Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
despre Platon
HUMANITAS
Filozofie
Colecţia <p
Coordonată de
SORIN VIERU
MA R IL E
\J
CART IM
'
C
I I
ALE GÎNDIRII
UNIVRE SALE
GEORG WILHELM FRIEDRICH HEGEL s-a născut în 1770
A
Lectii '
despre Platon
1825-1826
•
HUMANITAS
BUCUREŞTI
Coperta
©HUMANITAS, 1998,
pentru prezenta versiune românească
ISBN 973-28-0791-1
Notă asupra ediţiei
5
Cititorul avizat se poate întreba despre utili
tatea traducerii acestor prelegeri care dublează
într-un fel consideraţiile hegeliene despre Pla
ton cunoscute din Prelegerile de istorie a filozo-
fiei. Răspunsul nostru la o eventuală întrebare
ca aceasta se rezumă la cîteva argumente de
bun-simţ : 1. Nu ne poate fi indiferent nimic
din ceea ce a gîndit Hegel despre Platon, aşa
cum remarc ă si editorul francez. 2 . Textul de
'
6
toniciană, ci şi în modul de gîndire hegelian
in general, c ăci adesea discursul lui Hegel iese
din limitele stricte ale subiectului dat si se lasă
'
4. In schimb,
"
7
excelenta serie a dialogurilor platoniciene la
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, astfel încît
termenii discuţiei pot fi uneori alţii decît cei
avuti la îndemînă de D.D. Rosea.
. '
"'
8
frazează pasajele platoniciene de referinţă, ast
fel Încît rareori se poate vorbi despre o repro
ducere fidelă a lor. Totusi atunci cînd
'
unele
dintre acestea au fost suficient de apropiate de
<lriginalul platonician, am preferat să le redăm
ali litteram, în traduceri consacrate, pentru a nu
fragmenta inutil şirul gîndurilor filozofului grec
�ia nu pierde unele nuanţe, în ciuda, cum spu
neam, reducţiilor operate de Hegel. Fireşte,
atunci cînd fidelitatea, fie şi aproximativă, a
reproducerii textuale nu ne-a permis această
libertate, am urmat îndeaproape textul hege
lian, renunţînd la posibile ghilimele.
Textul lui von Griesheim contine destule erori
'
9
tita traducere a lui D.D. Roşea, astfel încît n-am
considerat necesar să le mai semnalăm.
"
la fel de atrăgătoare.
Platon este una dintre individualitătile isto- ,
11
încît inteligibilul dobîndeşte forma suprasen
sibilului, a spiritualului care aparţine gîndirii;
sub această formă el devine important pentru
conştiinţă şi este introdus în conştiinţă, care îşi
consolidează astfel poziţia pe acest teren. Re
ligia creştină a transformat apoi în principiu
universal, într-un mod care îi este specific,
principiul menirii omului de a fi fericit, altfel
spus, principiul potrivit căruia esenţa lăuntrică
şi spirituală a omului este adevărata lui esen
tă. Dar Platon si filozofia sa au avut cea mai
' '
12
dintre ei.1
"
13
laţiile cu Socrate nu i-au fost de ajuns lui Pla
ton; se ocup ase mai de mult cu doctrina lui
Heraclit6, îi studia pe eleaţii celebri, pe Pita
gora şi avea legături cu cei mai renumiţi sofişti.
După ce s-a adîncit în filozofie, a renunţat să
se mai intereseze de problemele statului şi s-a
consacrat total ştiinţelor. După execuţia lui
Socrate s-a refugiat din Atena la Megara, la
Euclid, dar de acolo a plecat curînd la Cirene,
în Africa. Aici, sub îndrumarea lui Theodor,
s-a dedicat matematicii, dobîndind în scurtă
vreme multă iscusintă în acest domeniu; se
•
14
Îrnprietenit cu Dion din Sicilia. Ulterior a intrat
profesor la Academia din Atena, un loc de pro
rnenadă în care se afla un gimnaziu; această
grădină fusese amenajată în onoarea eroului
Academos7, dar acesta a intrat într-un con de
umbră, iar Platon devine adevăratul erou al
Academiei. Sederea sa la Atena a fost între-
,
15
tul şi interesul pentru filozofie. Platon s-a lăsat
ademenit astfel să facă pasul greşit de a călători
în Sicilia. 8 Dionisiu a vrut curînd să cîştige
preţuirea lui Platon, dar făcea parte dintre natu
rile mediocre care, fiind incapabile de o adevă
rată profunzime şi de seriozitate, par doar să
fie astfel şi n-au un caracter solid, ci unul şo
văielnic; numai aşa se poate imagina o aseme
nea relaţie. Doar şovăiala se lasă dirijată, însă
tocmai ea e cea care distruge planul şi îl face
imposibil; dînd ocazia unor astfel de planuri,
le face totodată irealizabile. Interesul lui Dio
nisiu pentru filozofie era la fel de superficial
ca şi încercările sale poetice; voia să fie totul:
poet, filozof, om de stat, şi nu putea suporta
să fie condus de alţii. Dionisiu a rupt relaţiile
cu rudele sale*, iar Platon a fost implicat în
aceasta. Dionisiu n-a putut ajunge totuşi la o
legătură stabilă cu el, voia să-I păstreze doar
pentru sine, iar această pretenţie nu era pe gus
tul lui Platon. S-au despărţit9 şi totuşi au simţit
amîndoi nevoia de a cădea la pace. Odată Dio
nisiu a căutat să-I reţină pe Platon cu forţa în
"cu ruda
sa, cu Dion" (n. t.).
16
Sicilia şi atunci pitagoreicii din Tarent i-au im
pus să-l lase s ă plece, garantînd pentru s igu
ranţa lui, moment la care a contribuit şi faptul
că Dionisiu se temea s ă nu fie bîrfit că-nu se
află în bune raporturi cu Platon.10 Relaţia lor
a fost s chimbătoare ; se apropiau şi se despăr
ţeau iar şi iar. Speranţele lui Platon au eşuat ;
nu reuşise să vadă aplicarea constituţiei con
form exigenţelor filozofiei sale. - De aceea
lui i s - au adres at alte state ; de pildă Cirene ,
unde urma s ă devină legiuitor, dar a refuzat.
Era o perioadă în care statele greceşti nu iz
buteau s -o s coată la capăt cu c onstituţiile lor
şi nu puteau găsi ceva nou .11 Acum, în ultimii
30 de ani12, s - au elaborat multe constitutii, si
, '
17
devină legiuitor nu era adecvată acelei epoci;
Solon, Licurg fuseseră legislatori, însă în epoca
lui Platon acest lucru nu mai era posibil. Platon
a refuzat propunerea lor pentru că nu accep
taseră prima condiţie pe care le-a pus-o, iar
aceasta era supnmarea oricarei propnetaţi pn-
. . ...., . . ...., . .
18
Acest lucru pare greu fiindcă Platon nu inter
vine niciodată personal în Dialoguri; el îl lasă
să vorbească pe Socrate, precum şi multe alte
personaje, astfel încît deseori rămînem cu im
presia că nu ştim dacă părerile expuse îi aparţin
"'
19
a desăv ir sirii filozofice. Concretul este unitatea
'
20
Astfel, din Platon se citează o mulţime de pro
poziţii şi filozofeme care aparţin exclusiv repre
zentării şi specificului acesteia. Aceste mituri
au dat ocazia .c a multe propoziţii să _fie înfă
ţişate ca filozofeme ale lui Platon, deş i pen
tru ele însele nu sînt deloc aşa ceva. De pildă,
vorbind despre facerea lumii, Platon foloseşte
în Timaios forma următoare : Dumnezeu a creat
lumea, iar demonii au avut atunci anumite atri
butii15 ; se vorbeste aici absolut într-o manieră
' '
21
are locul teza unei preexistenţe . * Platon vor
beşte despre idei ca despre un punct capital.şi
ele constituie într-adevăr punctul capital al filo
zofiei sale. El vorbeşte despre autonomia lor,
iar de aici se poate trage cu uşurinţă concluzia
că, urmărind modelul categoriilor moderne ale
intelectului, ele pot fi concepute ca realităţi
autonome, ca substanţe**, bunăoară ca îngeri.***
Miturile lui Platon oferă deci prilejul de a găsi
expuse lucruri de acest fel ca filozofeme pla
toniciene . Dar să trecem acum la examinarea
filozofiei lui· Platon.
22
ea este cea mai mare avere a omului. Vorbind
despre cele mai desăvîrşite lucruri, începe cu
ochii ; datorită lor deosebim ziua de noapte,
ajungînd astfel să distingem lunile , anotimpu
rile şi anii. De aici rezultă cunoaşterea timpu
lui, istoria, şi astfel am ajuns la filozofie, iar
un bun mai de preţ n-am primit de la Dumne
zeu ş i nici nu vom primi vreodată. 16
Cea mai celebră şi totodată cea mai pone
grită afirmaţie în această privinţă este cea din
Republica, unde contrazice reprezentările co
mune ale oamenilor. Aici este vizată relatia fi-,
23
adauge şi felul în care acesta poate fi transpus
în fapt ; în cele din urmă spune :
"Voi vorbi totuşi, chiar dacă un val va trezi
în urmă-i un rîs nemăsurat si ne va inunda cu
'
24
de ei cu vorbe, vei da seamă, batjocorit cu ade
vărat!"* Platon stabileşte aici legătura dintre
filozofie şi guvernare , necesitatea ace stei le-
.
gatun.
"'
25
ta, constatăm că ea e conştiinţa suprasensibi
lului* , a adev ărului şi a dreptăţii în _ sine şi pen
tru sine, conştiinţa şi valabilitatea scopurilor
"'
26
Scopul statului, B inele general, are o cu totul
altă imanenţă şi putere în statele noastre decît
în Antichitate . Friedrich al II-lea a fost numit
regele -filozof. Rege fiind, s-a ocupat cu meta
fizica lui Wolff, cu versuri si filozofie fran-
,
27
înfăptuit mult mai bine ; principiile generale
constituie în esentă fundamentele statelor mo-
,
28
tanţă oarecare, se găseşte un zid scund, iar din
c olo de ace sta, în lumină, sînt alti oameni. '
29
Prima* este conştiinţa sensibilă ; ** acesta este
faptul cunoscut de la care plecăm. Platon de
termină si mai amănuntit diferentele din con-
, ' '
30
bilă, părerea, cunoaşterea imediată. La mijloc ,
• • • • •
m
•
31
etimologia*, acela de a se interioriza, de a intra
în sine (Sich-innerlich-machen, Insichgehen);
acesta este sensul intelectual şi profund al cu-
"'
• • • • • \J
32
bîndeste forma si rezidă în afirmatia că stiinta
' ' ' ' ,
33
cetează decît ceea ce îsi datorează altcuiva rnis-
, '
34
Dacă îi luăm greutatea, corpul nu mai există ;
dacă îi luăm gîndirea, sufletul nu mai există.
Or, gîndirea este activitatea universalului ; dar
universalul nu este ceva abstract, ci este actul
de a se reflecta în sine însuşi, actul autoiden
tificării. Aşa se întîmplă în toate reprezentările.
Prin faptul că gîndirea este acest universal care
se reflectă în sine pentru a fi în el însuşi la sine,
ea este această identitate cu sine ; dar aceasta este
ceea ce este neschimbător, nepieritor. S chim
bare este atunci cînd ceva devine altceva ; si fiind
'
35
iar spusa noastră ar fi cu mult prea lungă".
Iar acum povesteşte mitul acela în care lucru
rile se petrec totuşi cam confuz şi inconsecvent.
El spune: "Sufletul ne apare asemenea unei pu
teri ce prinde laolaltă, din fire îngemănaţi şi
înzestraţi cu aripi, atelaj înaripat şi pe vizitiu!
său. " Această imagine nu e pe placul nostru .
"La noi, de pildă, există mai întîi condu
cătorul carului, cel care mînă caii înhămaţi la
el ; apoi, cît priveşte caii, unul e-un bidiviu ade
vărat, frumos şi de soi ales, pe cînd celălalt e
rău şi de neam prost. Iată de ce , în cazul nos
tru, să mîni carul nu este desigur nici uşor şi
nici plăcut. S ă încercăm acum să spunem, ţi
nînd seama de acestea, cum s-a ajuns la denu
mirea de « muritor » si « nemuritor >>. ·Fiecare
'
36
trup şi suflet laolaltă, îngemănarea aceasta s-a
chemat « vieţuitoare » , luînd apoi şi numele de
«muritor » . " Pe de o parte este deci sufletul
ca gîndire, fiinţa în sine şi pentru sine ; pe de
altă parte , legătura cu o materie . Această tre
cere de la gîndire la corporalitate este foarte
dificilă şi era prea greu să fie înţeleasă şi cunos
cută de către antici . * Din cele spuse s-ar putea
deduce motivul imaginii pe care o avem despre
filozofemul lui Platon, si anume că sufletul a
'
37
tului nostru , noi nu facem decît să ne închipu
im divinitatea: o vietuitoare fără de moarte,
'
38
contemplă dreptate a, cumpătarea şi ştiinţa în
acele rotiri divine care se reîntorc în sine .
Acestea sînt înfăţişate deci ca fapte care s-au
întîmplat dej a.
Vizitiu! îsi hrăneste acum caii cu ambrozie
' '
,..
39
ca pe acel idealism greşit pe care îl înfăţişează,
ce-i drept, epoca modetnă de parcă omul n-ar
învăţa absolut nimic, n-ar fi determinat de ni
mic exterior, ci toate reprezentările ar fi pro
duse de către subiect. Se spune adesea c ă
idealismul constă în faptul că individul îşi
creează singur toate reprezentările , chiar şi pe
cele mai nemijlocite , şi instituie totul pornind
de la sine. Aceasta este însă o reprezentare
neistorică, absolut falsă ; printre filozofi n-au
existat de fapt idealişti de felul celor definiţi
de această reprezentare grosolană. Idealismul
lui Platon este şi el foarte departe de a avea o
asemenea formă.
A
40
în suflet precum vederea în nişte ochi orbi,
operaţi de cataractă. Această reprezentare po
trivit căreia cunoasterea nu vine decît din exte-
,
41
strălucirea si seninătatea acesteia. El numeste
, '
"'
42
termină şi B inele etc . ; dar la Platon problema
era de a stabili pentru prima oară acest lucru.
"'
DIALECTICA
45
realul în opoziţie cu ideaticul . Dar acesta din
urmă este cel mai real dintre toate, este singurul
real ; iar faptul c ă este unicul real constituie
punctul de vedere al lui Platon : universalul este
ideaticul .
46
ţie -, obţinem desigur universalul sub o formă
complet exterioară. Animalul este un gen , el
e viu ; acesta este genul lui, viaţa este ceea ce
e substanţial, adev ărat, real în el ; dacă i se ia
viaţa, animalul nu mai este nimic . *
Platon se străduia deci să dea o de terminatie '
47
lui Platon . Am amintit dej a că dialectic a pla
toniciană are scopul de a perturba reprezentă
rile finite ale oamenilor si de a le destrăma
'
48
versalul , încă nu este c e a autentic ă şi nu şi-a
căpătat încă orientarea adevărată ; este o dia
lectică pe care Platon o are în comun cu sofiştii
care se pricepeau foarte bine s ă destrame par
ticularul.
49
rezultat negativ, deseori rămîne fără rezultat.
Pe de altă parte, Platon însuşi s-a îndreptat îm
potriv a acestei dialectici pur raţionaliste, dar
se vede că nu o face cu uşurinţă ; se străduieşte
să releve diferenta într-o manieră convenabilă.
'
"' .
50
metafizicii. Sînt necesare, aşadar, dispoziţii su
flete şti foarte eterogene pentru a parcurge dia
logurile lui Platon, precum şi o atitudine de
indiferenţă faţă de diversele puncte de interes .
Dacă le citim interesaţi de speculaţie, neglij ăm
aspectele considerate a fi cele mai frumoase ;
dacă ne interesează înălţarea, edificarea sufle
tească etc . , trecem cu vederea latura specula
tivă, găsind-o lipsită de interes. Ni se întîmplă
ca tînărului din Biblie, care 1-a întrebat pe Hris
tos ce-ar trebui să facă pentru a-1 urma. Dar
cînd Domnul i-a cerut să-şi vîndă bunurile , nu
s-a mai gîndit la aşa ceva. *
51
naţii certe . * Platon se declară împotriv a aces
tui mod de a vedea lucrurile şi spune că nu este
greu pentru cinev a " s ă tragă raţionamente
le cînd într-o parte cînd într-alta, trudindu-se
cu lucruri ce nu merită multă trudă" . Acea dia
lectică prin care se anulează o determinaţie în
momentul în care se constată o alta este inco
rectă. "A declara pur şi simplu că identicul e
diferit, şi diferitul identic, ca şi marele mic şi
micul mare, precum şi a se complace astfel în
a înfăţişa permanent contrariile în cadrul argu
mentării, nu este tocmai un fel valabil de a
obiecta, fiind doar dovada lipsei de maturitate
în comertul cu lucrurile. " ** Platon vorbeste ast-
' '
52
lor, care este în felul ei şi teza sofiştilor, anume
aceea potrivit căreia nu există decît fiinţa, iar
nefiinta nu există deloc . * Or, aceasta are la
'
53
vit părerii şi credinţei sale, este adevărat şi just
în mod afirmativ . Prin urmare nu se poate
spune că acest lucru este injust, că el constitu
ie un viciu şi un delict ; căci aceasta înseam
nă că maxima, actiunea nu ar avea valoare de
'
54
tuiţii, acesta fiind Adevărul în sine şi pentru
sine . Aceasta are legătură cu tipul de dialec
tică la care ne-am referit. Se poate spune că,
privită în mod empiric , o acţiune e justă ; pe ·
55
"'
56
liberă, determinaţie care nu se opune deloc uni
versalitătii - o !imitatie, căci orice determi-
, t
57
organe, însuşiri etc. ; este singular şi totodată
multiplu. Se pot exprima astfel despre Socrate
ambele gînduri : că e singular, identic în el în
suşi, şi că e totodată Celălalt, un multiplu, ne
identic în sine . Acest mod de înţelegere şi de
exprimare apare şi în cea mai obişnuită conştiin
ţă. Deci se poate admite că el este singular, iar
din alt punct de vedere este şi un multiplu ; ast
fel se pot despărţi cele două gînduri. Dar gîndi
rea speculativă constă în reunirea gîndurilor ;
ele trebuie reuni te ; despre aceasta este vorba.
Reunirea unei diversităţi, a fiinţei şi nefiinţei,
a unului şi multiplului etc . , astfel încît să nu
se treacă pur şi simplu de la unul la altul - iată
miezul şi adevărata măreţie a filozofiei pla
toniciene ! Totuşi Platon nu ajunge în toate dia
logurile la această determinaţie ; în special în
Philebos si în Parmenide este continut acest sens
' '
58
interesati de efort. Ea nu constituie un secret,
,
,...
59
apare c a singulară, sensibilă, finită, în timp ce
infinitul este ceea ce e metafizic . Dar aceste
gînduri pure constituie elementul de substanţă
care lămureste totul, atît concretul imediat, cît
'
60
rapide şi cele mai lente ; în genere, graţie uni-
. . .
' '
61
care poate suporta în sine opoziţia ; spiritul
poate suporta contradicţia supremă - latura
slabă, fizică n-o poate face ; aceasta dispare de
îndată ce se iveşte altceva în loc. Or, această
cauză este acel vou� c are guvernează lumea ;
el se află la originea frumuseţii lumii.27
62
deja că oamenii au crtLUt dintotdeauna că ade
vărul nu poate fi găsit decît prin reflecţie* ; în
procesul reflecţiei descoperim gîndul, trans
formăm în gînduri ceea ce ni se înfăţişează sub
forma reprezentării şi a credinţei.
Socrate îi răspunde atunci lui Parmenide :
" Fiindcă îmi pare că astfel nu ar mai fi deloc
anevoios să se afirme că lucrurile existente
primesc a fi şi asemenea şi neasemenea şi cîte
altele " . ** Parmenide răspunde : " lată însă ce
mai trebuie să faci, pe lîngă cele sus-numite :
să cercetezi toate cîte urmează din ipoteză, nu
numai în presupunerea că lucrul în cauză este,
ci şi în presupunerea că însuşi acel lucru nu
este ; aceasta, dacă vrei să te exercitezi asa cum '
"'
63
privită. Iar aceasta este minunăţia pe c are o
putem descoperi cît priveşte gîndirea, atunci
cînd ne propunem să examinăm asemenea de
terminaţii pentru ele însele .) " Ş i la fel ce de
curge pentru Unu în raport cu sine şi în raport
cu pluralitatea. " Iată ce trebuie cercetat !
" Ş i la fel, dacă pluralitatea nu este, s ă cer
cetăm iarăşi. ce va decurge pentru Unu şi pen
tru pluralitate, atît în raport cu sine cît şi în
raport cu celălalt ; apoi, luînd de rîndul aces
ta ca ipoteză că asemănarea este sau că ea nu
este , ce va rezulta în fiecare dintre cele două
ipoteze, pentru înseşi cele presupuse, ca şi pen
tru celelalte, atît în raport cu sine cît şi în raport
cu celălalt. La fel trebuie argumentat în pri
vinţa neasemănării, a mişcării ş i a repausului,
a naşterii şi a pieirii, precum şi a chiar existenţei
si non-existentei ca atare . " Exersîndu-te ast-
, '
64
că ele devin alteritatea lor înselor, dovedind că
doar unitatea lor este cu adev ărat legitimă.
65
Prin urmare, acest rezultat ni se pare a fi de
tip negativ ; fiind cu adevărat prim, prius, el nu
este afinnativ, nu este o negare a negaţiei ; aici
nu se exprimă această afmnaţie. Poate că rezul
tatul ace sta din Parmenide nu ne multumeste.
' '
66
dinamica dialecticii lui Platon se desfăsoară în
'
FILOZOFIA NATURII
69
aceea Dumnezeu a vrut să facă lumea cît mai
asemănătoare cu el. 29 Aici Dumnezeu nu are
încă nici o de terminatie ; de altfel, în
' .
Timaios
Platon o ia de mai multe ori de la început.
Faptul că Dumnezeu este lipsit de invidie con
stituie un gînd important, frumos, adevărat. La
antici în schimb, Nemesis, Dike, De stinul,
Invidia este singura determinaţie a zeilor ; ei
înjosesc ce e însemnat, nu pot tolera ce e res:..
pectabil şi sublim. Simpla reprezentare a lui
Nemesis nu contine încă nici o determinatie
' '
"'
70
Platon spune în continuare că Dumnezeu a des
coperit ceea c e era dej a vizibil, nu în repaus,
ci în mişcare şi agitaţie accidentală. De aici re
zultă că Platon ar presupune că Dumnezeu nu
este decît un rînduitor al materiei si c ă aceas -
,
71
naiv ; prin el se dovedeşte mai întîi determinaţia
autentică, determinaţia Ideii, care apare abia
mai tîrziu . Platon continuă astfel : reflectînd că
vizibilul, neinteligibilul, nu poate fi mai fru
mos decît raţionalul, că intelectul nu poate par
ticipa la nimic în absenţa sufletului, Dumnezeu
a plasat intelectul în suflet, iar pe acesta în
corp, pentru . că intelectul n-ar putea participa
la vizibil fără a avea corp, şi le-a reunit astfel
încît lumea a căpătat suflet şi inteligenţă30 ;
acesta este realul, autenticul, întregul.
72
termenul mediu se raportează la al treilea pre
cum se raportează primul la el, şi invers, se ra
portează la primul ca al treilea la el ; aş adar :
"'
73
stituie forma propriu-zis ă, autentică a raţiona
mentului. Termenul mediu unifică la maximum
extremele ; ele nu rămîn autonome, nici în ra
port cu ele însele, nici în raport cu termenul
mediu . Acesta din urmă devine ambele extre
me , iar ele devin termen mediu ; abia atunci
rezultă că toti cei trei termeni sînt în mod nece-
,
"'
74
şi se reuneşte în altcev a doar cu sine ; abia aşa
Dumnezeu este spirit. Dacă ridicăm nemijlo
citul deasupra mijlocitului şi spunem apoi că
acţiunea divină este nemijlocită, există pentru
aceasta o bună justificare ; dar faptul concret
este acela că Dumnezeu este un rationament '
75
una. Constituind o opoziţie, termenul mediu este
desigur dublu . Unul este Dumnezeu , al doilea,
intermediarul, este Fiul, al treilea Spiritul ; aici,
termenul mediu este simplu. Dar în natură, opo
ziţia însăşi e dublă, pentru a exista ca opoziţie ;
astfel, dacă numărăm, avem patru . Aşa se în
tîmplă şi în cazul reprezentării lui Dumnezeu.
Aplicînd-o asupra lumii, avem drept termen
mediu natura şi spiritul existent - natura ca
atare şi spiritul existent, reîntoarcerea naturii,
drumul reîntoarcerii ; iar faptul de a se fi re
întors este spiritul. Acest proces v iu - aceas
tă diferentiere si admiterea diferentiatului ca
' ' '
76
faptul că există o diferenţă, o exterioritate, pen
tru un obiect oarecare.
Ş i în Idee există determinaţie , limitare, di
ferentiere , alteritate , dar aceste a sînt totodată
'
77
materia drept autonomă, acest demers este gre
şit, conform celor abia citate . Ceea ce există
în sine şi pentru sine, ceea ce e fericit este abia
acest Dumnezeu, această identitate .
78
diar între nedivizat si divizat, a admis carac-
,
79
dată. S eria de bază este foarte simplă : 1, 2 şi
3; 4, pătratul lui 2 ; 9, pătratul
apoi lui 3 ; 8,
cubul lui 2 ; şi 27, cubul lui 3. Platon a inclus
în ace astă serie termeni noi, potrivit atît pro
gresiei geometrice cît şi celei aritmetice ; el spu
ne despre întreaga serie că, dacă este tăiată în
două şi i se suprapun părţile , se formează două
cercuri, unul interior şi altul exterior etc. Totuşi
cu aceste raporturi numerice nu t;tj ungem de
parte ; ele nu oferă nimic conceptului, Ideii. Ra
porturile, legile naturii nu pot fi exprimate prin
aceste numere aride . Este un raport empiric,
care nu reprezintă determinaţia fundamentală
din proporţiile naturii. Platon spune apoi că
însuşi cercul interior aparţine sufletului, este
esenţa sufletului, sistemul ace stuia ; sufletul
este centrul, penetrează aceste cercuri şi le în
corporează, el are în sine temeiul unei vieţi ra
ţionale permanente. 36 Aceasta este determin aţia
universală a sufletului, care e s te instaurat în
lume şi o guvernează ; iar în măsura în care
ceea ce este substantial si constituie materia
' '
80
tei lumi divine o copie, o a doua lume , lumea
care a luat nastere si este vizibilă. 37 Ceea ce
' '
81
lalt, a ceea ce se înşală.4° Ca principiu univer
sal, acest principiu al Celuilalt este ca o doică ;
aceasta consetvă totul, face ca totul să subziste,
astfel încît totul ajunge să se împlinească. Ast
fel, acest principiu este ceva inform, esenţa uni
versală a ceea ce numim materie . Aici materia
este ceea ce e substanţial în mod relativ , sub�
zistenţa în general, existenţa exterioară ; ea este
existenţa abstractă, care nu e decît pentru sine .
De ea delimităm în reflectia noastră forma ; iar
'
"'
82
lativ , dar de cele mai multe ori cercetarea vi
zează aspecte cu totul exterioare : de exemplu,
finalitatea etc . Cunoaşterea empirică este aici
încă imperfectă. Unele momente conţin ceva
universal, de pildă culorile43, pornind de la care
el trece iarăşi la consideraţii mai generale. Cu
rioasă este această manieră de a o lua de mai
multe . ori de la început ; ea nu se datorează fap-
tului c ă Timaios este un conglomerat, ci vine
dintr-o necesitate lăuntrică. Trebuie să începem
de la abstract pentru a ajunge la adevăr, la con
cret, iar acesta apare abia mai tîrziu ; iar dacă
îl obţinem, acesta are din nou aparenţa şi forma
unui început, mai ales la Platon , care proce
dează într-o manieră lipsită de rigiditate .
83
"'
84
plămînii, care nu au sînge, şi au îndrumat aerul
şi băuturile spre inimă, ca s-o răcorească.*
85
ziasm ; dar ea trebuie interpretată şi explicată
de omul lucid ; căci cine mai delirează nu ştie
să explice . S-a spus dej a din timpuri străvechi
că stă doar în puterea celui lucid posibilitatea
de a se cunoaşte pe sine şi de a cunoaşte ceea
ce este al său.44 Acestea sînt principalele mo
mente ale filozofiei naturii a lui Platon .
III
FILOZOFIA S PIRITULUI
"'
87
Platon a oferit prin urmare în Republica sa
un asa-zis ideal de constitutie a statului, care
' '
88
"'
89
Platon spune în felul său simplu şi naiv : în aceas
tă situatie lucrurile stau ca si cum cuiva i s-a
' '
de bază.
Determinaţia opusă acestui raport substan
tial dintre indivizi si cutumă este arbitrarul su-
, '
90
biectiv al indivizilor, morala subiectivă ; indi
vizii nu acţionează din proprie iniţiativă, din
respect şi veneraţie pentru instituţiile statului,
ale patriei, ci iau hotărîri de la sine, din pro
prie convingere şi, după o reflecţie morală, se
conformează acesteia. Acest principiu al liber
tăţii subiective este ulterior, este principiul epo
cii moderne, dezvoltate. El a apărut şi în lumea
greacă, dar ca principiu al decadenţei statelor
greceşti, a vieţii greceşti. El a însemnat deca
denţă pentru c ă spiritul grec, constituţia statu
lui, legile nu prevăzuseră şi nu puteau să fi
prevăzut că în cadrul lor v a apărea acest prin
cipiu . Cele două principii nu sînt omogene ; şi
astfel obiceiurile şi cutumele greceşti au tre
buit s ă dispară. Or, Platon a cunoscut şi a înţe
les spiritul, adevărul lumii sale, şi 1-a expus
precizînd că vrea s ă înlăture acest nou prin
cipiu, s ă-I facă imposibil în republica sa.
Punctul de vedere în care se plasează este deci
unul substantial, avînd la bază elementul sub-
,
91
sînt trăsăturile generale ale idealu lui plato
nician despre stat şi din această perspectivă
trebuie privit acest ideal. Investigaţiile c �e
urmăresc dacă un asemenea stat e s te posibil
şi e ste cel mai bun , investigaţii ce se baze ază
pe cele mai noi puncte de vedere, nu pot con-
. .1'\.
92
de substantă morală. El dezvoltă momentele
'
.1'\.
93
sociale ; cu acest prilej , Platon trece în revistă
mijloacele de educaţie recomandate : religia,
arta, ştiinţa. Homer şi Hesiod sînt renegaţi, căci
.
94
priveşte în special cea de-a treia categorie so
cială care trebuie annonizată mai întîi, neavînd
acea armonie absolută, proprie celorlalte cate
gorii sociale.5 1 Cea de-a patra virtute este drep
tatea ; e·a se înfăptuieşte prin aceea că fiecare
individ îşi dă silinţa doar pentru un lucru , se
preocupă numai de ceea ce se referă la stat, de
un lucru care e cel mai adecvat naturii sale, ast
fel încît fiecare nu se ocupă de tot felul de tre
buri, ci doar de ceea ce îi revine. Dreptatea
apare astfel drept a patra virtute, drept una din
tre cele patru determinaţii, însă mai exact spus,
ea constituie fundamentul întregului. Dreptatea
se înfătisează de la sine, de vreme ce există în-
, '
95
Platon defineste în felul următor cea de-a
'
96
. acesta este o trăsătură principală a Republicii
lui Platon. Urmarea acestei determinatii, adică '
97
sară pe cît e de s:fmtă familia. Platon cere ca ime
diat după naştere copiii să fie luaţi de la mamele
lor şi adunaţi de doici provenite dintre mamele
care au născut. Femeile sînt distribuite · prin
tragere la sorţi, astfel încît convieţuirea dintre
bărbat şi femeie nu presupune o înclinaţie .per
sonală şi individul nu-şi poate impune aseme
nea înclinaţii şi gusturi particulare. Copiii capătă
o educaţie comună. 55 Femeile, a căror menire
esenţială este viaţa de familie, sînt private aici
de acest domeniu al lor. Ca urmare, Platon cere
ca ele să pornească la război alături de bărbaţi,
punîndu-le aproape pe picior de egalitate cu
aceştia ; 56 dar el are puţină încredere m· vitejia
lor şi de aceea le pune în ariergardă, nu ca re
zerve, ci pentru a-l speria pe duşman prin mul
timea lor.57
'
98
purile, înclinaţiile, interesele, care puseseră stă
pînire pe spiritul comunitar. De vreme ce însă
acest principiu este necesar datorită religiei
crestine - în care sufletul individului consti-
,
101
1 2. Prelegerile din 1 825 .
1 3 . Diog. Laertios, III, § 23 . (Menagius, Comentarii
.la Diog. Laertios) ; Aelian, Var. h istor. II, 42 ;
Plutarh, Ad principem ineruditum, init. , p. 779,
ed. Xyl.
1 4. Diog. Laertios , III, § 2 ; Brucker, Historia cri-
tica philosoph iae, voi. I, p. 653 .
1 5 . Timaios, p. 4 1 (p. 43).
1 6. Timaios, p. 47 (p. 54).
1 7. Republica , VII, 5 14a- 5 1 6a.
1 8 . Menon , P.· 84 (pp . 355 - 356).
1 9. Phaidros, p. 245 (p. 3 8).
20. Ph ilebos, p. 1 2 (pp. 1 3 3 - 1 34) .
2 1 . Ibidem, pp. 27 -28 (pp. 1 66- 1 67).
22. Ibidem , pp. 1 6 - 1 7 (pp. 142- 1 4 3) şi p. 23
(p. 1 57) .
23. Ibidem, pp. 24 - 25 (pp. 1 58 - 1 60) .
24. Ibidem, p. 25 (p. 1 60).
25. Ibidem, pp. 25 -26 (pp. 1 60- 1 63) .
26. Ibidem, pp. 26 -27 (pp. 1 63 - 1 65).
27. Ibidem, pp. 29 � 30 (pp. 1 69 - 172) .
28. Parmenide, p. 142 (pp. 3 5 - 3 6).
29. Timaios, p. 29 (p. 25).
30. Ibidem, p. 30 (pp. 25 -26).
3 1 . /bidem, pp. 3 1 - 32 (pp. 27 - 28).
.
1 02
3 5 . Ibidem, pp . 34 - 35 (pp . 3 1 - 32).
36. Tin1aios, pp. 35 - 36 (pp . 32- 34).
37. Ibidem, p. 48 (p . 57).
38. lbiden1 , pp . 37 - 3 8 (pp . 36- 37) .
39. Ibidem, p. 38 (p . 37) .
40. Ibidem, pp. 48 -49 (pp. 5 6 - 57).
4 1 . lbiden1 , p. 53 (p . 66) .
42. Ibidem, p . 57 (p. 74) ş. urm .
43. Ibidem, pp. 67 -68 (pp. 9 3 - 95).
44. Ibidem, pp. 70 - 72 (pp. 99- 1 02).
45. Republica , II, pp . 369- 376 (pp. 79- 93).
46. Ibidem, V, p. 463 (p. 24 1 ).
47. Ibidem , p. 460 (p . 236).
48. Ibidem, II, p. 3 7 6 ; III, p. 4 1 2 (pp. 93 - 1 55) ;
V, p. 472 ; VII fin. (pp. 258 - 375).
49. Ibidem , IV, pp. 427 -429 (pp. 1 79- 1 82).
50. Ibidem , pp. 429 -430 (pp. 1 82- 1 85).
5 1 . Ibidem , pp. 430 -432 (pp. 1 85 - 1 88).
52. Ibidem, IV, pp. 437 -44 1 (pp. 1 98 - 206).
5 3 . Ibidem, III, pp. 4 1 2 -4 1 5 (pp. 1 55 - 1 6 1 ).
'54. Ibidem, pp. 4 1 6 -4 1 7 (pp. 1 62 - 1 64) .
5 5 . Republica , V, pp. 457 -46 1 (pp. 230- 239) .
56. Ibidem, pp. 45 1 -457 (pp. 2 1 9 - 230) .
57. Ibidem, p. 47 1 (p . 25 7).
CUPRINS
PLATON . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
D�ECTICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
FILOZOFIA NATURII . . . . . . . . . . . . . . . 69
FILOZOFIA SPIRITULUI . . . . . . . . . . . . . 87
Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101