• ditiv alimentar – orice substanţă care, în mod normal, nu se consumă ca aliment în sine şi nu se

utilizează ca ingredient alimentar caracteristic, cu sau fără valoare nutritivă, şi a cărei adăugare
deliberată, în scop tehnologic, în produsele alimentare pe parcursul procesului de fabricare,
prelucrare, preparare, tratare, ambalare, transport sau depozitare are ca rezultat sau se poate
considera în mod rezonabil că ar putea avea ca rezultat, transformarea sa sau transformarea
produselor sale secundare, în mod direct sau indirect, într-o componentă a produselor
alimentare în cauză [Hotarârea Nr. 229 din 29.03. 2013, capitolul 1].

- Aditivii alimentari nu sunt alimente sau ingrediente obişnuite ale alimentelor, fiind deosebite de
constituenţii normali ai alimentelor. Aditivii alimentari sunt substanţe care pot fi găsite în alimente dar
nu fac obiectul consumului ca atare. Majoritatea produselor alimentare se pot obţine şi în absenţa
aditivilor alimentari.
- Aditivii alimentari se adaugă intenţionat în alimente. În acest sens aditivii alimentari se deosebesc
de substanţele contaminante, care se pot găsi în alimente, ca urmare a contaminărilor accidentale
intervenite pe parcursul procesării alimentelor, de la materia primă până la momentul utilizării lui de
către consumator.
- Aditivii alimentari se adaugă cu un scop specific, bine determinat. În funcţie de scopul utilizării se
apreciază şi necesitatea adăugării aditivului alimentar în alimente. Tendinţa la ora actuală este de a
se restricţiona drastic introducerea unor substanţe străine în alimente.
- Aditivii alimentari devin parte integrantă a alimentului, deosebindu-se de unele substanţe adăugate
în mod intenţionat în alimente pentru a facilita desfăşurarea unor procese tehnologice (auxiliarii
tehnologici) dar care nu se regăsesc în produsul final deoarece se consumă şi/sau sunt îndepărtate
în mod normal în procesul de fabricaţie.
- Aditivii alimentari pot avea valoare nutritivă sau pot fi lipsiţi de valoare nutritivă. De regulă aditivii
alimentari datorită concentraţiei mici în care se folosesc nu contribuie substanţial la valoarea nutritivă
a alimentului în care se găsesc.

Sunt 3 argumente cele mai importante care justifică utilizarea aditivilor:

• Obţinerea de alimente mai sigure şi cu valoare nutritivă ridicată.
Spre exemplu, utilizarea conservanţilor împiedică dezvoltarea
microorganismelor care pot determina degradarea alimentelor şi, de
asemenea, a unor microorganisme implicate în producerea de toxiinfecţii
alimentare la consumatori. Adăugarea în alimente a acestor substanţe,
contribuie la mărirea perioadei de viaţă a alimentelor prin păstrarea
caracteristicilor organoleptice şi a valorii nutritive pentru o perioadă mai mare
de timp.
• Obţinerea de alimente diversificate, cu preţ convenabil.
Majoritatea supermarket-urilor oferă consumatorului, prin numărul mare de
produse alimentare, posibilitatea de a alege dintr-o gamă variată de
sortimente produsele care acoperă cel mai bine necesităţile sale. Utilizarea
aditivilor alimentari contribuie la acest aspect prin extinderea perioadei de
comercializare a numeroase produse sezoniere în afara sezonului tradiţional.
• Alimente cu preţ convenabil. Studiile efectuate (puţine ca număr) arată
că scoaterea din uz a aditivilor alimentari ar conduce la creşterea
preţurilor alimentelor.
Spre exemplu, excluderea aditivilor alimentari din produsele din carne ar
determina aplicarea unor tehnologii noi de ambalare şi păstrare care ar
conduce la creşterea preţului acestor produse.
Principii de utilizare a aditivilor alimentari:
1. Aditivii alimentari se utilizează doar dacă se demonstrează necesitatea lor. Necesitatea unui aditiv
alimentar se poate justifica din punct de vedere tehnologic şi/sau economic. De regulă, se solicită
aprobarea unui aditiv alimentar pentru a se soluţiona, în condiţii de eficienţă economică, o problemă
tehnologică. Justificarea doar pe criterii economice este mai dificilă, dar nu imposibilă. În acest ultim
caz, trebuie demonstrat că, prin folosire, aditivul alimentar aduce un avantaj economic atât
consumatorului cât şi procesatorului.
2. Aditivul alimentar se utilizează doar pentru a produce efectul pentru care a fost aprobat. În cazul
în care o substanţă ar putea fi utilizată şi pentru un alt efect în alimente, o nouă autorizare este
necesară, deoarece condiţiile de utilizare sunt diferite.
3. Aditivul alimentar se utilizează doar dacă nu este periculos pentru consumatori. Evaluarea
toxicităţii aditivului alimentar este o condiţie esenţială a aprobării utilizării în industria alimentară.
Fiecare producător care doreşte să introducă un nou aditiv în uz trebuie să demonstreze că acesta
nu prezintă efecte toxice pentru consumatori, în condiţiile de utilizare specificate. Pentru aprobarea
utilizării aditivilor alimentari se testează atât toxicitatea acută cât şi toxicitatea cronică a acestora. În
Uniunea Europeană, SCF (Scientific Comitee for Food) şi, în prezent, European Food Safety
Authority, au verificat şi verifică, ori de câte ori se dovedeşte a fi necesar, toxicitatea substanţelor
folosite ca aditivi alimentari.
4. Se utilizează doar aditivii alimentari pentru care există metode adecvate de determinare la nivelul
cantităţilor introduse în aliment. Obligativitatea punerii la punct a unor metode cantitative, adecvate
de evidenţiere a aditivilor în alimentele în care acestea se utilizează, revine celui care solicită
aprobarea pentru utilizare a aditivului. Dacă nu există metode de determinare a aditivului, în
condiţiile utilizării acestuia în alimente, acesta nu poate fi utilizat.5. Utilizarea aditivilor trebuie adusă
la cunoştinţa consumatorilor. Prin folosirea unui aditiv alimentar nu se urmăreşte inducerea în eroare
a consumatorului. Consumatorul trebuie să fie informat în ceea ce priveşte prezenţa unui aditiv în
aliment pentru a putea selecta alimentele în funcţie de preferinţele lui.
Conform HG nr 279, capitolul IV, din 15.12.2017 aditivii alimentari trebuie înscriși în lista
ingredientelor, specificând denumirea și/sau numărul E.

Conform HG nr 279 din 15.12.2017, anexa 6, fără a aduce atingere art. 19, aditivii alimentari sau
enzimele alimentare, alţii/altele decît cei/cele specificaţi/specificate la art. 18 pct. 1), aparţinînd uneia
dintre categoriile enumerate în prezenta secțiune, trebuie să fie desemnaţi /desemnate prin
denumirea categoriei acestora, urmată de numele specific sau, dacă este cazul, de numărul E. În
cazul în care un ingredient aparţine mai multor categorii, este indicată categoria care corespunde
funcţiei sale principale în cazul produsului alimentar respectiv.

Acidifiant, Corector de aciditate, Agent antiaglomerant,Antispumant,Antioxidant,Agent de

încărcare,Colorant,Emulsifiant,Săruri de topire (doar pentru brînzeturile topite şi produsele pe bază de
brînzeturi topite),Agent de întărire,Potenţiator de aromă,Agent de tratare a făinii,Agenţi de spumare,
Agent gelatinizant,Agent de glazurare,Agent de umezire,Amidon modificat (numele specific sau numărul
E nu sînt obligatorii),Conservant,Agent de propulsare,Agent de afînare,Agenţi de
sechestrare,Stabilizator,Îndulcitor,Agent de îngroşare.
Conform Hg nr. 279 din 15.12.2017, capitolul IV, secțiunea 2, art. 18, excepție fac aditivii alimentari sau
enzimilea: a) a căror prezenţă într-un produs alimentar este datorată exclusiv faptului că erau conţinute
în unul sau în mai multe ingrediente ale produsului respectiv, cu condiţia să nu mai îndeplinească nicio
funcţie tehnologică în produsul finit;
b) care sînt utilizate ca adjuvanţi tehnologici.
Efectele adverse diferă de la aditiv la aditiv. Exemple de efecte adverse:
 Aspartamul (E951) se regaseste frecvent in produsele dietetice si in cele care nu contin zahar.
Acesta este considerat o substanta cancerigena si poate avea efecte adverse, precum: ameteli,
dureri de cap, convulsii, dar poate agrava simptomele pacientilor cu astm, rinita sau urticarie.
 Acesulfam K (E950) reprezinta un indulcitor artificial relativ nou, care poate fi gasit in compozitia
produselor de patiserie si in guma de mestecat, insa acesta nu a trecut toate testele de siguranta
efectuate in laborator. Studiile recente chiar au aratat ca exista o legatura intre tumorile renale si
consumul pe termen lung al acestei substante.
 Bromatul de potasiu (E924) Este un aditiv utilizat pentru cresterea volumului produselor obtinute
din faina, cum este painea. Studiile efectuate pe animale de laborator au demonstrat ca bromatul
de potasiu cauzeaza cancer, iar pe subiecti umani, chiar si in cele mai mici cantitati, poate avea
reactii dintre cele mai nefaste.
 Grasimile trans (acizii grasi nesaturati) Aceste grasimi sunt folosite pentru extinderea perioadei
de valabilitate a produselor alimentare, insa se numara printre cele mai periculoase substante pe
care le puteti consuma. Dovezile cercetatorilor leaga consumul de grasimi trans de un risc crescut
pentru cancer, diabet, boli de inima si accidente vasculare cerebrale.