nivelul agresivităţii
- de a reduce nivelul neîncrederii în sine
- de a ridica nivelul intelectual.

Principiile programei
a) Psihologul este un coordonator al activităţii efectuate foarte activ.
b) Grupul nu trebuie să încadreze mai mult de zece persoane.

c) De a reda o situaţie concretă în care minorul să retrăiască acele sentimente şi emoţii

deja avute din trecut.
d) Psihologul va contribui la formarea unei atmosfere calde şi prietenoase.
43
e) De a forma "interesul participanţilor în ceea ce fac.

44
Şedinţa № 1

Scop: Are menirea de ai forma pe participanţi cu scopul acestui training şi cunoaşterea

cît mai bună unul cu altul, ceea ce va duce la formarea unui colectiv trainic

1. Activitate: " Salutul"

Fiecare participant îl salută (cum doreşte el) pe colegul din partea dreaptă, apoi pe
cel din stînga.

2. Activitate: "Convorbirea"
Va începe psihologul: Noi aici neam adunat pentru a ne ajuta reciproc, pentru a fi
mai stăruitori la învăţătură, pentru a comunica frumos, pentru a avea încredere în noi
înşine. Dacă cineva din noi are un caracter (greoi) atunci trebuie să contribuim la
schimbarea lui, dacă cineva manifestă frică de ceva, atunci trebuie cu încredere s-o
depăşească, deci:
- cel slab să devină puternic
- cel necomunicabil - comunicabil
- cel dur - mai liniştit.
Ţineţi minte, că cel lenos va fi şi mai lenos din zi în zi, dacă el nu se va împotrivi
stării sale de lene.

3. Activitate: "Teleinterviul"
Unul din participanţi joacă rolul unui jurnalist şi trebuie să ia "interviu" la fiecare
coleg în legătură cu atitudinea lui faţă de familia sa.

4. Activitate: "Conducătorul"
Unui participant i se leagă ochii, apoi se aşează cîteva scaune haotic prin clasă.
Alt participant îl ia pe primul de mîină si-l "conduce" , doar numai cu ajutorul
comunicării (doi paşi la stînga, dreapta, ect.) printre scaune.
5. Activitate: "Trenuţul"
Participanţii se aranjează unul după altul, ţinîndu-se de umeri. "Trenul" împreună
cu vagoanele sale merge întîmpinînd anumite obstacole (printre mese, scaune), dar toţi
45
trebuie să fie uniţi, să deplaseze obstacolele cu bine.

6. Activitate: "Soarele strălucitor"

Participanţii trebuie să deseneze un soare cu multe raze, apoi pe fiecare rază să
scrie cîte o calitate pozitivă a sa.

7. Activitate: "Interviul”
Toţi se aşează pe scaune formând un cerc, doar unul se plasează înăuntrul
cercului. Fiecare îi adresează cîte o întrebare dintre cele cel interesează referitor la cel
din mijloc. Ultimul va fi psihologul, care va încheia jocul şi însăşi şedinţa.

46
Şedinţa № 2

Scop: Va trebui la denaturarea reacţiilor emoţionale şi stereotipurilor în compartiment.

Scăderea nivelului de nelinişte şi ridicarea nivelului de încredere în sine

1. Activitate: "Salutul"
Participanţii se împart în două grupe şi fiecare îşi alege un conducător. Acesta
indică grupului său ce să facă, de exemplu:
- strîngeţi mîinile unul altuia şi spuneţi: "Zîmbeşte, noi astăzi vom cîştiga".

2. Activitate: "Vrăjirea"
Toţi participanţii se împrăştie prin cameră. La comanda "Stop" toţi se opresc şi
rămîn neclintiţi. Conducătorul trebuie să-i provoace să se rîdă, cel ce nu se rîde, va trece
în locul conducătorului.

3. Activitatea: "Păpuşa"
Toţi participanţii se aranjează în cerc. Unul din ei ia rolul de păpuşă. El se
deplasează în mijlocul cercului şi stă relaxat. Fiecare din ceilalţi "împing păpuşa" lin
prin cerc.

4. Activitatea: "Recunoaşterea"
Unul din participanţi se aşează pe scaun în mijlocul cercului şi se leagă ochii.
Lîngă el vine cîte un coleg şi scoate cîte un sunet. Cel cu ochii legaţi trebuie să-l
recunoască.

5. Activitatea: "Imaginaţie "

Toţi închid ochii şi-şi imaginează propria persoană aşa cum e în realitate,
răspunzînd la următoarele întrebări:
"Cum sunt eu ?", "Cum doresc să fiu?", Cum mă văd ceilalţi?".

6. Activitatea: "Cetatea"
Jocul permite copiilor să-şi manifeste agresivitatea. Se împart în două grupe.
Fiecare grupă îşi construieşte "cetatea" din materiale speciale. Prima echipă îşi apără
47
cetatea, iar a doua atacă cu mingi, jucării moi.
7. "Repetaţi după mine"
Psihologul vorbeşte şi copiii repetă:
"Eu doresc să fiu puternic, deştept, cuminte. Eu voi contribui la formarea
acestor calităţi. Eu voi învăţa cel mai bine dintre toţi. Eu voi asculta profesorii şi
părinţii".

48
Şedinţa № 3

Scop: Se va efectua pentru dezvoltarea încrederii de sine si diminuarea constrîngerii

1. Activitatea: "Salutul"
Participanţii îşi doresc unul altuia "O zi bună".

2. Activitatea: "Ghiceşte a cui e mîina"

Unuia din participanţi i se leagă ochii . Apoi pe rînd fiecare îi stringe mîina Cel
cu ochii legaţi trebuie să ghicească a cui e mîina .

3. Activitatea: "Încurcătura"
Se alege unul din participanţi ce va ieşi pe cîteva secunde din clasă. Cei rămaşi se
încîlcesc cu ajutorul mîinelor. Apoi cel ce a ieşit revine şi începe a descurca "ghemul".

4. Activitatea: "Recită ceva..."

Fiecare participant va trebui să recite: o poezie, o fabulă, un proverb sau o
istorioară hazlie din viata sa.

5. Activitatea: "Scaunul "

Un membru al jocului se aşează pe scaun şi face o mişcare împreună cu el. Al II
membru repetă mişcarea primului şi totodată efectuează şi o mişcare proprie, al III ect.

6. Activitatea: "Buna dispoziţie"

Copii formează perechi şi discută ceva hazliu din viaţa lor.

7. Activitatea: "Convorbirea"
Fiecare vorbeşte despre ceea ce calităţi ar dori sa schimbe la propria persoană.

49
 Şedinţa № 4

Scop: Va contribui la dezvoltarea atitudinii pozitive faţă de propria persoană

1. Activitatea: "Salutul"
Toţi participanţii se apucă de mîini şi în glas zic: "Buna ziua ".

2. Activitatea: "Discuţii interesante"

Toţi participanţii se aşează în perechi , conducătorul propune o temă de discuţie.
Ex. "Ce greutăţi întîmpeni tu în viată", "Doreşti ca acest training sa te schimbe în ceea
ce priveşte anumite calităţi a personalităţii tale" ect.
Se ascultă fiecare pereche în parte.

3. Activitatea: "Telefonul de încredere"

Conducătorul lămureşte participanţilor ca să-şi imagineze că formează numărul
"telefonului de încredere", şi deja ştiţi că la celalalt capăt al firului se află un specialist.
Ce întrebări îi veţi adresa?
Conducătorul va răspunde la întrebările adresate .

4. Activitatea: "Moment de relaxare"

Fiecare va adresa cîte o ghicitoare grupului.

5. Activitatea: "Reţine cuvintele"

Se propune un şir de cuvinte cu ajutorul cărora trebuie de alcătuit o povestioară:
puternic, curajos, sincer, liniştit, carte, soare, ploaie, aier, mama, tata, fraţi, prieteni.
Apoi fiecare reproduce povestioara lui.

6. Activitatea: "Telefonul stricat"

Conducătorul îi vorbeşte primului participant ceva la ureche, apoi acesta
transmite mesajul mai departe celuilalt tot la ureche, ect. Ultimul va rosti cu glas tare
mesajul primit. Se va compara mesajul transmis cu cel primit.

50
7. Activitatea: "Îndemn"
Psihologul împreună cu participanţii zic următoarele: "Noi suntem încrezuţi în
ceea ce facem şi avem o atitudine binevoitoare în ceea ce priveşte schimbarea anumitor
calităţi a personalităţii noastre. Eu vreau să mulţumesc fiecăruia că avem încredere
reciprocă".

51
 Şedinţa № 5

Scop: Această şedinţă are menirea de a dezvolta comunicarea

1. Activitatea: "Salutul "

Fiecare se salută nonverbal (prin mimică, gesturi) cu ceilalţi.

2. Activitatea: "Ochi în ochi"

Participanţii sunt grupaţi cîte doi şi timp de un minut se uită ochi în ochi. Apoi
fiecare spune ce a simţit faţă de partenerul său.

3. Activitatea: "Mimica şi pantomimica"

Membrii se împart în două grupuri. Fiecare din ele se gîndeşte să prezinte un
obiect celeilalte grupe, doar cu ajutorul mimicii şi gesturilor. Răspunsul corect se
permite să-l afle din trei încercări. Apoi rolurile se inversează.

4. Activitatea: "Spate la spate"

Se aleg doi membri. Se întorc spate la spate şi timp de 3-5 minute comunică între
ei. Psihologul apoi adresează întrebări referitor la: cum a decurs comunicarea între ei.

5. Activitatea: "Transmiterea informaţiei"

Primului participant i se dă o foaie şi un pix pe care deja îi scris începutul
istorioarei, el trebuie să prelungească povestirea, apoi îndoie foaia şi o transmite celui
de-al doilea ce va efectua la fel... Ultimul o va citi cu glas tare.

6. Activitatea: "Expertul"
Participanţii stau în cerc, unul din ei iese din clasă, iar ceilalţi aleg un conducător.
Cel ce a fost ieşit, va intra şi va adresa întrebări pentru a-l descoperi pe cel ales.

7. Activitatea: "Îndemn"
Psihologul către participanţi: „Să ştiţi că numai comunicînd eficient noi v-om
avea rezultate bune în ceea ce priveşte trăinicia relaţiilor cu ceilalţi. Comunicarea
permite fiecăruia de aşi expune dorinţele, gîndurile, ideile care în dependenţă de

52
posibilităţi pot fi împlinite. Dar pentru a comunica eficient trebuie să întrebuinţăm şi
cuvinte potrivite, nu brutale”.

53
Şedinţa № 6

Scop: Dezvoltarea abilităţilor de ai înţelege pe ceilalţi din jur în timpul comunicării.

De-a înţelege că oamenii au diferite puncte de vedere asupra vieţii

1. Activitatea: "Salutul"
Împărţiţi în perechi membrii trebuie să se salute ca nişte vechi prieteni ce nu s-au
văzut de mult timp.

2. Activitatea: "Schimbul"
Membrii se aliniază într-o linie , la comanda data cei cu caracteristici comune
trebuie să se alinieze în altă linie, ect.

3. Activitatea: "Înţelegi tu oare pe cei ce te-nconjoară?"

Se alege un conducător ce adresează celorlalţi următoarele întrebări:
- Ce preţuiţi cel mai mult la oameni ?
- Ce nu vă place Iacei ce vă înconjoară ?
- Cu cine aţi dori să semănaţi ?
- Ce prieteni ai dori să ai? ...

4. Activitatea: "Fulguşorul"
Fiecare membru primeşte cîte o foaie . Conducătorul dă comanda de a se îndoia
foaia în două , apoi de a se rupe primul colţ din dreapta, apoi iarăşi îndoim foaia şi se va
rupe primul colţ din dreapta, apoi foaia o desfacem. Urmează cîteva întrebări:
- Puteţi să-mi spuneţi cine a îndeplinit instrucţiunile întocmai şi de ce?
- De ce foile au diferite configuraţii?
- Dacă cineva nu a rupt colţul foii corect, este el o persoana rea sau nu?
- De ce viaţa e interesantă atunci cînd există diferite puncte de vedere asupra ei?

5. Activitatea: "Asemănări si deosebiri"

Conducătorul marchează o linie la jumătatea clasei. Toţi stau în partea dreaptă a

54
liniei. Apoi se dă comanda: toţi ce au dinţi stricaţi să treacă în partea stingă, în partea
dreaptă cei ce au surori, ect.
După joc se duce o discuţie referitor la ceea că noi ne deosebim unul de altul, dar
şi ne asemănăm.

6. Activitatea: "Mapa cu insulte"

Participanţii trebuie să deseneze o mapă şi să descrie toate insultele din ea. Pentru
îndeplinire se acordă 8-10 minute. Apoi se discută ce se poate face cu această mapă.

7. Activitatea: "Repetaţi după mine"

" Eu apreciez pe cei ce au un caracter bun, blînd, curajos, sincer. Eu învăţ să
gîndesc pentru ai înţelege pe cei din jur şi pe sine. "

55
Şedinţa № 7

Scop: Are menirea de-a contribui la dezvoltarea deprinderilor comunicative şi

ridicarea nivelului intelectual

1. Activitatea: "Salutul"
Fiecare membru ia mîina celuilalt şi i-o strînge spunîndu-i: "Dacă astăzi ar fi fost
ziua ta de naştere, eu ţi-aş fi cumpărat...".

2. Activitatea: "Ziua şi noaptea"

Se alege conducătorul. El va numi pe unii "ziua", iar pe alţii "noaptea". Toţi
trebuie să îndeplinească instrucţiunile deci: cei ce sunt "noaptea " se aşează, iar cei ce
sunt "ziua" se scoală, cel ce conduce trebuie să-i încurce în aşa mod încît pînă la sfirşit
să rămînă unul care va trece în locul conducătorului.

3. Activitatea: "Ziarul viu"

Toţi se aşează în cerc şi timp de trei minute fiecare povesteşte despre ceva
interesant lui.

4. Activitatea: "Materiale"
Se dă un set de figuri de diferite culori şi mărimi. Se joacă în perechi. Fiecare
jucător, are setul de figuri format din cerc, pătrat, triunghi de mărimi diferite şi patru
culori: roşu, albastru, galben, verde. Primul jucător pune pe masă o figură. Răspunsul
celuilalt se deosebeşte doar printr-o însuşire: formă, culoare. Dacă ghiceşte i se ia
figura. Pierde acel care ramîine primul fără figuri.

5. Activitatea: "Cine mai mult reţine"

10 obiecte mărunte sunt aşezate pe o masă şi acoperite cu ceva. Persoana ce se
apropie i se arată 30 sec, apoi el le numeşte, se numără cîte nu a reţinut. Apoi obiectele

56
se schimbă.

6. Activitatea : "Proverbe "

Fiecare trebuie să spună cîte un proverb despre inteligenţă .

7. Activitatea: "Repetaţi după mine"

"Eu vreau să devin încrezut în forţele proprii şi să pot să ajut pe cineva. Eu
permanent îmi controlez comportamentul şi vorbele ce le spun cu ajutorul inteligenţei
mele".

57
Şedinţa № 8

Scop: Şedinţa în cauză este orientată spre ridicarea nivelului intelectual şi încredere în
sine

1. Activitatea: "Salutul"
Fiecare îşi salută colegul din dreapta apoi din stingă, doar printr-un cuvînt.

2. Activitatea: "Numărătoarea"
Unul din membri numeşte o cifră de la 1 la 8. Ceilalţi trebuie să fie atenţi şi să se
ridice atîtea ca să corespundă numărului spus .

3. Activitatea: "Conferinţa"
Unul din participanţi aprinde un chibrit şi îl transmite pînă cînd se stinge. La cel
la care chibritul s-a stins trebuie să se plaseze în mijlocul cercului şi ceilalţi îi adresează
întrebări timp de 3 minute.

4. Activitatea: "Autoportretul"
Trebuie să daţi caracteristica propriei persoane pentru a se întocmi anumite
documente. In această caracteristică trebuie să scrieţi 10-12 calităţi a personalităţii
voastre. Apoi pe rînd fiecare le citeşte.

5. Activitatea: "Proba isteaţă"

Conducătorul adresează întrebări la care participanţii trebuie să răspundă. Pentru
fiecare întrebare se acordă un punct. Cel ce va acumula mai multe puncte va fi
învingător.
Ex: 1. Cîinele e mai uşor ca elefantul, cîinele e mai greu ca veveriţa. Cine e mai uşor
ca toţi?
2. Petrică e mai greu ca Ionel, Costel e mai uşor ca Petrică. Cine e mai uşor?
3. Matematica e mai grea decît educaţia fizică, limba română e mai uşoară
decît matematica. Ce obiect este mai greu?

6. Activitatea: "Poverbe"
58
 Fiecare membru va spune cîte un proverb ce ne arată înţelepciunea.

7. Activitatea: "Eu sunt o personalitate"

"Eu voi contribui la îmbunătăţirea calităţilor personalităţii mele. Deasemenea
voi tinde să fiu mai harnic la învăţătură şi mai curajos în fapte. Voi ajuta pe colegii
mei, doar numai la fapte bune şi voi tinde să neglijez comportamentul negativ”.

59
Şedinţa № 9

Scop: Şedinţa în cauză va contribui la lichidarea timidităţii şi formarea echilibrului

emoţional

1. Activitatea: "Salutul"
Fiecare îşi salută vecinul cu un salut format din trei cuvinte.

2. Activitatea: "Maşina merge"

Toţi participanţii se aşează în cerc în faţa scaunelor ce de asemenea sunt în formă
de cerc cu spetezele spre centru. Numărul participanţilor trebuie să depăşească cu o
unitate numărul scaunelor. Cel ce conduce jocul anunţă: "Maşina merge, .................. ,
stop". Cel ce nu a reuşit să se aşeze îşi ia un scaun şi iese din joc. Se continuă pînă
rămîne un participant, ce va fi şi conducătorul.

3. Activitatea: "Urlet"
Toţi membrii sunt numiţi lei sau cum ar fi o familie mare de lei. Ei trebuie să se
întreacă în tonalitatea chemării celuilalt.

4. Activitatea: "Lista emoţiilor"

Fiecăruia i se dă cîte o foaie, şi în două coloniţe ei trebuie să scrie emoţiile
pozitive şi negative a lor.

5. Activitatea: "Fotografia"
Tuturor membrilor li se spune că vor trebui să pozeze pentru un album de grup.
Fiecare va trebui să arate cum se va fotografia.

6. Activitatea: "Ghici ghicitoarea mea"

Conducătorul va adresa ghicitori colectivului. Cel ce va răspunde la mai multe
din ele va fi cîştigătorul.

7. Activitatea: "Convorbirea"
Psihologul împreună cu participanţii rostesc: "Noi trebuie să fim curajoşi, pentru

60
a înfrunta greutăţile ce ne apar în calea vieţii. Chiar dacă ne aflăm într-o dificultate în
primul rînd trebuie să ne păstrăm calmul şi echilibrul emoţional. Fiţi un exemplu bun
pentru cei ce nu-şi pot stăpîni emoţiile în situaţii dificile".

61
Şedinţa № 10

Scop: Ultima şedinţă este orientată spre lichidarea neliniştii şi efectuarea unei
generalizări la sfîrşitul trainingului

1. Activitatea: "Salutul"
Fiecare salută aşa cum doreşte el.

2. Activitatea: "Ziua de naştere"

Participanţii se vor aranja în rînd fără a scoate vreun cuvînt (doar cu ajutorul
pantomimicii), în dependenţă de data de naştere a fiecăruia. Cel mai mic va fi primul.

3. Activitatea: "Pe un picior"

Toţi participanţii trebuie să stea pe un picior. Să vedem cine va sta cel mai mult.

4. Activitatea: "O calitate bună"

Membrii grupului formează un cerc. Conducătorul cu ajutorul unei mingi o va
arunca unuia dintre participanţi, cel ce o va prinde va trebui să numească o calitate
pozitivă a personalităţii sale. Jocul continuă.

5. Activitatea: "Clame şi pioneze"

Conducătorul aduce două cutii: una cu clame alta cu pioneze. I se dă voie
fiecăruia să-şi aleagă cite clame şi pioneze doreşte el. Apoi fiecare va trebui să enumere
atîtea calităţi pozitive personale cîte clame a ales şi calităţi negative în dependenţă de
cîte pioneze a ales.

6. Activitatea: "Aşa va fi corect"

Conducătorul citeşte o povestioară căruia nu-i citeşte sfirşitul. Fiecare trebuie să
compună sfirşitul acestei povestioare. Toate răspunsurile se vor pune în discuţie.

7. Activitatea: "Să nu uitaţi"

"Iată că ia sfîrşit trainingul nostru. Eu consider că aţi înţeles şi aţi învăţat multe.
La încheierea acestor şedinţe aş dori să spun că: cineva a fost leneş, altul din contra

62
sîrguincios şi harnic. Acestea sunt cele două linii diferite ale vieţii.
Omul se întîmpină după haină, dar se petrece după cunoştinţe.
Deci haideţi să întocmim o listă cu acele drepturi şi obligaţiuni ce trebuie să le
respectăm:
- nu te pierde, totul se poate îndrepta, dacă tu eşti deştept, sîrguincios şi
atent;
- nu te teme, fricoşii întotdeauna pierd, iar curajoşii din contra;
- activează, doar activînd îţi vei îndeplini scopurile propuse;
- nu minţi;
- învaţă să-ţi controlezi faptele şi să le vezi şi prin prisma celor ce te
înconjoară;
- ai grijă de Eul tău;
- fii recunoscător părinţilor, bunicilor, profesorilor, celor ce te-au ajutat;
- ascultă pe cei maturi şi neplăcerile vor lua sfîrşit.

63
 Datele standard la chestionarul Kettel după retestarea delicvenţilor

N N. P. A В С E F G H I L M N 0 Q1 Q2 Q3 Q4

1 Diaconu V. 8 4 7 5 4 7 5 5 6 5 6 8 5 4 3 5
2 Hadonin 0. 6 2 6 3 3 7 4 7 7 5 7 8 5 4 4 5
3 Raileanu 0. 6 6 8 6 7 7 6 3 8 7 6 6 7 6 8 6
4 Ionascu E. 7 6 4 6 4 8 7 5 5 5 6 8 5 2 5 4
5 Piscenov A. 8 5 6 5 8 8 6 8 6 7 7 8 9 5 8 5
6 Gorin A. 8 4 7 4 4 7 4 5 4 8 6 8 5 4 6 6
7 Gutiu A. 9 5 8 5 6 7 7 3 8 6 5 9 4 6 9 8
8 Petrenco 0. 5 5 4 8 5 6 6 6 5 5 6 8 6 8 7 5
9 Rotari V. 7 6 7 8 5 7 4 3 4 8 7 7 6 4 6 7
10 Ciobanii A. 6 5 2 4 8 5 3 4 5 7 6 6 4 6 7 4
11 Gherman D. 5 4 3 6 4 4 4 3 3 6 7 5 7 3 6 3
12 Rotari V. 5 3 6 6 6 5 6 5 5 9 7 5 6 4 6 2
13 Dimitriu D. 7 2 8 4 8 8 6 6 4 2 7 4 7 7 5 3
14 Panaite I. 6 6 8 7 5 6 8 5 8 7 4 7 4 4 4 6
15 Ruslan Al. 7 4 6 6 5 7 7 4 6 8 7 8 5 5 6 8
16 Sava V. 7 4 8 7 6 5 7 2 4 6 7 6 6 6 6 4
17 Platon V. 8 4 7 4 8 9 6 4 7 7 7 7 6 5 2 6
18 Dodon I. 9 6 5 8 8 7 4 4 6 8 4 5 6 3 5 3
19 Oman H. 3 2 4 5 8 7 4 3 6 2 2 6 2 2 4 2
20 Popa S. 4 1 3 5 5 6 6 4 5 8 3 8 4 3 6 5

64
 2.4. Interpretarea rezultatelor programei corecţionare.

Dacă facem o corelaţie dintre datele reprezentate în graficul I şi II aş putea spune

că după aplicarea trainingului şi efectuarea retestării s-a observat că acele calităţi ce
afirmau I ipoteză au fost cit de cit influenţate. Spre ex.: La factorul O se observă o
apropiere a grupului de adolescenţi delincvenţi spre creşterea încrederii în forţele
proprii, încrezători în sine.
Dar aş dori să remarc că acest rezultat ar putea fi relativ, deoarece retestarea s-a
efectuat imediat după şedinţe, dar s-ar putea pe viitor de efectuat şi peste o perioadă de
timp mai îndelungată. Pentru că am putea afirma că aceşti factori au fost modificaţi în
termenii variabilelor doar pe un termen scurt şi nu îndelungat. Ceea ce consider că
problema în cauză totuşi rămîne deschisă pentru o altă cercetare.
Din rezultatele date pot constata a II ipoteză, precum că programa corecţionară
propusă va da rezultate în diminuarea comportamentului delincvent în rîndurile
adolescenţilor.
Aş adăuga că în urma efectuării trainingului s-a observat o schimbare a atitudinii
unul faţă de altul, au devenit mai prietenoşi şi într-o anumită măsură mai sinceri.
Constat că acest training poate fi utilizat în lucrul de corecţie cu adolescenţii. Pe
parcurs s-ar putea face şi cîteva modificări în ceea ce priveşte activităţile şi scopul
propus de examinator. În aplicarea programei de corecţie, am tins să le explic
adolescenţilor delincvenţi precum că tot ceea ce voi efectua este doar spre binele lor.
Chiar la începutul trainingului i-am întrebat pe toţi dacă doresc să-şi schimbe
comportamentul lor delincvent şi "anormal" văzut de ceilalţi. Toţi mi-au spus că sunt de
acord, cerîndu-le să-mi explice de ce. Au fost motive diferite, dar un punct ce doare pe
mai mulţi este că doresc să aibă o familie fericită. Ceea ce putem spune că majoritatea
cauzelor ce duc la acest comportament sunt cele familiale. Viciile năpădesc cu miile în
asemenea familii "problemă" şi rezultatul se vede prin creşterea numărului de
delincvenţi minori din zi în zi.

65
 CONCLUZIE

Adolescenţa este o perioadă de mare importanţă în viaţa omului, cînd se formează

impetuos personalitatea şi se perfecţionează intelectual. Cerinţele complexe ale
condiţiilor la care trebuie să facă faţă adolescentul, pot fi depăşite doar în cadrul,
adaptării bune, însă sunt şi dificultăţi de adaptare şi chiar de dezaprobări şcolare,
familiare, sociale.

Comportamentul adolescenţilor — este o activitate prin care se realizează

atitudinea faţă de sine însuşi cît şi de cei ce-l înconjoară. În definirea comportamentului
delincvent - аr fi mai bine să începem de la conceptul de maturizare socială. Din acestea
am putea spune că delincventul ne apare ca un individ cu o insuficientă maturizare
socială şi cu dificultăţi de integrare socială, care intră în conflict cu cerinţele unui
anumit sistem valorico-normativ, inclusiv cu normele juridice.

Delincventa juvenilă se încadrează în sfera devianţei sociale, punînd accentul pe

acele cerinţe educative, care provoacă acest tip de comportament deviant.

Factorii şi cauzele comportamentului delincvent în structura personalităţii sunt

mai puţin generali, întotdeauna fiind concreţi şi legaţi de condiţiile şi evenimentele
existenţiale în procesul educaţional, de modul cum individul interacţionează în
societate. Nu e nevoie de argumentări pentru faptul că minorii delincvenţi constituie o
problemă în societatea noastră. Complexitatea sistemului de prevenire al antrenării
minorilor în comportament delictual, caracterul lui multilateral şi divers orientat
determină necesitatea de a elabora măsuri corecţionale mai eficiente.

Scopul cercetării mele reiese din faptul că astăzi în societatea noastră din zi în zi
observăm creşterea numărului de delincvenţi minori.

Această problemă multora dintre noi a pus o întrebare : cărui fapt se datorează
aceste rezultate înfricoşătoare. Această întrebare am dorit să o descifrez şi eu în lucrarea
dată, prin înaintarea celor două ipoteze:

66
 1. Precum că, anumite calităţi ale personalităţii duc la formarea
comportamentului delincvent.

2. Că programa corecţionară propusă va da rezultate în diminuarea

comportamentului delincvent.

Conform ipotezei II şi a rezultatului finit programul corecţionar este un mijloc

bun în diminuarea comportamentului delincvent, dar totuşi rămîne de constatat într-o
altă cercetare dacă această modificare este temporală sau totală.

În centrele de triere pentru minori este binevenit să se efectueze astfel de metode

corective, dar cu părere de rău cît timp m-am aflat la centru nu s-a efectuat. Ar fi oare
cauza indiferenţa personalului sau situaţia grea de la noi din republică?

Totuşi, rezultatele primite este o speranţă că cu aceşti adolescenţi, şi doar numai

cu ajutorul lor reciproc, putem să ajungem la anumite rezultate bune în ceea ce priveşte
diminuarea comportamentului delincvent şi scăderea numărului de minori delincvenţi.

67
 LITERATURA

1. Banciu D., Rădulescu S. Probleme actuale ale prevenirii şi combaterii

delincvenţilor juvenili. - Bucureşti, 1996.

2. Bîrgău M. Prevenirea infracţiunilor săvîrşite de minori. - Chişinău, 1998.

3. Codul Penal al RM. - Chişinău, 1996, pag. 4.

4. Costiner E. Rolul familiei în etiologia tulburărilor de comportament la copilul şcolar

şi adolescent. - IMF, Bucureşti, 1972.

5. Dragomirescu V. Sociologia comportamentului deviant. – Bucureşti, 1976.

6. Ivanov M. Căsătoria, familia, copiii. - Chişinău, 1987.

7. Golu Р., Zlate M., Verza E. Psihologia copilului. - Bucureşti, 1994.

8. Larousse. Grand dictionnaire de la psihologie. - Paris, 1996, pag.195.

9. Melnic B. Formarea calităţilor omeneşti. - Chişinău, 1992.

10. Păunescu C. Agresivitatea şi condiţia umană. - Ed. Tehnică, Bucureşti, 1994.

11. Pitulescu I. Delincventa juvenilă. - Bucureşti, 1995.

12. Preda V., Olaru N., Bogdan T. Psihologia devianţei şi mijloace de reeducare şi
reintegrare socială a delincvenţilor. - Bucureşti, 1989.

13. Preda V. Delincventa juvenilă. - Cluj-Napoca, 1998.

14. Popescu M., Basiliade G. Cercetarea criminologică a delincventului juvenil. -

Asociaţia juriştilor, 1984.

68
15. Revista „Psihologie”. - Bucureşti, 1997, № 3.

16. Raşcanu R. Psihologia comportamentului deviant. - Bucureşti, 1994.

17. Roşca Al. Delincventul minor. Studiu psihologic şi social. - Cluj, 1982.

18. Rusnac S. Psihologia dreptului. - Ed. ARC, Chişinău, 2000.

19. Stănoiu R. De la omul delincvent la delincventul potenţial-o nouă

perspectivă în prevenirea criminalităţii. - Bucureşti, 1994.

20. Şchiopu U. Psihologia vîrstelor. - Bucureşti, 1995.

21. Zisulescu Ş. Adolescenţa. - Bucureşti, 1995.

22. Алемаскин М.А., Воспитательная работа с подростками. - Москва, 1979,

стр.18.

23. Алмазов Б.Н., Психическая средовая дезадаптация несовершеннолетних. -

Свердловск, 1986.

24. Биологические и социальные факторы нарушений поведения у детей и

подростков. - Ленинград, 1989.

25. Братусь Б.С., Анатомия личности. - Москва, 1988.

26. Грищенко Л.А. и Алмазов Б. Н., Психология отклоняющегося поведения и

задачи педагогической реабилитации трудновоспитуемых учащихся. -
Свердловск, 1987, стр.28.

27. Дубровина И.В., Програма развития и коррекции. - Москва, 1993.

28. Зенска М., Семья и личность. - Москва, Прогресс, 1986.

29. Кондрашенко В.Г., Девиантное поведение у подростков. - Минск, 1988.

69
30. Ковалъов В.В., Психогенное патологическое формирование личности. -
Москва, 1978.

31. Кочетов А.И., Работа с трудными детьми. - Минск, 1986.

32. Кудрявцев Г., Общая психологическая характеристика трудных

подростков. - Алма-Ата, 1989.

33. Личко А.Е., Нарушенте поведения у детей и подростков. - Москва, 1988.

34. Мисюк Н.С., Структура и коррекция поведения человека. - Минск, 1990.

35. Манова-Томова В.С, Психология реабилитации при нарушения в

детском возрасте. - Болгария, 1981.

36. Рогова Е.И., Настольная книга практического психолога. - Москва, 1998,

стр.246.

37. Римский С. и Римская Р., Практическая психология в тестах. –

Москва, 2000, стр.199.

38. Раттер М., Помощь трудным детьям. - Москва, 1987, стр.стр.245-275.

39. Райский Б. Ф., Предупреждение и преодоление отклоненний в

поведении школьников. - Волгоград, 1986.

40. Фельдштейн Д.И., Психология современного подростка. - Педагогика, 1987,

стр.36-46, стр.219-223.

41. Татаренко Т. М.,Татенько В.А., Ранняя профилактика отклонящегося

поведения учящихся. - Киев, 1989.

70