Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ARTICOLE RECENTE [ 15:00 ] Ambasadorul Mexicului în Argentina demisionează “din motive de sănătate”
ACTUALITATE EDITORIAL POLITICĂ ECONOMIE SOCIAL CULTURĂ EXTERN LIFESTYLE SPORT BUSINESS TECH SPECIAL
PROIECTE SPECIALE COTIDIANUL: COTIDIANUL TV TU CE ZICI? OPEN DATA B2B ROMANIA ANALIZE COMENTARII CĂUTARE…
Nenorocirea de la Ministerul
Sănătăţii
Nu mi-am imaginat niciodată că echipa de
mediocri, impostori şi politruci din PSD, acuzată
cu atîta vehemenţă de liberali, va urmată de o
alta, la fel de rapace, de agresivă şi de destructivă
desemnată de PNL. […]
ACTUALITATE
Ambasadorul Mexicului în
Argentina demisionează “din
motive de sănătate”
26 decembrie 2019, 15:00 0
Premieră în transplantul de
rinichi: „A durat nouă ore”
26 decembrie 2019, 12:50 0
Cum s-a ajuns însă la acest proces pe care Gabriel liiceanu l-a intentat jurnalistului Victor Roncea şi ziarului „Evenimentul zilei”? În Tăriceanu răspunde la cele mai
arzătoare întrebări: Ar susţine o
cotidianul citat, Victor Roncea a publicat mai multe articole despre felul în care a fost constituit „Grupul de Dialog Social” (GDS), prin moţiune de cenzură?
contribuţia decisivă a cuplului Silviu Brucan – George Soros, chiar în primele zile de după Revoluţie. Primul episod al serialului din 26 decembrie 2019, 11:49 4
„Evenimentul zilei”, s-a intitulat „GDS, fondat de un agent sovietic și unul maghiar, secondați de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu” şi a
trecut în revistă principalele nume care s-au implicat în acest proiect al miliardarului american George Soros: 20 de întrebări pentru Ministerul
Sănătăţii şi pentru ministrul
Victor Costache
26 decembrie 2019, 11:30 19
SONDAJ COTIDIANUL.RO
Da
Nu
VOTEAZĂ
ECONOMIE
Al doilea episod avea titlul „GDS, fondat de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, împreună cu un agent sovietic și unul maghiar” şi
reprezintă un adevărat Rechizitoriu la adresa celor care au pus umărul la dezvoltarea GDS, mulţi dintre ei fiind dovediţi ulterior de
Licitaţie de 1,67 miliarde lei
documentele CNSAS ca fiind agenţi sau turnători ai Securităţii:
pentru litoralul românesc
25 decembrie 2019 1
Ce le pregătesc parlamentarii
hipermarketurilor
25 decembrie 2019 10
DIALOGURI ESENŢIALE
ANDOGRAFIA ZILEI
Prin care solicit respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele
MOTIVE:
1. În fapt,
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Liiceanu Gabriel, a solicitat obligarea subsemnatului la plata sumei de 50.000 euro,
reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral, pretinzând că i-aș fi încălcat drepturile nepatrimoniale constând în onoare, demnitate,
reputație și imagine prin ”afirmațiile mincinoase și prin declarațiile denigratoare și defăimătoare susținute în cotidianul Evenimentul Zilei
din data de 21 ianuarie 2019, 22 ianuarie 2019 și 30 ianuarie 2019”.
1. Afirmațiile privind pretinsa „campanie de denigrare” a reclamantului susținută de subsemnatul în cotidianul Evenimentul Zilei
sunt neîntemeiate
Arăt că nu este vorba de nici o „campanie”, ci de un articol de informare publicat în două părți, cu același subiect, înființarea Grupului
pentru Dialog Social (GDS), material care se înscrie în seria de cronici ale acestui an, ocazionate de împlinirea a 30 de ani de la
evenimentele din decembrie 1989.
Grupul pentru Dialog Social, al cărui membru fondator este reclamantul Liiceanu Gabriel, împreună cu ideologul comunist Silviu
Brucan şi eseistul Andrei Pleşu, între alții, își revendică apariția pe scena publică pe 31 decembrie 1989, la Hotelul Intercontinental.
Materialul informativ, destinat inițial suplimentului Evenimentul Istoric, a fost publicat în Evenimentul Zilei şi structurat în două părți
datorită volumului mare de informații şi documente atașate. Cele două părți ale articolului au apărut în zile consecutive, după cum se
arată şi în acțiunea reclamantului Liiceanu Gabriel, respectiv în 21 şi 22 ianuarie 2019.
Materialele în cauză sunt și semnalate ca atare încă din titlu, respectiv cu partea I şi partea a II-a: „GDS a fost fondat de un agent sovietic
și unul maghiar, secondați de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu (I)” şi „GDS, fondat de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, împreună cu un
agent sovietic și unul maghiar (II)”. (Anexa nr. 1 și 2).
Cel de-al doilea articol, din 30 ianuarie 2019 – „Afacerea privatizării Humanitas de către Pleșu și Liiceanu, într-un dosar aflat la
CEDO” (Anexa nr. 3) -, arăt că modalitatea în care a fost privatizată Editura Politică constituie unul dintre mai multele aspecte pendinte
cauzei Valerian Stan împotriva României aflată pe rolul CEDO, și comunicată Guvernului României la 11.07.2013; informația se află
publicată pe web-site-ul CEDO aici https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-123807%22]} și
aici https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22appno%22:[%2229497/13%22]} (Anexa nr. 4). Articolul din 30 ianuarie 2019 este o continuare
firească a primului material, în care prezentam documente inedite, publicate în premieră. El a inclus și informații deținute de către domnul
Valerian Stan, un expert recunoscut în lupta anti-corupție din România, fost șef al Departamentului de Control al Guvernului Convenției
Democrate Române (CDR) între anii 1996 – 1997, fost ofițer de Armată şi membru fondator al Comitetului de Acțiune pentru
Democratizarea Armatei (CADA), fost membru fondator şi președinte al Alianței Civice, fost director de programe şi vicepreședinte al
Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH), fost director de programe în cadrul
Fundației Institutul pentru Politici Publice (IPP) şi, din ianuarie 2005, membru al Consiliului director al Fundației Centrul de Resurse
Juridice (CRJ) după ce, între 2008 şi 2013 a fost președinte al Consiliului director al CRJ.
Ca atare, pretinsa „campanie de denigrare” se referă în fapt la doar două articole, iar reclamantul nu a adus nicio dovadă a caracterizării
şi scopului închipuit atribuite materialelor elaborate de subsemnatul. În schimb, plasând acest termen încă din prima propoziție a acțiunii,
reclamantul Liiceanu Gabriel dă acțiunii o notă de auto-victimizare cu scopul de a influența instanța în favoarea interpretării propriei sale
realități, denaturând şi prezentând trunchiat situația de fapt relatată de mine în articolele publicate.
Pentru că reclamantul Liiceanu Gabriel a ținut să anexeze şi CV-ul său, ofer la rândul meu instanței, pentru a înțelege mai bine nivelul
asumării responsabilității celor afirmate în articolele incriminate, câteva date despre mine:
– am fost participant activ la evenimentele din decembrie 1989, fără a cere vreodată vreun beneficiu material ulterior şi am oferit pe
parcursul celor 30 de ani trecuți mărturia mea instanțelor militare de anchetă;
– am fost organizator al demonstrației maraton anticomuniste din martie-iunie 1990, cunoscută drept Fenomenul Piața Universității;
– am fost printre primii tineri din România atacați, violentați şi răpiți din interiorul Institutului de Arhitectura (actuala Universitate de
Arhitectură si Urbanism „Ion Mincu”) de către trupele de mineri în dimineața zilei de 14 iunie 1990, ulterior fiind arestat ilegal şi deținut
la fosta Unitate Militară a Securității de la Măgurele, în prezent deținând calitatea de victimă în Procesul Mineriadei aflat pe rol (Anexa
nr. 5);
– am fost raportor al Amnesty International în acest caz, invitat special la Congresul din Berlin al organizației internaționale, mărturiile
mele fiind consemnate în lucrările lor inclusiv de către membrii GDS Gabriel Andreescu şi Mihnea Berindei;
– am fost membru fondator al Alianţei Civice şi al primei asociații libere de presă din România de după 1989, Asociaţia Ziariştilor din
România (AZR), cu debutul în presă la ziarul Ligii Studenţilor din România şi ulterior la „România liberă”, refugiat în Statele Unite în
1991 unde am fost corespondent al „României libere”;
– sunt membru de onoare al Asociației 15 Noiembrie – Brașov 1987, membru fondator al Organizației de Media a Sud Estului Europei
(South East Europe Media Organization – SEEMO) afiliată Institutului Internațional de Presă (IPI), al Asociaţiei Civice de Media şi al
Convenției Organizațiilor de Media din Romania (COM);
– sunt membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), al Federației Europene a Jurnaliștilor (FEJ) şi al Federației
Internaționale a Jurnaliștilor (FIJ), distins cu numeroase premii pentru activitatea mea civică şi jurnalistică, inclusiv cu marele premiu de
editorialistică oferit de Clubul Român de Presă (CV atașat – Anexa nr. 6).
Pe parcursul carierei mele de aproape 30 de ani de presă am făcut verificări jurnalistice temeinice şi m-am consultat şi am intervievat sute
de oameni de mare calibru din întreaga lume pentru a oferi publicului informații corecte în mii de articole.
Din anul 2006 sunt cercetător acreditat al CNSAS, ocazie cu care am consultat zeci de dosare de arhivă, două din temele mele de cercetare
fiind axate pe intelectualitatea română în perioada comunismului.
În anul 2006 am declanșat campania națională „Voci curate în presa şi societatea civilă din România”, campanie derulată în paralel cu
organizațiile de presă din Bulgaria “Jurnaliști împotriva Corupției” şi Coaliţia Bulgară de Media şi susținută de la Bruxelles de Federația
Internațională a Jurnaliștilor şi organizația Reporteri fără Frontieră.
Urmare a cercetărilor efectuate în colaborare cu instituțiile menționate, am aflat și am informat opinia publică că o seamă de reprezentanți
ai societăţii civile şi ai clasei politice, inclusiv din Grupul pentru Dialog Social sau colaboratori ai revistei „22” a GDS, au fost
colaboratori ai serviciilor secrete comuniste din România, Ungaria sau URSS, cei mai mulți alegând să ascundă acest fapt chiar şi zeci de
ani, până la momentul devoalării lor de către presă sau CNSAS.
Alți membri fondatori ai GDS au fost foști nomenclaturiști şi ideologi comuniști sau urmași direcți ai acestora, un fapt mai puțin cunoscut
de publicul larg, după cum am arătat în articolele scrise.
Prezint aceste câteva aspecte încă de la început pentru a sublinia că am proprietatea exactă a afirmațiilor făcute în cadrul celor două
articole, de care nu mă dezic şi care reprezintă doar în esenţă datele adunate de mine timp de aproape trei decenii, ca cercetător al
evenimentelor din decembrie 1989 şi iunie 1990 şi a evoluţiei ulterioare a României.
Consider că demersul publicistic incriminat de reclamantul Liiceanu Gabriel are importante valențe întru definirea situației actuale a
României şi aflarea adevărului asupra evenimentelor tragice, criminale, din decembrie 1989, după cum voi arata în continuare.
Astfel, articolele în cauză au survenit în urma Comunicatului Parchetului General din 21 Decembrie 2018 (Anexa nr. 8) în care se arată
că inculpații de crime contra umanității în timpul evenimentelor din decembrie 1989, între care se află şi Silviu Brucan, „au urmărit
accederea la puterea politică a unui grup preconstituit și legitimarea politică în fața poporului român”, după cum am arătat chiar în
preambulul articolului din 30 ianuarie 2019.
Având în vedere că Silviu Brucan, recunoscut agent sovietic, a fost și membru fondator al Frontului Salvării Naționale – alături de
generalul-maior Nicolae Militaru, deconspirat drept agent al serviciului special militar al URSS (GRU) şi unul dintre conspiratorii din
decembrie 1989, potrivit Parchetului General – cât şi membru de conducere al Consiliului Frontului Salvării Naționale, dar și membru
fondator al Grupului pentru Dialog Social, potrivit documentelor Guvernului României prezentate în Evenimentul Zilei, există o suspiciune
rezonabilă solidă că și Grupul pentru Dialog Social (între fondatori regăsindu-se şi reclamantul Liiceanu Gabriel), înființat la 31
Decembrie 1989, a fost creat pentru aceleași scopuri ca şi FSN.
Chiar dacă până acum nu s-a făcut public acest fapt – scos la lumină de articolele pentru care sunt dat în judecată de Liiceanu Gabriel -,
lucru ascuns timp de 30 de ani de activiștii GDS sau chiar, poate, necunoscut de către unii dintre membri Grupului, mai amintim şi că
primele două numere din revista „22” a GDS au apărut cu Silviu Brucan pe copertă deși orice intelectual care a trăit momentul 1989 avea
conturată aceeași opinie despre artizanii și conducătorii erijați ai FSN ca și Parchetul General de azi: respectiv aceea de responsabili de
crimele din decembrie 1989.
Acest subiect, dezbătut în articolele în cauză, este de interes național și istoric, luând în considerare tocmai încercarea Parchetului de a
lămuri evenimentele din 1989 și de a pedepsi vinovații de crimele comise în acele zile, la instigarea și cu concursul acestui “grup
preconstituit” pentru a cărui „legitimare în fața poporului român” au contribuit – volens nolens -, în prima perioadă a anului 1990, chiar
membrii GDS.
Urmând aceeași linie trasată de Parchetul General, ținem cont şi de mărturia membrului de Onoare al Academiei Române Eugen
Mihăescu, cunoscut grafician anticomunist, cu numeroase lucrări editoriale în New York Times şi The New Yorker în perioada regimului
Ceauşescu, gazdă a lui Silviu Brucan la New York în perioada premergătoare loviturii de stat din decembrie 1989 şi ulterior consilier al
președintelui Ion Iliescu şi ambasador al României la UNESCO.
Acesta a afirmat în cartea sa autobiografică, “Între linii” (Editura RAO, București, 2011), precum şi în emisiuni și articole de presă că
Grupul pentru Dialog Social a fost înființat de Silviu Brucan la cumnatul şi totodată vecinul lui Andrei Pleşu din strada Paris, unde
inculpații de crime contra umanității Ion Iliescu şi Silviu Brucan s-au adăpostit între 23 şi 26 decembrie 1989. Arhitectul bine ancorat în
comunism Ascanio Damian a fost la rândul său membru fondator al GDS.
“Era târziu si am hotărât sa plecam acasă. L-am întrebat pe Brucan unde doarme si mi-a răspuns ca s-a întors la apartamentul sau din
Primăverii, dar ca in perioada in care erau vânați prin București s-a ascuns, împreună cu Iliescu, la un prieten, Ascanio Damian, pe strada
Paris, in aceeași clădire in care locuia (si locuieste) Andrei Plesu.” (Eugen Mihăescu, „Între linii”, extras online, 22 martie 2012, Anexa
nr. 10).
Eugen Mihăescu: „Fiindcă, oricât ar nega, Andrei Pleşu a ajuns ministrul Culturii în guvernul Consiliului Frontului Salvării Naţionale
deoarece figura în agenda lui Iliescu. Oricât ar nega, eu ştiu precis că a fost vizitat de conspiratorii Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu pe
vremea când era în “dizgraţie”, “sechestrat” la Casa de Creaţie din Tescani cu puţin timp înainte de Marea Îmbulzeală de la sfârşitul
anului 1989. În perioada 23-26 decembrie, pe când erau “vânaţi” prin Bucureşti de “terorişti”, Iliescu şi Brucan s-au ascuns acasă la
arhitectul Ascanio Damian, într-o vilă de pe Strada Paris unde locuia şi locuiește chiar Andrei Pleşu. Ce coincidență!” (Cotidianul, 5 mai
2015, „Am scăpat de dracu’ şi am dat peste fra’su”, ataşat la Anexa nr. 11)
“Nu a fost o Revoluție, ci o lovitură de stat, și știu asta pentru că, la sfârșitul verii ’88, Silviu Brucan a locuit în apartamentul meu de la
New York. De acolo a vorbit cu Moscova, Londra și Washington. Am fost și eu absorbit, tangențial, de evenimentele preparatorii.
„Scrisoarea celor șase“ s-a scris în apartamentul meu. Ce s-a văzut la Televiziunea Română „Liberă“ a fost o mișcare de figuranți, la
propriu, regizată de Sergiu Nicolaescu avându-l ca asistent pe Ion Caramitru, cel care a ordonat „Foc!“ asupra Bibliotecii Centrale
Universitare” (Eugen Mihăescu, Interviu în Evenimentul Zilei, 10 aprilie 2017 – https://evz.ro/dezvaluiri-revolutie-implicare-brucan.html,
fragment atașat la Anexa nr. 12).
Informația apare și în lucrarea disidentului Victor Frunză “Istoria comunismului in România” (editia a IV-a ilustrata), București, 2007,
din care redăm un extras:
In interesul puterii sale, PCR putea si poate sa imbrace orice haina, sa-si ia drept travesti orice chip, chiar si acela al advesarilor sai.
Intre operatiile publice efectuate de Silviu Brucan in zilele Revolutiei din decembrie 1989 a fost infiintarea unei organizatii de intelectuali,
simpatizanti ai miscarilor disidente din estul Europei, cu caracter antitotalitar (chiar si anticomunist), careia i s-a aflat si o denumire cat
se poate de potrivita: Grupul de Dialog Social (GDS).
Pentru cazul în care reclamantul Liiceanu Gabriel s-a considerat nedreptățit prin vreo afirmație acesta putea beneficia în mod automat
de Dreptul la replică, drept de care nu a uzitat înainte de a ne da în judecată, drept pe care îl cunoaște însă afirmă fără temei şi fără
dovezi că i-ar fi fost refuzat.
Pe de altă parte, arăt că în ambele articole am făcut referire la acte normative emise de către Guvernul României, prin care s-au
acordat diverse ”avantaje” celor 2 entități (Humanitas SRL și Grupul pentru Dialog Social), existând suspiciuni rezonabile cu privire la
legalitatea și scopul urmărit odată cu emiterea respectivelor acte normative, prin raportare la relațiile strânse care existau între membrii
Guvernului care le-au emis și membrii/asociații entităților juridice beneficiare.
Totodată, aceste subiecte prezintă interes pentru publicul larg în încercarea de a lămuri ce s-a întâmplat cu bunurile statului, inclusiv
cu bunurile din patrimoniul național cultural și istoric cu deosebită valoare (menționez că însăși reclamantul recunoaște în cererea de
chemare în judecată că patrimoniul preluat de către Humanitas de la Editura Politică, consta, între altele în operele complete ale lui
Marx, Engels, Lenin și Ceaușescu, plus broșurile de propagandă ale partidelor frățesti), nefiind cunoscute nici în prezent, așa cum am
arătat anterior, care au fost toate bunurile proprietate a statului sau a unităților economice de stat transmise în mod efectiv către GDS
și Humanitas SRL.
Față de cele menționate anterior, se poate constata că articolele incriminate se referă la teme de interes general și de actualitate pentru
societatea românească.
Subsemnatul am acționat cu bună credință și în conformitate cu etica jurnalistică și am dovedit că a existat o bază factuală pentru
opinia exprimată.”
Desigur, fiind vorba despre o decizie în primă instanţă, Gabriel Liiceanu are dreptul să facă apel, însă autorul a declarat în exclusivitate
pentru „Cotidianul” că „în cazul în care Gabriel Liiceanu va face apel, îl asigur că îi voi deschide şi eu un proces pentru denunţ calomnios,
în care îi voi cere exact suma pe care a pretins-o el în acest proces”!
Acest proces nu este singurul pe care l-a pierdut Gabriel Liiceanu în lupta sa împotriva jurnaliştilor. Prima oară a pierdut procesul cu
subsemnatul, în urma articolului „Liicheanu”, apărut în 27 februarie 2007 în ziarul „Ziua”, proces în care au fost chemaţi şi Sorin Roşca
Stănescu, şi acelaşi Victor Roncea. După ce Tribunalul Bucureşti ne-a dat nouă cîştig de cauză, Gabriel Liiceanu a făcut recurs la Curtea de
Apel, însă, imediat după începerea judecăţii, şi-a retras plîngerea!
De curînd, însă, acelaşi Gabriel Liiceanu a pierdut definitiv şi procesul cu scriitorul Liviu Antonesei, de la care cerea – culmea
coincidenţei! – tot suma de 50.000 euro! Această „consecvenţă” a fost subliniată şi de revista „Q magazine”, care scria: „Deși lista
proceselor intentate de Gabriel Liiceanu este una amplă, ceea ce surprinde este consecvența sumelor cerute pentru despăgubire, 50.000
euro. Acesta este, poate, detaliul cel mai intrigant și inflexibil din dosarele juridice ale filosofului român, care pot fi consultate pe portalul
instanțelor de judecată, al Ministerului Justiției”. De altfel, iată doar ultimele procese pe care Gabriel Liiceanu le-a intentat unor jurnalişti:
Că Gabriel Liiceanu se dovedeşte a fi un procesoman obsedat de suma de 50.000 euro pare, mai degrabă, o chestiune de cancan filosofic.
Grav este că aşa înţelege cineva, care se pretinde „filosof” doar pentru că a tradus unele lucrări de filosofie, ideile de libertate a presei şi de
libertate de exprimare. Grav şi penibil!
Castiga bani cu sondaje online Pentru participarea la sondaje primeşti între 0.10€ si 2,5€ pentru un sondaj. Primesti bonus la inregistrare 1,00 € Inscrie-te AICI
Anunturi-Publicitate I Promoveaza-te On-line I Eday-Eday.ro I Portal de Afaceri I Gaseste usor, Companii si servicii !
Primul catalog de vinuri TOP 100 din România! Conține o scurtă descriere a fiecărui vin medaliat, articole și interviuri cu reprezentanți, oenologi și proprietari ai unor crame
cunoscute în industria ...
Recomanda Like 8
Author
ACTUALITATE
Începând de sâmbătă, vremea se va răci în toate Un proiect de lege prevede ca asigurarea casei O persoană a murit şi alte două au fost rănite,
regiunile, iar valorile termice vor cele normale împotriva dezastrelor naturale, cum ar joi, după ce două maşini s-au ciocnit pe DN7
acestei perioade. cutremure, inundaţii şi furtuni să e obligatorie Piteşti-Râmnicu Vâlcea. Printre victime ar şi
Vor predomina ninsorile, astfel că se va depune indiferent dacă aceasta este locuită sau nu. […] fostul ministrul Daniel Chiţoiu care a fost rănit
un strat de zăpadă […] uşor. […]
ANTERIOR URMĂTOR
Fost ministru implicat într-un accident grav Schimbări la asigurarea locuinţei
3 COMENTARII
RĂSPUNDE
He he ! Brucan si Soros, „un agent sovietic şi unul maghiar”, ati spus ? Ma rog, or , „la a saptea mina”, dar la urma urmei tot de un „banc” (trist !) cu Shlomo
si Moshe e vorba ! As adaugat cunoscutul indemn cu „Mai raspinditi, baieti, mai raspinditi”, da’ cred ca nu mai e nevoie, astia sint „raspinditi” pina si pe
Marte !
RĂSPUNDE
pisicaimbuibata spune:
26 DECEMBRIE 2019 LA 14:54
Am inteles ca, smecherii nu se dau jos din pat pentru 40.000 de euro! Liicheanu ind seful smecherilor/gds/orban are tupeu maxim si cere 50.000 de euro
cat o garsoniera la periferia din Bucale fara canalizare si apa calda data de Firea. Mie imi plac lozo i romani fara „s”! N-am gasit alta rima! Huuo
imbuibatilor care ne spuneti ca iubirea trece prin stomamac!
RĂSPUNDE
Lasă un răspuns
Adresa ta de email nu va publicată.
Comentează
Nume *
Email *
Website
PUBLICĂ COMENTARIUL
Acest sit foloseşte Akismet pentru a reduce spamul. A ă cum sunt procesate datele comentariilor tale.
DESPRE NOI ECHIPA CONTACT SITEMAP RSS FEED PRIVACY & COOKIES POLICY