Fitoterapia aparatului circulator

Sistemul circulator

Sistemul circulator este format din inimă, vase de sangvine și limfatice care alcătuiesc o
unitate funcțional coordonată și permanent adaptată nevoilor organismului.

Inima

Inima este un organ musculos, cavitar, tetracameral, care pompeaza ritmic in artere sangele
pe care il primeste prin vene. Desi la om cantareste aproximativ 300 g si are marimea
pumnului unui adult, inima efectueaza o activitate uriasa, zilnic contractandu-se de peste
100000 de ori pompand peste 7200 l de sange. Sectionand inima se constata ca este construita
din doua atria si doua ventricule, separate complet prin seprurile interatrial si interventricular.
Fiecare atriu comunica cu ventriculul respective prin orificiile atrio-ventriculare prevazute cu
valve, cere se deschid si se inched doar intr-un anumit sens, spre ventriculele: stang si drept.

Structura histological a inimii

Inima este alcatuita din trei straturi concentrice: endocard, miocard si epicard.

Endocardul

Este constituit dintr-un endoteluiu situate pe o membrana bazala ce se continua cu stratul

subendotelial format din fibre colagene, fibre de reticulina, fibre elastice, rare cellule
conjuctive si numeroase terminatii nervoase sensitive.

Miocardul

Este constituit din fascicule de fibre musculare cardiace, orientate circular in peretele atriilor
si din fibre oblig spriralate in ventricule. In afara celulelor miocardice, mai exista cellule
specializate in generarea si conducerea impulsurilor de contractie aceste constituie tesutul
excitoconductor nodal.

Epicardul

Este o membrana epitelio-conjunctiva subtire ce acopera suprafata cardiaca si constituie foita

visceral a pericardului. Intre foitele pericardului se gaseste cavitatea pericardica cu o lama
subtire de lichid, care favorizeaza alunecarea in timpul activitatii cardiac.

Vascularizatia inimii, extreme de bogata este asigurata de cele doua artere coronare care se
desprind de la originea aortei si se impart in ramuri care nu se anastomozeaza intre ele.
Obstructia unei coronare sau a ramurilor sale provoaca necroza teritoriului cardiac deservit.

Interventia extrinseca a inimii este realizata prin fibre simpatice si parasimpatice formand
plexul cardiac. Fibrele simpatice provin din ganglionii paravertebrali cervical si exercita
efecte stimulatoare asupra miocardului si vasodilatatoare coronariene. Fibrele parasimpatice
provin din nervii vagi, nerveaza predominant nodulii sinoatrial si atrioventricular si au ca
effect diminuarea activitatii cordului.

Proprietatile muschiului cardiac

Proprietățile miocardului sunt comune cu ale mușchilor striați scheletici (excitabilitatea,

conductibilitatea, contractibilitatea, elasticitatea) și proprii (automatismul).

 Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde maximal la stimuli care

egalează sau depășesc valoarea prag. Aceasta reprezintă legea „totul sau nimic”. Inima
este excitabilă numai in faza de relaxare (diastolă), iar in sistolă se află în stare refractare
absolută și nu raspunde la stimuli. Aceasta reprezinta „legea neexcitabilității periodice a
inimii”.
 Automatismul reprezintă proprietatea țesutului nodal de a se autoexcita ritmic.
Mecanismul se bazează pe modificări ciclice de depolarizare și repolarizare ale
membranelor celulelor acestuia.
 Conductibilitatea este proprietatea miocardului de a propaga excitația în toate fibrele
sale. Impulsurile generate automat și ritmic de nodulul sinoatrial se propagă în pereții
atriilor, ajung în nodulul atrioventricular și, prin fascilulul His și rețeaua Purkninje, la
țesutul miocardic ventricular. Țesutul nodal generează și conduce impulsurile, iar țesutul
miocardic adult răspunde prin contracții.
 Contractibilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde la acțiunea unui stimul
prin modificări ale dimensiunilor și tensiunii. Astfel, în camerele inimii se produce o
presiune asupra conținutului sanguin și are loc expulzarea acestuia. Forța de contracție
este mai mare în ventricule decât în atrii, iar ce mai mare este în ventriculul stâng.
Contracțiile miocardului se numesc sistole, iar relaxările, diastole.
In terapia acestui tip, plantele medicinale si produsele farmaceutice obtinute din ele joaca un
rol deosebit. Numeroase medicamente, precum cele obtinute din Degetelul rosu (Digitalis
purpurea), Degetelul lanos (Digitalis lanata),Lacramioare (Convallaria majalis), cele din
speciile exotice de Strophantus (Strophantusgratus, Strophantus hispindus si Strophantus
kombe), Rawolfia serpentina, Saschiu (Vinca minor), Ruscutade primavera (Adonis vernalis)
si altelesunt folosite si in prezent pe scara largain tratamentul bolilor cardio-vasculare;unele
dintre acestea necesita studii pentru determinarea factorului beneficiu/risc