Autonomii locale si institii centrale in spatial romanesc

(Secolele IX – XVIII)

In secolele IX – XIII, in urma destramarii dominatiei slavilor in nordul si sudul Dunarii, romanii
din aria carpato-dunareana si Peninsula Balcanica au fost semnalatinu numai ca entitate etnica,
dar si in cadrul organizatiilor lor autonome, cu structurile lor politice, militare si ecleziastice
cuprinse in vaste conclomerate plurietnice din Europa Centrala, Rasariteana si Sud-Estica.
Populatia autohtona atestata pe teritoriul vechii Dacii la sfarsitul mileniului I isi ducea viata in
cadrul unor structure teritoriale de diferite tipuri, in functie de evolutia societatii.
La baza acestui proces de orgaknizare teritoriala diferentiata a stat criterial economic si cel
social – politic. Ceea ce a caracterizat societatea de la nordul Dunarii era neta predominare a
structurilor teritoriale traditionale, obstea sateasca. Examinarea structurilor sociale si a
comunitatilor satesti la nord de Dunare arata ca in secolele VII – X nu se depasise nivelul obstii
satesti teritoriale. La baza evolutiilor din sanul obstii satesti a stat dezvoltarea economica
progresul general inregistrat de societatea din spatial nord-dunarean, proces care a favorizat
diferentierea sociala din cadrul societatilor existente.
Formele traditionale de organizare politica romaneasca in aceasta vreme erau cnezatul si
voievodatul. Cnezatul, pe langa beneficiul economic al functiei sale, conferee titularului sau
attribute ale puterii politice, exercitiul justitiei, uneori cel de comandant militar. Taeile cneziale
si voievodatele erau inzestrate cu organizare politica, militara si ecleziastica.
In primele decenii ale secolului al-XIII-lea, Regatul Ungar a depasit in forta linia Carpatilor la
Sud si Est cu tendinta de a anexa diferite teritorii. Regalitatea a intrat in contact cu romanii si cu
structurile lor politice traditionale, pe care a incercat sa le subordoneze. Cnezatele si
voievodatele romanesti de la sud de Carpati erau dependente de Regatul Ungar.
La 1247, conform “Diplomei Cavalerilor Ioaniti” acordata de Regele Bela al-IV-lea pe
teritoriul de la sud de Carpati existau formatiuni politice prestatale romanesti precum: Banatul de
Severin, voievodatul lui Litovoi, cnezatele lui Ioan si Farcas, voievodatul lui Seneslau. Cnezatele
si voievodatele erau dependente, dar cnezii si voievozii isi pastrau armonia.
La est de Carpati autonomiile romanesti pentru secolele IX-XIII sunt atestate sub diferite
denumiri: Codrii – Orheiului, Cosminului, Campul lui Dragos, cobȃle, ocoale. Presiunea
triburilor turce nomade si tendintele agresive ale statelor vecine, in special ale cnezatelor rusesti,
Regatul Ungar si Hoarda de Aur in acest teritoriu, au determinat necesitatea structurarii
autonomiilor romanesti pentru asigurarea apararii comunitatilor.Letopisetele rusesti ii
semnaleaza in secolul al-XIII-lea pe cnezii bolohoveni.
Procesul de intemeiere a Tarii Romanesti si a Moldovei s-a realizat in mai multe etape de
evolutie precum: concentrarea formatiunilor politice in cadre politice unitare, formarea
principalelor institutii laice si ecleziastice si eliberarea teritoriilor celor 2 state de sub dominatie
straina.

1.
 Factorii care au favorizat formarea statelor medievale au fost externi: cumanii si tatarii
(marea invazie din 1241 -1242) au stopat expansiunea Ungariei la est si sud de Carpati; stingerea
dinastiei Arpadiene si criza dinastica din Ungaria; factorii interni: cresterea demografica
substantiala, viata economica prospera, dezvoltarea drumurilor comerciale ce strabateau spatiul
romanesc (unul lega Marea Neagra de Europa Centrala, pe valea Dunarii, al doilea era (“drumul
moldovenesc”), accentuarea procesului de diferentiere sociala in cadrul comunitatilor si
desprinderea elementelor conducatoare.
In legatura cu formarea Tarii Romanesti, traditia istorica atribuie actiunea voievodului din
Fagaras, Radu Negru Voda care a “descalecat” la Campulung si la Arges in 1290, in contextul in
care regalitatea maghiara incerca sa-si impuna autoritatea in Transilvania si la sud de Carpati
“Teoria descalecatului” nu este sustinuta de izvoare istorice, dar in cazul Moldovei “Teoria
descalecatului” poate fi demonstrata.
Intemeietorul statului Tara Romaneasca cofirmat de izvoarele istorice este Basarab I (1310 -
1352) “marele voievod” titlu care exprima recunoasterea intaietatii puterii de catre ceilalti
voievozi din cuprinsul tarii. In 1324 un document maghiar il mentioneaza ca vasal al Regelui
Ungariei pentru Banatul de Severin “voievodul nostru transalpin”. In 1330 regele Ungariei Carol
Robert de Anjou organizeaza o expeditie la sud de Carpati. Scopul a fost supunerea tarii condusa
de Basarab I. A avut loc batalia de la Posada (9 –12 Noiembrie 1330) descrisa in “Cronica
pictata de la Viena.” Victoria lui Basarab I semnifica obtinerea independentei fata de Ungaria.
Tara Romaneasca cuprindea: Banatul de Severin, Oltenia, Muntenia, Basarabia.
Semnificatia acestui nou statut al tarii si mai ales a voievodatului consta in titlul voievodal
“singur stapanitor” si apoi de domn si mare voievod.
Prima etapa a intemeierii Moldovei a fost legata de “descalecatul lui Dragos” cu ocazia
expeditiilor maghiare antitataresti (1345 -1354) este organizata in Nordul Moldovei o marca
militara de granita, cu centrul la Baia, condusa de Dragos cneaz romȃn din Maramures. Aceasta
formatiune politica se afla sub suzeranitate maghiara si sub urmasii lui Dragos – Sas si Balc.
Bogdan din Cuhea –voievod din Maramures intra in conflict cu realitatea maghiara care incearca
sa lichideze autonomiile romanesti si sa le inlocuiasca cu institutia comitatului. Se revolta trece
in Moldova are loc “descalecatul lui Bogdan” in 1359 si cu sprijinul boierimii Moldovene il
inlatura pe un urmas al lui Dragos pe nume Balc care pune bazele unui nou stat la Est de Carpati
potrivit Cronicii lui Ioan de Tȃrnave.
Concluzie:
Consider ca, formarea statelor medieval romanesti a fost cel mai important fenomen din
istoria timpurie a spatiului romanesc. In primul rand s-a asigurat existenta de sine statatoare a
romanilor. Organizarea statala a asigurat cadrul favorabil dezvoltarii si afirmarii civilizatiei
romanesti. De asemenea statele romanesti au jucat un rol important in relatiile international in
secolele XIV-XVI, aducandu-si contributia la apararea crestinatatii.

2.
ATENTIE:
Concluzie: (tu nu scrii niciodata pe foaia de examen cuvantul “Concluzie”, ci doar ce este dupa
el)
Sintagma “Consider ca” este specifica formularii concluziei intotdeauna la acest examen.

3.