Emotional/rational vs firesc/duhovnicesc

Biblia nu vorbeste despre emotie si ratiune, ci despre firesc si duhovnicesc (eu asa vad). CAnd
folosim emotie in antiteza cu ratiune, partii emotive i se atribuie conotatia negativa iar ratiunii cea
pozitiva.

Mi s-a parut interesant ca Bilia spune ca mai intai apre ce e firesc, apoi ce e duhovnicesc. Si
privind in viata de zi cu zi, am observat ca intr-adevar asa e si ca daca depasim faza fireasca, nu
mai ramane decat cea duhovniceasca de implinit. Practic mereu avem doua alegeri: sa facem
bine sau rau, sa tinem ura sau sa iertam, sa ne enervam sau sa ramanem calmi, sa vorbim sau sa
tacem etc.

Daca luam lucrurile pur teoretic, o sa gasim distinctii intre ele si formam 4 domenii.. Dar practic eu
asa vad ca se intampla: nu poti lua emotia cu duhovnicesc impreunam ptr ca atunci cand
actionezi din emotie (atentie: ACTIONEZI), esti clar pe parte fireasca. Ca si principiu, nu spun ca
rational inseamna duhovnicesc, ptr ca sunt oameni necredinciosi care pot fi rationali si, de
asemena, oameni credinciosi care atunci cand actioneaza rational nu inseamna ca au actionat
duhovniceste. De exemplu, daca te indragostesti de cineva si apoi incepi sa introduci rationalul si
sa zici: cred ca nu e chiar o persoana potrivita ptr ca…, nu inseamna ca ai gandit duhovniceste, ci
rational. Dar pentru situatiile de criza e diferit (ex: cineva nu iti acorda prioritate la trecere. Daca
incepi sa fi iimpulsiv, strigand si aruncand cu lucruri dupa masina respectiva, cel mai probabil ca
un crestin ti-ar spune ca nu e potrivit ce ai facut, ca ai actionat in fire, care, de catre cei care se
ocupa cu psihologia, inseamna ca ai actionat dupa emotiile tale si nu ai fost rational/matur).

Revenind, Biblia nu ne spune despre ratiune si emotie in mod direct si in felul in care noi le
practicam, dar ele exista si ne confruntam cu ele zilnic. Ce reprezinta mai exact? E ceea ce
anumiti oameni au inceput sa studieze si sa ne explice cum sa facem fata situatiilor respective
(similar cu ceea ce gasim in Bilie). De exemplu: noi, cand studiem inteligenta emotionala, nu
folosim termenii duhovnicesc si firesc (si nici cartile nu ii folosesc), dar aplicatiile lor sunt similare
cu ce ne invata Biblia despre a nu ne lasa condusi de fire. De aceea am impartit lucrurile in doua
domenii si nu in 4.

Unii oameni de stiinta nu accepta Biblia si ei vorbesc despre emotie si ratiune (ptr ca pentru ei nici
nu exista firesc si duhovnicesc). Iar aplicatiile si invatamintele pe care le fac sunt idem cu ce
spune Biblia despre fire si duhovnicesc. Cu alte cuvinte, daca te uiti din exterior la un om care
stapaneste f bine partile emotionala si rationala, ai putea fi tentat sa spui ca omul acesta e crestin,
ptr ca ii vezi o conduita buna (nu se cearta la munca, lasa de la el, e amabil, nu minte, e cinstit, e
fidel sotiei sale etc). Sunt oameni necredinciosi care, ptr ca sunt educati, au o marturie f buna.
Asta nu inseamna ca sunt si spirituali clar, dar ei traiesc oarecum asa. Ma gandesc la tanarul
bogat care vine la Dl Isus si-L intreaba ce trebuie sa faca ca sa mosteneasca viata vesnica. El nu
era un om spiritual (ci religios), dar vedem ca era un om care, din exterior, era exemplar. Sa luam
una din porunci pe care el o tinea: adulterul. Acum, ne imaginam o scena in care la el vine o
femeie si-l ispiteste. Stiind ca e impotriva legii, va refuza actul respectiv. Sa privim mai in detaliu:
in acest context creat, el e ispitit (ca doar e om). Deci simte ca firea/carnea lui isi doreste acea
placere. In punctul 2 stie ca asta e pacat si, fiindca vrea sa asculte de Dumnezeu, refuza (aici
intevine partea duhovniceasca) - aceste doua lucruri, in functie de fiecare persoana, pot avea o
pondere mai mare sau mai mica. Despre Iosif ni se spune ca si-a lasat haina si a fugit. Am putea
pretinde ca aici el are o pondere duhovniceasca f mare (poate ca asa e). Dar asta nu inseamna ca
nu a existat si o parte fireasca (chiar si de 10%), caci altfel nu ar mai fi fugit. Noi le privim in slow
motion ca sa le putem intelge, dar asta nu inseaman ca au pondere egala sau ca se intampla in
ordinea asta-

Bun , deci vedem doua lupte si nu 4, si anume: sa implinesc legea sau sa o incalc (implinirea legii
= a dominat partea spirituala, iar incalcarea ei = a dominat partea fireasca). Bun, in afara Bibliei, in
domeniul inteligentei emotionale, oamenii folosesc aceste doua situatii asa:

1.implinirea legii = a dominat ratiunea (omul realizeaza ca e un lucru nepotrivit si condamnat de

societate, ca ar fi infidel sotiei etc, deci decide sa nu savarseasca),

2.incalcarea ei = a dominat emotia (dorinta pe care ai simtit-o, ai lasat-o sa te conduca si ai facut

un lucru nepotrivit. Nu te-ai mai gandit la cosnecinte etc, ci toata partea rationala ai lasa-o sa fie
inhibata de emotia respectiva).

Practic, inteligenta emotionala foloseste acesti termeni (emotie, ratiune) care au aceeasi
aplicabilitate ca ceilalti doi (fire, duhovnicesc). Cand spun ca fac o paralela intre acesti 4 termeni
si ii grupez doi cate doi, la asta ma refer. E un limbaj Biblic care foloseste fire si duhovnicesc si
unul omenesc care foloseste emotie si ratiune. De exemplu: vine mama la tine si te intreaba daca
stii ceva de vaza sparta. Tu ai spart-o, dar de teama sa nu iei bataie, ii spui ca habar nu ai. Ba mai
mult, ca sa devi credibil, spui ca ai vazut acum o ora pisica dormind pe pervaz. Sa analizam
situatia potrivit cu cele 4:

1. ai fost emotional si firesc

2. ai fost emotional si duhovnicesc

3. ai fost rational si firesc

4. ai fost rational si duhovnicesc

Variantele 2 si 3 pica, intrucat se anuleaza reciproc. Nu poti actiona emotional (sa minti) si sa spui
ca ai facut un lucru placut Domnului si nici sa fii rational (gandind: nu e cinstit sa o mint pe mama!
E un lucru rau, urat si neetic, asa ca indiferent de cosecinte voi spune adevarul) si in acelasi timp
sa actionezi firesc, ptr ca a fi firesc in aceasta situatie inseamna sa minti.

Deci, practic, ne raman: ori esti firesc/emotional, ori esti rational/duhovnicesc. Asta nu inseamna
ca rational=duhovnicesc (vezi exemplul de la inceput), ci ca daca privim din perspectiva Biblica, ai
actionat intr-un mod corect, numit duhovnicesc, iar daca privim din perspectiva lumeasca, ai
actionat corect, numit rational. E un mod plastic de a spune.

Tanarul bogat avea o viata duhovniceasca potrivit Biliei (asta ar fi spus un preot despre el) sau
rationala/onesta, potrivt lumii (asta ar spune un specialist despre el), dar el nu avea nici o treaba
cu Dumnezeu. Nu era spiritual, ci doar religios. Tinea niste porunci, lucru care e departe despre ce
intelegem noi ca si crestini a fi duhovnicesc (sau noi spunem mai simplu: a fi pocait/crestin).

A fi duhovnicesc inseamna a avea o relatie cu Domnul Isus si a avea o viata transformata. A face
lucrurile prin puterea lui Dumnezeu, devenind o placere sa ascultam de Cuvantul Sau si facand
lucrurile cu alta motivatie etc. Iar aici clar diferentiem rationalul de duhovnicesc!

In concluize, ceea ce ne invata stiinta despre emotie si ratiune si modul de a le aplica e similar cu
ceea ce ne spune Bilia despre fire si duh si modul de a actiona prin ele (cand actionezi in fire,
actionezi in partea emotionala negativa pe care cartile ne invata sa o controlam). De aceea putem
privi la multi oameni care au o viata exemplara, dar fara Dumnezeu, pentru ca si-au educat aceste
deprinderi. Omeneste putem fi aproape la fel ca si marturie exterioara, dar spiritual noi nu
ajungem in cer ptr ca facem fapte bune si suntem corecti in societate (oricat de bine ar fi asta si in
acelasi timp cat de dificil sa tii piept in ziua de azi coruptiei), ci ptr ca am crezut in jertfa lui
Hristos. Noi suntem buni ptr ca am invatat din Biblie astasi dragostea lui Hristos ne face sa
actionam contrar naturii noastre. Ei (cei necredinciosi) sunt buni ptr ca si-au educat asta (si clar ca
nu pot atinge acelasi nivel).

Astfel, nu pot exista 3 sau 4 situatii, ci doar doua: ori traiesti prin fire, ori prin Duh (argument
Biblic), ori prin emotie sau ratiune (argument stiintific). A fi rational sau a fi duhovnicesc nu
reprezinta acelasi lucru, dar in aceste contexte asa sunt privite si m-am gandit sa trasez o paralela
intre acestea, in momentele in care ne confruntam cu o situatie in urma careia actionam fie intr-o
directie, fie in alta.